Vasile Alecsandri (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d.

22
august S.N. 3 septembrie 1890, Mircești, județul Roman, România) a fost un poet, dramaturg,
folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului
românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a
României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Alecsandri, născută Cozoni.
După unii cercetători, anul nașterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Locul nașterii sale este
incert, deoarece nașterea s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munți din calea
armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se consideră că s-a născut undeva pe raza județului Bacău. A avut
un frate, Iancu Alecsandri și o soră, Catinca Alecsandri, căsătorită cu Constantin Rolla, boier și om
politic român, militant înfocat pentru Unirea Principatelor Române (1859) și ministru în mai multe
rânduri în guvernele Moldovei.
Alecsandri și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit
pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. A început învățătura cu un dascăl grec, apoi
cu dascălul maramureșean Gherman Vida.
Între anii 1828 și 1834, s-a deschis la Iași pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris
pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo,
actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris Chirițele și o mare parte
din Cânticelele comice.
Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din
Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la
o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost
adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de către Vasile
Alecsandri.
După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. După ce călătorește
prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni;
din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română.
În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași
an, la Paris.
Scrie primele „cântecele comice” (Șoldan Viteazul, Mama Anghelușa) și câteva scenete comice și
muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie.

Volume de teatru. Comedii

 Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă (1850)
 Teatru românesc. Repertoriul dramatic al d-lui Vasile Alecsandri (1852)
 Chirița în provincie (1855)
 Chirița în voiagiu (1865)
 Chirița în balon (1875)
Volume de poezie
 Poezii poporale. Balade (Cîntice bătrânești) adunate și îndreptate de Vasile Alecsandri,
Volumul I (1852)
 Poezii poporale. Balade (Cîntice bătrânești) adunate și îndreptate de Vasile Alecsandri,
Volumul II (1853)
 Doine și lăcrimioare, 1842-1852 (1853)
Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri (1866) Proze
 Istoria unui galben
 Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
 Iașii în 1844
 Un salon din Iași
 Românii și poezia lor
 O primblare la munți
 Borsec
 Balta-albă
 Călătorie în Africa.
 Un episod din anul 1848
Proze din periodice

 Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir

 Melodiile românești
 Prietenii românilor
 Lamartine
 Alecu Russo
 Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873)
 Din albumul unui bibliofil
 Vasile Porojan
 Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un mic episod în 1880)
 Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri
Drame
 Cetatea Neamțului sau Sobiețchi și plăeșii români (1857)
 Lipitorile satelor (1863)
 Sgârcitul risipitor (1863)
 Despot Vodă, dramă istorică (1880)
 Fântâna Blanduziei (1884)
 Ovidiu (1890)
Opere complete
 Opere complecte: Poesii, Proză, Teatru, 1875