Sunteți pe pagina 1din 4

19.11.

2010

Metafora- comparatie subinteleasa in care lipseste un termen,cel care a definit metafora a fost
Aristotel,care identifica aceasta figura de stil ca fiind”trecerea supra unui obiect a numelui altui obiect”.

Dionysos,Ar es – figuri mitologice

Scutul pentru are este ca cupa pentru Dionysos.

In metafora comparatie subinteleasa un element comun,cel putin sta la baza analogiei care permite
apropierea si transferul intre termenii.

Metafora este asadar produsul unei substituiri in expresie prin desemnarea unui obiect prin alt obiect
decat acela care ii este propriu.

Aristotel situa metaforma pe cea mai in alta treapta a tropilor

Incepand cu evul mediu metafora desi ramane un punct de reper pentru ideea de maxima expresivitate
si poeticitate,metafora este “vazuta” ca fiind mai accesibila consideransu-se ca a se face metafore
frumoase inseamna a sti sa vezi asemanarile dintre lucruri.

Secolul XIX si intemeierea stiintei stilistice vor sublinia esenta metaforei in analogia si tran sferul
semantic care solicita gandirea analogica pentru a crea asociatii inedite.

Se analizeaza acum chiar si o schema a transferului metaforic de catre filologul german Ullman,el
considera ca in conditiile in care cele doua caitati sunt identificate ca nume iar atributele lor ca
sensuri,metafora se obtine prin asocierea intre nume si sens cu conditia sa existe cel putin o nota
comuna.

Chiar daca s-a obtinut aceasta forma specifica si schematica pentru metafora,in sens larg ea se identifica
in continuare chiar cu poezia insasi asimiland ca si confept orice formulare figurata.

Tipuri de metafora

Din punctul de vedere al categoriei gramaticale implicata in constructia metaforei,acestea poti fi:
nominale si verbale.
Comparatia ce sta la baza metaforei se infatiseaza uneori ca o structura de suprafata cu ambii termeni
prezenti si se realizeaza intr-un context comun avand de-a face in acest caz cu o metafora explicita ,
ambii termeni ai comparatiei subintelese fiind prezenti

Metafora se poate, insa, realiza si in afara contextului fara sa se piarda sensurile artistice fiind prezenta
doar imaginea cu acest tip de metafora final considerate implicita.

Dupa relevant estetica a cintinutului Blaga deosebeste metaforele plasticizante care nu imborgatesc
continutul estetic al faptelor si al situatiilor si metafore revelatorii care scot la iveala ceva ascuns.

In cazul primeia transferul de la un termen la altul se face in scopul mplasticizarii unuia dintre ei pe cand
al 2 lea tip de metafora isi propune sa revele un mister prin intermediul unor elemente care sunt puse la
dispozitia noastra de lumea concreta sau imaginara.

In acelasi studio despre geneza metaforei, Blaga ilustreaza cele 2 tipuri de metafore cu exemple din
creatia sa poetica:

Ex: metafora plasticizanta:”in joc cu piatra cate-un val

Si-arata solzii de pe pantec”

Metafora revelatoare:”soarele lacrima Domnului

Cade in mainile somnului” (noaptea)

Mihai Eminescu :” parea ca printre nouri s-ar fi deschis o poarta

Prin care trece alba regina noptii moarta”

Cosbuc:”credinta-I val,iubirea-I vant si viata fum”

Goga:” da-mi tot amarul,toata truda

Atotor doruri fara leacuri

Da-mi viforul in care urla

Si gem robiile de veacuri.”

Arghezi:”gura ta sub firisoare-I

Pafta cu margaritare.”

Blaga:” O fata frumoasa e

Mirajul din zariste,

Aurul graiului
Lacrima raiului”

M.Sorescu:” materia in trecerea-I de om

e-o pasare ce plange intr-un pom.”

Categoriile metaforei

Catacreza = metafora in care se foloseste prin abuz un termen concret sau abstract in lipsa unui termen
propriu.Este prezenta si in vorbirea obisnuita , expresii populare de tipul:papa-lapte,pierde-vara; sau in
botanica populara prin : ciubotica cucului,traista ciobanului.

Sorescu:”Langa buza marii aud

Un tainic,un suflet se preface in nisip.”

Personificarea = procedeu artistic obisnuit prin care in cadrul unei metafore se atribuie unor lucruri
insusiri omenesti.

Sorescu:” un vant raslet isi sterge lacrimile reci pe geamuri.”

Hiperbola = categorie a metaforei in care prin exagerarea voita a realitatii se intensifica expresivitatea.

Cosbuc:” N-ai glas de vifor sa jelesti.”

Litota = consta in negarea sau diminuarea unei idei sau a unui sentiment tocmai pentru a putea fi puse
mai puternic in lumina.

Cand expresia micsorata a unui lucru conoteaza intentia ironica,litota trece in randul ironiei.

Cosbuc:” si ce fata frumusica are mama!”

Alegoria = exprima intr-un mod complex printr-un de metafore sau personificari o idée.

Alegoria se construieste avand la baza un germen nonactiv si are menirea sa comunice printr-o imagine
stilizata excesiv o ipostaza a conditiei umane sau o idée filozofica.In orice alegorie vom identifica doua
planuri suprapuse:

1 planul literal: in care descoperim sensul direct cu referire la intelesul strict al unor cuvinte.
2 planul analogic: mistic, stilizat al semnificatiilor ascunse in spatele carora ase ascunde o viziune sau un
mod de gandire.

Ex:”Ca la nunta mea , a cazut o stea!”

Ionachita Vacarescu:” Intr-o gradina langa o tulpina

Zarii o floare ca o lumina

s-o tai se strica

s-o las mi-e frica

ca vine altu si mi-o ridica”

Eminescu:” corabia vietii grea de ganduri

De stanca mortii risipita in scanduri

A vremii valuri o lovesc si-o sfarma

Si se izbesc intransa randuri,randuri.”

Alegoria este : viata vazuta ca o corabie.

Blaga:” in ceasul acela inalt de alchimie cereasca

Siliram luna si alte vreo cateva astre

In jurul inimilor noastre sa se invarteasca.”

Alegoria este: iubirea vazuta ca un fenomen cosmic.

Alegoria devine uneori extinsa la o intreaga creatie artistic astfel incat vor fi cateva specii literare
intemeiate in exclusivitate pe alegorie: fibula, ghicitoarea,parabola.

Exista si situatii in care opere literare diferite ca gen si specie se intemeieaza pe alegorie de la roman ,
ex: Nuvela trandafirului-roman medieval, pana la creatie lirica. Ex: Tudor Arghezi “De-a vati ascuns”.

S-ar putea să vă placă și