Rolul valorilor culturale in societate

Cultura reprezinta un ansamblu de valori materiale și spirituale. Valoarea nu se

naşte şi nu există decât în măsura în care există raportarea obiectului la o activitate
omenească de cunoaştere şi invers, existând două situaţii. În prima situaţie, este
posibil ca omul să-i atribuie unui obiect oarecare valori pe care acest obiect nu le
încorporează prin destinaţia lui iniţială şi în cazul acesta spunem că valoarea este
adăugată. Iar în a doua situaţie, omul nu recunoaşte valoarea în obiectul care-o
încorporează în mod intenţionat (acesta fiind şi cazul unei pune părţi din arta
modernă pe care omul mediu nu o recunoaşte ca valoare).
Este cu totul rar ca un obiect făcut de om să încorporeze o singură valoare. El
încorporează un sistem de valori, neexistând o estetică pură: ea poate deţine un loc
central sau excentric. Un anume timp istoric pune accentul pe o anumită valoare şi
împinge în plan secund pe celelalte.

Apoi, este cu totul rar ca un obiect să trezească în conştiinţa receptorului toate

obiectele pe acelaşi plan.
Astfel, putem distinge trei tipuri de valori:
Valorile estetice, care formează o clasă care se raportează la acele proprietăţi ale
obiectelor considerate sub aspectul consideraţiilor. Astfel, frumos înseamnă
simetrie, el putându-se exprima matematic prin numărul de aur: 3,14.
Valorile artistice se raportează numai la obiectele considerate opere de artă. Ele nu
pot fi gândite decât în măsura în care trimit la un obiect înţeles ca un obiect artistic.
Prin urmare, valoarea artistică pendulează între caracterul obiectiv şi subiectiv,
reprezentând rezultatul unei acţiuni de alegere. De exemplu, dacă ne oprim la
design şi mai precis la moda în Italia, observăm că ea se face pe baza unei
măsurători care niciodată nu dă greş, orice haină italienească fiind făcută după
corpul fiecăruia, ei având la bază faptul că "corpul european se schimbă cam o dată
la zece ani".
În sfârşit, valorile literare au particularitatea de a fi dorite pentru ele înseşi şi nu
pentru un scop situat în afara lor. Caracteristicile lor sunt unicitatea operei, opera
fiind un individ din punctul de vedere al creatorului, chiar dacă opera plastică se
serializează sub formă de album, chiar dacă opera se serializează sub formă de
tipar. Valorile estetice, valorile artistice şi cele literare alcătuiesc valori culturale.
Valorile culturale se află în relaţii complicate, uneori de antiteză, uneori de
complementaritate, dar niciodată de sinonimie faţă de valorile existenţiale.

Valorile reprezinta al doilea cel mai profund nivel de cultura. Ele reflecta
credintele care stau la baza unei persoane. Valorile sunt adesea constient utilizate,
atat in conversatii cat si in declaratiile si raporturile anuale ale companiilor.
Totusi, exista diferente in valorile expuse ale companiilor(ceea ce membrii ei spun
ca apreciaza) si in valorile adoptate (valori reflectate in modul efectiv de
comportare al membrilor).

Valorile nu sunt, dupa firea lor proprie, nici mituri, nici sentimente ale
posesiunii, nici subiecte sau predicate ale judecatilor de valoare. Valorile sunt
subiecte ale dorintii.
Dorinta cuprinde valorile ca pe obiectele ei corelative. S-ar putea totusi spune ca
dorinta nu cuprinde decât lucrurile, fiintele si faptele omenesti concrete capabile s-
o îndestuleze sau acele calitati determinate pentru care aceste lucruri, fiinte sau
fapte sunt râvnite. Cine doreste sa-si astâmpere setea îsi reprezinta apa sau acele
calitati ale apei prin care setea se poate astâmpara.

In epoca moderna,valorile culturale,raportate societatii romanesti ,pot fi definite

in primul rand ca si o radacina spirituala nealterata, reprezentata de crestin-
ortodoxie, latinitatea. Experienta istorica a modelat poporul roman in sensul unei
mari adaptabilitati, fondul cultural predispune catre deschidere, fara o baza
culturala care sa-l lege in mod profund de ceea ce se intampla la est, cat si la vest,
ar fi greu de inteles uimitoarea usurinta cu care romanul interactioneaza cu strainii.
Aceste calitati pot constitui premisele unor parteneriate in orice domeniu de
activitate in spatiu european, romanii putand fi, de asemenea, mediatori si un factor
de stabilitate in zona, in masura in care vor sti sa-si protejeze valorile, negociind in
orice colaborare in spiritul acestora si nu cu naivitate, ignoranta sau ticalosie.

Exista un moment in viata oricarui om in care ia cunostinta cu faptul ca "el este".

Felul in care reactionam la constatarea acestui "a fi" variaza de la o persoana la alta
foarte mult. Unii reactioneaza "vegetal". Cresc, infloresc, se usuca si gata. Altii
merg mai departe si cauta sa inteleaga de ce "sunt" si mai ales de ce sunt "asa cum
sunt".In acest context romanul obisnuia sa stie cine este si de ce este, de unde vine
si incotro merge. A avea identitate inseamna a cunoaste raspunsul pentru faptul de
a fi in lume asa cum esti. Abia atunci cand stii pe ce se reazema propria existenta
poti sti unde incepe si unde se termina libertatea, doar atunci drumul in viata are
sens si contur. Pierderea identitatii este echivalenta cu moartea, abandonarea
identitatii este echivalenta cu sinuciderea.

Identitatea sociala reprezinta constiinta individului care face parte dintr-un grup
social, insotita de o anumita semnificatie axiologica (set de valori) si emotionala
legata de acea apartenenta la grup. Altfel spus, producerea si afirmarea identitatii
are doua faze complementare: identizarea (individul social se diferentiaza, tinzand
catre autonomie) si identificarea (procesul invers, prin care cauta integrarea intr-un
ansamblu mai vast). Pierderea valorilor este posibila in masura in care ele sunt
inlocuite cu altele, fie la nivel individual fie la nivel de natiune, sau la ambele
niveluri in acelasi timp, astfel incat schimbul perpetuu individ-grup, sa duca, dupa
o perioada, la alte semnificatii axiologice decat cele de azi.

Cultura unei societăţi este memoria ei, este mijlocul prin care se poate întrupa în
toţi şi în fiecare ceea ce numim identitate naţională, etnică, religioasă, profesională
etc. Prin cultură se asigură continuitatea conştiinţei colective; individul uman
devine o personalitate prin culturalizare, în măsura în care participă prin propria
conştiinţă la conştiinţa grupului din care face parte. Doar ca personalitate culturală
poate deveni o parte activă, utilă a societăţii.
Educaţia trebuie să-şi definească şi să-şi redefinească valorile la confluenţa
diverselor ideologii caracteristice: trecutului, prezentului şi viitorului; spaţiului
local, naţional şi universal; spaţiului şcolii şi celui al comunităţii; aspiraţiilor
individuale şi celor sociale. Şcoala însăşi şi oamenii care o reprezintă vor promova
modele de gîndire şi acţiune prin care să se exerseze competenţele cerute de viaţa
într-o societate democratică: cooperarea, comunicarea, armonia, echilibrul interior,
respectul, profesionalismul.
naționalizareai valorilor culturale autohtone si spațiului cultural național înseamnă
automat și delimitarea persoanei respective față de-o aparteneță teritorială și față
de-o realitate istorică
Practic in Romania secolului XXI notiunea de valori culturale asa cum sunt acestea
percepute in randul tinerilor si adolescentilor poate avea o conotatie
subiectiva,intrucat acestea,privite prin prisma evolutiei tehnologice si sociale ale
individului,pot fi definite in functie de viziunea fiecaruia dintre noi.Asadar,fiecare
tanar ar trebui ca de la o varsta frageda,sa aibe alaturi persoane erudite,capabile sa
ii insufle cunostinte folositoare, sa ii faca sa deosebeasca adevaratele valori de cele
false sau de cele kichioase.
 Prin urmare dinamica valorilor culturale ar trebui până la urmă să fie vizualizată
la adevărata dimensiune socială și în cotextul globalizării ținând cont de
perspectivele deschise de formele multiculturalității și de conexiunile realizate în
societate.

Bibliografie:

-Valorile culturale-reper si elita in contextual dialogului european,conferentiar

Gelu Vlasin

-Valori educationale.Conflicte valorice si rezolvarea lor,Simona Craciun

Universitatea Valahia
Facultatea de Stiinte Economice
Spec. Economia Comertului,Turismului si Serviciilor
Anul II

Rolul valorilor culturale in societate

Albu Adela Cristina