Departamentul „ECONOMIE SI MANAGEMENT ”

LUCRARE DE AN
TEMA: „CONTABILITATEA REZULTATELOR
FINANCIARE”

Studentul anului II,

specialitatea „Contabilitate”,
grupa C-171 f/z,

Boj Maxim________________
(numele, prenumele, semnătura)

Verificat:
Dr., conf. Univ.,
Popovici Angela ____________
(numele, prenumele, semnătura)

Chişinău – 2019
 Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………………..3
Bazele metodologice ale contabilității rezultatelor financiare...................................................6
Venitul........................................................................................................................................7
Cheltuielile...............................................................................................................................10

2
 Introducere
Importаnţа şi асtuаlitаteа temei
Actualmente, informația financiară a căpătat, indiscutabil, o importanță deosebită prin
asigurarea furnizării de date contabile, ceea ce prezintă în sine un produs valoros economiei
unui stat. Și acest fapt, în mare parte, rezultă din elaborarea de către entități a raportelor
financiare necesare tuturor utilizatorilor în vederea luării deciziilor economico-financiare.
Sub aspect patrimonial, abordat în lucrarea respectivă, rezultatul financiar al
întreprinderii îl putem defini ca fiind variaţia patrimoniului întreprinderii în cursul unui
exerciţiu financiar determinată prin activitatea sa, și anume, diferența dintre venituri și
cheltuieli, materializîndu-se apoi în profit sau pierdere.
Astfel, în prezenta lucrare cercetăm contabilitatea rezultatelor financiare care reprezintă
o temă destul de valoroasă prin faptul că, etapa determinării rezultatelor financiare este
decisivă pentru fiecare unitate economică. În plus, la această etapă se stabilește rezultatul
activităţii sale pentru o anumită perioadă şi de acesta depinde în mare măsură viitorul entității.
Iar după determinarea rezultatului financiar, se iau decizii în ceea ce privește gestionarea
profitului, acest fapt fiind un element-cheie al acesteia.
Argumentarea importanţei şi actualităţii temei cercetate
Globalizarea și liberalizarea economico-financiară sunt premisele cele mai principale
ale crizei economice în lumea întreagă. În rezultat, capacitatea redusă de autofinanţare,
necompetivitatea producţiei şi pierderea pieţelor tradiţionale de desfacere insuficienţa de
mijloace circulante, preţurile mereu crescânde la resursele financiare şi energie, conducerea
administrativă insuficientă la capitolul profesionalism nu au permis întreprinderilor să facă faţă
noului sistem economic, ci dimpotrivă, a condus la o stare groaznică a acestora.
Astfel, un număr semnificativ din cel al întreprinderilor industriale generează pierderi,
iar unele abia de-şi acoperă cheltuielile. Drept consecință, creşte numărul întreprinderilor
falimentare, iar economia țării noastre este în prag de dezindustrializare. Pornind de la situaţia
creată, în practica economică contemporană, problema imperioasă a devenit elaborarea unor
soluţii eficiente de redresare economico-financiară a acestui domeniu important pentru însăşi
existenţa Republicii Moldova. Întru realizarea acestui proces menţionat mai sus, se necesită a-
l iniția cu evaluarea rezultatelor înregistrate de sectorul întreprinderilor industriale pentru
identificarea factorilor care le-au cauzat. Şi în acest sens, diagnosticul este preconizat să devină
fundamentul acestor soluţii. În acest context, tema prezentei cercetări științifice pare a fi destul

3
 de oportună, deoarece este axată pe un vector de studiu de un interes teoretic şi pragmatic
apreciabil.
Scopul şi sarcinile cercetării
Scopul lucrării respective rezidă în studierea, cercetarea contabilităţii rezultatelor
financiare şi estimării rezultatelor financiare a întreprinderilor din Republica Moldova.
Scopul propus a determinat efectuarea următoarelor sarcini:
 descrierea metodelor diagnosticului şi aprecierea indicatorilor financiari sub aspectul
complexităţii legăturilor reciproce dintre indicatorii rezultativi şi factorii corelaţi;
 calculul şi aprecierea influenţei factorilor respectivi asupra modificării indicatorilor rezultativi;
 examinarea riguroasă a sistemului de indicatori ce reflectă rezultatele financiare ale entității,
conţinutul lor, metodele de calcul şi apreciere;
 identificarea rezervelor interne de majorare a rezultatelor financiare şi elaborarea măsurilor
concrete pentru mobilizarea lor pe viitor;
 îmbunătățirea mecanismului analitic în domeniul temei de cercetare în baza rezultatelor
financiare şi posibilităţilor utilizării ei pe parcursul elaborării programului previzional de
dezvoltare a entității;
Tema lucrării o constituie studierea rezultatelor financiare ale unităților economice,
influenţa lor asupra viabilității acestora în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă.
Baza metodologică a lucrării în cauză o constituie prevederile Legii contabilităţii, a
Planului de conturi general şi normelor de utilizare a acestuia, a legislaţiei în vigoare până la
data elaborării ei, a unor cercetări științifice realizate în cadrul conferințelor ștințifice
internaționale și simpozioane științifice ale tinerilor cercetători, a unor lucrări de specialitate
din ţară, de asemenea, în lucrarea dată au fost accesate şi următoarele site-uri:
www.fisc.md.md, www. gov.md.
Politica de contabilitate a entităților din Moldova este dezvoltată în baza :
 Planului de conturi contabilităţii din activitatea financiară şi economică ale întreprinderii,
aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor din Republica Moldova nr. 147 din 25.12.1997;
 Standardelor Naţionale de Contabilitate aprobate prin Ordinul Ministerul finanţelor din
Republica Moldova nr. 147 din 25.12.1997.
Descrierea structurii şi volumului lucrării
Lucrarea cercetată, ce poartă denumirea - ,,Contabilitatea rezultatelor finaciare”, va
cuprinde un singur capitol, astfel, în capitolul ,,Bazele metodologice ale contabilității
rezultatelor financiare” se argumentează noţiunea, conţinutul, clasificarea, recunoașterea şi

4
evaluarea elementelor componente ale rezultatelor financiare, precum și principiile
contabilității.

5
 BAZELE METODOLOGICE ALE CONTABILITĂȚII
REZULTATELOR FINANCIARE
Caracteristica și clasificarea rezultatelor financiare
Fiecare entitate are ca obiectiv esențial obținerea de rezultate financiare pozitive. În
acest sens, pe parcursul desfășurării activității sale, aceasta trebuie să evalueze rezultatele
activităților realizate prin aprecierea modului în care sunt utilizate resursele economice și
financiare de care dispune. Iar acest fenomen mai poate fi numit eficiență economico-
financiară.
Privind sub aspect contabil, rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa între
totalul veniturilor obținute în cursul perioadei de gestiune şi totalul cheltuielilor efectuate.
Astfel, avem 2 situații în acest caz:
- Profit, dacă veniturile obţinute sunt mai mari decât cheltuielile exerciţiului financiar:
- Pierdere, dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile perioadei.
Subliniem faptul că activitatea fiecărei entități este constituită din diverse procese
transformatoare, care generează consumuri adică cheltuieli şi, în acelaşi timp, produc rezultate
financiare adică venituri. Deci, veniturile și cheltuielile reprezintă în sine aceste procese pe
baza cărora se face o analiză detaliată a activității financiare, de exploatare și celei excepționale
a entității.
De asemenea, în conformitate cu prevederile Cadrului general al IASB, veniturile și
cheltuielile se împart în 2 grupe: venituri și cheltuieli din activitatea curentă; câștiguri și
pierderi.

6
 Venitul
– reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune,
rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau
diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor
pe seama aporturilor proprietarilor entității.

Obiectivul major al unei întreprinderi, este, desigur, de a obține venituri, venituri

capabile să asigure atât recuperarea integrală a consumurilor şi cheltuielilor efectuate, cât şi
obţinerea unui profit suficient pentru a finanța dezvoltarea acesteia și a remunera acţionarii săi.
Însă, cu excepţia taxelor, accizelor, taxelor pe valoare adăugată, întrucât aceste sume
nu constituie un avantaj economic al întreprinderii şi nu influențează asupra capitalul propriu
al acestuia.
Modalităţi generale de formare a veniturilor:
a)Obţinerea producţiei fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei firme. În
acest moment al ciclului economic, evaluarea producţiei obşinute se face în costuri efective de
producţie.
b) Livrarea (facturarea) prducţiei fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de
proprietate de la producător (vânzător) către client (cumpărător)
c) Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări , prestaţii şi servicii
care fac obiectul curent de activitate al firmei, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior
creanţe faţă de clienţi (cumpărători)
d) Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exerciţiului financiar expirabil a
unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile în exerciţiile financiare
anterioare, dar care au deventi certe în exerciţiul financiar expirabil. Este vorba despre venituri
constatate în avans, scadente şi/sau de anularea provizioanelor pentru deprecieri , riscuri şi
cheltuieli , rămase fără obiect
În funcție de sursele de intrare, veniturile se clasifică în:
 venituri din activitatea operaţională – sunt venituri care se referă la sectorul de producere şi
comercializare;
 venituri din activitatea neoperaţională – sunt venituri ce sunt obţinute din alte tipuri de
activităţii.

7
 Și aceste grupe se divizează în următoarele subgrupe:
a) Veniturile din activitatea operaţională includ:
1. venituri din vânzări, care cuprind încasările din comercializarea produselor, mărfurilor
şi prestarea serviciilor, operaţiile barter, contracte de construcţie ;
2. alte venituri operaţionale din care fac parte sumele primite sau de primit din ieşirea
(vânzarea, cumpărarea) activelor curente, cu excepţia produselor finite şi mărfurilor arenda
curentă, precum şi sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri.

b) Veniturile din activitatea neoperaţională includ:

1. veniturile din activitatea de investiţii - sumele rezultate din ieşirea şi reevaluarea activelor pe
termen lung ale entității, şi anume sumele încasate din vânzarea activelor nemateriale,
mijloacelor fixe, terenurilor, dobânzi etc. ;
2. veniturile din activitatea financiară – se referă la sumele rezultate din transmiterea în folosinţa
altor persoane fizice sau juridice pe un termen mai mult de un an a activelor nemateriale şi
materiale pe termen lung, venituri sub formă de diferenţe de curs valutar, venituri intrate cu
titlu gratuit, prime, subvenţii de stat, premii şi sume sponsorizate etc. ;
3. veniturile excepţionale - cuprind sumele primite de la organele de stat,
companiile de asigurări, persoane fizice şi juridice sub formă de recuperare după pierderi din
calamităţi naturale, perturbări politice și alte evenimente excepționale.

Venituri

Venituri din activitatea operaţională

611 ,,Venituri din vânzări”

611.2 ,,Venituri din vânzarea mărfurilor

611.3 ,,Venituri din prestarea
serviciilor”

8
 Cheltuielile
- reprezintă totalitatea cheltuielilor şi pierderilor perioadei care se scad din venit la
calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.

Modalităţi generale de formare a cheltuielilor:

a) Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare, cum ar fi consumul de
materii prime, materiale auxiliare, etc.
b) Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de bunuri nestocabile,
lucrări, utilitări, şi servicii destinate producţiei, cu ocazia naşterii obligaţiilor faţă de furnizori
c) Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a firmei, pentru care anterior
plăţii nu a fost înregistrat angajamentul (obligaţia de plată)
d) Încorporarea în cheltuielile curente ale exerciţiului financiar expirabil a unor sume
reprezentând deprecieri economice ireversibile (amortizările imobilizărilor), deprecieri
probabil reversibile (provizioane pentru deprecieri) sau rezerve pentru acoperirea riscurilor
viitoare (provizioane pentru riscuri şi cheltuieli)

Acestea însumează un termen economic ce exprimă consumul de valori materiale,

financiare şi umane în procesul realizării scopului întreprinderii. Cheltuielile sunt divizate în
cadrul entității pe tipuri de activități, dintre care:
1. cheltuieli ale activităţii operaţionale - cuprind totalitatea cheltuielilor ocaziţionale ce
apar în activitatea de bază a întreprinderii şi ele cuprind cheltuielile comerciale, costul vânzării,
cheltuielile generale şi administrative şi alte cheltuieli operaţionale:
a) costul vânzărilor - reprezintă o parte din consumurile aferente produselor, mărfuri vândute şi
serviciile prestate. Din această categorie fac parte: consumurile materiale directe, consumurile
indirecte de producţie aferente produselor vândute, consumurile directe privind retribuirea
muncii, consumurile indirecte de producţie aferente serviciilor prestate.
b) cheltuieli comerciale - reprezintă cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor şi
prestării de servicii. Acestea cuprind: cheltuieli privind operaţiunea de marketing, cheltuieli
pentru ambalaje şi împachetarea produselor şi mărfurilor, cheltuieli aferente creării rezervei
pentru datorii dubioase, cheltuieli privind retribuirea muncii salariaţilor de la întreprinderile de
comerţ, ce cuprind salariile de bază şi suplimentare, diverse adaosuri, prime plătite
vânzătorilor, casierilor, hamalilor, comisioanele plătite organizaţiilor de desfacere, de
intermediere, de comerţ exterior, cheltuieli privind procurarea licenţilor, etc.

9
c) cheltuieli generale şi administrative - sunt acele cheltuieli privind deservirea şi gestiunea
întreprinderii în ansamblu. Acestea includ: întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu
destinaţie administrativă; privind retribuirea muncii salariaţilor atribuite personalului de
conducere; impozite, taxe şi plăţi, cu excepţie impozit pe venit; cheltuieli privind deplasările
personalului de conducere, precum și alte cheltuieli generale și administrative.
La entitatea analizată, din componenţa cheltuielilor generale şi administrative fac
parte: cheltuieli privind reparaţia mijloacelor fixe, cheltuieli de întreţinere a personalului
administrativ de conducere, impozite, taxe şi plăţi, cu excepţie impozit pe venit, plata pentru
diverse servicii prestate întreprinderi conform cu contractelor încheiate de către bănci.
d) alte cheltuieli operaţionale - sunt alcătuite din cheltuielile pentru arenda curentă, privind plata
dobînzilor privind împrumuturile expirate şi sancţiunile creditare; privind vânzarea altor active
curente, cheltuieli sub formă de penalităţi, amenzi, despăgubiri, lipsurile şi pierderile din
deteriorarea valorilor, producția rebutată, alte cheltuieli operaționale.

2. cheltuielile activităţii neoperaţionale - sunt cheltuielile ce au survenit în urma efectuării

de către entitate a altor tipuri de activităţi şi cuprind, la rândul său, cheltuielile activităţii de
investiţii, cheltuielile activităţii financiare şi pierderile excepţionale:
a) cheltuielile activităţii de investiţii - includ cheltuieli care au apărut în rezultatul ieşirilor
activelor pe termen lung şi cuprind cheltuieli şi pierderi aferente ieşirilor activelor nemateriale,
terenurilor, mijloacelor fixe, resurse naturale, active financiare pe termen lung, pierderi ce s-au
obţinut în urma operaţiunilor cu părţi legate sau în urma participaţiei în alte întreprinderi.
b) cheltuielile activităţii financiare - includ cheltuieli obţinute în urma modificării capitalului
propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Din aceste cheltuieli fac parte cheltuieli
privind plata redevențelor; cheltuielile arendei finanţate a activelor materiale pe termen lung,
cheltuielile diferenţelor de curs valutar, etc.
pierderile excepţionale - constituie cheltuieli care au survenit în urma unor calamităţi
naturale sau evenimente ce nu sunt legate de activitatea economico-financiară a întreprinderii,
ca exemplu: calamităţile naturale, modificarea legislaţiei ţării, perturbaţiile politice, etc.

10
 3. Cheltuielile privind impozitul pe venit - cuprind suma totală a cheltuielilor privind
impozitul pe venit considerând faptul că se va folosi la calcularea profitului net al perioadei
de gestiune.

Cheltuieli

Cheltuieli ale activităţii operaţionale

Costul vînzărilor Cheltuieli generale şi Alte cheltuieli

administrative operaţionale

1. costul mărfurilor 1. întreţinerea, uzura şi 1 . amenzile,

vândute. reparaţia mijloacelor fixe penalităţile,
cu destinaţie despăgubirile.
administrativă;
2. privind retribuirea muncii
salariaţilor atribuite
personalului de
conducere;
3. impozite, taxe şi plăţi, cu
excepţie impozit pe venit;
4. plata pentru diverse
servicii prestate
întreprinderi conform cu
contractelor încheiate de
către bănci

Este binevenit să menționăm că una dintre problemele fundamentale ale contabilității

veniturilor și cheltuielilor unei entități o reprezintă constatarea. Astfel, cât privește constatarea
veniturilor, aceasta trebuie efectuată simultan cu constatarea majorării activelor sau a

11
 diminuării datoriilor. Iar, cheltuielile trebuie constatate în același timp cu majorarea datoriilor
sau a diminuării activelor.
Există 2 probleme principale la constatarea veniturilor și cheltuielilor, dintre care: evaluarea
veniturilor și cheltuielilor, precum şi constatarea acestora, adică stabilirea perioadei de gestiune
în care veniturile și cheltuielile trebuie să fie reflectat în contabilitate şi în rapoartele financiare.
În conformitate cu prevederile S.N.C. 18, venitul se determină la valoare venală care
reprezintă suma cu care activul poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile
independente şi interesate, care au consimţit tranzacţia.
Totodată, la vânzarea mărfurilor şi prestarea serviciilor pe baza de credit, suma
nominală a încasărilor viitoare şi suma venitului constatat va fi mai mare decât valoarea venală.
În cazul respectiv, venitul din vânzări constă din :
 venituri din vânzarea mărfurilor şi prestarea serviciilor care se evaluează prin scontarea
încasărilor viitoare de mijloace băneşti, în baza ratei dobânzii estimative;
 venituri sub formă de dobânzi, care reprezintă diferenţa dintre venitul din vânzarea mărfurilor
şi prestarea serviciilor şi suma nominală a încasărilor viitoare de mijloace băneşti.
În ceea ce privește schimbul de mărfuri sau servicii, venitul se determină în felul
următor: dacă se produce schimbul cu mărfuri şi servicii identice cu aceeaşi valoare, acesta nu
se consideră tranzacţie aducătoare de venit. Iar în situaţia inversă, se consideră o tranzacţie ce
aduce venit şi se evaluează la valoarea venală mărfurilor şi serviciilor primite pe calea
schimbului, corectată cu suma mijloacelor băneşti. Însă, dacă valoarea venală a produselor,
mărfurilor şi serviciilor primite nu poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine, venitul
se evaluează la valoarea venală a produselor, mărfurilor transmise pe calea schimbului sau
serviciilor prestate, corectată cu suma mijloacelor băneşti sau a echivalentului acestora primite.
Referindu-ne la constatarea veniturilor, aceasta se face după anumite criterii care diferă
în independenţă de sursele de obţinere a acestora: acordarea activele proprii altor persoane
pentru folosinţă, vânzarea mărfurilor și prestarea serviciilor. Astfel, potrivit atât S.N.C., cât și
SIRF, există 2 criterii generale de constatare a tuturor tipurilor de venituri, și anume:
1. existenţa posibilităţii reale de a determina cu certitudine suma venitului;
2. existenţa unei certitudini întemeiate că avantajele economice aferente tranzacţiei vor
fi obţinute de entitate.
În acest sens, veniturile se constată numai atunci când întreprinderea are o certitudine
întemeiată în vederea obţineri acestuia. În unele cazuri, o astfel de certitudine survine numai
după primirea mijloacelor băneşti sau după înlăturarea incertitudinii de natură diversă.

12
 Conform cerinţelor S.N.C. 18, venitul se constată pe fiecare tranzacţie efectuată. Dar în
anumite situații, venitul poate fi constatat pe componente distincte ale unei tranzacţii. În cazul
când preţul de vânzare a mărfii cuprinde o sumă determinată, necesară pentru deservirea
ulterioară a acesteia, venitul referitor la această parte a preţului se constată nu în momentul
vânzării, ci pe măsura prestării serviciilor. În alte circumstanțe, dimpotrivă, constatarea
venitului se realizează concomitent pe două sau mai multe tranzacţii interdependente. Acest
lucru este determinat de faptul că suma venitului pe o operaţie nu poate fi stabilită cu
certitudine, fără a lua în consideraţie tranzacţiile precedente sau viitoare.
Totuşi, la constatarea veniturilor și cheltuielilor, este necesar de a respecta principiul
prudenţei, potrivit căruia nu se admite supraevaluarea veniturilor și subevaluarea cheltuielilor
ținând cont de riscurile posibile de pe urma desfășurării activității în perioada curentă sau
anterioară. Deci, cheltuielile se vor reflecta în contabilitate, indifferent de circumstanțe, pe când
veniturile, se vor reflecta numai atunci când acestea sunt câştigate şi când întreprinderea este
sigură că le va obţine.
Majoritatea entităților realizează un anumit venit din vânzarea produselor finite, a mărfurilor
sau prestarea serviciilor. Conform S.N.C. 18, venitul din aceste operaţiuni se constată și se
reflectă în contabilitate în baza principiului specializării exerciţiilor în timpul livrării mărfurilor
sau prestării serviciilor în perioada de gestiune în care au avut loc sau a fost obținut, indiferent
de momentul plății sau încasării mijloacelor băneşti.

Potrivit S.N.C. 18 „Venitul” prevede, de asemenea, modul de constatare a veniturilor

sub formă de dobânzi, redevenţe, dividende .
Un moment important ce ține a fi menționat este că în cazul contabilizării veniturilor
din activitatea operațională la entitatea analizată, constatarea venitului din vânzări al mărfurilor
și serviciilor se efectuează în baza facturilor fiscal, dispozițiilor de încasare, bonului de plată și
se întocmesc după următoarele formule contabile:
- La vînzarea mărfurilor în numerar:
Debit 241 “Conturi curente în valută naţională”
Credit 611 “Venit din vânzări” subcontul 611.2 „Venituri din vânzarea mărfurilor”
Iar în cazul constatării cheltuielilor, la entitatea cercetată se reflect în contabilitate
următoarele corespondențe:
- Reflectarea efectiv a mărfurilor vândute:
Debit contul 711 ,,Costul vânzărilor”
Credit contul 217 ,,Mărfuri”
13
 Calcularea remunerațiilor acordate administrației, personalului de deservire și a
contribuțiilor privind asigurările sociale:
Debit 713 ,,Cheltuieli generale și administrative”
Credit 531 ,,Datorii față de personal privind retribuirea muncii”
Credit 533 ,,Datorii privind asigurările”

- Achitarea plății pentru gaze naturale:

Debit 713 ,,Cheltuieli generale și administrative”
Credit 521 ,,Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
Debit 714 ,,Alte cheltuieli operaționale”
Credit 242 ,,Cont de decontare”

14