Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

ÎNDRUMĂRI BIBLICE
Lecţia XV
MĂRTURISIREA CARE DĂ ROADE

Într-o zi, pe când Domnul Isus mergea pe malul mării Galileii, El a văzut doi
oameni: pe Simon zis şi Petru şi pe Andrei, fratele lui. Ei erau pescari. Domnul Isus le-
a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni“ (Matei 4:19).
Câştigătorii de suflete nu se nasc, ci se fac. De aceea, pentru a da o mărturisire
rodnică trebuie să fii învăţat, antrenat şi însoţit de puterea Duhul Sfânt.
Domnului Isus I-au fost necesari trei ani ca să antreneze, să pregătească pe ucenicii
Săi pentru a deveni câştigători de suflete. După învierea sa din morţi, El a spus
ucenicilor Săi să stea în Ierusalim „să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui“ (Faptele
Apostolilor 1:4-8).
Când ucenicii au întrebat dacă a sosit timpul ca El să restaureze împărăţia lui Israel,
Domnul Isus a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe
acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va
coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori …“
În ziua Rusaliilor cei 120 au primit puterea deosebită ca să mărturisească; şi fiecare
credincios trebuie să dorească să primească puterea Duhului Sfânt pentru ca să devină
un mărturisitor al Domnului Isus. Credinciosul trebuie să ştie că el mărturiseşte
împreună cu Duhul Sfânt. Apostolul Petru a spus: „Noi suntem martori ai acestor
lucruri ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El“ (Faptele
Apostolilor 5:32).
De aceea, când mărturisiţi pe Domnul, să nu uitaţi că „trupul vostru este templul
Duhului Sfânt care locuieşte în voi“ (1 Corinteni 3:16 şi 6:19).
Atunci când mărturisiţi pe Domnul, să vă puneţi încrederea în Duhul Sfânt cu
privire la trei lucruri:
1. Că El va lumina mintea celui necredincios. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că
toate sufletele nemântuite se află în întuneric (2 Corinteni 4:3-7).
2. Că Duhul Sfânt va străpunge inima necredinciosului ca să simtă adevărul
sfânt. Când apostolul Petru a predicat, ascultătorii lui „au fost străpunşi în inimă“
(Faptele Apostolilor 2:37).
3. Că Duhul Sfânt va mişca voinţa celui necredincios. Fiul pierdut s-a întors
acasă atunci când şi-a venit în fire şi a zis: „mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu …“
(Luca 15:18 şi Ioan 16:8, 9).
Căutaţi să fiţi la zi cu toate metodele moderne de câştigare a sufletelor şi să fiţi în
stare să citaţi toate versetele corespunzătoare din Scriptură: dar dacă nu mărturisiţi cu
puterea Duhului Sfânt, eforturile vă vor fi zadarnice. Citiţi, studiaţi punctele următoare
cu o inimă deschisă, cu o minte primitoare, dorind sinceri să fiţi cu adevărat „pescari
de oameni“.

eBiblia.ro 1
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

ÎNDRUMĂRI BIBLICE – XV
MĂRTURISIREA CARE DĂ ROADE

I. IMPORTANŢA MĂRTURIEI

Romani 10:13-17

II. CALIFICAREA UNUI MĂRTURISITOR

Coloseni 2:6-7

III. CONVERSAŢIA CU CEI NEMÂNTUIŢI

Evanghelia după Ioan 1:40-41

IV. URMĂRIND ADEVĂRUL

Evanghelia după Matei 13:3-8 şi 18:23

V. CUM SĂ PREZENTĂM PLANUL MÂNTUIRII

Faptele Apostolilor 4:12

VI. CUM SĂ-I INVITĂM PE OAMENI

SĂ-L PRIMEASCĂ PE DOMNUL ISUS

Evanghelia după Matei 11:28 şi Evanghelia după Ioan 3:16-18

VII. CE FACEM DUPĂ ACEEA

Faptele Apostolilor 2:41-47

I. IMPORTANŢA MĂRTURISIRII
Romani 10:13-17

v. 13: „Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit».

v. 14: Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela
despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără un propovăduitor?

eBiblia.ro 2
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

v. 15: şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: «Cât de
frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!»“
„Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit» (versetul 13).
Nu desprindeţi acest verset din contextul lui. În versetul 14 sunt trei întrebări în
legătură cu el, întrebări care trebuie luate în legătură cu versetul 13.
Prima întrebare: „Cum vor chema pe Acela în care nu au crezut?“ Răspunsul este
că cei pierduţi nu pot chema pe Domnul, ca să fie mântuiţi, înainte de a crede:
a) că Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre după Scriptură.
b) că Domnul Isus a fost îngropat.
c) şi că El a fost înviat de către Tatăl ceresc tot după Scriptură (1 Corinteni
15:1-4).
A doua întrebare: „Cum vor crede în Acela despre care nu au auzit?“ Răspunsul
este că cei pierduţi nu pot crede în El, până nu vor auzi vestea bună a mântuirii.
1. Famenul a trebuit să audă pentru a crede (Faptele Apostolilor 8:26-39).
2. Pavel a trebuit să audă şi să vadă pentru a crede (Faptele Apostolilor 9:1-18).
3. Corneliu a trebuit să audă ca să creadă (Faptele Apostolilor 10:1-48).
4. temnicerul a trebuit să audă ca să poată crede (Faptele Apostolilor 16:25-40).
A treia întrebare: „Cum vor auzi despre El fără propovăduitor?“ Răspunsul este că
ei nu pot auzi fără ca cineva să le aducă la cunoştinţă vestea bună.
1. Cele trei mii de suflete au crezut la Rusalii, pentru că cei 120 din odaia de sus le-
au mărturisit pe Domnul Isus.
2. Famenul a fost mântuit pentru că Filip i-a mărturisit pe Domnul Isus (Faptele
Apostolilor 8:26-39).
3. Pavel a crezut pentru că Ştefan a mărturisit pe Domnul (Faptele Apostolilor 7:54-
60), Domnul Isus Însuşi i-a mărturisit şi Anania i-a mărturisit (Faptele Apostolilor 9:1-
18).
4. Corneliu cu casa lui a fost mântuit pentru că Petru i-a mărturisit (Faptele
Apostolilor 10:1-48).
5. temnicerul din Filipi a fost mântuit pentru că Pavel şi Sila i-au mărturisit
(Faptele Apostolilor 16:25-40).
6. Tu ai fost mântuit pentru că cineva ţi-a mărturisit pe Domnul.
După cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu, cei pierduţi nu pot fi mântuiţi fără ca
cineva să le mărturisească pe Domnul Isus. Ei trebuie să audă o mărturisire; ei trebuie
să audă ca să poată crede; ei trebuie să audă ca să poată chema pe Domnul şi ei trebuie
să cheme pe Domnul ca să fie mântuiţi. Dar ei nu pot chema pe Domnul până nu cred
în El. Şi ei nu pot crede până când nu aud despre El şi nu pot auzi decât dacă cineva le
mărturiseşte. Aşa că, „credinţa (cea mântuitoare) vine în urma auzirii“ (Romani 10:17).
Noi nu ne-am născut cu o credinţă mântuitoare, ci o asemenea credinţă vine numai
prin auzirea Evangheliei. De aceea este de o deosebită importanţă ca fiecare copil al
lui Dumnezeu născut din nou, să lupte pentru îndeplinirea marii însărcinări cu privire
la evanghelizarea lumii şi a face tot ce depinde de el să ducă cât mai departe
Evanghelia la câţi mai mulţi oameni.
eBiblia.ro 3
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

II. CALIFICAREA UNUI MĂRTURISITOR

Coloseni 2:6-7

v.6: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în
El,
v. 7: fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după cum aţi fost
învăţaţi şi sporind în ea cu mulţumiri“.
Un mărturisitor al Domnului Isus este pregătit ca să mărturisească atunci când:
1. Este întemeiat în credinţă. Aceasta înseamnă să fii înrădăcinat puternic în
Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Petru scrie: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi
oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă“ (1 Petru
3:15).
În aceste îndrumări şi cu ele, noi căutăm să vă ajutăm ca să vă întăriţi în credinţă.
Studiaţi-le, purtaţi cu voi tot timpul Noul Testament şi aceste îndrumări biblice şi
căutaţi să le folosiţi, citindu-le ori de câte ori aveţi posibilitate. Ele vă vor da baza pe
care să clădiţi o credinţă puternică (2 Timotei 3:16-17).
2. Este mântuit şi cunoaşte mântuirea. Noi ştim că suntem mântuiţi pentru că
Dumnezeu ne spune acest lucru în Cuvântul Său şi El nu minte. Pentru aceasta noi
avem:
a) Mărturia Duhului (Romani 8:16).
b) Mărturia Cuvântului (1 Ioan 5:13).
c) Mărturia credinţei mântuitoare: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are
mărturia aceasta în el“ (1 Ioan 5:9-11).
3. Pus deoparte. Apostolul Pavel scrie că el a fost „pus deoparte ca să vestească
Evanghelia“ (Romani 1:1-16). Aceasta este o punere la o parte bună, pentru o lucrare
deosebită.
Apostolul Pavel o prezintă ca:
a) O dorinţă sfântă de a face parte şi altora din daruri duhovniceşti (Romani 1:11).
b) Un scop sfânt de a aduce roade (Romani 1:13).
c) O obligaţie sfântă de a se achita de o datorie faţă de Dumnezeu (Romani 1:14).
d) O râvnă sfântă de a mărturisi Evanghelia (Romani 1:15).
e) O datorie sfântă de a glorifica pe Domnul Isus şi jertfa Lui (Romani 1:16).
A fi pus deoparte pentru mărturisirea Evangheliei înseamnă a mărturisi Evanghelia,
pe Domnul Isus, celor pierduţi în păcat (vezi notele de la Îndrumări biblice – XI,
punctul III – VIAŢA DIN BELŞUG ESTE O VIAŢĂ PUSĂ DEOPARTE).
4. Umpluţi de Duhul Sfânt. „Fiţi plini de Duh“ (Efeseni 5:18). Domnul Isus prin
apostolul Pavel ne-a poruncit să fim plini de Duhul Sfânt. (vezi notele de la Îndrumări
biblice – XI, punctul IV – VIAŢA DIN BELŞUG ESTE O VIAŢĂ PLINĂ DE
DUHUL SFÂNT).
În primii creştini viaţa plină de Duhul Sfânt s-a arătat prin:
a) Îndrăzneala cu care vesteau Cuvântul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4:31).
eBiblia.ro 4
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

b) Puterea mare cu care au mărturisit (Faptele Apostolilor 4:33).

c) Harul cu care au mărturisit (Faptele Apostolilor 4:33).
d) Dărnicia lor faţă de semeni (Faptele Apostolilor 4:34-37).
e) Unitatea în rugăciune care i-a caracterizat (Faptele Apostolilor 2:42-47).
f) Suferinţele pe care le-au îndurat (Faptele Apostolilor 8:1-4).
g) Bucuria pe care au avut-o în necazuri (Romani 5:3).
h) Faptul că au cântat în închisori (Faptele Apostolilor 16:25).
i) Faptul că au iubit pe vrăjmaşii lor şi s-au rugat pentru ei (Faptele Apostolilor
7:54-60).
j) Bucuria pe care au avut-o să sufere ruşinea şi ocara pentru Numele Lui (Faptele
Apostolilor 5:41).
Ei au fost acuzaţi că:
a) Au umplut Ierusalimul cu Evanghelia (Faptele Apostolilor 17:6).
b) Au răscolit lumea (Faptele Apostolilor 17:6).
Cei 120 de creştini umpluţi cu Duhul Sfânt au mărturisit la Rusalii şi oamenii au
fost:
1) Încremeniţi, nu mai ştiau ce să zică (Faptele Apostolilor 2:6).
2) Miraţi (Faptele Apostolilor 2:7).
3) Făcuţi să se minuneze (Faptele Apostolilor 2:7).
4) Nu ştiau ce să creadă (Faptele Apostolilor 2:13).
5) Gata să întrebe, să ceară lămuriri (Faptele Apostolilor 2:37).
Evanghelia propovăduită cu puterea Duhului Sfânt, face întotdeauna ca ascultătorii
să reacţioneze într-un fel sau în altul. La Rusalii trei mii de oameni s-au pocăit, în timp
ce alţi mulţi şi-au bătut joc de apostoli. Nici unul, absolut nici unul, nu a rămas
nepăsător la auzul Evangheliei propovăduită în puterea Duhului Sfânt.

III. CONVERSAŢIA CU CEI NEMÂNTUIŢI

Evanghelia după Ioan 1:40-41

v. 40: „Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după
Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.
v. 41: El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: «Noi am găsit pe
Mesia (care, tălmăcit înseamnă Hristos)»“.
Sunt două căi pe care noi putem intra în discuţie cu cei nemântuiţi.
1. Prima este intrarea directă în vorbă.
Această cale poate fi folosită când mărturia este către:
a) O rudă. Andrei a folosit această metodă de intrare directă în discuţie, ca să
aducă pe fratele său, Simon Petru, la Domnul Isus (Ioan 1:40).
b) Un prieten. Filip, apostolul, a folosit această metodă ca să aducă pe Natanael la
Domnul Isus (Ioan 1:45-46).
c) Cel interesat. Domnul Isus a vorbit direct cu Nicodim (Ioan 3:1-21).

eBiblia.ro 5
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

d) Cel care caută. Pavel şi Sila au fost direcţi în vorbire atunci când au condus pe
temnicerul din Filipi la Domnul Isus (Faptele Apostolilor 16: 19-34).
2. A doua metodă de intrare în discuţie este cea indirectă. Această metodă
poate fi folosită când mărturia este către:
a) Un necunoscut. Aşa a procedat Domnul Isus când a mărturisit femeii samaritene
(Ioan 4:7-26).
b) Un om religios. Filip evanghelistul s-a folosit de această metodă indirectă pentru
a conduce pe famenul etiopian la Hristos (Faptele Apostolilor 8:26-39).
Folosirea unei metode sau a celeilalte depinde însă de călăuzirea Duhului Sfânt din
momentul respectiv. De aceea trebuie să fim foarte atenţi în privinţa aceasta. Indiferent
însă ce metodă am folosi, trebuie să mergem înainte până când reuşim să prezentăm
planul lui Dumnezeu de mântuire şi până când vom reuşi să adresăm celui cu care
discutăm invitaţia de a-L primi pe Domnul Isus ca Mântuitor al lui personal.

IV. URMĂRIND ADEVĂRUL

Evanghelia după Matei 13:3-8

Pilda semănătorului ilustrează importanţa terenului. Numai o parte din pământ a

fost pregătită pentru sămânţă; aşa că numai o parte din seminţe au adus rod. Domnul
Isus explică pilda în versetele 18-23 şi noi învăţăm următoarele din ea:
1) Semănătorul este cel care mărturiseşte.
2) Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
3) Pământul este inima omului.
De asemenea învăţăm faptul că sunt patru categorii de inimi:
1) Inimi bătătorite, pământ de lângă drum foarte tare (Matei 13:4).
2) Inimi superficiale, pământ pietros, fertil numai la suprafaţă (versetul 5).
3) Inimi lumeşti, pământ fertil cu mărăcini; fertil, dar ocupat (versetul 7).
4) Inimi înţelegătoare, adică pământ bun, fertil şi bine pregătit (versetul 8).
Învăţătura este simplă: dacă aşteptăm ca sămânţa, Cuvântul lui Dumnezeu, să
aducă rod, atunci inima trebuie să fie pregătită.
Inima tare trebuie să fie sfărâmată (Ieremia 23.29);
inima superficială trebuie să fie adâncită;
inimii lumeşti trebuie să i se spună că lucrurile din lume sunt trecătoare (1 Ioan
2:15-17). Pentru aceasta este nevoie de timp, muncă şi răbdare.

V. CUM SĂ PREZENTĂM PLANUL MÂNTUIRII

Faptele Apostolilor 4:12

v. 12: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt nume dat
oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi“.
În prezentarea planului de mântuire sunt şapte paşi simpli:

eBiblia.ro 6
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

1) Vorbeşte de experienţa ta personală în ce priveşte mântuirea. Nu povesti toată

istoria vieţii tale. Sunt de ajuns cinci minute ca să povesteşti cum te-a mântuit
Dumnezeu. Când te-ai apropiat de sfârşitul mărturisirii, scoate Noul Testament şi
spune:
„Pot să-ţi prezint şi ţie planul lui Dumnezeu de mântuire care mi-a schimbat viaţa?“
2) Acum prezintă primul punct. ESTE UN FAPT CĂ DUMNEZEU TE IUBEŞTE.
Citeşte Ioan 3:16 şi notările biblice din Îndrumări Biblice – XII, punctul I. Când te-ai
apropiat de sfârşitul citirii, spune cam aşa: „Acum recunoşti că Dumnezeu te iubeşte?“
Condu-l, ajută-l să ajungă să admită acest lucru. Aceasta îl va ajuta să pătrundă mai bine
planul de mântuire..
3) Acum prezintă-i punctul II din Îndrumări Biblice – XII. ESTE UN FAPT CĂ TU
EŞTI UN PĂCĂTOS. Citeşte versetele de la Romani 3:23 şi 6:23a şi notările din
îndrumările biblice. Iar când te apropii de sfârşitul citirii, cere-i să recunoască faptul că
este un păcătos. Dacă el admite acest lucru, spune-i ceva de felul acesta:
„Nu-i un lucru minunat că Dumnezeu te iubeşte chiar şi aşa cum eşti, un păcătos?“
4) Prezintă punctul III. ESTE UN FAPT CĂ TU EŞTI UN PĂCĂTOS PIERDUT,
din Îndrumări biblice – XII. Citeşte versetul de la Romani 6:23 şi explicaţiile biblice
de la punctul III. Când le termini, cere-i să recunoască faptul că el este pierdut în
păcate şi din cauza lor. Dacă el admite acest lucru, că se află într-o stare fără nădejde,
poţi să-i mai spui: „Cât de minunat este faptul că Dumnezeu te iubeşte şi în starea
aceasta şi că tu mai poţi avea nădejde …“
5) Acum prezintă punctul IV: ESTE UN FAPT CĂ DOMNUL ISUS A MURIT
PENTRU TINE, din Îndrumări biblice – XII. Citeşte întâi versetul şi notările
explicative de la punctul IV şi când te apropii de sfârşitul citirii, cere-i să recunoască
faptul că Domnul Isus a murit şi pentru el pe Golgota. Spune-i ceva de felul acesta:
„Nu este un lucru extraordinar că Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât Domnul Isus
a murit în locul tău, pentru păcatele tale?“ (Isaia 53).
6) Acum prezintă punctul V din Îndrumări biblice – XII: ESTE UN FAPT CĂ TU
POŢI FII MÂNTUIT PRIN CREDINŢA ÎN DOMNUL ISUS HRISTOS. Citeşte
Faptele Apostolilor 16:30,31 şi explicaţiile biblice. Când te-ai apropiat de sfârşitul
citirii, fii gata să-l întrebi dacă-L primeşte pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lui
personal (Faptele Apostolilor 4:12; Ioan 1:12,13; 3:3-7; 5:24; 6:67-69).
1) Şi acum îndeamnă-l, ajută-l să se roage, să ceară iertare: „Oricine va chema
Numele Domnului va fi mântuit“ (Romani 10:13).

VI. CUM SĂ-I INVITĂM PE OAMENI

SĂ-L PRIMEASCĂ PE DOMNUL ISUS
Evanghelia după Matei 11:28 şi Evanghelia după Ioan 3:16-18

Matei 11:18: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi-mpovăraţi şi Eu vă voi da

odihnă“

eBiblia.ro 7
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
v. 17: Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece
lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
v. 18: Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat,
pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu“.
A invita înseamnă a chema persoana căreia i-am mărturisit, ca să-L primească prin
credinţă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul ei personal. După ce aţi terminat de
citit notiţele cu cei şapte paşi către Domnul Isus, puteţi spune cam aşa:
Vrei să îngenunchem împreună şi eu să mă rog Domnului ca să te mântuiască, chiar
acum şi în acest loc? (Nu aştepta ca el să îngenuncheze, îngenunchează tu. Roagă-te ca
Dumnezeu să-l convingă de păcat şi să-l aducă la pocăinţă. Ridică-te de pe genunchi şi
stabileşte o altă dată când să te întâlneşti cu el şi să-i mărturiseşti în continuare. Dacă
el a îngenuncheat alături de tine, roagă-te scurt şi cere-I lui Dumnezeu să-l mântuiască
de păcatele lui).
Acum, dacă el este de acord, roagă-l să se roage pentru primirea Domnului Isus. Să
te rogi astfel:
„Doamne Isuse, ştiu că mă iubeşti şi am nevoie de Tine. Îţi mulţumesc că ai
murit pe cruce şi pentru păcatele mele. Îţi deschid uşa inimii mele şi Te primesc
ca Mântuitor şi Domn. Îţi mulţumesc că mi-ai iertat păcatele şi mi-ai dat viaţa
veşnică. Ia în stăpânire viaţa mea şi fă din mine persoana pe care Tu o doreşti“.
Apoi îi citeşti din epistola apostolului Pavel către Romani, capitolul 10 versetul 13:
„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“.

VII. CE FACEM DUPĂ ACEEA

Faptele Apostolilor 2:41-47
v. 41: „Cei care au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la
numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
v. 42: Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea
pâinii şi în rugăciuni.
v. 47: Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului popor. Şi Domnul
adăuga, în fiecare zi, la numărul lor, pe cei ce erau mântuiţi“.
Dacă ai condus un suflet la Hristos, cu aceasta nu ţi-ai încheiat lucrarea şi nu ţi s-a
încheiat răspunderea faţă de el. Ai obţinut un copil spiritual şi copilul are nevoie de
ajutor, ca să crească în harul şi în cunoştinţa Domnului Isus (2 Petru 3:18). Sunt şapte
lucruri pe care le poţi face ca noul credincios să crească din punct de vedere spiritual.
1) Dă-i un Nou Testament, dacă el nu are deja unul şi ajută-l să-l citească şi să-l
înţeleagă.
2) Explică-i felul în care trebuie citit şi studiat Noul Testament. Explică-i cum să-l
folosească.

eBiblia.ro 8
Studiu biblic – Îndrumări biblice – lecţia 15

3) Arată-i cum poate el însuşi să ştie că este mântuit (1 Ioan 5:10-13). Parcurge
cu el explicaţiile de la Îndrumări biblice – XII, punctul VI, fără să uiţi să citeşti
trimiterile.
4) Deschide la Faptele Apostolilor 5:29 şi insistă asupra faptului că noi trebuie
întotdeauna să ascultăm de Domnul şi să împlinim voia Lui. Vezi Îndrumări biblice –
XII, punctul VII.
5) Condu-l la o biserică nou-testamentală, spune-i ceva de felul acesta: „Eu merg la
această adunare nou-testamentală şi te invit să vii cu mine la serviciul ei de duminică
dimineaţă“. Du-l la biserică şi stai alături de el.
6) Încurajează-l ca şi el să înceapă să-L mărturisească altora pe Domnul Isus
(Romani 10:9, 10).
2) Parcurge cu el cele 15 îndrumări din Noul Testament. Când ai ajuns la ultima
îndrumare, el trebuie să fie în biserică, cunoscând bine doctrina şi crescând neîncetat
din punct de vedere spiritual. De aici încolo el poate fi cuprins în acţiunea de
evanghelizare. El este pregătit să ducă şi altora Evanghelia.

eBiblia.ro 9