Sunteți pe pagina 1din 7

CONCEPTUL DE MONEDA

Literatura de specialitate si limbajul curent folosesc atât termenul “bani” cât si cel de “monedă”.
Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez, englez si italian desemnează, potrivit
dictionarului Larousse, “o piesă de metal, emisă de autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de
schimb” , este de origine latină si provine de la numele zeitei Junon Moneta.
Termenul “bani”, se utilizează aproximativ cu acelasi sens. In dictionarul explicativ al limbii române
desemnează “echivalentul general al valorii mărfurilor, moneda de metal sau de hârtie recunoscută ca
mijloc de schimb sau de plată”.
Cu toate că între cele două notiuni există mici diferente calitative si cantitative, în prezent sunt considerate a
fi similare, ceea ce conduce si la similitudinea dintre circulatie monetară si circulatie bănească.
FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI
Formele pe care le îmbracă moneda sunt numeroase si în continuă schimbare, ceea ce conduce la definirea
acesteia si prin functiile pe care le realizează.
Functiile îndeplinite de monedă sunt în esentă următoarele, cu posibilitatea regrupării sau divizării într-un
număr mai mare sau mai mic.
FUNCTIA DE INSTRUMENT UNIC (MIJLOC) DE PLATA SI DE SCHIMB
Această functie a apărut ca urmare a necesitătii creării unui instrument care să mijlocească schimbul
economic.
Productia, circulatia si consumul sunt realizate prin cicluri de mai multe operatiuni precum sunt M-B-M sau
B-M-B, cu ajutorul monedei.
Aceasta conduce la disocierea schimbului, în două operatiuni distincte: o operatiune de vânzare (flux real
contra flux monetar) care permite obtinerea de monedă si o operatiune de cumpărare (flux monetar pentru
obtinerea bunurilor reale).

FUNCTIA DE ETALON AL VALORII BUNURILOR SCHIMBATE


Reprezintă cea mai importantă functie, întrucât permite exprimarea valorii bunurilor economice, în termeni
monetari si efectuarea de comparatii între preturile diferitelor bunuri si servicii.
Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezintă o anume
caracteristică si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se măsoară valoarea tuturor bunurilor si
serviciilor si a raporturilor de echivalentă dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In
acest scop se utilizează puterea de cumpărare , aflată în raport invers proportional cu modificarea
preturilor.
FUNCTIA DE REZERVA A VALORII (MIJLOC DE TEZAURIZARE)
Inclinatia spre economisire atât a populatiei cât si a agentilor economici, conduce la constituirea unor
depozite sau rezerve de valoare. Alături de imobile, terenuri, lucrări de artă, bijuterii, moneda constituie o
formă a acestor rezerve de avere.
Avantajul utilizării monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate, comparativ cu celelalte
forme.
La modul general, prin lichiditate se întelege usurinta cu care anumite active sunt convertite în monedă,
într-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune.

FUNCTIA DE STANDARD AL PLATILOR AMANATE SI BAZA A CREDITULUI


Prin această functie îndeplinită de monedă se evidentiază rolul în exprimarea valorii contractelor pe termen
lung, respectiv, stabilirea în momentul actual a unei sume ce urmează a fi încasată sau plătită la o dată
viitoare, precum si rolul de mijlocitor al creditului.
Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internationale, reprezintă, de asemenea,
un factor ce permite manifestarea banilor în această functie.

FUNCTIA DE UNITATE DE CONT


Din functia de bază a monedei, cea de etalon a valorii, rezultă că toate bunurile din economie sunt evaluate
din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibilă realizarea de înregistrări contabile si
efectuarea de analize financiare.
Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii în timp si cuantificarea
valorii adăugate în cadrul activitătii economice.
CLASIFICAREA SI CARACTERISTICILE MONEDEI
De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existentă, de la forma marfă a acesteia la
forma abstractă sau moneda semn. Pentru a întelege modificările de ordin cantitativ si calitativ care au
marcat evolutia monedei, este necesar atât o clasificare în functie de anumite criterii, cât si un studiu al
principalelor caracteristici.
CLASIFICAREA MONEDEI
1. Forma de existentă a monedei este un prim criteriu de clasificare, în functie de care se distinge: (A)
moneda materială si (B)moneda scripturală.
A.Moneda materială cunoaste două forme, în functie de calitatea materialului din care este confectionată:
moneda din metal si moneda din hârtie.
Moneda metalică , cunoscută încă din antichitate, este alcătuită din metale comune, obisnuite sau din
metale pretioase. In Egiptul Antic, ca instrument de schimb se folosea arama, iar în mileniul al II-lea î.e.n.,
aurul. La început se utilizau lingourile, dar, datorită inconvenientului pe care îl prezentau prin operatiunile
de divizare si cântărire în momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zisă a monedelor, ca piese
metalice
Moneda de hârtie, care îmbracă la rândul ei două forme:
– moneda de hârtie reprezentativă (biletul de bancă sau bancnota);
– moneda conventională (emisă de stat).
Moneda de hârtie reprezentativă are la bază o anumită garantie, iar mărimea, cantitatea si circulatia
acesteia este precis reglementată. Cele mai reprezentative, forme sunt: biletele de bancă si bancnotele.
B.Moneda scripturală (de cont) reprezintă o formă a bancnotei, bazată pe încredere (monedă fiduciară) si
care cunoaste importante modificări din punct de vedere al formei de prezentare. Cecurile si viramentele
constituie forme actuale ale monedei fiduciare, emisiunea lor având la bază deschiderea unui cont la bancă
de către agentii economici. Circulatia monedei scripturale se limitează la înregistrări în conturile bancare
prin care se diminuează, respectiv, se majorează sumele din conturile corespondente. O altă formă de
existentă a monedei scripturale o reprezintă cărtile de plată (cardurile bancare) si moneda electronică.
2. In functie de unitatea emitentă distingem următoarele forme de monedă:
– moneda creată de agentii economici;
– moneda creată de tezaur sau trezoreria statului;
– moneda creată de bănci.
Moneda creată de agentii economici a functionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur.
In baza acestui mecanism, agentii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur si primeau în
schimb echivalentul în aur monedă. Un lingou standard reprezenta 400 uncii, respectiv 12,44 kg aur.
Moneda creată de tezaur reprezintă moneda creată de trezoreria statului în functie de necesitătile
economiei reale, si prin respectarea restrictiilor impuse de politica monetară.
Moneda creată de către bănci cuprinde atât moneda creată de către banca centrală cât si moneda creată de
către băncile comerciale. Moneda scripturală creată de către băncile comerciale apare sub forma soldurilor
creditoare înregistrate la nivelul întregului sistem bancar, si se regăseste în economie sub forma creditelor
acordate. Moneda creată de banca centrală se regăseste, în circulatie sub forma numerarului (monedă
metalică si bancnote) aflat la detinătorii nebancari.
Moneda creată prin procesul creatiei monetare se regăseste în pasivul bilantului la nivelul băncii centrale si
al băncilor comerciale.
3. In functie de obligatia pe care si-o asumă banca emitentă se disting următoarele forme de monedă:
– moneda convertibilă
– moneda neconvertibilă
Convertibilitatea metalică s-a practicat în perioada etalonului aur-monede, mecanismul acesteia dând
posibilitatea schimbării în aur a întregii cantităti de bancnote detinute de populatie sau de agentii economici.
Convertibilitatea în valută, ca formă a convertibilitătii care se practică în prezent, a fost adoptată de tările
europene în anul 1958, si dă posibilitatea transformării unei monede în alta. In conditiile convertibilitătii
interne, atât rezidentii cât si nerezidentii pot, în mod liber, să vândă si să cumpere devize în schimbul
monedei nationale, si se pot face operatiuni cu devize. In România, în anul 1991, s-a adoptat forma
convertibilitătii interne a leului în valute.
4. După valoarea intrinsecă , moneda cunoaste următoarele două forme:
– moneda cu valoare integrală, contine o cantitate de metal pretios, egală cu valoarea nominală atribuită.
– moneda-semn (numită si fiduciară) are inscriptionată o valoare nominală diferită de valoarea reală a
materialului din care este confectionată.
5. După capacitatea liberatorie (circulatorie) a monedei se poate face distinctie între:
– moneda legală;
– moneda facultativă;
– moneda fractionară.

CARACTERISTICILE MONEDEI
Portabilitatea, divizibilitatea si recunoasterea cu usurintă reprezintă caracteristici ale monedei metalice.
Dezvoltarea creditului face ca aceste trăsături să fie mai putin importante, astăzi.
Acceptabilitatea reprezintă o caracteristică a monedei, indiferent de forma acesteia si de perioada de timp
în care a circulat. Cu cât o monedă este mai acceptată, cu atât este mai căutată, respectiv este universal
dorită, întrucât în schimbul ei pot fi primite bunuri si prestate servicii.
Stabilitatea
Pentru ca utilizarea monedei să fie satisfăcătoare, este necesar ca aceasta să fie caracterizată prin stabilitate.
Atributele legale ale monedei reprezintă caracteristici stabilite prin lege si se referă la:
A – legalitatea monedei;
B – etalonul monetar.
A. Legalitatea monedei
Scopul declarării legalitătii monedei este acela de a creste acceptabilitatea acesteia. De-a lungul timpului,
legile cu privire la moneda legală au avut diferite grade de complexitate, dar acestea s-au simplificat. Leul,
moneda legală a României, are carcteristica de monedă legală pentru orice sumă si pentru orice scop.
Depozitele constituite în altă monedă, decât cea natională, pot genera avantaje pentru detinătorii acestora, ca
urmare a cursului de schimb, dar nu sunt recunoscute ca monedă legală.
B. Etalonul monetar
In functie de materialul care a stat la baza definirii monedei se disting etaloane monetare metaliste si
nemetaliste. In cadrul etaloanelor metaliste se remarcă etalonul aur, etalonul argint si bimetalismul. In
prezent, etalonul monetar îl reperzintă puterea de cumpărare. Primul sistem monetar al României (1867)
adoptă etalonul bimetalist, în care rolul de echivalent general îl îndeplineste atât aurul cât si argintul.
Unitatea monetară fixată prin lege, este stabilită la 0,3226 gr aur si 5 gr argint. Raportul de valoare dintre
cele două metale s-a stabilit la 1/14,38. In 1890, odată cu trecerea la monometalism, leul a fost definit numai
printr-o cantitate de aur: 1 leu = 0,3226 gr. Legea monetară adoptată în 1929, cu prilejul reformei monetare
de stabilizare redefineste moneda natională; 1 leu = 0,010 gr aur, ceea ce înseamnă o devalorizare de 32,26
ori fată de ultima definire. Alte momente în evolutia monedei nationale sunt marcate de reformele monetare
din 1952 si 1954. In 1952, legea revalorizează leul prin stabilirea continutului în aur la 79,346 mg aur, iar în
1954, continutul în aur sporeste la 0,148112 gr aur fin, aceasta fiind ultima definire în aur a monedei nationa
PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI
Puterea de cumpărare este dată de valoarea monedei. Această valoare se calculează la rândul ei pe baza
cantitătii de bunuri ce pot fi procurate cu o unitate monetară, deci pe baza preturilor.
Puterea de cumpărare a unei monede este variabilă, deoarece cantitatea si valoarea bunurilor ce pot fi
procurate diferă si ele.
Variatia valorii monedei si deci a puterii ei de cumpărare este în functie de :
• perioade;
• loc;
• situatii conjuncturale.
Rezultatul se concretizează în fluctuatiile de pret.
In orice moment trebuie fixat un raport rational între circulatia monetară si cantitatea de produse si servicii
realizate de economia reală. Când moneda avea acoperire în aur si argint, puterea ei de cumpărare era
apropiată de valoarea intrinsecă a aurului sau argintului continut de fiecare monedă. Cu atât mai mult exista
această acoperire, când monedele erau confectioante din aur si argint.
Puterea de cumpărare a monedei poate creste prin aplicarea unor măsuri deflationiste. Deflatia presupune în
primul rând, restângerea semnelor monetare aflate în circulatie. De asemenea, trebuie avut în vedere
abuzul de credit , care alături de abuzul de hârtie monedă constituie cauze principale ale inflatiei ridicate si
deci ale puterii reduse de cumpărare a monedei. Statul trebuie să-si echilibreze bugetul in special prin
veniturile normale, nu prin emisiune de monedă.
Pe plan international, în stabilirea puterii de cumpărare a intervenit notiunea de standard al valorii.
Standardul de valoare este moneda natională într-o anumită perioadă si care se bazează pe functia banilor
de monedă de schimb si pe lichiditatea lor. Pentru determinarea puterii de cumpărare sunt luate în
consideratie doar moneda, cecurile de călătorie si depozitele stocabile.

MASA MONETARA SI CIRCULATIA MONETARA


DEFINIREA MASEI MONETARE
Masa monetară
• reprezintă un indicator care desemnează totalitatea mijloacelor bănesti existente în economia unei tări la
un moment dat, sau ca medie pe o anumită perioadă;
• este un indicator static, care se cuantifică pe baza bilantului centralizat al întregului sistem bancar dintr-o
tară, după deducerea operatiilor duble dintre bănci.
INDICATORI DE STRUCTURARE SI AGREGATE MONETARE
Din punct de vedere statistic, pentru măsurarea masei monetare se recurge la structurarea acesteia, ceea ce
permite calcularea indicatorilor si a agregatelor monetare.
Delimitarea componentelor masei monetare din circulatie se realizează după criteriile utilizate în statistica
monetară internatională.
A. Din punct de vedere al sferei pe care o serveste masa monetară poate fi analizată ca monedă
scripturală (bani de cont) si numerar. Aceste sume apar ca solduri în conturile bancare si numerar aflat in
posesia agentilor economici sau populatiei;
B. Din punct de vedere al detinătorilor de monedă, se disting:
• Mijloace bănesti (monede) ce apartin sectorului public;
• Mijloace bănesti ale sectorului privat.
C. Din punct de vedere al rotatiei si al importantei, se disting:
• Mijloace bănesti cu circulatie curentă;
• Mijloace bănesti economisite;
• Alte mijloace bănesti.
D. Din punct de vedere al lichiditătii avem:
• Lichidităti primare;
• Lichidităti secundare;
• Lichidităti tertiare.
CONTRAPARTIDELE MASEI MONETARE
Stocul de monedă aflată la detinătorii nebancari apare în pasivul băncilor comerciale, ca monedă scripturală
si în pasivul băncii centrale sub forma de biletelor de bancă.
Statisticienii monetari regrupează în categorii semnificative contrapartidele si consideră esentiale:
A – contrapartida exterioară;
B – creditele interne

CIRCULATIA MONETARA
Importanta monedei în economie este dată de măsura în care aceasta circulă si finantează tranzactiile
economice.
Potrivit relatiei lui Irving Fisher, ecuatia cantitativă a monedei permite măsurarea cererii de monedă din
economie:
SISTEME MONETARE NATIONALE
SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL
In literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare si
reglementare a circulatiei monetare dintr-o tară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.
CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE
In functie de elementele componente ale sistemelor monetare, s-au putut identifica, de-a lungul evolutiei lor
următoarele tipuri:
A. sistemele metaliste;
B. sistemele nemetaliste.
REGLEMENTAREA EMISIUNII DE MONEDA
C. Emisiunea monedei de hârtie
Rolul monedei de hârtie în evolutia sistemelor monetare nationale este legat de mentinerea din antichitate
până în Evul Mediu, a anumitor înscrisuri si certificate care atestau existenta unei cantităti de aur si argint
bine determinate. Prin trecerea certificatului de la o persoană la alta se producea transferul cantitătii de
metal monetar de la un detinător la altul
D. Emisiunea monedei divizionare
E. Emisiunea monedei scripturale
CONVERTIBILITATEA MONETARA SI CURSUL DE SCHIMB
A. Convertibilitatea monetară
In sens larg, prin convertibilitate se întelege dreptul rezidentilor si al nerezindentilor de a schimba moneda
natională cu altă monedă străină, prin vânzare-cumpărare pe piată, fără nici o restrictie din punct de vedere
al sumei schimbate, al scopului si al calitătii celui care efectuează operatiunea
Cursul de schimb
Indiferent de forma convertibilitătii, internă sau externă, elementul esential al acesteia îl constituie cursul de
schimb. Regimul cursului de schimb conferă un grad mai ridicat sau mai redus de credibilitate unui sistem
monetar national.
EVOLUTIA SISTEMULUI MONETAR AL ROMANIEI
Prin legeea din anul 1867, în România se adoptă primul sistem monetar national, caracterizat prin
următoarele elemente:
- a fost un sistem bimetalist, în cadrul căruia moneda era definită în functie de aur si argint, raportul de
valoare dintre cele două metale fiind de 1/14,38;
- moneda natională, leul, era împărtită în 100 subdiviziuni, numite bani;
- pe teritoriul României erau acceptate, în circulatie, monedele de aur si argint ale tărilor Uniunii
Monetare Latine (Franta, Italia), având atributele unei monede legale.
Infiintarea BNR 1880

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E)


CONSTITUIREA SI MODUL DE FUNCTIONARE A S.M.E.
In anul 1957, se semnează, la Roma, Tratatul privind crearea Comunitătii Economice Europene (CEE).
Tratatul de la Roma a creat un mecanism de cooperare economică, care ulterior a necesitat o coordonare a
activitătii monetare

INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA SI UNIUNEA MONETARA EUROPEANA


Evenimentele monetare din Europa au evidentiat o continuă aspiratie de aderare la o singură monedă,
întrucât beneficiile unei monede unice erau considerate mai mari decât costurile.
Cu Raportul Dellors din 1988, s-a început drumul spre o Uniune Monetară în Europa. Acesta a fost
punctul de pornire al Tratatului de la Maastricht, semnat în 1992, care a stabilit programul de orientare spre
o monedă unică începând cu 1 ianuarie 1999
MONEDA UNICA EURO
Reuniunea de la Madrid, din decembrie 1995, a adoptat denumirea monedei unice “Euro” care înlocuieste
vechea monedă comună ECU.
Calendarul tehnic de lansare a monedei Euro
Efectele pe plan international ale introducerii monedei unice

SISTEMUL MONETAR INTERNATIONL (S.M.I.)


CONSTITUIREA S.M.I
Sistemul Monetar International se poate defini ca fiind un ansamblu de reguli, instrumente, organisme si
piete referitoare la creearea, valorificarea si circulatia monedelor internationale.
Crearea sistemului monetar international trebuie înteleasă ca expresie a interdependentei economice
dintre statele suverane, si nu ca o modalitate de a subordona sistemele monetare nationale
Planul White
Planul Keynes

DEZECHILIBRE GENERATE DE S.M.I SI REFORMA S.M.I


Caracterul asimetric
Problema convertibilitătii
Caracterul contradictoriu
Demonetizarea aurului
Mecanismul cursurilor de schimb fixe versus cursuri flotante

DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.)


DST-urile sunt lichidităti internationale create de FMI si folosite de băncile nationale (centrale) în circuit
închis. Ele sunt alocate de FMI tărilor membre, în mai multe transe, proportional cu cotele de participare ale
acestora în cadrul Fondului. Prima alocare a fost pe 1 ianuarie 1970. Incepând din acest an au fost create
DST totalizând 21,4 miliarde, în perioadele 1970-72 si 1979-81. Orice tară membră îsi poate schimba DST-
urile cu alte tări membre, primind în schimb valută forte (de obicei dolari); schimbul se face prin
intermediul FMI-ului care tine evidentele.
INSTITUTIILE S.M.I
FONDUL MONETAR INTERNATIONAL
FMI si-a început activitatea în mai 1946, având 39 de tări membre si sediul general în capitala Statelor
Unite, Washington.
Numără în prezent 180 de tări membre, ceea ce înseamnă că aproape în totalitate, comunitatea mondială se
regăseste în FMI, exceptii importante fiind Cuba si Coreea de Nord.
GRUPUL BANCII MONDIALE
Concomitent cu înfiintarea Fondului Monetar International s-a decis si crearea unei bănci internationale care
să se axeze pe finantarea si reconstructia economiilor, slăbite în timpul celui de-al doilea război mondial:
Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) în general cunoscută si sub numele de
Banca Mondială.

INSTRUMENTE DE CREDIT SI DE PLATA


CAMBIA SI OPERATIUNILE CAMBIALE
OPERATIUNI CAMBIALE
CIRCUITUL CAMBIAL IN ROMANIA
După cum s-a prevăzut prin Legeea nr. 83/1994, cambia este utilizată ca instrument de plată si procesată
prin compensare multilaterală.
BILETUL LA ORDIN
CECUL
ORDINUL DE PLATA
CARDUL – PRODUS SI SERVICIU BANCAR COMPLEX
CREDITUL SI DOBANDA
DEFINIREA SI FUNCTIILE CREDITULUI
Definirea creditului poate fi realizată prin luarea în considerare si corelarea celor trei abordări :
• creditul ca încredere;
• creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire;
creditul ca formă a relatiilor de schimb

ELEMENTELE RAPORTURILOR DE CREDITARE


Pentru evidentierea caracteristicilor creditului, este necesară prezentarea elementelor
incluse în raporturile de creditare:
a) participantii la rapotul de credit;
b) promisiunea de rambursare;
c) garantarea creditului;
d) scadenta;
e) dobânda (pretul creditului).

FORMELE CREDITULUI
Creditul comercial
Creditul bancar
Creditul de consum
Creditul obligatar
Creditul ipotecar etc

CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII


Conceptul clasic
Conceptul neoclasic
Conceptul Keynesist

RATA DOBANZII
Rata dobânzii reprezintă una dintre cele mai “monitorizate” variabile din economie, întrucât modificările
nivelului acesteia afectează direct activitatea zilnică si au importante consecinte asupra cresterii economice

EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC


In anul 1864, se înfiintează prima institutie românească de credit, respectiv Casa de Depuneri si
Consemnatiuni , a cărei activitate s-a orientat, în special, către atragerea de resurse temporar disponibile de
la populatie si plasarea acestora în titluri de stat. Până în anul 1880, când se înfiintează BNR, au fost
deschise si alte institutii bancare cu capital autohton: Banca Română (1865); Creditul Funciar, Rural si
Urban (1873-1875); Banca Marmorosch-Blank (1874). Prima bancă ardeleană cu capital privat autohton a
fost Banca Albina, înfiintată în 1872 la Sibiu

BANCILE CENTRALE

BANCILE COMERCIALE