Sunteți pe pagina 1din 12

Rugăciune de mulțumire către Dumnezeu, ce se citește

seara

Mulțumesc Ție, Doamne Dumnezeul meu, și Te slăvesc întâi


pentru că m-ai făcut și m-ai zidit pe mine, pentru multă bunătatea și
mila și iubirea Ta de oameni. Mulțumesc Ție, Doamne, că m-ai făcut
creștin și nu păgân. Mulțumesc Ție, Doamne, că m-ai învrednicit a mă
boteza cu Sfântul Botez. Mulțumesc, Ție, Doamne, că m-ai învrednicit
pe mine mult păcătosul a mă împărtăși cu preacuratele și de viață
făcătoarele Tale Taine. Mulțumesc Ție, Doamne, că m-ai păzit și m-ai
acoperit de la nașterea mea și până acum, și de-a pururea mă păzești și
mă aperi. Mulțumesc Ție, Doamne, că tuturor păcătoșilor le-ai dat
pocăință. Mulțumesc Ție, Doamne, că m-ai răbdat și nu m-ai pierdut
atunci când păcătuiam eu, ticălosul. Mulțumesc Ție, Doamne, pentru
darurile, ce mi-ai dat mie, pe care nici nu le așteptam eu, ticălosul și
păcătosul, să le văd. Mulțumesc Ție, Doamne, că m-ai învrednicit și în
ziua de astăzi a sta înaintea icoanei Tale și a face slavoslovie numelui
Tău celui preaînalt și mult lăudat. Mulțumesc Ție, Doamne, că mi-ai
dat și ziua de astăzi a o petrece fără osteneală și sănătos, și mi-ai dăruit
și bucate de săturare și m-ai umplut cu Duhul Tău cel Sfânt. Dar ce voi
da bunătății Tale pentru acestea, Doamne Dumnezeul meu, și pentru
toate darurile ce mi-ai dat mie, pe care nici nu le așteptam eu, ticălosul
și păcătosul, să le văd, măcar că nimic nu am câte am, ci ale Tale sunt
și întru ale Tale sunt. Ci, dă-mi, Doamne, inimă înfrântă și smerită;
Dumnezeule, dă-mi lacrimi fierbinți să curgă în toate zilele din ochii
mei și cu acelea să se spele și să se curățească inima mea.
Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne. Slavă purtării Tale de grijă,
Doamne. Slavă puterii Tale, Doamne. Amin

Sursa: Veche carte de rugăciuni tipărită în 1941, de


protosinghelul Firmilian.

Rugăciune către Maica Domnului


Stăpâna mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc,
scăparea și mântuirea celor ce aleargă la Tine ! Știu, adevărat știu, că am
greșit mult și Te-am mâniat pe Tine, preamilostivă Doamnă , și pe
preabunul Dumnezeu, care S-a născut cu trup din Tine. Am înainte multe
chipuri ale celor care, mai înainte de mine, au mâniat bună îndurarea lui: pe
vameși, pe desfrânate și pe ceilalți păcătoși, cărora pentru pocăința și
mărturisirea lor, s-a dat iertare de păcate. Deci, punând înaintea sufletului
meu cel greșit acele chipuri care s-au miluit și uitându-mă la bogata
milostivire a lui Dumnezeu pe care au primit-o, am îndrăznit și eu ticălosul
să alerg cu pocăință la milostivirea Ta cea buna, o ! preamilostivă Stăpână.
Dă-mi mână de ajutor și cere de la Fiul Tău și Dumnezeu, iertarea păcatelor
mele cele grele. Cred și mărturisesc că Fiul Tău, pe care L-ai născut , este
adevărat Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, Judecătorul viilor si al
morților, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cred, iar, și mărturisesc
că Tu ești cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Așijderea, ești izvorul
milostivirii , mângâierea celor ce plâng, căutarea celor pierduți , neîncetată
și puternică mijlocitoare către dânsul, mult iubitoare a neamului creștinesc
și chezășuirea pocăinței mele. Căci, cu adevărat, oamenii n-au alt ajutor și
acoperământ afară de Tine, preamilostivă Doamnă. Nimeni din cei ce au
nădăjduit spre Tine nu s-a rușinat și prin Tine, îmblânzind pe Dumnezeu,
nimeni nu rămâne părăsit. Pentru aceasta rog bunătatea Ta cea nemăsurată,
deschide ușile milostivirii Tale mie, cel ce am rătăcit și am căzut în noroiul
adâncului. Nu te scârbi de mine, spurcatul. Nu trece cu vederea rugăciunea
mea, păcătosul. Nu mă lăsa pe mine, ticălosul, pe care m-a dus la pierzare
răul vrăjmaș. Ci îmblânzește asupra mea pe milostivul Dumnezeu, care s-a
născut din Tine, ca să-mi ierte păcatele mele cele mari și să mă izbăvească
din pierzania mea. Ca și eu, cu toți care au dobândit iertarea, să cânt și să
slăvesc nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu, cel născut din Tine, și
neînfruntata Ta folosință pentru mine, în viața aceasta și în nesfârșitul
veacului. Amin

Sursa: Veche carte de rugăciuni tipărită în 1941, de protosinghelul


Firmilian.

Rugăciune pentru cel în primejdie de moarte, care


din pricina singurătății nu are putință să aibă preot
Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre
smerenia mea și nu m-ai dat în mâinile vrăjmașului, ci ai
mântuit din nevoie sufletul meu. Și acum, Stăpâne, să mă
acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a
tulburat sufletul meu și amarnic îi este să iasă din acest ticălos
și spurcat trup al meu. Ca nu cândva vicleanul sfat al celui
potrivnic să-l întâmpine și să-l împiedice întru întuneric, pentru
păcatele cele făcute de mine, cu neștiința și cu știința, în viața
aceasta. Milostiv fii mie, Stăpâne, și să nu vadă sufletul meu
întunecatul chip al viclenilor draci, ci să-l ia îngerii cei
străluciți și luminați. Dă slavă numelui Tău celui sfânt și cu
puterea Ta mă ridică la dumnezeiasca Ta judecată.
Iar când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna
stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă surpe pe mine păcătosul
întru adâncul iadului, ci stai lângă mine și-mi fii mântuitor și
sprijinitor pentru că muncile acestea trupești, veselie sunt
robilor Tăi. Miluiește, Doamne, sufletul meu cel întinat cu
patimile vieții acesteia și curat pe el, prin pocăință și prin
mărturisire, îl primește, că binecuvântat ești în vecii vecilor.
Amin.

Sursa: Veche carte de rugăciuni tipărită în 1941, de


protosinghelul Firmilian.

Rugăciuni pentru cei răposați


Cu duhurile drepților, celor ce s-au săvârșit, odihnește,
Mântuitorule, sufletele robilor Tăi (cutare), păzindu-le pe
dânsele în viața cea fericită care este la Tine, iubitorule de
oameni.
Acela ce cu adâncul înțelepciunii, cu iubirea de oameni,
toate le chivernisești și ceea ce este de folos tuturor le dăruiești,
unule Ziditorule, odihnește, Doamne, și sufletele adormiților
robilor Tăi (cutare), că spre Tine nădejdea și-au pus, spre
Făcătorul și Ziditorul și Dumnezeul nostru .
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor
Tăi (cutare) unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci
viață fără de sfârșit.
Pomenește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi,
părinților, fraților, surorilor și ale tuturor rudeniilor mele după
trup (cutare) și le iartă lor toată greșeala cea de voie și cea fără
de voie. Dăruiește-le lor împărăția și împărtășirea veșnicilor
Tale bunătăți și a Ta cea fără de sfârșit îndulcire și fericită
viață. Amin.

Sursa: Veche carte de rugăciuni tipărită în 1941, de


protosinghelul Firmilian.
Rugăciune către Preabunul și întru-tot-înduratul
și milostivul Dumnezeu

Știu, Doamne, că păcatele mele sunt nenumărate și nu pot să


privesc către a Ta bunătate, dar știu că și milostivirea îndelung
răbdătoare și noianul iubirii Tale de oameni sunt nemărginite :
că deși am întrecut cu răutate pe toți oamenii, însă nu am
întrecut îndurările Tale, nici am uscat izvoarele cele pururea
curgătoare ale iubirii Tale de oameni ! Căci fărădelegile noastre
de s-ar înmulți mai mult decât stelele cerului și nisipul mării
încă atât de biruite vor fi de către blândețile și milostivirile
Tale, cât și faptele noastre pe care le socotim de bine, încă au
trebuință de dreptatea Ta. Pentru aceasta, îndrăznind alerg la
milostivirea Ta cu frică și cu cutremur, rugându-mă ca fiul cel
risipitor, oricât am greșit Ție cu voie sau fără voie, cu fapta și
cu cuvântul, cu aducerea aminte și cu gândul, cu știință și cu
neștiință, cele din noapte și din zi, cele din vârsta copilăriei
mele și până acum, toate să mi le ierți și să le ștergi și în haina
nepăcătuirii și a curățirii să mă îmbraci. Am păcătuit, singur
mărturisesc, am greșit, nu tăgăduiesc :
Poruncile Tale n-am păzit, judecățile și dreptățile Tale le-am
călcat, am urmat rău amăgitorul vrăjmaș, m-am supus trupului
și patimilor, m-am făcut rob dulceților vieții și casă a toată
necurăția.
Asemănarea chipului Tău, pe care mi L-ai dat, nu-L am curat
și neschimbat, și pecetea dumnezeiescului Botez am întinat-o.
Am stricat pe cea dintâi zidire și pe cea de-a doua, toate le-am
tulburat, toate le-am întinat cu păcatele pe care le-am făcut în
toată vremea și în tot ceasul. Mărturisesc că sunt vinovat
focului de veci, viermilor neadormiți; recunosc că sunt vrednic
de toată munca cea rea și înfricoșată și nu aștept decât
răspunsul Tău cel neînfricoșat care trimite pe cei păcătoși în
focul gheenei. Eu însumi îmi hotărăsc osânda, însumi mă judec
vinovat.Aducerile aminte de păcatele pe care le-am făcut și
mustrările de cuget îmi stau pururea înainte și parcă văd pe
cumpliții pârâtori aducând și arătând în scris păcatele mele la
Judecată și parcă mă răpesc dinaintea scaunului judecății și mă
târăsc ca să mă arunce la chinuri, fără să pună cineva un cuvânt
pentru mine să mă părtinească. Vai dar, ce voi face ! Când voi
fi cercetat și osândit în ziua judecății, cine mă va îndrepta? Că
toate păcatele mele cele ascunse și făcute întru întuneric vor
ieși și se vor da înainte a milioane de îngeri. O, de trei ori
ticălosul ! Altă nădejde de mântuire nu am , fără numai iubirea
și milostivirea Ta de oameni, Doamne, Care nu voiești moartea
păcătoșilor, nici ca să piară vreunul din cei mai mici, ci să se
întoarcă la pocăință și să se mântuiască. Iartă-mă dar și pe mine
care însumi mă osândesc și propovăduiesc păcatele mele după
cuvântul Tău, Care prin proorocul ai zis : „ Mărturisește-ți tu
însuți păcatele tale ca să te îndrepți”. Fă ca și eu, prin acestea,
să dobândesc iertare și mântuire; ajută-mi mie necredinciosului
și mă fă nevinovat.
Primește mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu și pururea
Fecioarei Maria și ale tuturor sfinților care neîncetat se roagă
pentru noi; că Ție se cuvine toată slava, cinstea și
închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Notă : -Rugăciunea se citește după Acatistul Mântuitorului nostru


Iisus Hristos.
-Rugăciunea este luată dintr-o carte de rugăciuni tipărită la
Mănăstirea Neamț în 1942 de monahul Gamaliil Păvăloiu.
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu

Nespurcată, neîntinată, nestricată, Preacurată de Dumnezeu


Născătoare, Stăpâna cu totul nevinovată, Împărăteasa Cerului,
Maica Împăratului puterilor celor de sus, a Făcătorului Cerului
și al pământului, ceea ce singură ești solitoarea bucuriei a toată
lumea, care ai născut pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe
Mântuitorul tuturor pământenilor, căzând, strig către Tine:
Primește această cântare de rugăciune cu mulțumită de la mine
nevrednicul robul Tău și din spurcate buzele mele. Nu mă
urgisi pe mine, Împărăteasă Atotstăpânitoare, că nimeni n-a
fost rușinat care a alergat la Tine. Sau cine Te-a chemat pre
Tine și a iesit de la Tine neauzit; că toate stihiile, Cerul,
pământul, văzduhul și marea se pleacă Ție, și toate duhurile
cele potrivnice cu frică fiind cuprinse tremură,temându-se de
Numele Tău cel sfânt, știindu-Te pe Tine Maica lui Dumnezeu.
Iarăși, cine a pierit, care și-a pus nădejdea întru Tine, numai
aceia ce se leapădă a se închina Chipului Tău celui zugrăvit, pe
care îl cinstesc toate puterile îngerești și toate semințiile
pământului, neamul creștinesc, și toată vârsta credincioșilor
slăvindu-L, ne închinăm Lui, Preacurată, cu temere cinstindu-
L. Că nu avem alt Dumnezeu afară de Fiul Tău cel slăvit de
toată făptura întru o Dumnezeire, și închinat pururea împreună
cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Și pe Tine după Domnul Dumnezeu
Te mărturisim că ești Doamnă de Dumnezeu Născătoare,
Maica Dumnezeului celui adevărat, și cu dragoste toți Te
cinstim Stăpână. Deci fă pe Fiul Tău a fi milostiv spre noi, și
mai ales arată spre mine milostivirea Ta cea de-a pururea, că
toate le poți oricâte le voiești. Roagă-Te pentru mine, că m-am
depărtat de la Dânsul pentru fărădelegile mele cele nenumărate
și spurcate. Și atâta am mâniat îndurarea Lui, și am amărât
bunătatea Lui cea iubitoare de oameni și multă milostivirea și
mila Lui, cât nu sunt vrednic să mă miluiască El, de nu-L vei
face Tu, Stăpână, Împărăteasă și Maica lui Dumnezeu, a fi
milostiv spre mine; că toate sunt Ție cu putință de la Dânsul.
Pentru aceasta alerg la Tine, Ceea ce ești ajutătoare caldă, și
grabnic folositoare, că nu am altă rugătoare către Dânsul afară
de Tine. Adevărat Împărăteasă, Stăpâna mea Preacurată,
Doamnă de Dumnezeu Născătoare, nu am eu pe altul mai înalt
pre pământ și în Cer, decât pe Tine după Domnul Dumnezeul
meu Iisus Hristos; și întru Tine am toată nădejdea mea,
Preacurată Fecioară. Drept aceea căutând la chipul Tău cel
preasfânt, Te văd pre Tine singură ca pe o adevărată de
Dumnezeu Născătoare, și cu credință din inimă și cu dragoste
din suflet, căzând mă închin Lui, împreună și Pruncului Celui
mai înainte de veci, ce-L ții pe mâinile Tale, Domnului nostru
Iisus Hristos, și cinstindu-L cu cuviință ca pe un Dumnezeu, și
aducând Ție cântări de rugăciuni și de cereri, mă spăimântez și
tremur pentru nevrednicia mea și strig Ție : Miluiește-mă
Maica lui Dumnezeu și arată spre mine paza Ta cea iubitoare
de oameni. Biruiește oștile satanei cele nevăzute, care au robit
cetatea cea sufletească și au rănit sufletul meu într-însa cu
săgeata fărădelegii și m-au zdrumicat cu sabiile curviei pe mine
tot și m-au pătruns, o amar ! cu sulița păcatelor și abia viu m-au
lăsat și m-au închis pe mine în groapa nesimțirii a păcatelor și
au pus peste mine împietrire în inimă, cât abia să simt,
neputându-mă slobozi din robia acelora. Ci către Tine Maica
Dumnezeului meu tângâindu-mă, cu lacrimi strig: Stai întru
ajutorul meu degrab, ca să nu pier de tot, apucă-mă din mâna
acelora și mă scoate din groapa păcatului. Ridică iarăși cetatea
mea cea sufletească și pune într-însa stăpân mintea să o
împărățească, și-l întărește peste toate simțurile, și-l arată
vrăjmașilor înfricoșat, ca să nu se poată apropia de dânsul, ca
să cunoască toți, că Tu mă stăpânești. Mântuind, mântuiește,
Stăpână Fecioară, sufletul meu, precum și cetatea Ta, care
nădăjduia spre Tine, o ai mântuit odinioară, spre slava și
folosința creștinilor și spre rușinarea necuraților și spre munca
lor cea fără de sfârșit în veci, spre mărirea și lauda drept
credinciosului norodului creștinesc. Încă vestesc cu glas mare
ajutorul Tău, și pomenind acea înfricoșată vitejie a biruinței
Tale celei mari, dau ție de Dumnezeu Născătoare, Doamnei
celei apărătoare, laude pentru biruințe, robul Tău. Și-Ți aduc cu
rugăciune acest acatist în loc de mulțumită. Primește-l pe
dânsul și-l du Fiului și Dumnezeului Tău, și-l pune înaintea Lui
pentru mine, Împărăteasă, împreună cu Oștile Cerești și cetele
tuturor Sfinților. Și în ziua Judecății să nu mă uiți pe mine și
nevrednică rugăciunea mea, și credința mea care am către Tine,
si-Ți adu aminte de toată nădejdea mea care o am pus spre Tine
și mă mângâie pe mine scârbitul, și toată nevoia trupească o
ușurează. Și mai înainte de toate, pierde cu solirea și cu
rugăciunea Ta cea nevăzută neputințele sufletului și patimile
trupului, ca să pot trece calea acestei puține de acum vieți bine
și fără de împiedicare; și să dobândesc prin Tine acele bunătăți
veșnice și să măresc folosința Ta cea tare. Că bine ești
cuvântată împreună cu Fiul și Dumnezeul Tău, care s-a născut
din Tine, acum și în vecii nesfârșiți. Amin.

Notă: Rugăciune luată dintr-o carte de rugăciuni tipărită în 1861


cu binecuvântarea Părintelui Episcop Calinic.
Rugăciune de umilință către Domnul nostru Iisus
Hristos

Greșit-am, făcut-am fărădelege, n-am făcut dreptate


înaintea Ta, Preabunule Stăpâne. Călcat-am poruncile Tale cele
mântuitoare și făgăduințele noastre cele sfințite, care am făcut
întru Sfântul Botez înaintea marelui Tău Jertfelnic și înaintea
Îngerilor și a oamenilor; lepădatu-ne-am de înfricoșatul Sânge
al legii prin care ne-am sfințit, socotindu-l de obște și ocărând
darul Duhului și nebăgând seama de cea înfricoșată și mai
presus de fire primire de fii. Toată Scriptura și legea cea
Dumnezeiască și învățătura cea insuflată de Dumnezeu, ca un
sunet deșert și grai pustiu de fapte s-au socotit întru noi. Numai
cu numele și cu cuvintele cinstita Evanghelie, și adevărata
creștinătate o purtăm noi ticăloșii. Iar mâinile noastre spre
toată rănirea și lăcomia au fost nevoitoare, picioarele grabnice
și îndrăznețe spre toată nedreptatea și alergarea cea rea. Gata a
merge și a călca partea fraților, și a mânca pe săraci. Gura care
este organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, o am făcut
organ a toată rușinea, și vorba nebunească și călcare de
jurământ și clevetirea. Ochii noștrii, și toate simțirile noastre,
peste măsură le-am umplut de curvie, și de toată necurăția.
Mintea care împărătește întru noi, adică sămânța cea
Dumnezeiască călcându-o, și mădulările Tale Hristoase,
mădulări curviei făcându-le. Și în locul Bisericilor lui
Dumnezeu, stricăciunii și necurăției ne-am făcut lăcașuri.
Pentru aceasta, Preabunule Stăpâne, multă iubirea Ta de
oameni spre mânie o am întors noi ticăloșii. Mulțumirea
facerilor Tale de bine, spre munci nebunește o am prefăcut noi.
Și de vreme ce nici prin cele bune ale noastre, nici prin boalele
celor de aproape nu ne-am făcut mai buni, pe dreptate singuri
asupra noastră această certare dreaptă și bătaie am pornit. Ci nu
cu iuțimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu mânia Ta să ne cerți
pe noi, Doamne. Ție unuia am greșit, dar Ție unuia ne și
închinăm, și cu inima umilită, ca o jertfă curată, mărturisire Ție
aducem. Slăbește, lasă, iartă, iubitorule de oameni, Stăpâne,
oprește bătaia care pe dreptate se aduce asupra noastră.
Biruiască mulțimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a
păcatelor noastre, adâncul bunătății Tale cel nemăsurat să
acopere marea cea amară a răutăților noastre. Avem pilde mari
ale iubirii Tale de oameni pe curvari, pe tâlhari, și pe vameși, și
pe fiul cel curvar, care bine s-au lămurit mai mult decât noi
păcătoșii, și întru Împărăția Cerurilor ne-au întrecut. Cu aceia
împreună, și pre noi care ne mărturisim și cădem la Tine,
primește-ne Stăpâne. Măcar că de întoarcerea și de curata lor
pocăință foarte suntem lipsiți, ci lipsa, să o plinească bunătatea
Ta cea nemăsurată. Și mai vârtos și tot, de vreme ce și de toate
cu totul suntem lipsiți, pentru că ai bună îndurarea și
milostivirea care Te îmblânzește pe Tine, Crucea, și moartea
cea de bunăvoie, care pentru noi nemulțumitorii o ai răbdat,
luptele Apostolilor, sudorile preacuvioșilor, și sângele
Mucenicilor. Și mai înainte de toate, nădejdea și mântuirea cea
de obște a tuturor, pe de Dumnezeu Născătoarea, care mai
presus de cuvânt fără de sămânță Te-a născut pe Tine, ale căror
rugăciuni, cu iubire de oameni primindu-le, auzi-ne pe noi care
ne rugăm Ție, preadulce Iisuse. Și dăruiește bunului credincios
și de Hristos iubitor Împăratului nostru (…) și domnilor noștri,
și a toată oastea cea iubitoare de Hristos, biruință asupra
păgânilor, și cu pace întărește stăpânirea lor. Mântuiește
Doamne pe Preafericitul Părintele nostru (…), Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, pe Preasfințitul (Arhi) Episcopul
nostru (…) dimpreună cu toți frații cei iubitori de Hristos,
dăruiește lor sănătate fără de gâlceavă, cu pravoslovie, drept
după așezământul Sfinților Apostoli și al Sfinților Părinți, care
prin Duhul Sfânt la soboarele lumii au așezat să îndrepteze
cuvântul Tău cel adevărat. Și pe cei rătăciți din pravoslavnica
credință, pe eretici, și pe schismatici, către cunoștința
adevărului îi cheamă. Pe cei necredincioși îi luminează, ca si
aceia să Te știe pe Tine. Pe păcătoși la pocăință îi cheamă; celor
curați cu fecioria, dăruiește-le curăție și înfrânare, celor
căsătoriți sfințenie, văduvelor și săracilor hrană,celor străini,
acoperământ, liniște celor ce înoată, celor ce plâng, mângâiere,
celor ce se pocăiesc, iertare, celor buni, să petreacă în bunătate;
celor de mijloc, ca să fie mai buni; celor greșiți, ca să vie la
îndreptare. Adevărat preadulce Iisuse, ne rugăm Ție, dăruiește
iertarea păcatelor noastre, bună așezare minții, sănătate
trupului, pace în zilele noastre, bună liniște văzduhului, bună
rodire pământului, credinței celei pravoslavnice creștere, și
unire Sfintelor Tale Biserici, surpare eresurilor, stricare
sfaturilor celor necurați, și alte lucruri de folos toate. Și după
neschimbate îndurările Tale ne izbăvește pe noi de îngrozirea
care pe dreptate s-a pornit asupra noastră, de ciumă, de
cutremur, de potop, de rănile cele aducătoare de moarte, de foc,
de sabie, de venirea asupră a altor neamuri, și de războaiele
cele dintre noi. Acela ce nu vrei moartea păcătosului, dăruiește-
ne nouă vreme de pocăință, ca și de aceste greutăți de acum și
de muncile cele veșnice care vor să fie, să ne slobozim. Cu
darul și cu iubirea de oameni a preacuratului Tău Parinte, cu
care dimpreună bine ești cuvântat, cu Preasfântul și Bunul și de
viată făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.

Notă: Rugăciune luată dintr-o carte de rugăciuni tipărită în 1861


cu binecuvântarea Părintelui Episcop Calinic.