Petre Antonia

Grupa 29, seria III, an VI

Elemente de diagnostic ale fracturilor radiculare

Fracturile radiculare sunt traumatisme dentare ce apar cu o frecventa mai mica fata de alte
leziuni. Liniile de fractura pot fi unice sau multiple, verticale, orizontale sau oblice. In functie de
raportul cu structura osoasa, fracturile pot fi: profunde (cand linia sau liniile de fractura sunt
inconjurate de support osos) sau superficiale (cand sunt situate aproape de osul crestal).
Structurile ce pot fi interesate in cadrul acestor traumatisme sunt: dentina, cementul,
ligamentul periodontal si uneori pulpa radiculara.

Fracturile verticale
Fracturile radiculare verticale reprezinta fracturi ale radacinii dentare orientate longitudinal,
uneori intinzandu-se de la canalul radicular pana la parodontiu. S-a putut observa ca acest tip
de traumatism apare in special la dintii tratati endodontic, astfel s-a demonstrat ca anumite
manopere pot fi cauza producerii lor: indepartarea excesiva a dentinei in timpul tratamentului
mecanic, condensarea laterala si verticala sau preparatia pentru RCR si cimentarea acestuia.
Printre factorii etiologici predispozanti se numara elemente ce tin de anatomia radiculara,
cum ar fi: radacinile cu diametrul mezio-distal mic, radacinile meziale ale molarilor mandibulari
sau radacinile incisivilor mandibulari. Au mai fost incriminati factori ca: ocluzia traumatica,
fisurile preexistente, abraziunea, corodarea dispozitivelor cu agregare intraradiculara.
Aspecte clinice: Semnele si simptomele pot fi diferite de la caz la caz, precum si in functie de
dintele interesat, localizarea fracturii sau perioada de timp ce a trecut de la producerea
acesteia. Pacientul poate relata existenta unor episoade dureroase, de intensitate redusa spre
moderata, uneori asociate cu durere in masticatie.
Un alt semn clinic foarte important este prezenta unor fistule multiple in proximitatea dintelui
fracturat. In timpul examinarii se va constata prezenta unor pungi parodontale adanci si
inguste, adiacente sediului fracturii. Diferentierea acestora de pungile din boala parodontala se
face pe seama faptului ca cele din urma sunt mai putin adanci si ocupa o mai mare parte din
circumferinta dintelui. In situatia in care fractura intereseaza radacina pe toata grosimea ei,
sondarea se va face bilateral.
Diagnosticul de certitudine se poate pune in urma unui examen radiologic. Astfel se va putea
observa la nivel radicular, o linie verticala radiotransparenta. Din pacate, insa, in unele situatii,
fractura este situata intr-un plan ce nu poate fi transpus pe o radiografie retroalveolara.
Petre Antonia
Grupa 29, seria III, an VI

In aceasta situatie, medical se poate totusi orienta spre un diagnostic daca observa largirea
spatiului parodontal lateral, atunci cand radacina apare mai evidentiata fata de radacinile
dintilor vecini. In unele cazuri, fractura poate fi insotita de o resorbtie osoasa cu aspect de
halou radiotransparent. Acesta poate fi in forma literei “U”, cand haloul este extins
periradicular circumferential sau in forma literei “J”, cand radiotranspartenta laterala se intinde
apical.
Un alt element ce ne ghideaza in a exclude alt tip de patologie este acela ca o astfel de
distructie osoasa este izolata, medicul putand astfel elimina diagnosticul de parodontita
marginala profunda.
In unele cazuri, anumite fracturi radiculare verticale pot fi descoperite in cadrul examenului
clinic, cu ajutorul microscopului endodontic.
Daca in urma unei radiografii periapicale apare suspiciunea de fractura verticala radiculara, se
va indica pacientului sa efectueze un examen computer tomograf-CBCT pentru acuratete.
In situatia in care fractura verticala radiculara apare ca o iatrogenie, in timpul condensarii
unui material de obturatie, medical stomatolog poate constientiza producerea ei prin
urmatoarele aspecte: ivirea unei sangerari in momentul condensarii, alaturi de lipsa de
rezistenta intampinata, ce aparent permite o condensare nelimitata a gutapercii. Pacientul
poate percepe in acel moment al condensarii sau al cimentarii unui pivot, un sunet ascutit ca de
“spargere”.
Cel mai simplu mod de diagnostic este cel in care fractura verticala radiculara se vizualizeaza
in mod direct. In momentul in care o coroana este descimentata sau structura dura dentara a
fost fracturata, se obtine un acces vizual facil. Astfel, pot fi prezente doua situatii. Prima este
cea in care fragmentele sunt clar separate, spatiul dintre ele fiind unul evident. A doua varianta
este aceea cand separatia nu s-a produs. In ultimul caz, fractura va fi obiectivata cu ajutorul
unei sonde subtiri, avandu-se grija ca tesutul vecin sa nu fie traumatizat.

Fracturi orizontale
Fracturile radiculare orizontale apar cel mai frecvent in treimea mijlocie a radacinii si foarte
rar in treimea coronara si apicala. Dupa numarul liniilor de fractura, ele se clasifica in simple si
multiple. De asemenea, in functie de pozitia fragmentului coronar, pot exista fracturi orizontale
cu sau fara deplasare. Cei mai predispusi dinti in a suferi un astfel de traumatism sunt incisivii
centrali maxilari, incisivii laterali maxilari si incisivii mandibulari. Fracturile se intalnesc in special
la copii sau adultii tineri din cauza unei traume fizice directe in regiunea anterioara.
Petre Antonia
Grupa 29, seria III, an VI

In functie de pozitia liniei de fractura, se pot delimita trei zone: zona 1-situata intre marginea
incizala si creasta alveolara, zona 2- intre creasta osului alveolar pana la 4-5 mm apical si zona
3- de la 5 mm sub creasta osului alveolar pana la apexul radicular.
In vederea unui diagnostic stabilit corect, practicianul, inaintea examenului clinic, va cere
detalii despre cum s-a produs evenimentul traumatic. Astfel, medicul va intreba care este
timpul scurs de la producerea accidentului, precum si date despre locul in care acesta s-a
intamplat.
Examenul clinic: Subiectiv, pacientul poate percepe dureri spontane sau diferite grade de
sensibilitate. In cadrul examenului obiectiv clinicianul va verifica daca portiunea coronara a
dintelui prezinta mobilitate. In aceasta sedinta se pot realiza si teste de vitalitate ale pulpei
dentare.
Diagnosticul de certitudine se va face ca in situatia fracturilor radiculare verticale, imagistic.
Pe o radiografie retroalveolara, se va observa o linie de radiotransparenta ce separa cele doua
fragmente: apical si coronar. Uneori, pentru a detecta unghiul de fractura, este nevoie de
realizarea a doua sau chiar trei radiografii facute din angulatii diferite.

Bibliografie:

 Aspecte clinice si terapeutice ale traumatismelor dentoparodontale – Sef Lucrari Dr.

Lucian Chirila
 Fractura radiculara verticala – Asist. Univ. Dr. Jivoinovici, Conf. Dr. Ioana Suciu, Prof. Dr.
Dimitriu Bogdan, Prof. Dr. Anca Dumitriu, Sef Lucr. Dr. Mihaela Chirila, Asist. Univ. Dr.
Madalina Adriana Malita
 Management of Horizontal Root Fracture in the Middle Third via Intraradicular Splinting
Using a Fiber Post – Ishani Karhade, Meenal N. Gulve
 The Horizontal Root Fractures. Diagnosis, Clinical Management and Three-Year Follow-
Up – Roberto Lo Giudice, Angelo Lizio, Gabriele Cervino, Nicita Fabiana, Puleio
Francesco, Pietro Ausiello, Marco Cicciu
 A Review of Root Fractures: Diagnosis, Treatment and Prognosis – Neeraj Malhotra, M.
Kundabala, S. Acharaya