Sunteți pe pagina 1din 8

1.

MONUMENT ARHITECTURAL DIN ORIENTUL ANTIC

Mormantul lui Tutankhamon din Valea Regilor

Spre deosebire de multe morminte descoperite în Egipt, cel al


regelui Tutankhamon a fost gasit cea mai mare parte intact. În
interiorul acestui mormânt a existat o mare colecţie de
artefacte utilizate pe tot parcursul vieţii regelui. Aceste
artefacte au variat de la un piept decorat, care a fost cel mai
probabil folosit ca un dulap sau valiză, două fildeş şi aur,
bratari, coliere, şi alte bijuterii decorative, vaze de alabastru şi
baloane. Mormântul a fost, de asemenea, păstrătorul, mai
multor arme şi instrumentele utilizate de către regele
Tutankhamon. Cu toate că mormântul a avut iniţial peste
3.500 de artefacte, mormântul nu a fost găsit intact complet.
Se pare că, au existat cel puţin două jafuri din mormânt,
probabil la scurt timp după îngroparea lui Tutankamon.
Cel mai bun artefact cunoscut din mormantul regelui lui
Tutankhamon este celebra Mască de Aur, care acoperea
bandajele ce înfăşurau faţa regelui. Masca cantareste 11 kg şi
este confecţionată din aur masiv, şi se crede că reprezintă fidel
faţa regelui.
2. PREZENTAREA UNUI IMPARAT ROMAN

Traian- cel mai mare împărat roman

Traian a fost un mare comandant militar, care datorită


reuşitelor sale, a sărbătorit cele mai mari triumfuri. În timpul
guvernării sale Imperiul Roman a atins maxima sa întindere.
Caracterul său onest şi serios, l-au făcut sa fie apreciat atât de
Senat cât si de popor, încă de la început. Se spune ca la
moartea împăratului Nerva, în ianuarie 98 d.Hr, deşi era
succesor legal, Traian fiind fiul adoptiv al împăratului, nu s-a
grăbit la Roma să-şi ia tronul în primire, această grabă putând
fi considerată nedemnă din partea lui. A ales să facă un tur de
inspectie al trupelor care păzeau frontierele de la Rin si de la
Dunăre. Vizita personală la garnizoanele de la marginea
imperiului a fost o mişcare înţeleaptă a lui Traian pentru a-şi
consolida sprijinul în rândul legiunilor pe care le comandase în
campaniile impăratului Domiţian. Intrarea lui Traian in Roma, în
anul 99 d.Hr, a fost un adevărat triumf. Mulţimile jubilau la
vestea sosirii sale. Noul împărat a intrat în oraş pe jos, a
îmbrăţişat pe fiecare dintre senatori şi chiar a umblat printre
oameni obişnuiţi. A fost un comportament diferit de al oricărui
alt împărat roman de până atunci şi probabil, acest lucru
reflectă o mică parte din adevărata măreţie a împăratului
Traian.
3. RELIGIA DIN
ANTICHITATE

Majoritatea popoarelor antice


aveau sisteme religioase
politeiste. Egiptenii adorau
diferite divinităţi. Fiecare oraş îşi
avea zeul protector, statutul căruia în ierarhia divinităţilor
depindea de statutul politic şi militar al localităţii. Divinităţile
principale venerate de toţi egiptenii erau Amon-Ra (zeul
soarelui), Osiris (stăpînul lumii de apoi), Isis (zeiţa fertilităţii),
Horus (zeul luminii), Sehmet (marea putere). Egiptenii îşi
reprezentau zeii în chip de om (Ptah, zeul creator), de animal
(Sehmet, în chip de leoaică) sau mixt (Anubis, stăpînul lumii de
apoi, jumătate om, jumătate şacal). Pentru venerarea zeilor
erau construite temple, statui, preoţii aduceau ofrande.
În cinstea zeilor se organizau serbări, procesiuni care
includeau mai multe ceremonii.
Religia egipteană s-a aflat într-o strînsă legătură cu puterea
politică. Astfel, faraonul era considerat o întruchipare terestră
a divinităţii. Preoţii egipteni, o castă unită şi puternică prin
cunoştinţele şi bogăţiile acumulate timp de secole, în
perioadele de criză, cînd slăbea puterea centrală, intrau în
conflict cu faraonul în dorinţa lor de a-şi instaura dominaţia în
ţară. Faraonul Amenois al IV-lea în perioada Regatului Nou,
dorind să micşoreze influenţa preoţimii de stat, recurge la o
reformă politico-religioasă. El introduce cultul zeului Aton,
reprezentat sub forma discului solar, şi interzice venerarea
celorlalte divinităţi. Însă această tentativă provoacă o
nemulţumire generală nu numai în rîndurile preoţimii, dar şi
ale populaţiei, ataşate faţă de vechile culte. Tentativa
faraonului de a introduce o religie monoteistă a suferit eşec.
4. MODEL DE EDUCATIE SPARTANA

Sistemul deplin al educației spartane prevedea parcurgerea a


trei trepte. Treapta întâi era educarea băieților în vârstă de la 7 ani
până la 12 ani în așa numitele agele (turme). De la vârsta de 12
ani începea o nouă etapă de instruire și educație. Agelele
băieților erau transformate în ile (detașamente) de adolescenți în
frunte cu ireni, tineri din rândul lor, dar cei mai ageri și mai
autoritari, de obicei mai în vârstă. De conducerea generală
a educației copiilor se ocupau personalități oficiale speciale.
Educația devenea mai aspră și căpăta caracter de pregătire militară.
La 20 de ani lua sfârșit educația tinerilor spartani și începea
cea de-a treia perioadă, ultima. Ea începea cu permisiunea pe care o
primea tânărul spartan, de a se înscrie membru al sissitiei. Cu
alte cuvinte, tânărul spartan căpăta dreptul de a
avea în posesiune un lot de pământ. Din acest venit
spartanul preda sissitiei o normă stabilită de
produse: făină de orz și de grâu, vin, ulei și măsline, brânză și
fructe. Dacă spartanul din cauza sărăciei nu putea să-și
predea cota sa, el pierdea dreptul de a participa la sissitie și era lipsit
de aproape toate drepturile de cetățean. La vârsta de 30 de ani
spartanul de obicei își întemeia o familie, își făcea o casă, acțiunea
tuturor interdicțiilor lua sfârșit și deschidea calea spre funcții de
stat.

S-ar putea să vă placă și