Spatii Euclidiene PDF

Capitolul 3 Page 1 of 13
CAPITOLUL 3
SPAŢII EUCLIDIENE
3.1. Produs scalar
Fie (V,R) un spaţiu vectorial .
DEFINIŢIA 3.1.1.
O aplicaţie < , > : V × V → R se numeşte produs scalar real dacă :

1) < x , y > = < y , x > , oricare ar fi x, y ∈V .
2) < λx , y > = λ < x , y > , oricare ar fi R şi oricare ar fi x, y ∈V .
3) < x + y , z > = < x , z > + < y , z > , oricare ar fi x, y , z ∈V .
4) < x , x > ≥ 0 , oricare ar fi x ∈V şi < x , x > = 0 ⇔ x = 0 .
EXEMPLUL 1 :
Fie V = C [ a , b ] = { f | f : [a, b] → R , f continue } , f , g ∈ C [ a , b ]
∫ f (x )g (x )dx
b
Prin definiţie, < f , g > = a . Să se arate că < f , g > reprezintă un produs
scalar .
f ( x )g ( x )dx = ∫ f ( x )g ( x )dx = < g , f >
b b
1) <f,g>= ∫ a a
λf ( x )g ( x )dx = λ ∫ f ( x )g ( x )dx = λ < f , g >

b b
2) <λf,g>= ∫ a a
< f + g , h > = ∫a [ f ( x ) + g ( x )]h( x )dx = ∫a f ( x )h( x )dx + ∫a g ( x )h( x )dx =

b b b
3)
=<f,h>+<g,h>
( x )dx ≥ 0
b
∫ f 2
4) < f , f > = a şi < f , f > = 0 ⇔ f ( x ) = 0 oricare ar fi x ∈ [ a , b ]
b
¾ presupunem că f ( x ) = 0 ⇒ < f , f > = ∫
a
0dx = 0
( x )dx = 0
b
∫ f 2
¾ presupunem că < f , f > = 0 ⇒ a
presupunem că f ≠ 0 pe [ a , b ] ⇒ există ξ ∈ [ a , b ] astfel încât f (ξ ) ≠ 0
Dar funcţia f este continuă ⇒ există V ε astfel încât x ∈ V ε ⇒ f ( x ) ≠ 0 ⇒

ξ −ε
f ( x )dx
( x ) ≠ 0 ⇒ ∫ξ ε
2
⇒ f2 > 0 , aceasta fiind o contradicţie cu faptul că
−
http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul3.html 19.04.2008
( x )dx = 0
b
∫ f 2
a ⇒ f ( x ) = 0 , oricare ar fi x ∈ [ a , b ] .
EXEMPLUL 2 :
V = Rn x ∈ Rn , x = ( x1 , x2 , … , xn )T , y = ( y1 , y2 , … , yn )T
n
prin definiţie, < x , y > =

∑x y
i =1
i i
.
EXEMPLUL 3 :
V = P2 [ R ] , f ,g ∈ P2 [ R ]
∫ f (x )g (x )dx
1
prin definiţie, < f ,g > = 0 .
PROPRIETÃŢILE PRODUSULUI SCALAR:
1) Oricare ar fi x ∈V ⇒ < θ , x > = < x ,θ > = 0

Demonstraţie : < 0 • θ , x > = 0 • < θ , x > = 0 .
2) < λ x + μ y , z > = λ < x , z > + μ < y , z >

Demonstraţie : < λ x + μ y , z > = < λ x , z > + < μ y , z > = λ < x , z > + μ < y , z > .
Consecinţă:
< λ x + μ y , λ x + μ y > = λ2 < x ,x > + λ μ < x , y > + μ λ < y , z > + μ2 < y , y > .
3.2. Spaţiu euclidian
Fie (V,R) un spaţiu vectorial finit dimensional , dim V = n .
DEFINIŢIA 3.2.2.
Un spaţiu vectorial (V,R) finit dimensional, peste care s-a definit un produs scalar se numeşte
spaţiu euclidian .
EXEMPLUL 1 : x2
V = R2 , fie X ∈ R2 , X( x1 ,x2 )
-x2 •X( x1 ,x2 )
lung || x || = x1 + x 2
2 2
(lungimea vectorului x ) |
< x , x > = x21 + x22 x1 x1
|| x || = < x, x >
EXEMPLUL 2 :
(-1,2) • 2-
Fie X( 2 , 1 ) şi Y ( -1 , 2 )
< x , y > = 2( -1 ) + 1• 2 = 0 1- φ •(2,1)
< x, y >
cos φ = || x || • || y || | | |
-1 1 2
Observaţie :
π
Dacă < x , y > = 0 ⇒ cos φ = 0 ⇒ φ = 2 deci vectorii x şi y sunt ortogonali.
DEFINIŢIA 3.2.2.
Fie (V,R) un spaţiu euclidian . Vectorii x , y ∈ V sunt ortogonali ( x⊥y ) dacă < x , y > = 0 .
3.3. Inegalitatea Cauchy – Buniakowski – Schwartz în spaţii euclidiene
Oricare ar fi x , y doi vectori ce aparţin spaţiului euclidian (V,R) ,

| < x , y > | ≤ || x || • || y ||
DEMONSTRAŢIE :
Cazul 1 : < x , y > = 0 ⇒ inegalitatea este satisfăcută .
Cazul 2 : < x , y > ≠ 0 ⇒ x ≠ θ şi y ≠ θ ( conform proprietăţii 1) ) .
Considerăm λ ∈ R ( oarecare ) .
< x − λy, x − λy >

144 42444 3
≥0 = < x , x > - λ < y , x > - λ < x , y > + λ2 < y , y > =
<
1x, >
2x3 < >
4y, y3
1 24
= ⇓ - 2 λ < x , y > + λ2 ⇓ ≥0 ⇔
|| x ||2 || y ||2
⇔ λ2 || y ||2 – 2 λ < x , y > + || x ||2 ≥ 0 , oricare ar fi λ ∈ R .
⎧|| y ||2 > 0

⎨ ⇔
⎩Δ ≤ 0 < x , y >2 - || y ||2 • || x ||2 ≤ 0 ⇔ < x , y >2 ≤ || x ||2 • || y ||2 ⇔
⇔ |< x , y >| = || x || • || y || .
3. 4 . Produs scalar complex
Fie (V,C) un spaţiu vectorial finit dimensional peste C .
DEFINIŢIA 3.4.1.
O aplicaţie < , > : V × V → C se numeşte produs scalar complex dacă :

1) < x , y > = < x, y > , oricare ar fi x, y ∈V .
2) < λ x , y > = λ < x , y > , oricare ar fi C şi oricare ar fi x, y ∈V .
3) < x + y , z > = < x , z > + < y , z > , oricare ar fi x, y , z ∈V .
4) < x , x > ≥ 0 şi < x , x > = 0 ⇔ x = θ , oricare ar fi x ∈V .
COROLAR :
<x,λy>= λ<x,y>
DEMONSTRAŢIE :
< x , λ y > = < λy , x > = λ < y , x > = λ < x , y > .
EXEMPLUL 1 :
Fie V = C .
x ∈ C n ⇒ x = ( x1 , x 2 , K , x n ) , x i ∈ C ,
T
i=1,…,n .
y ∈ C n ⇒ y = ( y1 , y 2 , K , y n ) , y i ∈ C , j = 1 , … , n .
T
prin definiţie , < x , y > =

∑x
i =1
i yi
.
DEFINIŢIA 3.4.2.
Fie (V,K) un spaţiu euclidian de dimensiune finită , unde K este R sau C . Vectorii x , y ∈ V
sunt ortogonali dacă < x , y > = 0 .
3.5. Elemente ortogonale într-un spaţiu euclidian
Fie (V,K) un spaţiu euclidian , unde K este R sau C .

Fie A ⊂ V , fie x 0 ∈V .
DEFINIŢIA 3.5.1.
Vectorul x0 este ortogonal pe mulţimea A dacă x0 este ortogonal pe toţi vectorii mulţimii A,
adică :
< x0 , a > = 0 , oricare ar fi a ∈ A . ( notăm x 0 ⊥A )
DEFINIŢIA 3.5.2.
Mulţimea tuturor elementelor ortogonale pe mulţimea A se numeşte complementul ortogonal

al mulţimii A şi-l notăm astfel :
(1) A ⊥ = {x ∈V | x⊥A} .
PROPOZIŢIA 3.5.1.
Complementul ortogonal al mulţimii A este un subspaţiu al spaţiului V .
DEMONSTRAŢIE :
Din (1) ştim că mulţimea A ⊥ este inclusă în spaţiul V .

x ∈ A ⊥ ⇒< x, a >= 0 , oricare ar fi a ∈ A .
y ∈ A ⊥ ⇒< y , a >= 0 , oricare ar fi a ∈ A .
< x + y , a > = < x , a > + < y , a > = 0 , oricare ar fi a ∈ A ⇒ x + y ∈ A ⊥ .
< λ x , a > = λ < x , a > = 0 , oricare ar fi a ∈ A .
PROPOZIŢIA 3.5.2.
Fie (V,K) un spaţiu euclidian, unde K este R sau C .

Fie vectorii x1 , x2 , … , xn ∈ V ,nenuli şi ortogonali doi câte doi . Atunci vectorii x1 , x2 , … ,
xn sunt liniar independenţi .
DEMONSTRAŢIE :
Din ipoteză ştim că x i ≠ θ , i = 1 , … , n .

x i ⊥x j , oricare ar fi i , j = 1 , … , n , i ≠ j ⇒ < x , x > = 0 pentru i şi j = = 1 , … , n ,
i j
i≠ j .
n
⇔ ∑ λi x i = θ
Fie combinaţia liniară λ1 x1 + λ2 x2 + … + λn xn = θ i =1 .
n
< ∑ λi x i , x j >
1=123
⇒ λ1 < x1 , x j > + K + λi −1 < x j −i , x j > + λ j < x j , x j > +
1 1424 43 4 1442443 142 4 43 4
|| =0 || ||
θ 0 0 diferit de zero
+ λ j +1 < x j +1 , x j > + K + λ n < x n , x j > = 0
1442443 142 4 43 4
|| || ⇒
0 0
⎧λ j < x j , x j >= 0
⎨ ⇒ λj = 0
⇒⎩< x j , x j >= 0 , oricare ar fi j = 1 , … , n .
PROPOZIŢIA 3.5.3.
Vectorii x1 , x2 , … , xn ∈ V ( unde V este un spaţiu euclidian ) , sunt liniar
< x1 , x1 > < x1 , x 2 > K < x1 , x n >

< x 2 , x1 > < x 2 , x 2 > K < x 2 , x n >
det H =
M
dependenţi ⇔ < x n , x1 > < x n , x 2 > K < x n , x n > = 0 . (3)
DEMONSTRAŢIE :
Presupunem că x1 , x2 , … , xn sunt liniar dependenţi .

i) dacă există xi = θ , atunci detH = 0 .
ii) presupunem că toţi x i ≠ 0 ( i = 1 , … , n ) .
n
Dacă xi sunt liniar dependenţi, atunci

∑λ x
i =1
i i =θ
este adevărat fără ca toţi scalarii λi să fie nuli ( i
=1,…,n).
n
< ∑ λi x i , x j >
1=123
1
|| = 0 , oricare ar fi j = 1 , … , n
θ
n
⇒< ∑ λi x i , x1 >
- dacă j = 1 i =1 =0
……………………………………… ⇒ obţinem un sistem liniar şi omogen de n
n
⇒< ∑ λi x i , x n >
- dacă j = n i =1 =0 ecuaţii cu n necunoscute.
Sistemul are soluţia nebanală ( din ipoteză ) , deci detH = 0 .
3.6. Baze ortogonale ; Teorema Gramm - Schmidtt
Fie V un spaţiu euclidian real sau complex n dimensional .

Fie B = { b1 , b2 , … , bn } o bază în V.
DEFINIŢIA 3.6.1.
Baza B este ortogonală dacă bi ⊥b j , i = 1 , … , n , i ≠ j . ( deci o bază este ortogonală când

vectorii ei sunt ortogonali doi câte doi )
DEFINIŢIA 3.6.2.
O bază ortogonală B = { b1 , b2 , … , bn } este ortonormală dacă || bi || = 1 , unde i = 1 , … , n

.
EXEMPLUL 1 :
versori ai axelor de coordonate
< e1 , e2 > = 0
e2( 0,1 )- || e1 || = || e2 || = 1
|
0 e1( 1,0 )
TEOREMA GRAMM – SCHMIDTT :
Fie V un spaţiu euclidian , dim V = n . Atunci există în V o bază ortogonală .
DEMONSTRAŢIE :
Fie F = { f1 , f2 , … , fn } o bază în spaţiul V .

Fie E = { e1 , e2 , … , en } o bază ortogonală .
e1 = f1
e2 = f2 + λ21 e1
e3 = f3 + λ32 e2
………………
ei = fi + λii-1 ei-1 + λii-2 ei-2 + … + λi1 e1
……………………………………….
en = fn + λnn-1 en-1 + λnn-2 en-2 + … + λn1 e1
Vom determina scalarii λij ( i = 2, … , n , j = 1 , … , n ) astfel încât e1 , e2 , … , en să fie ortogonali

doi câte doi .
¾ e1 ⊥e2 ⇒< e1 , e 2 >= 0

< e1 , e2 > = < f2 + λ21 e1 , e1 > = < f2 , e1 > + λ21 < e1 , e1 > = 0
< f 2 , e1 >
λ21 = −
< e1 , e1 >
¾ e3 ⊥e1 şi e3 ⊥e 2 ⇒ < e3 , e1 > = 0 şi < e3 , e2 > = 0

< e3 , e1 > = < f3 + λ32 e2 + λ31 e1 , e1 > = < f3 , e1 > + λ32 < e2 , e1 > + λ31 < e1 , e1 >= 0
< f 3 , e1 >
λ31 = −
< e1 , e1 >
< e3 , e2 > = < f3 + λ32 e2 + λ31 e1 , e2 > = < f3 , e2 > + λ32 < e2 , e2 > + λ31 < e1 , e2 >= 0
< f 3 , e2 >
λ32 = −
< e2 , e2 >
În general , ei ⊥e1 , ei ⊥e 2 , K , ei ⊥ei −1 .

< eI , e1 > = < fI + λii-1 eI-1 + λii-2 eI-2 + … + λi1 e1 , e1 > = < fI ,e1 > + λii-1 < eI-1 , e1 > +
+ λii-2 < eI-2 , e1 > + … + λi1 < e1 , e1 > = 0 .
< f i , ei > < f i , ei −1 >

λi 1 = − λii −1 = −
⇒ < e1 , e1 > < ei −1 , ei −1 >
< fi , e j >
λij = −
În general , < ej,ej > ( i = 2, … , n , j = 1 , … , n ) .
Am obţinut astfel n vectori e1 , e2 , … , en ortogonali doi câte doi ⇒ vectorii sunt liniar
independenţi . Ştim că dimensiunea spaţiului este n , deci vectorii e1 , e2 , … , en formează o bază
ortogonală .
EXEMPLUL 2 :
Fie ( R3 , R ) un spaţiu euclidian.

x ∈ R3 , x = ( x1 , x2 , x3 )T ; y ∈ R3 , y = ( y1 , y2 , y3 )T
3
< x, y >= ∑ x i y i
Fie produsul scalar i =1 .
⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
f 1 = ⎜1 ⎟ f 2 = ⎜0⎟ f 3 = ⎜1 ⎟
⎜0⎟ ⎜1 ⎟ ⎜0⎟
Fie F = { f1 , f2 , f3 } unde ⎝ ⎠ , ⎝ ⎠ , ⎝ ⎠ . Fie E = { e1 , e2 , e3 } .
⎧e1 = f 1 ⎛1 ⎞
⎪ ⎜ ⎟
⎨e 2 = f 2 + λ21 e1 ⇒ e1 = ⎜1 ⎟
⎪e = f + λ e + λ e ⎜0⎟
⎩ 3 3 32 2 31 1 ⎝ ⎠
e1 ⊥e2 ⇒ < f + λ e , e > = 0 ⇔ < f , e > + < e , e > = 0

2 21 1 1 2 1 1 1
< f ,e > 1
λ21 = − 2 1 = −
<f ,e >=1,<e ,e >=2 ⇒ < e1 , e1 > 2
2 1 1 1
⎛1 ⎞
⎜ ⎟
⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎜ 2 ⎟
⎜ ⎟ 1 ⎜ ⎟ ⎜ − 1⎟
e 2 = ⎜ 0 ⎟ − ⎜1 ⎟ = ⎜ ⎟
⎜1 ⎟ 2 ⎜ 0 ⎟ ⎜ 2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 1
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
e3 ⊥e1 ⇒ < f + λ e + λ e , e >= 0 ⇔ < f , e > + λ < e , e > + λ < e , e >=0
3 32 2 31 1 1 3 1 32 2 1 31 1 1
< f 3 , e1 > 1
λ31 = − =−
<f ,e >=1 ⇒ < e1 , e1 > 2
3 1
e3 ⊥e 2 ⇒ < f + λ e + λ e , e >= 0 ⇔ < f , e > + λ < e , e > + λ < e , e >=0

3 32 2 31 1 1 3 1 32 2 1 31 1 2
< f 3 , e2 > 1
−
1 3 λ = − =
< e2 , e2 > 3
32
<f ,e >= 2 , <e ,e >= 2 ⇒
3 2 2 2
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1⎞
⎜ ⎟ ⎜− ⎟
⎛ ⎞
0 ⎜ 2 ⎟ ⎛ ⎞ ⎜ 3⎟
1
⎜ ⎟ 1⎜ 1⎟ 1 ⎜ ⎟ ⎜1 ⎟
e 3 = ⎜1 ⎟ + − − ⎜1 ⎟ = ⎜ ⎟
⎜0⎟ 3 ⎜ 2 ⎟ 2 ⎜ 0⎟ ⎜ 3 ⎟
⎝ ⎠ ⎜ 1 ⎟ ⎝ ⎠
⎜ ⎟ ⎜1 ⎟
⎝ ⎠ ⎜ ⎟
⎝3 ⎠
PROPOZIŢIA 3.6.1.
Fie (V,K) un spaţiu euclidian, dim V = n şi fie V0 ⊂ V un subspaţiu al lui V . Fie B0 = { b1 ,

b2 , … , bn } . Vectorul a ∈ V este ortogonal pe V0 dacă şi numai dacă a este ortogonal pe B0 .
DEMONSTRAŢIE :
1) Presupunem că a ∈ V este ortogonal pe V0 ⇒ < a , x > = 0 , oricare ar fi x ∈ V0 .

Din ipoteză ştim că bi ∈ V0 ⇒ < a , bi > = 0 ( i = 1 , … , p ) ⇒ a ⊥ B0 .
2) Presupunem că a ⊥ B0 ⇒ < a , bi > = 0 ( i = 1 , … , p ) .

Fie x ∈ V0 ⇒ x = λ1 b1 + λ2 b2 + … + λp bp .
< a , x > = < a , λ1 b1 + λ2 b2 + … + λp bp > = λ1 < a , b1 > + λ 2 < a , b2 > + … +
+ λ p < a, b p >= 0 ⇒ a⊥V0 .
3.7. Izomorfismul spaţiilor euclidiene
Fie V şi W două spaţii euclidiene peste corpul K, unde K este C sau R .
DEFINIŢIA 3.7.1.
Spaţiul V este izomorf cu spaţiul W (V ≅ W ) dacă există ϕ : V → W bijectivă astfel încât : 1)

φ ( x + y ) = φ ( x ) + φ ( y ) , oricare ar fi x , y ∈ V .
2) φ ( λ x ) = λ φ ( x ) , oricare ar fi x ∈ V şi oricare ar fi λ ∈ K .
3) < x , y > = < φ ( x ) , φ ( y ) > , oricare ar fi x , y ∈ V .
TEOREMA 3.7.1.
Fie V şi W două spaţii euclidiene peste acelaşi corp K , dim V = dim W = n .

Atunci (V ≅ W ) . ( adică două spaţii euclidiene de aceeaşi dimensiune sunt izomorfe ).
DEMONSTRAŢIE :
Fie (V,R) un spaţiu euclidian, dimV = n; fie B = { b1 , b2 , … , bn } o bază în V .

Vom demonstra că V ≅ Rn .
Dacă B este o bază în spaţiul V, conform teoremei Gramm – Schmidtt , din B vom putea
construi o bază ortonormală .
E={ e1 , e2 , … , en } , ei ⊥e j ( i = 1 , … , n , i ≠ j ), || ei ||= 1, || ei || = < ei , ei >
n
x = ∑ x i ei
Fie x ∈ V ⇒ i =1 ( xi ∈ R , i = 1 , … , n )
n
y = ∑ y je j
Fie y ∈ V ⇒ i =1 ( yj ∈R , j = 1 , … , n )
Definim ϕ : V → R n , φ ( x ) = ( x1 , x2 , … , xn )T . Funcţia φ este un izomorfism , adică φ
este bijectivă şi :
1) φ ( x + y ) = φ ( x ) + φ ( y ) , oricare ar fi x , y ∈ V .
2) φ ( λ x ) = λ φ ( x ) , oricare ar fi x ∈ V şi oricare ar fi λ ∈ K .
3) < x , y > = < φ ( x ) , φ ( y ) > , oricare ar fi x , y ∈ V .
Primele două relaţii sunt evidente. O vom demonstra pe cea de – a treia.
n n n n n n
< x, y >=< ∑ x i ei , ∑ y j e j >= ∑∑ x i y j < ei , e j >= ∑ x i y i < ei , ei >= ∑ x i y i =< ϕ ( x ), ϕ ( y ) >
i =1 j =1 i =1 j =1 i =1 i =1
Rezultă astfel că V ≅ Rn
W ≅ Rn , ψ : W → R n ⇒ ψ bijectivă , deci există ψ −1 : R n → W , bijectivă .
ϕ :V → R n ⎫
⎬ ⇒ψ o ϕ :V → W
−1
ψ −1
: R →W ⎭
n
este o funcţie care realizează un izomorfism între spaţiile V şi
W.
OBSERVAŢIE : Demonstraţia în cazul în care corpul de scalari este C este asemănătoare.
3.8. Proiecţia unui vector pe un subspaţiu
Fie V un spaţiu vectorial euclidian şi fie V1 ⊂ V ( V1 un subspaţiu liniar al lui V ).

Fie f ∈ V şi fie f0 ∈ V1 astfel încât ( f – f0 ) este perpendicular pe V1 .
DEFINIŢIA 3.8.1.
Vectorul f0 cu aceste proprietăţi se numeşte proiecţia vectorului f pe subspaţiul V1 . ( f0 =

prV 1 f )
PROPOZIŢIA 3.8.1.
Dacă există f0 ∈ V1 , f0 = prV 1 f , atunci : || f – f0 || ≤ || f – f 1 || oricare ar fi

f1 ∈ V .
DEMONSTRAŢIE :
|| f – f1 || 2 = < f – f1 , f – f1 > = < f – f 0 + f – f0 , f – f0 + f0 – f1 > = < f – f0 , f – f0 > +

+ 2< f – f0 , f1 – f0 > + < f0 – f1 , f0 – f1 > = || f – f0 ||2 + 2< f – f0 , f1 – f0 > + || f0 – f1 || 2=
= || f – f0 ||2 +|| f0 – f1 || 2 ⇒ || f – f1 || 2 = || f – f0 ||2 +|| f0 – f1 || 2
⇒ || f – f1 || 2 ≥ || f – f0 ||2 ⇒ || f – f1 || ≥ || f – f0 ||
Imaginea geometrică :
f-f1
f1 f-f0
f0
f0-f1
3.9. Calculul proiecţiei unui vector pe un subspaţiu
Fie V un spaţiu euclidian . Fie V1 ⊂ V un subspaţiu al lui V şi fie f un vector

oarecare din V.
Presupunem dim V = p ⇒ există E = { e1 , e2 , … , ep } o bază ortonormală.
Prin definiţia vectorului f0 ştim că ( f − f 0 )⊥V1 , adică < f – f0 , x > = 0 , oricare ar fi
vectorul x din V1 . ( * )
Din ( * ) şi din faptul că un vector este ortogonal pe un subspaţiu dacă este ortogonal pe vectorii
bazei , rezultă că < f – f 0 , ei > = 0 , oricare ar fi i = 1, … , p .
< f , ei > - < f0 , ei > = 0 ⇔ < f0 , ei > = < f , ei > , oricare ar fi i = 1, … , p .

p p
f0 = ∑c je j ⇒< ∑ c j e j , ei >=< f , ei >
f 0 ∈V1 ⇒ j =1 (**) i =1 , oricare ar fi i = 1, … , p ⇔
p
∑c j < e j , ei >=< f , ei >⇒

⇔ j =1
⎧c1 < e1 , e1 > + c 2 < e 2 , e1 > + K + c p < e p , e1 >=< f , e1 >

⎪
⎪c1 < e1 , e 2 > + c 2 < e 2 , e 2 > + K + c p < e p , e 2 >=< f , e 2 >
⇒⎨
⎪M
⎪c1 < e1 , e p > + c 2 < e 2 , e 2 > + K + c p < e p , e p >=< f , e 2 >
⎩
< e1 , e 2 > < e 2 , e1 > K < e p , e1 >

< e1 , e 2 > < e 2 , e 2 > K < e p , e1 >
H= ≠0
M
< e1 , e p > < e 2 , e p > K < e p , e p >
pentru că vectorii e1 , e2 , … , ep sunt liniar independenţi .
Deci sistemul are soluţie unică c1 , c2 , … , cp pe care o înlocuim în relaţia (**) .
EXEMPLUL 1 :
Fie V = R3 , f ∈ R3 , f = ( 1 , 2 , 1 )T .
Fie V1 ⊂ V un subspaţiu al lui V , V1 = {x ∈V | x = ( x1 , x 2 ,0 ) } .
T
O bază în V1 este { e1 , e2 } unde : e1 = ( 1 , 0 , 1 ) şi e2 = ( 0 , 1 , 0 ) .

Trebuie să calculăm f ∈ V astfel încât ( f − f 0 )⊥V1 .
0 1
f0 = c1 e1 + c2 e2 , ( f − f 0 )⊥V1 ⇒ (f − f 0 )⊥e1 şi (f − f 0 )⊥e 2 .
⎧< c1 e1 + c 2 e 2 , e1 >=< f , e1 > ⎧c1 < e1 , e1 > + c 2 < e 2 , e1 >=< f , e1 >

⎨ ⇒ ⎨
⎩< c1 e1 + c 2 e 2 , e 2 >=< f , e 2 > ⎩c1 < e1 , e 2 > + c 2 < e 2 , e 2 >=< f , e 2 >
< e1 ,e1 > = 1 ; < e2 , e2 > = 1 ; < f , e1 > = 1 ; < f , e2 > = 2

1- f
⇒ c1 = 1 ; c2 = 2 . ⇒ f0 = ( 1 , 2 , 0 ) . |
|
2
1 f0

Spatii Euclidiene PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Spatii Euclidiene PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 3 Page 1 of 13

3.1. Produs scalar

Fie (V,R) un spaţiu vectorial .

O aplicaţie < , > : V × V → R se numeşte produs scalar real dacă :

Fie V = C [ a , b ] = { f | f : [a, b] → R , f continue } , f , g ∈ C [ a , b ]

λf ( x )g ( x )dx = λ ∫ f ( x )g ( x )dx = λ < f , g >

< f + g , h > = ∫a [ f ( x ) + g ( x )]h( x )dx = ∫a f ( x )h( x )dx + ∫a g ( x )h( x )dx =

presupunem că f ≠ 0 pe [ a , b ] ⇒ există ξ ∈ [ a , b ] astfel încât f (ξ ) ≠ 0

Dar funcţia f este continuă ⇒ există V ε astfel încât x ∈ V ε ⇒ f ( x ) ≠ 0 ⇒

prin definiţie, < x , y > =

PROPRIETÃŢILE PRODUSULUI SCALAR:

1) Oricare ar fi x ∈V ⇒ < θ , x > = < x ,θ > = 0

2) < λ x + μ y , z > = λ < x , z > + μ < y , z >

3.2. Spaţiu euclidian

Fie (V,R) un spaţiu vectorial finit dimensional , dim V = n .

3.3. Inegalitatea Cauchy – Buniakowski – Schwartz în spaţii euclidiene

Oricare ar fi x , y doi vectori ce aparţin spaţiului euclidian (V,R) ,

Cazul 1 : < x , y > = 0 ⇒ inegalitatea este satisfăcută .

Cazul 2 : < x , y > ≠ 0 ⇒ x ≠ θ şi y ≠ θ ( conform proprietăţii 1) ) .

< x − λy, x − λy >

⇔ λ2 || y ||2 – 2 λ < x , y > + || x ||2 ≥ 0 , oricare ar fi λ ∈ R .

⎧|| y ||2 > 0

3. 4 . Produs scalar complex

Fie (V,C) un spaţiu vectorial finit dimensional peste C .

O aplicaţie < , > : V × V → C se numeşte produs scalar complex dacă :

prin definiţie , < x , y > =

3.5. Elemente ortogonale într-un spaţiu euclidian

Fie (V,K) un spaţiu euclidian , unde K este R sau C .

Mulţimea tuturor elementelor ortogonale pe mulţimea A se numeşte complementul ortogonal

Complementul ortogonal al mulţimii A este un subspaţiu al spaţiului V .

Din (1) ştim că mulţimea A ⊥ este inclusă în spaţiul V .

Fie (V,K) un spaţiu euclidian, unde K este R sau C .

Din ipoteză ştim că x i ≠ θ , i = 1 , … , n .

Vectorii x1 , x2 , … , xn ∈ V ( unde V este un spaţiu euclidian ) , sunt liniar

< x1 , x1 > < x1 , x 2 > K < x1 , x n >

Presupunem că x1 , x2 , … , xn sunt liniar dependenţi .

Dacă xi sunt liniar dependenţi, atunci

Sistemul are soluţia nebanală ( din ipoteză ) , deci detH = 0 .

3.6. Baze ortogonale ; Teorema Gramm - Schmidtt

Fie V un spaţiu euclidian real sau complex n dimensional .

Baza B este ortogonală dacă bi ⊥b j , i = 1 , … , n , i ≠ j . ( deci o bază este ortogonală când

O bază ortogonală B = { b1 , b2 , … , bn } este ortonormală dacă || bi || = 1 , unde i = 1 , … , n

TEOREMA GRAMM – SCHMIDTT :

Fie V un spaţiu euclidian , dim V = n . Atunci există în V o bază ortogonală .

Fie F = { f1 , f2 , … , fn } o bază în spaţiul V .

Vom determina scalarii λij ( i = 2, … , n , j = 1 , … , n ) astfel încât e1 , e2 , … , en să fie ortogonali

¾ e1 ⊥e2 ⇒< e1 , e 2 >= 0

¾ e3 ⊥e1 şi e3 ⊥e 2 ⇒ < e3 , e1 > = 0 şi < e3 , e2 > = 0

În general , ei ⊥e1 , ei ⊥e 2 , K , ei ⊥ei −1 .

< f i , ei > < f i , ei −1 >

Fie ( R3 , R ) un spaţiu euclidian.

e1 ⊥e2 ⇒ < f + λ e , e > = 0 ⇔ < f , e > + < e , e > = 0

e3 ⊥e 2 ⇒ < f + λ e + λ e , e >= 0 ⇔ < f , e > + λ < e , e > + λ < e , e >=0

Fie (V,K) un spaţiu euclidian, dim V = n şi fie V0 ⊂ V un subspaţiu al lui V . Fie B0 = { b1 ,

1) Presupunem că a ∈ V este ortogonal pe V0 ⇒ < a , x > = 0 , oricare ar fi x ∈ V0 .

2) Presupunem că a ⊥ B0 ⇒ < a , bi > = 0 ( i = 1 , … , p ) .

3.7. Izomorfismul spaţiilor euclidiene

Fie V şi W două spaţii euclidiene peste corpul K, unde K este C sau R .

Spaţiul V este izomorf cu spaţiul W (V ≅ W ) dacă există ϕ : V → W bijectivă astfel încât : 1)

Fie V şi W două spaţii euclidiene peste acelaşi corp K , dim V = dim W = n .

Fie (V,R) un spaţiu euclidian, dimV = n; fie B = { b1 , b2 , … , bn } o bază în V .

OBSERVAŢIE : Demonstraţia în cazul în care corpul de scalari este C este asemănătoare.

3.8. Proiecţia unui vector pe un subspaţiu