Motorul Adams

Din
Ghidul practic al dispozitivelor „free energy”
de Patrick J. Kelly
varianta 29.4.
Traducere Cârnaru Cătălin Dan 21- 26 sept. 2017

Liniile de câmp în jurul oricărui magnet sunt simetrice și

pentru ca magnetul să poată furniza o forță direcțională utilă, e
necesar ca magneții să fie astfel aranjați încât câmpul lor magnetic combinat să nu fie
simetric. Să faci asta nu e ușor, dar există câteva metode alternative. Magneții sunt
atrași de fier și acest principiu alături de alte câteva principii a fost folosit cu succes
de neozeelandezul Robert Adams care a realizat un motor care are în mod normal o
eficiență de cel puțin 800 %. Firește că asta-i imposibil conform cu știința
convențională. Lui Robert i s-a spus că dacă va împărtăși această informație, va fi
ucis. El a decis că la vârsta de șaptezeci de ani, a fi ucis nu mai e un lucru atât de
important, și ca urmare poate să facă publice toate detaliile.
Motoarele electrice din prezent au întotdeauna eficiența mai mică de 100 %
pentru că sunt în mod deliberat bobinate simetric pentru a le face în acest fel
ineficiente. Motorul Adams seamănă cu un motor condus prin impulsuri electrice dar
nu este. Puterea lui vine din magneții permanenți montați pe rotor, nu din impulsurile
electrice aplicate electromagneților statorului. Magneții sunt atrași de miezul metalic
al electromagneților staționari. Asta face ca rotorul să se miște. Apoi electromagneții
sunt alimentați un timp scurt, doar atât cât să respingă magneții astfel ca aceștia să
treacă de miezul electromagneților. Sistemul funcționează astfel :
1 – Magneții sunt atrași de miezul
metalic al electromagneților rotind axul
rotorului și antrenându-l.
2 – Mișcarea magneților de pe rotor
generează electricitate în bobinele
electromagneților și încarcă astfel bateria
care-i alimentează.
3 – Când magneții ajung în raza de
acțiune a electromagneților, prin contactul
care se-nchide între baterie și bobine, o
mică cantitate de electricitate este trimisă spre electromagneți astfel ca aceștia să
respingă magneții și să-i ajute să continue mișcarea de rotație.
4 – Când tensiunea furnizată electromagneților este tăiată, tensiunea
electromotoare inversă apărută-n bobine este capturată și folosită pentru încărcarea
bateriei.
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

5 – Deși nu se vede în acest desen, în mod normal există bobine adiționale care
culeg energia. Montate în jurul rotorului, dacă sunt conectate scurt la momentul
potrivit, ele generează curent suplimentar și în momentul când sunt deconectate,
câmpul lor magnetic invers rezultat astfel intensifică mișcarea rotorului, astfel că pot
ridica coeficientul de performanță peste 1000. O replică folosind această tehnică a
avut pentru o putere electrică de intrare de 27 W puterea de ieșire de peste 32 KW.
Când funcționează în acest mod, motorul Adams are puterea de ieșire excesiv de
mare comparabil cu cea de intrare necesară antrenării sale. Acest design zăpăcește
știința convențională pentru că știința convențională refuză să accepte conceptul că
energia curge spre motor din mediul local înconjurător. Asta-i cu atât mai ciudat dacă
considerăm că morile de vânt, cele de apă, sistemele hidro-electrice, panourile solare,
sistemele energetice marine antrenate de valuri sau de curenți precum și cele
geotermale sunt acceptate și considerate perfect normale, în ciuda faptului că toate
operează cu energie captată din mediul înconjurător local. Este dificil să eviți
concluzia că interese extinse lucrează din greu pentru a împiedica știința
convențională să accepte faptul că energia liberă este peste tot în jurul nostru pentru
a fi captată. Probabil pentru că ei vor să plătim în continuare pentru energiei care ne
încălzește casele și ne mișcă vehiculele obținută prin arderea petrolului. (pag. 29(1/18)
Motorul-generator al lui Robert Adams
Regretatul Robert Adams, un inginer electric din Noua Zeelandă, a proiectat și
construit câteva variante ale unui motor utilizând magneți permanenți pe rotor și
electromagneți pulsatorii pe cadrul motorului ( numit „stator” pentru că nu se mișcă ).
A descoperit că dacă sunt configurați corect ieșirea acestui motor depășește
intrare cu o marjă foarte largă ( 800 % ).
Dacă motorul e construit ca ca cel de mai sus, el va funcționa cu certitudine dar
nu va depăși niciodată eficiența de 100 peste 100 % (COP 2 ). Numai cu o anumită
configurație specifică dintre cele care au fost publicate vreodată se vor obține înaltele
performanțe numerice de mai sus. În vreme ce Robert a arătat câteva configurații
diferite în scopul creării confuziei, eu voi descrie și explica doar una dintre ele. Sunt
dator câtorva din prietenii și colegii lui Robert pentru informațiile care urmează și
doresc să le exprim mulțumirile pentru ajutorul și sprijinul acordat în a vă oferi
aceste informații.
În primul rând și înainte de orice, înaltele performanțe pot fi obținute doar
printr-o inteligentă utilizare a bobinelor colectoare. Bobinele trebuiesc poziționate cu
precizie și colectarea puterii de către ele trebuie restricționată într-un foarte scurt arc
de operare prin conectarea și deconectarea lor de circuitul de ieșire în exact acel
moment în care impulsul forței electromotoare inverse generată de către oprirea
bruscă a curentului va contribui la conducerea rotorului accelerându-l și pe această
cale crescând și depășind eficiența motorului/generator ca întreg.
Urmează forma magneților folosiți a căror raport între lungime și lățime
determină forma câmpului lor. În opoziție directă cu desenul de mai sus lungimea lor

2
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

trebuie să fie mai mare decât lățimea ( sau în cazul celor cilindrici să aibă lungimea
mai mare decât diametrul ).
Mai departe, experiența practică a arătat că forma și dimensiunile
electromagneților are influență majoră asupra performanțelor motorului. Aria
secțiunii miezului electromagneților colectori trebuie să fie de patru ori mai mare
decât cea a secțiunii magneților permanenți de pe rotor. Inversul e valabil pentru
secțiunea miezului electromagneților conducători care trebuie să fie egală cu un sfert
din secțiunea magneților.
Un alt punct care nu e aproape niciodată menționat este că acest câștig atât de
mare al circuitului nu e niciodată obținut până ce tensiunea circuitului de comandă nu
e mare. Minimum trebuie să fie 48 V dar cu cât crește tensiunea de alimentare cu atât
va fi câștigul mai mare, astfel că se poate lua în considerare alimentarea cu 120 V sau
230 V (redresat de la rețea ). Magneții cu neodim nu ar trebui conduși cu tensiunea
mai mică de 120 V. Acesta e unul din circuitele de test ale lui Robert.

Notați faptul că miezul bobinelor colectare ale „generatorului” sunt mult mai
mari decât cele ale bobinelor conducătoare. De asemenea notați proporția magneților
a căror lungime este mult mai mare decât lățimea sau diametrul. Cele patru bobine

3
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

generatoare sunt montate pe un singur disc care permite să fie rotite în jurul rotorului
pentru a se găsi poziția optimă de funcționare înainte de a fi blocate în acea poziție,
iar cele două bobine conducătoare sunt montate separat independent de acest disc și
au poziție fixă față de rotor. Notați de asemenea faptul că bobinele colectoare sunt
mult mai groase comparativ cu lungimea lor, față de cât sunt cele conducătoare. E un
aspect practic care va fi explicat mai în detaliu ulterior.
Curentul continuu de intrare trece printr-un comutator realizat artizanal de
Robert, care e fixat direct pe axul motor-generatorului. E un comutator mecanic care
permite ajustarea raportului de comutare „on/off”. Robert Adams indică ca în timpul
funcționării motorului acest raport să fie ajustat astfel ca perioada de conducție să fie
cât mai mică, preferabil de 25% dintr-o rotație completă, astfel că trei sferturi din
timp conducția este practic oprită. Sunt și alte modalități de a obține această comutare
atât timp cât obțin vârfuri ascuțite de curent în circuit.
Robert consideră comutarea mecanică a curentului conducător a fi o opțiune
foarte bună deși nu se opune utilizării comutației tranzistorizate, căci aceasta reduce
puternic curentul consumat de motor cu un factor important. Motivul pentru care
preferă totuși comutatorul mecanic este acela că el dă o comutație foarte ascuțită
( tensiunile înalte, de tranziție, date de scânteia apărută la comutația mecanică ),
faptul că nu are nevoie de alimentare separată pentru a funcționa și permite circulația
curentului în ambele sensuri. Circulația curentului în ambele sensuri este foarte
importantă pentru că Robert a produs numeroase moduri de a face ca motorul să
trimită curentul înapoi în bateria de alimentare, ceea ce permite alimentarea
motorului pe perioade foarte lungi fără ca practic tensiunea bateriei să scadă de loc.
Metoda sa preferată de comutație este arătată aici :

4
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

Acest comutator funcționează astfel : discul temporizator este montat solidar pe

axul motorului, și poziția sa este fixată astfel ca conducția să fie asigurată exact la
momentul în care magneții de pe rotor se află perfect aliniați cu miezurile celor două
bobine conducătoare Reglarea la acest moment se face prin slăbirea piuliței care-l
strânge, rotirea sa în poziția dorită și blocarea sa prin strângerea definitivă a piuliței.
Se va folosi o șaibă grover care să asigure ca ansamblul să nu se desfacă în
timpul rotirii axului. Discul are pe suprafața sa o piesă din cupru în formă de stea și
două perii din cupru argintat care se sprijină pe disc și pe stea asigurând conducția.
Una din aceste perii e fixă și calcă permanent pe steaua de cupru, chiar lângă ax,
iar cealaltă e reglabilă călcând doar pe brațele stelei și pe porțiunea de disc izolatoare,
astfel că prin poziția ei asigură variația perioadei de conducție și de întrerupere a
circuitului. Astfel piesa de cupru în formă de stea are rolul de întrerupător asigurând
legătura electrică între cele două perii. Acestea trebuie să prezinte un pic de
elasticitate pentru a asigura un bun contact electric cu suprafața „steluței”. E de
preferat a se folosi perii rigide și un mic arc care să le asigure presiunea pe disc.
Ajustarea raportului între timpul de întrerupere a circuitului și cel de conducție
rezultă tot din imagini. Dacă peria mobilă e poziționată chiar lângă centrul discului,
timpul de conducție va fi egal cu cel de întrerupere, dacă această perie este mutată
mai spre periferia discului atunci timpul de întrerupere crește concomitent cu
scăderea celui de conducție astfel că chiar pe periferie timpul conducției va fi de trei
ori mai scurt decât cel al întreruperii circuitului. În acest fel timpul de conducție poate
fi reglat între 25 % și 50 %.
Poziția celor două perii poate fi fie de aceiași parte a axului, fie opuse una alteia
așa cum e în imaginea de mai sus. Important este ca periile să alunece ușor pe disc și
să nu creeze nici un fel de frecare iar ele să fie poziționate perfect pe direcția
tangentei la disc pe locul unde calcă. Dimensiunea întregului ansamblu comutator nu
trebuie să fie prea mare, diametrul discului fiind de obicei de 2,5 cm.
Notați de asemenea faptul că pe desenul anterior nu se spune unde și când
trebuie poziționat comutatorul. Sunt date doar unghiurile relative de poziționare a
bobinelor dar constructorul amator care apare pe forumul constructorilor motorului
Adams cu indicativul „Maimariati” care afirmă că a obținut un COP de 1223, a găsit
că poziția optimă a comutatorului este de 42 de grade pentru conducție și de 44,7
grade pentru întreruperea acesteia. Această mică diferență de 2,7 grade oferă un
câștig substanțial prin faptul că întrerupând contactul la momentul potrivit impulsul
tensiunii electromotoare inverse apărute, accelerează motorul și dă o putere foarte
mare în acest fel. Puterea consumată la intrarea motorului a fost de 27,6 W iar cea de
la ieșirea generatorului a fost de 33,78 KW.
Acum câteva detalii practice. Se sugerează că alegerea corectă a lungimii
bobinelor captatoare se face folosindu-se testul agrafei de birou. Se face luându-se
unul din magneții permanenți folosiți la rotor și se măsoară distanța la care magnetul
începe să ridice un capăt al agrafei aflate pe masă. Lungimea optimă a miezului

5
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

fiecărei bobine generatoare este egală cu exact această distanță la care agrafa începe
să se ridice.
Materialul folosit pentru miezul fiecăreia din bobine poate fi de orice tip inclusiv
Materiale și aliaje avansate cum ar fi „Somaloy” sau „Metglas”. Proporțiile bobinelor
colectoare sunt foarte importante astfel
că un electromagnet devine tot mai
eficient cu cât lungimea sa este mai
mare, până ce eventual, partea activă a
lui devine o piedică în funcționarea sa.
O corectă formă a bobinei unui
electromagnet este totuși, chiar dacă nu
vă așteptați la asta, ca diametrul ei total
să fie cu 50 % mai mare decât lungimea miezului.
Contrar la ce v-ați aștepta, dispozitivul culege energie din mediul local
înconjurător, mai bine dacă capătul cel mai depărtat de rotor al bobinelor este lăsat
liber și asta e valabil și pentru magneții de pe rotor. Asta înseamnă că bobina trebuie
să aibă la un cap rotorul iar la celălalt nimic, adică să nu se mai monteze vreun rotor
în spatele bobinelor. Viteza cu care e aplicată și întreruptă tensiunea pe bobine este
foarte importantă. Cu cât tensiunea crește mai ascuțit și dispare brusc, cu atât energia
e colectată mai bine din câmpul mediului înconjurător. Dacă folosiți comutare
tranzistorizată, atunci tranzistorul cu efect de câmp IRF 3205 a fost găsit cca fiind cel
mai potrivit, iar controlerul adecvat pentru el este MC34151.
Dacă vreți să folosiți semiconductor cu efect Hall pentru pentru temporizare,
atunci să spunem că UGN3503U este de încredere și căruia i se poate prelungi mult
timpul de funcționare dacă la bornele sale către sursa de alimentare se va conecta câte
un rezistor de 470 Ω. Acești rezistori vor proteja senzorul Hall de vârfurile de
tensiune ale sursei.
Aici doi electromagneți sunt conduși de la baterie prin intermediul
comutatorului cu patru brațe al lui Robert care e montat solidar pe ax. Câteva din
recomandările date de Robert sunt total
neașteptate. Spre exemplu el afirmă că o
construcție cu un singur rotor tinde să fie
mult mai eficientă electric decât una cu
mai multe rotoare montate pe același ax.
Robert este împotriva utilizării releelor
Reed și recomandă utilizarea unui din
comutatoarele sale mecanice.
La un moment dat Robert
recomanda folosirea tolelor de transformator normal pentru realizarea miezului
electromagneților. Asta oferă avantajul că ar putea fi folosite însăși bobinele originale
ale transformatorului drept bobine colectoare. Mai târziu, Robert a recomandat

6
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

folosirea miezului releelor telefonice din seria PO 3000 și a mai afirmat că eventual
miezul bobinelor electromagnetului poate fi realizat din fier masiv.
Schema prezentată de Robert arată magneții fixați în cadrul rotorului și orientați
spre exterior. Dacă se procedează astfel e esențial ca magneții să fie atașați ferm în
rotor prin fixarea pe cinci din cele șase
fețe ale lor, și posibilitatea folosirii unui
inel din material nemagnetic pe exterior
trebuie serios luată-n considerare. Acest
mod de construcție realizând rotorului o
căptușeală exterioară îi asigură o
construcție solidă, de altfel trebuie
remarcat că motorul va funcționa mai
bine și mai silențios dacă va fi introdus
într-o incintă închisă ermetic din care s-a
scos aerul. Dacă se procedează astfel, pentru că nu mai există rezistența aerului iar
sunetul nu trece prin vacuum, va rezulta o funcționare silențioasă.
Deși acest lucru poate părea un pic cam complicat, nu există niciun motiv pentru
care ar trebui să fie. Tot ce este necesar sunt două discuri exterioare subțiri și un disc
central de grosimea magneților, care are decupate în el fante de dimensiunea exactă a
magneților. Asamblarea începe cu discul inferior, peste care se plasează magneții,
apoi cu discul central care-i încorporează și apoi discul superior.. Acestea sunt lipite
împreună,cu un adeziv epoxidic care ține magneții în siguranță pe patru fețe așa cum
se arată aici:

Astfel atașați cu fețele fixate total între discuri sunt securizați și oferă o
rezistență minimă la frecarea cu aerul atunci când rotorul se-nvârte. Există o poziție
ideală de așezare a bobinelor colectoare față de rotor și aceasta se va constata că este
la circa 2 – 3 mm de acesta fapt care asigură suficient loc pentru a se înfășura pe

7
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

exteriorul lui, peste magneți un strat de bandă adezivă care să-i protejeze în plus
împotriva riscului de desprindere.
Versiunile de mare putere ale motorului-generator trebuie să fie închise în cutii
metalice, care să fie legate la o priză de împământare, deoarece ele sunt capabile să
genereze o mare cantitate de unde electromagnetice de înaltă frecvență, care pot
deteriora echipamentele electronice cum ar fi osciloscoapele și pot crea interferențe la
recepția radio-tv. Ar fi de asemenea o îmbunătățire a performanțelor și o reducere a
sunetului dacă incinta ar fi bine izolată și aerul ar fi scos din ea. Dacă se procedează
astfel nu va mai exista rezistență a aerului la rotirea rotorului iar funcționarea va fi
mult mai silențioasă.
Constructorii de rotoare, cu experiență nu agreează montarea radială a
magneților datorită stresului crescut în lipituri la vitezele mari de rotație. NU e
necesar a fi spusă căci e evidentă necesitatea imperioasă de a ține mâinile departe de
rotor atunci când motorul funcționează căci e perfect posibil a fi rănit de viteza mare
de rotație dacă sunteți lipsiți de grijă. Vă rog să vă reamintiți că această prezentare nu
trebuie considerată a fi doar o recomandare la construcția acestui gen de dispozitive și
acest text nu trebuie considerat un stres, ca de altfel întregul conținut al acestei cărți
electronice, care intenționează a avea scop informativ și nu reprezintă o garanție a
riscurilor implicate de informația conținută. Așa că dacă decideți să construiți, testați
sau să utilizați orice dispozitiv, o faceți în întregime pe propriul risc și nimeni nu este
răspunzător pentru eventualele pagube sau răni rezultate ca urmare a acțiunilor
dumneavoastră.
Datorită stresului mecanic cauzat în timpul rotirii, unii constructori cu
experiență cred că magneții trebuiesc încastrați în rotor ca-n imaginile de mai sus
unde acesta este realizat dintr-o singură piesă și unde magneții sunt în interiorul iar
marginile materialului sunt intacte. Astfel această fâșie de material pe exteriorul
rotorului asigură ca magneții să nu scape din rotor și să devină periculoase proiectile
de mare viteză care ar putea distruge electromagneții și ar putea răni mortal pe
cineva.
E necesar să reamintim că lungimea magneților trebuie să fie mai mare decât
diametrul lor astfel că în acest caz se va folosi un material pentru rotor de o grosime
considerabilă astfel ca fețele magneților să iasă la rasul suprafeței rotorului iar
magneții trebuiesc să intre forțat și să fie bine asigurați în găurile respective prin
lipire.
Robert a utilizat acest tip de construcție de asemenea. Oricum, dacă se va folosi
un asemenea aranjament, va exista totuși o substanțială împingere din partea
electromagneților care va avea tendința de a scoate magneții din găuri.
E important ca rotorul să fie perfect echilibrat și să aibă o frecare cât mai mică-n
lagăre. Asta cere o construcție de precizie folosind rulmenți cu bile. Acest stil de
construcție are avantajul distinct că are magneții deschiși la ambele capete iar
electromagneții vor putea extrage mai ușor energie din mediul înconjurător.

8
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

Poate că sunt ignorant în această privință dar am o problemă cu această versiune.

Dificultatea pe care o văd aici este că tracțiunea magnet/miez, și subsecventa
împingerea bruscă a electromagneților conducători atunci când bobina este
alimentată, formează un cuplu de rotație care are tendința să răsucească rotorul pe
aceiași direcție. Asta plasează o încărcare substanțială în ax și rulmenți care va fi cu
atât mai mare cu cât rotorul va avea diametrul mai mare și distanța de la acesta la
rulmenți va fi mai mare. Această încărcare poate fi de zeci de kilograme și va fi
aplicată și inversată probabil de patruzeci de ori pe secundă. Pentru mine asta semănă
cu o încărcare vibrațională și este direct opusă cu cerința de echilibrare a rotorului
cerută de o funcționare corectă. Aranjarea radială a magneților prezentată în general
de Robert Adams, nu prezintă deloc nici una din aceste încărcări pentru că bobinele
sunt exact opuse una față de alta și pe direcția diametrului discului rotor, iar sarcinile
lor se anulează reciproc în întregime. Alegerea este, firește a constructorului, după
evaluarea avantajelor și dezavantajelor fiecărei variante constructive.
Când alegeți rulmenții pentru o construcție ca asta vă rog să înțelegeți că
rulmenții închiși ca cel din stânga nu sunt recomandați. Asta pentru că acest tip de
rulmenți sunt umpluți cu vaselină densă care distruge complet mișcarea lor liberă,
făcând ca rulmentul să se comporte ca un lagăr primitiv format dintr-o simplă gaură
în care se sprijină axul. Totuși sunt utilizați pentru că
magneții au tendința să atragă praful și particule
minuscule de materiale feromagnetice și dacă
dispozitivul nu e în întregime închis într- incintă
etanșă, atunci acești rulmenți pot constitui un avantaj.
Calea prin care se poate scăpa de acest pachet de
vaselină groasă este de a scufunda rulmentul într-un solvent izopropilic, care va
dizolva treptat această unsoare grosieră pusă de producător și apoi să ungem
rulmentul cu câteva picături de ulei de mecanisme fine de bună calitate. Dacă
intenționați să închideți motor-generatorul într-o incintă izolată atunci o bună
alternativă e folosirea rulmenților de tip deschis ca cel din dreapta imaginii, mai ales
dacă se scoate aerul din incintă. Unii constructori preferă să utilizeze rulmenți
ceramici care sunt aproape imuni la murdărie.
Nu știu precis de unde provine această schemă arătând un control tranzistorizat
în care tensiunea electromotoare inversă este întoarcă înapoi dar folosind acest
circuit se pare că 95% din curentul de control poate fi recuperat, scăzând enorm
consumarea bateriei.
Dioda care furnizează tensiunea inversă este de tip Shotky pentru viteza sa mare
de lucru, E necesar a fi capabilă să conducă vârfurile mari de tensiune și de aceea
trebuie să fie una foarte robustă. Ce nu are acest circuit este foarte importanța
comutație a bobinelor de ieșire. UN alt lucru ciudat este felul în care tranzistorul cu
efect de câmp e legat în serie cu cei doi senzori în locul unuia și cu bateria adițională.

9
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

Trebuie să admitem că curentul absorbit de poarta tranzistorului trebuie să fie

foarte mic, altfel nu pare a fi vreun motiv pentru care să se utilizeze o a doua sursă de
electricitate. O altă particularitate a schemei este poziția bobinelor de comandă. După
cum arată schema ele sunt orientate la un unghi de câteva grade relativ față de poziția
magneților. Nu mi-e clar dacă asta e o tehnică de operare avansată sau o greșeală a
desenului – sunt înclinat să cred că e vorba de ultima presupunere căci nu am nici o
evidență care să-mi sugereze altfel de vreme ce calitatea desenului original era destul
de proastă și a trebuit să fie îmbunătățită considerabil ca să permită realizarea
desenului pe care-l vedeți.
Bobinele generatorului trebuiesc descărcate într-un condensator înainte de a
alimenta orice altfel de consumator, Asta pentru că energia este colectată din mediul
local și nu este energie electrică convențională. Stocarea energiei în condensator o
convertește într-o energie mai apropiată de cea convențională, o caracteristică
menționată atât de Don Smith cât și de John Bedini cu referire la faptul că
dispozitivele lor operează diferit.
Rezistența în curent continuu a bobinelor este un factor important. Rezistența
trebuie să fie maximum 36 Ω sau 72 Ω pentru un set complet, atât pentru cele
conducătoare cât și pentru cele colectare. Bobinele pot fi legate atât paralel cât și
serie sau serie/paralel. Astfel, pentru 72 Ω cu patru bobine, rezistența în curent
continuu a fiecărei bobine poate fi 18 Ω pentru conectarea lor în serie, 288 Ω pentru
conectarea în paralel sau 72 Ω pentru conectarea serie/paralel, în care fiecare din cele
două bobine ale celor două perechi sunt legate în serie apoi perechile între ele în
paralel.

10
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

Pentru a vă ajuta în alegerea diametrelor și lungimilor pe care le puteți utiliza,

aici e un tabel al câtorva dintre mărimile etalon comune în standardul universal sau
cel american al grosimilor conductorului de cupru.

Mai departe, pentru că nu am discutat despre generarea impulsurilor

temporizatoare... O alegere populară pentru sistemele de temporizare este alegerea
discurilor cu fante montate pe axul rotorului și citite de către comutatoare optice
montate fix lângă ax. Partea optică a comutatorului lucrează uzual cu transmisie și
recepție în lumină ultravioletă, care pentru că nu e vizibilă pentru ochiul uman, face

11
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

ca descrierea mecanismului ca comutator optic să nu fie tocmai corectă. De fapt

mecanismul e foarte simplu iar dispozitivul optic este comercializat ca o componentă
electronică comună. Un senzor optic conține atât LED ul care emite lumina
ultravioletă cât și rezistorul care detectează raza de lumină.
Iată aici un exemplu de temporizator optic realizat cu acuratețe realizat de Ron
Pugh pentru rotorul său cu șase magneți.
Acest dispozitiv se-ntâmplă să fie furnizat de www.bayareaamusements.com sub
codul comercial OP-5490-14327-00. Cum discul cu fante se rotește una din fante
ajunge în dreptul senzorului și permite luminii să treacă prins senzor. Asta scade
rezistența senzorului care deschide circuitul electronic de temporizare atât timp cât
fanta trece prin senzor și acesta transmite lumina. Notați montajul echilibrat cu două
discuri folosit de Ron pentru a comanda temporizatorul evitând astfel dezechilibrarea
axială a montajului.

Astfel pot fi două discuri temporizatoare, unul pentru alimentarea bobinelor de

comandă iar celălalt pentru bobinele colectoare. Fanta din discul pentru bobinele
colectoare trebuie să fie foarte îngustă, astfel ca perioada de întrerupere să fie de
aproximativ 2,7 grade. Pentru un disc cu diametrul de șase inch având circumferința
de 478,78 mm, fanta ar trebui să aibă lățimea de numai 3,78mm. Un montaj pentru un
asemenea rotor ar trebui să arate ca în drepta imaginii de mai sus.
Deci să recapitulăm, lucrurile necesare a fi îndeplinite pentru reușita unui Motor
Adams sunt :
1 – Un COP mai mare ca 1 poate fi obținut numai prin folosirea unor bobine
colectoare,
2 – Magneții de pe rotor trebuie să fie mult mai lungi decât lățimea sau
diametrul lor pentru a fi în măsură să furnizeze o formă a câmpului corectă iar rotorul

12
 Motorul Adams din „Ghidul practic al dispozitivelor „free energy” traducere : Cârnaru Cătălin Dan

trebuie să fie perfect echilibrat și să aibă lagăre cu rulmenți pentru o frecare cât mai
mică posibil.
3 - Aria feței magnetului expusă către bobine trebuie să fei de patru ori mai
mare decât cea a miezului bobinei conducătoare și de patru ori mai mic decât cea a
feței miezului bobinei colectoare. Asta înseamnă că dacă această față e circulară
diametrul miezului bobinei conducătoare trebuie să fie jumătate cât cel al feței
magnetului iar aceasta jumătate cât cel al bobinei colectoare. Spre exemplu dacă
diametrul magnetului e de 10 mm atunci miezul bobinei de comandă va fi de 5 mm
iar al bobinei colectoare va fi de 20 mm.
4 – Tensiunea de alimentare a bobinelor de comandă trebuie să fie de minimum
48 V și preferabil mai mare decât atât.
5 – Nu folosiți magneți cu neodim dacă tensiunea de alimentare a bobinelor de
comandă e mai mică de 120 V.
6 – Bobinele de comandă nu trebuiesc alimentate decât atunci când sunt exact
aliniate cu magneții de pe rotor, altfel rotorul nu va accelera.
7 – Fiecare set complet de bobine ar trebui să aibă o rezistență în curent
continuu de 36 Ω sau 72 Ω și cu siguranță 72 Ω dacă tensiunea de antrenare este de
120 volți sau mai mare.
8 – Colectați energia dată de bobinele de ieșire în condensatoare mari înainte de
a o utiliza pentru alimentarea echipamentelor de putere.
Dacă doriți desenele originale și ceva explicații privind funcționarea motorului,
atunci puteți găsi două articole semnate de regretatul Robert Adams în revista Nexus
Magazine ( www.nexusmagazine.com ) a căror preț în dolari australieni este mult
mai mic decât v-ați putea aștepta și care merită din plin.
http://www.totallyamped.net/adams/index.htm este o colecție impresionantă de
informații corecte și materiale practice despre construirea și utilizarea motoarelor
Adams, cu detalii ale senzorilor și a felului cum lucrează, despre materialele pentru
miezuri și performanțele lor, și cum să localizezi punctele critice de funcționare – un
sait pe care îl recomand cu căldură. ( pag. 110 – 121 (2/1 – 12))

Notă : Informațiile despre care face referire Kelly aici sunt de acum mai bine de un deceniu în urmă.
Saitul de mai sus nu mai există domeniul fiind de vânzare. De asemenea nu am găsit nici un fel de informație
despre alte forumuri de discuție referitoare la construcția acestui motor cum nu am găsit nici o informație și
nici un cont fie el pe Youtube sau altundeva aparținând lui „Maimariati” cel care a realizat motorul cu COP
de peste 1200.
Trebuie de asemenea să remarc că puținele filmulețe ce se găsesc pe Youtube despre motorul Adams
sunt realizări destul de primitive care de obicei sunt meșterite necorespunzător cu piese semiconductoare
prost alese și despre care cei care le-au postat afirmă că nu prezintă coeficient de performanță. În plus
motoarele de căutare dau foarte puține informații despre acest tip de motor și trimit către cu totul alte
subiecte printre care cel mai apropiat este cel al motoarelor Bedini cu impulsuri.
După părere mea informația despre acest tip de motor este clar cenzurată iar constructorii sunt
împiedicați sau descurajați cumva să-ți împărtășească realizările. Mai este perfect posibilă și situația în care
cei care au realizat cu succes acest motor să se fi retras benevol din viața publică.

13