Sunteți pe pagina 1din 13

Secolul al XIV-lea

 Dragoș I - cca. 1347 - cca. 1354


 Sas - cca. 1354 - cca. 1363
 Bogdan I - 1363 (între p. 24 iunie 1360 și a. 2 februarie 1365) - 1367 spre sfârșit
(a. 29 iunie 1368)
 Petru I (fiul lui Ștefan) - 1367 spre sfârșit - p. iulie 1368
 Lațcu - p. iulie 1368 - 1375
 Petru al II-lea (fiul Margaretei [Mușata]) - 1375 - decembrie 1391
 Roman I - a. martie 1392 - decembrie 1394
 Ștefan I - decembrie 1394 - a. 28 noiembrie 1399
 Iuga Ologul - a. 28 noiembrie 1399 - a. 29 iunie 1400

Secolul al XV-lea

 Alexandru cel Bun - a. 29 iunie 1400 - decembrie 1431


 Iliaș - 1 ianuarie 1432 - septembrie 1433
 Ștefan al II-lea - septembrie 1433 - 4 august 1435
 Iliaș - 4 august 1435 - 8 martie 1436
 Iliaș și Ștefan al II-lea - p. 8 martie 1436 - p. 1 august 1442
 Ștefan al II-lea - p. 1 august 1442 - 13 iulie 1447
 Roman al II-lea - 13 iulie 1447 - a. 22 august 1447
 Petru al III-lea - a. 22 august 1447 - p. 23 decembrie 1447
 Roman al II-lea - p. 23 decembrie 1447 - între p. 23 februarie și a. 5 aprilie 1448
 Petru al III-lea - a. 5 aprilie 1448 - p. 10 octombrie 1448
 Guvernarea lui „Ciubăr Vodă" (Csupor de Monoszló) - p. 10 octombrie 1448 - a.
sfârșitul lui decembrie 1448
 Alexăndrel (Alexandru al II-lea) - a. sfârșitul lui decembrie 1448 - 12
octombrie 1449
 Bogdan al II-lea - 12 octombrie 1449 - 15 octombrie 1451
 Petru Aron - 15 octombrie 1451 - a. 24 februarie 1452
 Alexăndrel - a. 24 februarie 1452 - 22 august 1454
 Petru Aron - a. 25 august 1454 - între 8 decembrie și 8 februarie 1455
 Alexăndrel - a. înainte de 8 februarie 1455 - 25 martie 1455
 Petru Aron - 25 martie 1455 - 12 aprilie 1457
 Ștefan cel Mare - 12 aprilie 1457 - 2 iulie 1504

Secolul al XVI-lea

 Bogdan al III-lea - 30 iunie 1504 - 22 aprilie 1517


 Ștefăniță - 22 aprilie 1517 - 14 ianuarie 1527
 Petru Rareș - 20 ianuarie 1527 - 14 septembrie 1538
 Ștefan Lăcustă - 21 septembrie 1538 - cca 20 decembrie 1540
 Alexandru Cornea - cca 21 decembrie 1540 - 9 februarie sau 16 februarie 1541
 Petru Rareș - a. 9 februarie 1541 - 2 septembrie/3 septembrie 1546
 Iliaș Rareș - 3 septembrie 1546 - 30 mai 1551
 Ștefan Rareș - a. 24 mai 1551 - 1 septembrie 1552
 Ioan Joldea - a. între 4 septembrie și 12 septembrie 1552: două sau trei zile
 Alexandru Lăpușneanu - între 4 septembrie și 12 septembrie 1552 - p. 30
noiembrie 1561
 Despot Vodă - 18 noiembrie 1561 - 9 noiembrie 1563
 Ștefan Tomșa - 9 august 1563 - între 20 februarie și 4 martie 1564
 Alexandru Lăpușneanu - între 20 februarie și 10 martie 1564 - 9 martie 1568
 Bogdan Lăpușneanu - 9 martie 1568 - a. 15 februarie 1572
 Ioan Vodă cel Viteaz - a. 15 februarie 1572 - 11 iunie 1574
 Petru Șchiopul - p. 11 iunie 1574 - a. 18 noiembrie 1577
 Ioan Potcoavă - 18 noiembrie 1577 - între 28 decembrie și 30 decembrie 1577
 Petru Șchiopul - 31 decembrie 1577 - a. 9 februarie 1578
 Alexandru Potcoavă - a. 9 februarie 1578 - 12 martie/13 martie 1578
 Petru Șchiopul - 13 martie 1578 - 2 decembrie 1579
 Iancu Sasul - p. 9 decembrie 1579 - 2 septembrie-5 septembrie 1582
 Petru Șchiopul - 17 octombrie 1582 - 9 august/19 august 1591
 Locotenență domnească - 19 septembrie/29 septembrie 1591 - a. 16 decembrie/26
decembrie 1591
 Aron Vodă - a. 16 decembrie/26 decembrie 1591 - a. 15 iunie/25 iunie 1592
 Petru Cazacul - <sfârșitul lui iulie sau începutul lui august 1592 st.n> - 4 octombrie/14
octombrie 1592
 Aron Vodă - 8 octombrie/18 octombrie 1592 - 25 aprilie/5 mai 1595
 Ștefan Răzvan - între 26 aprilie/6 mai și 2 mai/12 mai 1595 - p. 22 august/1
septembrie 1595
 Ieremia Movilă - august 1595 - mai 1600
 Mihai Viteazul - 6 mai/16 mai 1600 - mijlocul lui septembrie 1600, st.n
1450
februarie, 11. Ștefan este menționat pentru prima oară într-un document emis de tatăl său,
Bogdan al II-lea: „credința iubitului fiu al domniei mele, Ștefan voievod”.

1451
octombrie, 15. Bogdan al II-lea este ucis de oamenii lui Petru Aron, pe când se afla la o
nuntă la Reuseni.

1457
aprilie, 12 (Marțea Mare) - Lupta de la Doljești, pe Siret, în apropierea Romanului. Ștefan,
cu oastea sa de 6000 de oameni - moldoveni din Țara de Jos și munteni -, îl învinge pe Petru
Aron.

1458
aprilie, 4. Tratatul moldo-polon de la Overchelăuți. Ștefan cel Mare recunoaște
suzeranitatea regelui Cazimir al IV-lea Jagello.

1462
iunie, 22. Ștefan atacă cetatea Chilia, stăpânită de munteni și de unguri. Acțiunea se
încheie cu un eșec, agravat de rănirea domnului la glezna stângă.

1463
Începe șirul daniilor către Muntele Athos.
iulie, 5. Ștefan cel Mare se căsătorește cu Evdochia cea dreptcredincioasă, adică ortodoxă,
„sora lui Semen țarul”, fiica cneazului Alexandru (Olelko), Mare Cneaz de Kiev.

1464
aprilie, 28. Este menționat Goian, primul pârcălab de Hotin, dovadă directă a faptului că
cetatea revenise Moldovei.

1465
ianuarie, 22 - 26.Ștefan ocupă orașul, apoi cetatea Chiliei, pe care Radu cel Frumos o
stăpânea în numele sultanului. Sunt instalați aici, în calitate de pârcălabi, boierii Isaia și
Buhtea. Datorită acestei acțiuni, Moldova redevine o putere pontică deținând controlul
asupra gurilor Dunării și a căilor comerciale care duceau spre Marea Neagră.
noiembrie, 4. Moare doamna Maria Oltea, mama lui Ștefan cel Mare. Este îngropată la
Mănăstirea Probota.

1465 sau 1466


Se naște Elena (Olena), fiica lui Ștefan cel Mare și a doamnei Evdochia.

1466
iulie, 10. Este pusă piatra de temelie a Mănăstirii Putna, menită a fi necropola familiei
domnului.

1467
noiembrie, 25. Moare Evdochia, soția lui Ștefan cel Mare. Este înmormântată în Catedrala
Mitropolitană din Suceava (Biserica Sfântul Gheorghe, Mirăuți).
decembrie, 15 spre 16 - Lupta de la Baia împotriva regelui maghiar Matei Corvin.
Înfruntarea a însemnat o biruință, incompletă și scump plătită, a domnului Moldovei și a
marcat punctul cel mai înalt al tensiunii din relațiile Moldovei cu Ungaria.

1469
iunie. Ștefan cel Mare, împreună cu 1.800 de călăreți, face o incursiune în Transilvania în
scopul de a-l captura pe Petru Aron. După ce-i trimise scrisori și daruri ca din partea
boierilor Moldovei care l-ar fi chemat să ia domnia, Ștefan cel Mare prinse viu pe cel ce îi
ucisese tatăl și pe care regele Matiaș îl favoriza împotriva sa, și îi tăie capul.
septembrie, 3. În prezența domnului și a familiei sale, a marilor boieri și a multor
credincioși moldoveni, are loc ceremonia de sfințire a Mănăstirii Putna. Slujba a fost
săvârșită de Mitropolitul Teoctist al Moldovei, episcopul Tarasie al Romanului, clerici, și -
conform Analelor putnene - de egumenii tuturor mănăstirilor, în total, 64 de slujitori.

1470
martie, 7 - Lupta de la Soci. Oastea Moldovei trece în Țara Românească și obține o victorie
împotriva lui Radu cel Frumos la Soci. Hotărârea lui Ștefan de a începe războiul are la bază
intenția recâștigării Țării Românești de partea politicii creștine.
martie - aprilie. Tătarii crimleni conduși de Eminek năvălesc în Moldova și devastează
nordul țării până la târgul Siret. Eminek este luat prizonier și închis la Cetatea Albă.
august, 20 - Lupta de la Lipnic, pe Nistru. Oștile moldovenești i-au învins pe tătarii care
făcuseră o incursiune în Moldova, eliberând robii capturați și redobândind prăzile. Fiul
marelui han Mamak este luat prizonier și ucis.

1472
septembrie, 14 (Înălțarea Sfintei Cruci). Este oficiată căsătoria lui Ștefan cel Mare cu
prințesa bizantină de Theodoro (Mangop), Maria Asanina Paleologhina, rudă cu ultimul
Împărat al Bizanțului, Constantin al XI-lea. În acel moment, principatul de Mangop
reprezenta singura supravețuire bizantină din zona Mării Negre. Căsătoria cu basilissa
Maria a însemnat debutul celei mai glorioase perioade a domniei lui Ștefan cel Mare.

1473
Începe „cruciada moldovenească a lui Ștefan cel Mare” (N. Iorga) prin sistarea plății
haracului către Poartă.
iunie, 17. Ieromonahul Nicodim termină de copiat Tetraevanghelul de la Humor, unde se află
portretul de donator a lui Ștefan cel Mare. În însemnarea dedicatorie Ștefan se
intitulează „binecredinciosul și de Hristos iubitorul împărat”.
noiembrie, 8 (Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril). Ștefan împarte steaguri de luptă oștirii
sale la Milcov și intră în Țara Românească, pornind războiul împotriva lui Radu cel Frumos,
aliatul turcilor.
noiembrie, 21 - Lupta de la Cursul Apei (Vodnău, 45 km nord-est de București). Radu cel
Frumos este învins, oastea moldovenească se îndreaptă spre Târgșor și București.
noiembrie, 24. Cu mare greutate, domnul muntean se refugiază în cetatea sa de scaun -
Dâmbovița - pe care însă o părăsește în noaptea de 23 spre 24 noiembrie. O zi mai târziu,
Ștefan lua cetatea și, odată cu ea, toate comorile, veșmintele, steagurile, precum și pe
doamna și fiica domnului fugit. Pe tron este așezat Basarab Laiotă.
decembrie, 23. Radu cel Frumos, în fruntea unei oștiri turco-muntene, îl înlătură pe Laiotă
Basarab, apoi pătrunde în Moldova, jefuind și prădând țara până la Bârlad.

1474
martie, 14. Ca răspuns la prădăciunile din iarnă ale muntenilor și ale turcilor, Ștefan face o
nouă incursiune în Muntenia.
vara. Domnul Moldovei sprijină cu oști acțiunea lui Basarab Laiotă în Țara Românească, care
îl silește pe Radu, împreună cu curtea și boierii, să se refugieze în cetatea Giurgiului. Laiotă
este din nou domn.
toamna. Laiotă este învins din nou. Radu ia domnia pentru a treia oară.
octombrie, 1. Ștefan cucerește de la Radu cel Frumos cetatea Telejenului și îl reinstalează
domn pe Basarab Laiotă.
octombrie, 5. Basarab cel Tânăr (Țepeluș), venit cu ajutor din Transilvania, îl atacă pe
domnul muntean, dar este înfrânt de oștile lui Laiotă și Ștefan.
octombrie, 20. După plecarea oștii moldovene, Basarab cel Tînăr se întoarce cu ajutor de la
unguri și ia tronul Țării Românești.
noiembrie - decembrie. Radu cel Frumos redevine domn al Țării Românești cu ajutorul
turcilor lui Soliman Hadâmbul.

1475
ianuarie, 10 - Lupta de la Vaslui. Având sub steagurile sale între 40.000 și 50.000 de
oameni, Ștefan cel Mare îl învinge pe Soliman, beilerbeiul Rumeliei, la Vaslui. Pentru armata
otomană, pierderile au fost uriașe: circa 40.000 de ostași uciși și 4.000 de prizonieri din
totalul de 120.000 de oameni.
ianuarie, 25. Ștefan cel Mare trimite o scrisoare circulară către curțile princiare din
Europa, anunțând victoria de la Vaslui și cerând crearea unei coaliții antiotomane
iulie, 12. Ștefan cel Mare recunoaște suzeranitatea regelui Ungariei, Matia Corvin, care se
obligă să sprijine Moldova în lupta împotriva turcilor.
decembrie. Turcii cuceresc cetatea Mangopului (Crimeea) în urma unui asediu de 6 luni.
Printre apărătorii cetății se găseau 300 de ostași trimiși de domnul Moldovei în ajutor
cumnatului său Alexandru, conducătorul Mangopului.

1476
iulie, 26 - Lupta de la Valea Albă (Războieni). În vederea cuceririi cetăților Chilia și Cetatea
Albă și pentru înlăturarea lui Ștefan, Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului,
hotărăște o expediție în Moldova. Țara avea să fie lovită din trei părți: dinspre nord de
tătari, dinspre Marea Neagră de o flotă otomană și de detașamente turcești și tătărăști,
iar dinspre Dunăre, de Mahomed însuși, ajutat de Laiotă Basarab, în fruntea a 150.000 de
ostași. Pe când se îndrepta spre Dunăre, Ștefan s-a văzut confruntat cu nemulțumirea
ostașilor săi, spunând că „din cauza acestui război, tătarii răpesc pe soțiile noastre și pe fiii
noștri”. În fața acestei realități domnul încuviință slobozirea lor pentru 15 zile. Lupta cu
Mahomed s-a dat pe Pârâul Alb. Oastea de curte rămasă lângă voievod - între 10.000 și
12.000 de oșteni - este înfrântă. Ștefan se retrage în munți. Turcii înaintează, dar cetățile
Suceava, Hotin și Neamț rezistă asediului otoman. În fața acestei rezistențe, la care se
mai adăuga foamea, ciuma și o furtună care scufundase vasele cu hrană ale armatei
otomane, Mahomed hotărăște retragerea.

1477
mai, 8. O solie extraordinară condusă de Ioan Țamblac este trimisă de Ștefan Senatului
Veneției și Vaticanului în care erau expuse evenimentele recente pe care Moldova le
înfruntase. Pe de altă parte, domnul cerea sprijin împotriva turcilor.
noiembrie, 11. Ștefan intră în Țara Românească și alungă pe turci din ea, punând domn, în
locul lui Basarab Laiotă, pe Basarab cel Tânăr (Țepeluș).
decembrie, 19. Moare doamna Maria Asanina Paleologhina, cea de a doua soție a lui Ștefan
și este înmormântată în necropola domnească de la Putna.

1478
vara. Are loc căsătoria lui Ștefan cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos și a Mariei
Despina.
iunie, 16. Se naște Bogdan, fiul lui Ștefan și al Mariei Voichița, domn al Moldovei între anii
1504 - 1517.

1480
primăvara. Ștefan încheie pace cu turcii, obligându-se să plătească tribut 6.000 de florini
(haraciul Țării Românești era la acea dată de 14.000 de florini).

1481
iulie, 8 (Sfântul Mare Mucenic Procopie) - Lupta de la Râmnic. Adunând o mare oaste, la
care s-au adăugat trupe transilvănene, în total cam 60.000 de oameni, călări și pedeștri,
Ștefan, însoțit de fiul său, Alexandru, intră în Țara Românească. Lupta s-a dat la Râmnic și
„a biruit iarăși Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu și cu rugăciunile Preacuratei Maicii lui
Dumnezeu și ale tuturor sfinților și cu rugăciunea Sfântului și Slăvitului Procopie”.

1484
iulie, 14. După un asediu de 10 zile, cetatea Chilia, apărată de pârcălabii Ivașco și Maxim,
este cucerită de flota și armata sultanului Baiazid al II-lea.
august, 8. Cetatea Albă, apărată de pârcălabii Gherman și Oană este ocupată de turci după
15 zile de asediu.

1485
septembrie, 15. Ștefan cel Mare prestează personal, la Colomeea, omagiu de vasalitate
regelui polon Cazimir al IV-lea Jagello.
septembrie, 19. Cum Cetatea de scaun nu a vrut să se predea și nici nu a putut fi cucerită,
turcii au ars târgul Sucevei. Încă pe când Ștefan se afla în Polonia, o oaste alcătuită din
turci și munteni (30-40.000 de oameni) condusă de Ali pașa a intrat în Moldova cu intenția
de a pune domn la Suceava un pretendent, Petru Hroiot.
noiembrie, 16 - Lupta de la Cătlăbuga. Se poate aproxima că Ștefan a intrat în Moldova
spre sfîrșitul lunii septembrie, având alături și 3000 de călăreți polonezi. Trupele turcești
și muntene începuseră deja retragerea. După mai multe ciocniri moldo-polono-turcești are
loc lupta de la Cătlăbuga (în sudul Moldovei, între Prut și Nistru), împotriva turcilor lui Bali
bei Malcocioglu, sangecbeiul de Silistra, câștigată de Ștefan și aliații săi.

1486
martie, 6 - Lupta de la Șcheia. Eșecul militar de la sfârșitul anului 1485 l-a determinat pe
sultanul Baiazid să trimită o oaste care să încerce din nou înscăunarea pretendentului
Hroiot. Luni, 6 martie, domnul Moldovei i-a întâmpinat pe turci la Șcheia, în ținutul
Romanului: „...și a bătut Petru Hronoda pe Ștefan voievod și a câștigat lupta și Ștefan
voievod a căzut de pe cal și a zăcut printre morți de dimineață până la prânz” (Cronica
moldo-germană). În a doua jumătate a zilei se produce răsturnarea spectaculoasă a
situației, datorită a doi boieri credincioși ai lui Ștefan: Pântece și Purice. Primul, asigurând
pe noul domn, Petru, că victoria este a lui, l-a scos din luptă și l-a ucis; cel de al doilea,
căutându-și domnul, l-a scos dintre cadavre, ceea ce a îngăduit regruparea trupelor
credincioase. „Astfel - zice cronicarul - a rămas Ștefan voievod stăpân în țară, cu ajutorul
lui Dumnezeu”.
toamna. Ștefan încheie pace cu Poarta. Înțelegând că o recuperare a cetăților Chilia și
Cetatea Albă era imposibilă doar cu forțe proprii și într-o perspectivă imediată, precum și
faptul că puterile creștine nu mai doreau continuarea războiului cu turcii, Ștefan trimite la
Poartă un sol care, predând haraciul, s-a întors aducând cuvântul de pace al sultanului.
Consemnări mai târzii arată că haraciul fusese fixat la suma de 4.000 de galbeni.

1487
iunie, 13. Începe construcția Bisericii Sfânta Cruce a mănăstirii de călugărițe de la
Pătrăuți.
iunie, 8 - noiembrie, 13. Este construită Biserica Sfântul Procopie de la Bădeuți (Milișăuți).

1490
aprilie, 27 - septembrie, 20. Este construită biserica Sfântul Ioan din Vaslui.

1492
mai, 30 - octombrie, 28. Se zidește Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău.

1493
iulie, 9 - 1494, octombrie, 12. A fost construită Biserica Adormirii Maicii Domnului de la
Borzești.

1495
octombrie, 18. S-a terminat zidirea Bisericii Sfântul Nicolae din Dorohoi, construită pe
vestigiile unui edificiu mai vechi.
noiembrie, 30. S-a terminat construirea Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Huși.

până în 1496.
Este construită Biserica Sfânta Paraschiva de la Șipot, Suceava.

1496
iulie, 4 - noiembrie, 8. A fost construită Biserica Nașterea Maicii Domnului a Mănăstirii
Tazlău.
iulie, 26. Moare Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare; este înmormântat la Mănăstirea
Bistrița, ctitoria strămoșului său Alexandru cel Bun.
septembrie, 30. Se termină zidirea Bisericii Sfântul Nicolae de la Popăuți, Botoșani.
noiembrie, 18. Se încheie ridicarea Bisericii Sfântul Mihail din Războieni, construită peste
osemintele celor căzuți la Valea Albă.

1497
iulie, 15 - 1498, noiembrie, 11. A fost construită Biserica Sfântul Ioan din Piatra Neamț
septembrie, 26 - octombrie, 16. Armata polonă condusă de regele Ioan Albert asediază
fără succes Cetatea de Scaun a Sucevei. Incursiunea poloneză avea ca scop principal
înscăunarea unui frate al regelui ca domn al Moldovei.
octombrie, 19. Oștile polone părăsesc Suceava și încep retragerea din Moldova după ce la
insistențele regelui Ungariei, Vladislav, este încheiat un armistițiu.
octombrie, 26, joi (Sfântul Mare Mucenic Dimitrie) - Lupta din Codrii Cosminului. Deși
bolnav, Ștefan cere să fie dus cu sania pe câmpul de luptă, acolo unde oștile moldovenești și
aliate (turcești, ungurești și muntenești) luptau împotriva regelui Ioan Albert. Oștile lui
Ștefan îi atacă pe polonezi în pădurea Cosminului „prăbușind codrul peste ei, tăindu-i și
omorându-i fără milă”.
octombrie, 29 - Lupta de la Lențești. Oastea moldovenilor condusă de vornicul Sima Boldur
înfrânge un corp de oaste polon trimis în sprijinul regelui Albert.
noiembrie, 14. A fost terminată construirea Bisericii Înălțarea Domnului a Mănăstirii
Neamț
decembrie, 6 (Sfântul Nicolae). La 40 de zile după lupta de la Codrii Cozminului, Ștefan
face la Hârlău un mare ospăț ostașilor săi, pe care îi răsplătește cu daruri, întru pomenirea
celor căzuți în luptă.

după 1497
Ștefan cel Mare a construit în orașul Suceava o biserică cu hramul Sfântul Dimitrie, în
amintirea victoriei de la Codrii Cosminului.

1498
septembrie, 13. A fost terminată construcția turnului clopotniță și a paraclisului cu hramul
Sfântul Ioan cel Nou de la Mănăstirea Bistrița.

1499
ianuarie, 5. Ștefan cel Mare atacă și înfrânge o oaste turcească venind din Polonia.
iulie, 16. Este semnat, la Hârlău, în condiții de egalitate, tratatul de pace moldo-polon.
decembrie, 6 (Sfântul Nicolae). A fost terminată Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești,
ctitoria logofătului Ioan Tăutu.

1500
august - septembrie. Ștefan rupe legăturile cu Poarta, sistează haraciul și trimite pe
vornicul Boldur să incendieze cetățile Chilia și Cetatea Albă.
A început construirea Bisericii Înălțarea Sfintei Cruci de la Volovăț.
Este realizat Steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare, păstrat în prezent la Muzeul Național
de Istorie a României.

1502
octombrie - noiembrie. Ștefan cel Mare ocupă Pocuția, „țara bunicului său”.

1503
aprilie, 27 - 1504. A fost zidită Biserica Coborârea Sfântului Duh a Mănăstirii Dobrovăț.
septembrie, 8 - 1504, septembrie, 18. Este construită, pe locul unde a fost omorât Bogdan
al II-lea, Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul de la Reuseni.

1504
sfârșitul lunii iunie. Medicul italian Hieronimo da Cesena, un chirurg de la Buda și un altul,
trimis de hanul tătar, îi ard lui Ștefan cel Mare rănile care îi cuprinseseră amândouă
picioarele.
iulie, 2, marți. La ceasul al patrulea din zi (ora 10 dimineața), moare, în Cetatea de Scaun a
Sucevei, Ștefan cel Mare. Este înmormântat, câteva zile mai târziu, în naosul bisericii
Mănăstirii Putna.
Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul
hatmanului Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din
Moldova, s-a născut în 1633. Deja în 1634 Iancu Costin cu întreaga sa familie a fost nevoit
să se refugieze în Polonia, salvîndu-şi viaţa de mînia turcilor. Aici ei au obţinut cetăţenia
(indigenatul) polonez şi includerea în şleahta poloneză. În timpul aflării în Polonia, viitorul
cronicar, îşi face studiile la colegiul iezuit din oraşul Bar. Ajuns la maturitate, Miron Costin
devine un om de o aleasă cultură, un adevărat politolog, posedînd în aceeaşi măsură limbile
română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină. Se întoarce în patrie abia la începutul
anilor '50, unde în scurtă vreme urcă virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti
pînă la cea de logofăt, pe care a ocupat-o din 1675 pînă la sfîrşitul anului 1683, cînd se
retrage din activitatea de stat.

Îndeplinind multe funcţii pe lîngă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în


acelaşi timp participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare
parte le-a reflectat în cronica sa. În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca
participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele
Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de
lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape
doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea
domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire
neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.

M. Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală cărturărească. Principala


sa operă este "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este părăsit
de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş
Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos,
1675 meseţă ...dni". Letopiseţul este împărţit în 22 de capitole neintitulate, iar acestea în
paragrafe, numite "zaciale", şi cuprinde o descriere desfăşurată a istoriei ţării între anii
1595-1661, încheindu-se cu relatarea morţii lui Ştefăniţă vodă Lupu şi înmormîntarea sa.
Înzestrat cu o înaltă măiestrie de povestitor, Miron Costin a rămas în primul rînd istoric,
căutînd să-şi întemeieze opera sa istorică pe o largă bază documentară. La elaborarea
cronicii sale cărturarul a apelat pe larg la un şir de lucrări ale istoricilor transilvăneni şi
polonezi: L. Topeltin, "Despre originea şi căderea transilvănenilor", P. Piaseţki "Cronica
celor mai mai însemnate evenimente din Europa (1568-1638)", A. Guagnini, "Descrierea
Sarmaţiei europene" etc. Începînd cu evenimentele din 1633, M. Costin apelează frecvent
la amintirile şi impresiile proprii, letopiseţul căpătînd într-o măsură oarecare un aspect de
memorii, mai cu seamă cînd este vorba de domniile lui Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan.
O altă operă costiniană este "Cronica Moldovei şi a Munteniei", scrisă în 1677. În
cîteva mici capitole autorul descrie cuceririle romane în Dacia, precum şi un şir de vestigii
ale culturii materiale ce atestă dominaţia romană în Bazinul carpato-dunărean; prezintă
date convingătoare cu privire la originea latino-romanică a limbii materne, se opreşte
succint la legenda despre Dragoş, la credinţele şi superstiţiile moldovenilor, înşiruie
ţinuturile, rîurile şi oraşele Ţării Moldovei. În timpul prizonieratului în Polonia, M. Costin
scrie "Poiema polonă" în versuri (limba poloneză), în care proslăveşte originea romană a
poporului său, deplînge soarta grea a contemporanilor săi sub dominaţie turcilor,
exprimîndu-şi încrederea că vor fi în stare să izbîndească în lupta pentru libertate cu
ajutorul regelui polon.

În ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat asupra unei alte opere de largă
rezonanţă şi înaltă ţinută ştiinţifică, intitulată "De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit
strămoşii lor". Opera contstă din 17 capitole, în care autorul vorbeşte despre Imperiul
Roman, despre Dacia şi cucerirea acesteia de către Traian, despre strămutarea populaţiei
româneşti din Maramureş în Moldova, despre cetăţile moldovene, despre îmbrăcămintea,
obiceiurile şi datinile moldovenilor etc. Scopul urmărit de autor constă în a artăta originea
nobilă romană a poporului său, precum şi originea comună latină a tuturor românilor,
comunitatea limbii lor numită limba română, care de asemenea este de origine latină. Drept
argumente, Miron Costin aduce nu numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice,
epigrafice, numismatice şi etnografice.

Miron Costin a continuat cronologic nu numai letopiseţul lui Grigore Ureche, ci şi


unele dintre ideile de bază ale precursorului său. Dintre acestea face parte şi ideea originii
romano-latine a comunităţii şi unităţii de neam a poporului său. Miron Costin a dezvoltat
această concepţie în primul rînd în cunoscuta sa operă "De neamul moldovenilor, din ce ţară
au ieşit strămoşii lor", scrisă prin anii 70-80 ai secolului XVII, precum şi două lucrări mai
mici de limbă poloneză: "Cronica Ţării Moldovei şi a Munteniei" şi “Istoria în versuri polone
despre Moldova şi Ţara Românească". Subiectul acestor din urmă două luări este acelaşi ca
şi în lucrarea "De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor". Autorul încearcă
să-i edifice pe vecinii noştri din partea de nord, polonezii, asupra originii moldovenilor şi a
tuturor românilor, indiferent de ţara în care locuiesc. Scopul principal pe care l-a urmărit
Miron Costin în aceste lucrări, dar mai cu seamă în lucrarea monografică "De neamul
moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor", era acela de a combate basna
interpolatorului Cronicii lui Grigore Ureche, Simion Dascălul, şi de a arăta originea
moldovenilor şi tuturor românilor din coloniştii aduşi de împăratul Traian în străvechea
Dacie. După cum demonstrează cu diverse argumente ştiinţifice Miron Costin, chiar numele
arată pe descendenţii românilor de astăzi, adică contemporani cu el; ei "nu şi-au schimbat
numele său, ce tot Romanus, apoi cu vremea şi după îndelungate veacuri, români pînă azi îşi
zic". Acest scop este foarte clar formulat chiar în Predislovie: "Începutul ţărilor acestora
şi a neamului moldovenescu şi muntenescu, şi cîţi sunt şi în ţările ungureşti cu acest nume şi
români şi pînă astăzi, de unde şuntşi de ce seminţie, de cînd şi cum au descălecat aceste
părţi de pămîntu..." Pentru a ilustra cu cît mai multă convingere concepţia şi viziunea lui
Miron Costin referitor la aceată problemă, aducem cîteva dintre cele mai reprezentative
fragmente din lucrarea "De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor" - "Şi aşa
neamul acesta de carele scriem, al ţărilor acestora (enumărate şi caracterizate de Miron
Constin mai sus: "Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românilor din Ardeal" - A.E.), numele
vechiu şi mai direptu iaste rumân, adică râmlean, de la Roma.. tot acest nume au ţinut şi ţin
pînă astădzi..".

"Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vreme, cu vacuri,


cu primenele au şi dobînditescu şi alte numere, iară acela carile iaste vechiu nume stă
întemeiat şi înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcar că ne răspundem acum moldoveni,
rară nu întrebăm: "ştii moldoveneşte?", ce "ştii româneşte?" pre limba latinească... Şi aşa
iaste acestor ţări şi ţărîi noastre, Moldovei şi Ţării Munteneşti numile cel direptu de moşie,
iaste rumân, cum să răspundu şi acum toţi aceia din ţările ungureşti lăcuitori şi muntenii
ţara lor şi scriu şi răspundu în graiul: Ţara Românească"

"De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor" reprezintă un adevărat
simbol al conştiinţei latine şi al mîndriei originii romane de neam a poporului nostru. Spiritul
şi ideile din această operă au fost dezvoltate, căpătînd dimensiuni cu adevărat
monumentale în operele lui Dimitrie Cantemir şi prin intemediul acestuia, în lucrările
cărturarilor Şcolii Ardelene de la hotarul secolelor XVIII-XIX. Miron Costin este
considerat în acelaşi timp drept unul din întemeietorii poeziei româneşti din Moldova. Lui îi
aparţin asemenea opere poetice ca "Viaţa lumii", "Stihuri de descălecatul Ţării Moldovei",
etc. Miron Costin prin întreaga sa operă a adus o mare contribuţie la dezvoltarea culturii,
istoriografiei, limbii, şi literaturii româneşti. Majoritatea operelor sale au văzut lumina
tiparului şi la Chişinău. Dintre acestea fac parte : "Letopiseţul Ţării Moldovei", "De neamul
moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor", "Viaţa lumii", etc, fiind accesibile tuturor
cititorilor.