Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Chimie și Tehnologie Chimică
Specilitatea: TPCM

Tema: “ Stratul de ozon și bolile dermatologice”

A efectuat: A verificat:

Studenta anului IIIL dr. hab., prof. univ.

Rotaru Ana-Maria Gonța Maria

Chișinău, 2018
Ce este ozonul ?
Denumirea de „ozon” provine din grecescul ozein, care înseamnă „a mirosi”. Primul care
descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich
Schönbein, în timpul unor experimente de electroliză a apei conduse la Universitatea din Basel.

În proporția cea mai mare oxigenul liber în natură are molecula formată din 2 atomi, O2.
Există însă o formă alotropică a oxigenului având o moleculă formată din 3 atomi, O3 , numită
OZON-Corp gazos de culoare albastruie, cu miros caracteristic , a carui moleculă se compune
din 3 atomi de oxigen, care se gaseste în natură sau se poate obține prin descarcari electrice în
aer si este folosit ca antiseptic și la sinteze organice.

Acesta este un puternic oxidant și de aceea este toxic pentru organismele vii. În atmosferă îl
găsim atât în stare naturală formându-se în urma descarcarilor electrice și sub acțiunea razelor
solare , dar și artificial în urma proceselor chimice.
Ozonul este instabil la temperatură normală , se descompune într-un atom de oxigen O și o
moleculă de oxigen O2.
O3-->O2 + O

Este un reactiv puternic, mult mai oxidant decat oxigenul; poate exploda în contact cu
substanțele organice și la temperaturi ridicate în prezența unor catalizatori ca H, Fe , Cu , Cr.

2
 În stare gazoasă, ozonul are o culoare albăstruie, absoarbe în domeniul UV. la 245 nm.Are
punctul de fierbere -112,5 ºC, punctul de topire- 192,5ºC. Este puțin solubil în apă, dar mai
solubil decît oxigenul în schimb, este solubil în unii compuși organici, în general în cei
neinflamabili cum este freonul, CF 2 Cl 2 . Are miros caracteristic de usturoi; chiar în
concentrații mici este toxic, în stare lichidă explodează foarte ușor iar în stare solidă la simpla
atingere.

Stratul de ozon este zona stratosferei terestre care este alcătuită în mare parte din ozon.
Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă și absoarbe 97%-99% din
radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă. Stratul de ozon se întinde de la circa 15 km la
aproximativ 40 km altitudine.

Ozonul face parte dintre gazele care compun atmosfera : el ia naștere din oxigen, prin reacții
fotochimice provocate de radiațiile solare. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la
o altitudine foarte mare. Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV)
emise de Soare. Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieții de pe planetă.
Stratul de ozon este situat în stratosferă, însă cel mai concentrat fiind la 20–25 km. Practic, este
vorba de aer ozonat și nu de ozon pur, având un număr mai mare de molecule de ozon în
compoziție decât aerul obișnuit (care conține mai ales azot și oxigen).

În urma studiilor de specialitate efectuate de-a lungul anilor se estimează că există circa 3
miliarde de tone de ozon, actionând ca o patură în jurul pămantului. Ozonul stratosferic se
măsoară în UNITATI DOBSON (DU). Dacă întregul ozon stratosferic ar fi comprimat ca un
strat uniform în jurul Pamantului, în condiții normale de temperatură (0 grC) și Presiune (1 atm),
atunci ar forma un strat cu grosimea de 3mm ( =3000 micrometri) și ar proteja complet Pamantul
de radiația ultravioletă de tip B. Acest strat se considera a avea 300 DU. Astfel, o unitate
Dobson, 1DU =10 um (micrometri) grosime din acest strat și conține 2.69×1016 molecule de
ozon/cmp sau 2.69×1020 molecule ozon/mp. Numele este dat după Gordon Dobson de la
Universitatea Oxford care în 1920 a inventat un aparat de măsurare a ozonului atmosferic, aparat
numit Spectrofotometru de ozon.

În stratul de ozon are loc o transformare continuă între diferitele forme de oxigen. Moleculele
obișnuite de oxigen, O2, scindează în atomi de oxigen, O. Aceștia se unesc cu moleculele de
oxigen formând ozonul, O3. În timp, ozonul se descompune din nou în oxigen normal O2 și atomi
singulari de oxigen, O.

3
 Ozonul se formează fotochimic în starturile superioare ale atmosferei prin absorbția de către
oxigen a luminii cu λ=185 nm, sau mai mică. Ozonul există în atmosferă în cantitate mică.fiind
prezent în atmosfera în concentrașie de cca. 0,04 ppm . Acesta se găsește cca. 90%
în stratosferă și cca. 10% în troposferă. Deși mică, această cantitate de ozon are un rol
important din punct de vedere meteorologic și climateric.

La înălţimea de 30-50 km, interacţiunea oxigenului atomic cu O2 duce la formarea ozonului

O + O2 → O3*

Formarea moleculei stabile de O 3 are loc doar în urma reacţiei cu o a treia particulă M cu
dispersarea termică a excitaţiei:

O3* + M → O3 + M*

Dispersarea termică a energiei la înălţimea de 25 km are loc în urma reacţiei

O + O3 → 2O2

La micşorarea concentraţiei de O3 din stratosferă contribuie şi absorbţia luminii solare cu

lungime de 310nm:

O3 + h (310 nm) → (1 ) O2 + O(1D)

Molecula de (1 ) O2 nu are capacitate de reacţie prea înaltă; cel mai intens ea reacţionează cu
ozonul:

4
 O2(1) + O3 → 2O2 + O

Procesul ciclic de formare şi descompunere a ozonului după reacţiile anterioare alcătuieşte

ciclul Cempen:

O2 + h → O + O

O + O2 + M → O3 + M - 107 kJ/mol (X 2)

O + O3 → O2 + O2 - 391 kJ/mol

O3 + h' → O2 + O

Suma acestor procese duce la ciclul “nul”:

h + h ‘ → căldură (- 605 kJ/mol)

Concentraţia reală de O3 din stratosferă este mai scăzută decât ceea care rezultă din ciclul
Cempen – diferenţa se explică prin prezenţa în startosferă a unor catalizatori care descompun
ozonul.

Conform Dr.Robert Parson, specialist în chimie fizică la Universitatea din Colorado, SUA,
concentrația de O2 este întotdeauna mai mare decît concentrația de O3.
Astfel , ozonul absoarbe radiație UV fără să se consume (sa se rupă în O2 și O) și
convertește astfel radiația UV în radiație IR (caldură). Acesta este motivul pentru care în
stratosferă, temperatura creste cu altitudinea. Dr.Parson consideră că practic stratosfera este
generată în primul rând de ozon.

Stratul de ozon acționează ca un protector al Pamantului împotriva radiației ultraviolete solare

prin absorbția radiației ultraviolete de tip B, care nu mai ajunge astfel pe Pamant. Aceasta
înseamna că viața tuturor organismelor vii: plante, animale , om nu mai este pusă în pericol.
Acest proces este natural si asigură ECHILIBRUL ATMOSFEREI TERESTRE și PROTECȚIA
VIEȚII PE PAMANT.
Ozonul din straturile superioare ale atmosferei este numit si OZONUL BUN.
Distrugerea acestui strat duce la cresterea efectului de sera iar în timp poate duce la disparitia
vieții pe pămînt datorită creșterii temperaturii.
În anul 1974 M.Molina și S. Rowland susțin că la Polul Sud concentrația de ozon este mai
ridicata decat la Polul Nord . În anul 1985 cercetatatorii de la British Antarctic Survey au
descoperit o gaura în stratul de ozon în zona Antarcticii.

5
 În ultimii 40 de ani a crescut producția industrială care utiliza mulți compuși chimici ce conțin
clor, cum sunt clorofluorocarburile (CFC) aflate în spray-uri, agenții frigorifici și solvenții
folosiți în industria electronică. Aceste substanțe au fost interzise prin Protocolul de la Montreal.

În septembrie 2014, Organizația Națiunilor Unite și Organizația Meteorologică Mondială au

publicat un raport cu privire la evoluția stratului de ozon susținând că acesta s-ar putea reface
până la jumătatea secolului, urmare a măsurilor adoptate prin Protocolul de la Montreal.
Conform raportului, stratul de ozon a scăzut la nivel global în anii '80 și la începutul anilor '90, a
rămas relativ neschimbat începând din 2000 și s-ar putea reface valorile din 1980 înainte de anul
2050.

În rezultatul proceselor ce au loc în stratosferă, deasupra Antarctidei, în lunile de primăvară, au

început să apară regiuni cu concentraţie practic nulă de O3. Modificarea radiaţiei solare poate
determina schimbări esenţiale în procesele biologice şi geochimice, care pot fi critice pentru
biosferă.

6
 Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosfera de efectele dăunătoare ale radiațiilor
ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial
periculoase.

Ozonul format în apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau
afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor.

În ultimii ani, poluarea chimică (în special cu freon) conduce nu numai la încălzirea globală, ci și
la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu efecte negative ca:

 perturbarea echilibrului termic al atmosferei,

 declanșarea ploilor acide,
 dispariția unor specii de animale,
 diminuarea ratei de reproducere a animalelor,
 creșterea incidenței cancerului de piele și al unor
afecțiuni oftalmologice ca: conjunctivită, cataractă.
 arsurile solare
 reacțiile (dermatitele) fotosenzitive
 leziuni precanceroase
 fotokeratoconjunctivita
În contact cu gura și nasul , cauzează uscaciunea gurii , tuse, iritarea mucoasei nazale.
Afecțiuni asupra celor suferinzi de bronhoconstricție. Dificultăți în respirație, dureri de cap,
febră. Prin mirosul acru , întepator, iritant este detectabil la concentrații mici (0.01 - 0.05 ppm).
Ajutorul în caz de aparitie a unui mediu cu ozon este prin scoaterea celui în cauza din mediu,
jet de aer curat (ventilarea) pentru aerisirea încaperii, săalarea cu apă curată a ochilor, pielii,
gurii, nasului și anunțarea medicului.

În straturile superioare ale atmosferei, ozonul protejeaza viata prin absorbția radiației
ultraviolete. În contact cu viata însa, datorită caracterului puternic oxidant, poate produce efecte
din cele mai toxice. Acesta e numit și OZONUL RAU. Are aceeasi compozitie O3 doar ca se afla
într-un loc în care în loc sa protejeze mai mult dăuneaza. Este considerat chiar otravitor.
Acesta se formeaza in atmosfera terestra ,joasa , ca rezultat al reactiilor chimice în prezența
luminii solare , din diferiți poluanți proveniți de la masini ( CO2, gaze de esapament) uzine
(metan, oxizi de azot ) termocentrale , rafinarii etc .
În atmosferă îl gasim atat în stare naturală formându-se în urma descarcarilor electrice si sub
actiunea razelor solare , dar si artificial in urma reactiilor unor substante nocive provenite din
sursele de natura terestră.
7
Ozonul este o componenta de baza în poluari puternice ale mediului cum sunt PLOILE
ACIDE si SMOGUL si face parte din grupa gazelor de sera (cele care absorb radiatia termica la
suprafata solului).

În funcție de efectele biologice pe care le determină, spectrul UV este împarit astfel:

-radiația UV A: 315-400 nm, ajunge în totalitate la suprafaa Pămîntului. Are rol de bronzare, dar
poate duce la scăderea imunităii, determină efecte biologice prin acțiune asupra ADN-ului prin
mecanisme indirecte, efecte asupra tegumentelor și ochilor și favorizează îmbătrînirea prematură
a pielii.

-radiația UV B: 280-315 nm, este parțial reținută de stratul de ozon. Are rol în activarea
provitaminei D, în vitamina D, dar poate duce la degradarea pielii- arsuri,
mutații genetice și carcinogeneza.

-radiația UV C: 100-280 nm, este absorbită în mare parte de stratul de ozon al atmosferei. Are
cea mai mare energie dintre cele trei tipuri de radiații UV.

MANIFSTĂRI DERMATOLOGICE

8
Dermatita solară secundară este declanșată secundar de expunerea la ultraviolete și se
datorează existenei unor substanțe chimice aplicate pe piele sau ingerate care reacționeaza la
soare. Acestea se regasesc în diverse creme, parfumuri, produse cosmetice, medicamente,
antibiotice, tetracicline, sulfamide, medicamente pentru tratarea bolilor psihice, a
hipertensiunii și în anticonceptionale.

Arsura solară are manifestări cutanate asemanatoare, dar dispare dupa cîteva săptamîni și poate
lăsa cicatrici inestetice.

Dermatita actinica cronica reprezintă un eritem difuz, de culoare închisă pe tegumentele

expuse, cu evolutie spre atrofia pielii. Pe acest fond atrofic apar pete pigmentare care se acopera
cu scoame și hipercheratoza, formațiuni verucoase, cu teleangectazii. Alte leziuni precanceroase
sunt nevii pigmentari sau alunițele care în cazul modificării formei, dimensiunii sau culorii
reprezintă un semnal de alarma privind apariția melanomului malign.

Cancerul cutanat apare mai frecvent la cei cu leziuni precanceroase (xeroderma pigmentosum -
cu afectare genetica) deoarece rad.UV pot determina mutații genetice (ADN) sau modularea
raspunsului imun prin alterari biologice ce determina suprimarea raspunsului imun.

Melanomul malign Persoanele cu o susceptibilitate mai mare de a dezvolta melanomul malign

sunt cei cu afecțiuni genetice, piele albă cu dificultate la bronzat, numeroase alunie și
veruci, fragilitate cutanată la traumatisme termice. Semnalul de alarma in ceea ce privește
apariția melanomului este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei alunițe ori a unei
tumori.

Mijloace de protecție contra radiațiilor ultraviolete:

 Creme antisolare
 Îmbrăcăminte
 Ochelari de protecție

Beneficiile razelor ultraviolete:

Razele ultraviolete produc vitamina D, ajutînd la menținerea nivelului optim de calciu din
organism, astfel încît se poate împiedica apariția osteohorozei, a diferitelor maladii ale oaselor,
cum ar fi rahitismul la copii, a bolilor cardiace sau a diabetului. S-a constatat că razele
ultraviolete reduc și riscul apariției unor forme de cancer, ca de exemplu cel ovarian, cancerul de
prostată, , la colon, la vezică, rinichi.

9
 Descoperirea unei găuri în stratul de ozon, acum trei decenii, a fost una din cele mai
semnificative realizări în domeniul mediului din timpurile moderne. Stratul de ozon din
atmosfera Pământului absoarbe cea mai mare parte din razele ultraviolete care vin de la Soare,
iar breşa, descoperită deasupra Antarcticii, amenintă atăt ecosistemul, cât şi viaţa de pe Terra. În
16 septembrie, Ziua Internaţionala pentru Protecţia Stratului de Ozon.

Ziua Internaţională pentru Protecţia Stratului de Ozon, face parte din calendarul
Organizaţiei Naţiunilor Unite din anul 1995 şi marchează semnarea, în 16 septembrie 1987,
a Protocolului de la Montreal asupra Substanţelor care Distrug Stratul de Ozon. În această
zi, statele membre ONU sunt invitate să promoveze activităţi în concortanţă cu obiectivele
Protocolului de la Montreal şi cu amendamentele aduse acestuia.

Protocolul de la Montreal este recunoscut pe plan mondial ca cel mai eficient tratat
multilateral asupra mediului, pus vreodată în aplicare,un exemplu unic de colaborare şi
parteneriat internaţional pentru protejarea patrimoniul comun al umanității şi al comunităţii
mondiale. La sfârşitul anului 2009, punerea în aplicare a Protocolului de la Montreal a făcut
posibilă eliminarea a mai mult de 98% din nivelurile istorice de substanţe care distrug ozonul.

După 25 de ani, ca urmare a măsurilor adoptate prin Protocolul de la Montreal, ozonosfera

pare să se refacă. Stratul de ozon a scăzut la nivel global în anii ’80 şi la începutul anilor ’90 şi a
rămas relativ neschimbat începând din 2000. La începutul anului 2015, un studiu al Naţiunilor
Unire arăta că ozonosferadă semne de refacere şi că breşa de deasupra Antacticii a încetat să să
mai mărească.

10
CONCLUZIE:

Deci, ozonul Bun se află în mod natural în stratosferă unde formează un strat protector
împotriva razelor UV B solare. Acest ozon este benefic datorită emanațiilor de chimicale
antropogene se afla într- un permanent proces de degradare. Ozonul Rău se afla în atmosfera
terestră joasa numita troposfera și este rezultat al reacțiilor chimice, în prezența luminii
solare, dintre diferiți poluanți proveniți de la mașini, uzine, termocentrale, rafinării, etc.

Astfel omul e cel care prin acțiunile sale provoacă radiațiile ultraviolete care sînt daunătore

organismului. Pentru a fi mai puțin expuși la radiaiți ultraviolete e necesar de a ne proteja astfel:
folosirea remelor antisolare pe timp de caniculă, folosirea ochelarilor de soare, acoperirea
corpului și evitarea bronzului artificial.

Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosfera de efectele dăunătoare ale radiațiilor
ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial
periculoase.
Ozonul format in apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau
afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor.
Trebuie să protejam cit mai mult stratul de ozon, pentru că odată cu distrugerea lui distrugem
și viețile noastre. Stratul de ozon ar avea o sansa la refacere daca se vor folosi la scara globala
tehnologii nepoluante.

11
BIBLIOGRAFIE

 Manual de lucrări practice de chimie anorganică-metaloizi, de acad. prof. Raluca Ripan,

Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961, pp.18
 Chemistry and Medical Debate: Van Helmont to Boerhaave, de Allen X. Debus, pagina
305
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ozon
 http://www.comune.ro/?/tema_consultanta/icon9/
 http://www.descopera.ro/natura/15514451-evolutia-surprinzatoare-pe-care-o-are-stratul-
de-ozon-care-protejeaza-terra-de-raze-ultraviolete-nocive-video
 https://ru.scribd.com/presentation/331975672/Stratul-de-ozon-%C8%99i-bolile-
dermatologice-ppt
 www.nasa.gov
 https://geofizicapentrutoti.wordpress.com/2013/06/13/se-poate-reface-stratul-de-ozon/

12