Eseu pe tema: ‘’Psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurtă’’

(La disciplina- Istoria psihologiei)

Ebbinghaus spunea că „psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurtă”. Psihologia s-a născut
în mintea lui Aristotel (De anima) şi a devenit ştiinţă desprinzându-se din mintea, unor fizicieni
şi fiziologi, la jumătatea secolului al XIX-lea. Naşterea ei s-a datorat mai ales metodelor apărute.
Într-adevăr , psihologia ca preocupare omenească de cunoaștere a sufletului este poate la fel de
veche ca și specia umană, pe cînd psihologia ca știință autonomă, desprinsă de filosofie
(începînd cu 1850) , are o vîstă doar de un secol și jumătate.

În dezvoltarea ei, psihologia ştiinţifică a suferit rupturi epistemologice ce echivalează cu

schimbări de paradigmă. Fiind un obiect ideologic, omul a suportat mai multe interpretări după
concepţiile despre lume, viaţă din diferite epoci. Istoria psihologiei apare astfel ca o istorie a
reprezentărilor despre om. Legitimitatea psihologiei ca stiinta a suscitat poate cele mai acerbe
controverse intre specialisti.Cei mai multi dintre acestia tind sa nege caracterul de stiinta al
psihologiei.

Psihologia are un trecut lung deoarece apariția ei se face defapt odata cu apariția speciei umane,
iar istoria acesteia este scurtă întrucît acest domeniu a fost cercetat de mulți specialiști care au
adus într-un timp relativ scurt diferite explicații cu privire la obiectul de studiu al psihologiei.

Un pas important in stabilizarea statutului de stiinta, s-a realizat prin construirea primului test
psihologic veritabil de catre Alfred Binet si Theodore H. Simon (1905); era o “scara metrica de
inteligenta” alcatuita din serii de sarcini bazate pe principiul lui Binet: “indivizii sunt ceea ce
fac”; prin acest test, autorii isi propuneau sa diferentieze copii normali de cei care nu pot invata
si inaugura utilizarea psihologiei in scopuri pedagogice.

Într-un secol și jumătate , psihologia a parcurs drumul de la negarea ei ca știință, pînă la

obținerea statutului de știință centrală în rîndul celorlalte științe. Cu toate criticile aduse în
adresa psihologiei, aceasta totuși a fost plasată în centrul tuturor științelor, fapt ce demonstrează
importanța acesteia pentru societate.

In ciuda dificultatilor specifice obiectului de studiu sau a istoriei nefaste, psihologia

contemporana a inregistrat numeroase progrese.

Într-un final psihologia a fost definita de V.Pavelcu ca fiind lumina indispensabila intelegerii,
apropierii si ascensiunii umane. Putem afirma cu certitudine că la etapa actuală societatea noastră
are nevoie de psihologie mai mult ca niciodată, cu toate că foarte puțini dintre noi cunosc
adevărata valoare a acesteia. Omul este o ființă ce tinde mereu spre dezvoltare, dar deseori în
calea sa apar anumite dificultăți ce necesită a fi depășite cu ajutorul psihologiei. Cunoștințele din
acest domeniu au capacitatea de a-l ajuta pe om să descopere în sine abilități și calități de care nu
știa pînă acum .