UNIVERSITATEA DE VEST, FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

TIMIŞOARA

Obiectul executării silite.

Bunurile exceptate de la
executare silită

Coordonator : prof. dr. C. D. POPA

Autor : ROXANA MAG

Anul 2, Masterat – Carieră Judiciară

Cuprins :

1. Noţiunea de obiect al executării silite. Aspecte generale

2. Bunurile neurmăribile (care nu pot fi supuse executãrii) aparţinând

persoanelor fizice
2.1. Bunuri exceptate de la urmărirea silită ca inalienabile
2.1.1. Dreptul de uz si cel de abitatie
2.1.2. Bunurile cumparate cu plata în rate
2.1.3. Locuinţe construite sau cumparate pe bază de credite
2.1.4. Locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, construite din
fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice
sau bugetare de stat
2.2. Bunurile care deşi alienabile, sunt exceptate de la urmarirea silită

2.2.1. Bunurile neurmăribile în temeiul legii

2.2.1.1. Bunurile strict necesare traiului debitorului şi al familiei sale precum şi
bunurile cu caracter strict personal.
2.2.1.2. Salariul si alte venituri periodice ale debitorului realizate din munca precum şi
veniturile asimilate salariului
■ Modul de calcul al cotei urmăribile din venitul lunar net
■ Concursul de urmăriri asupra aceleiaşi sume
■ Venituri supuse unei insesizabilitali relative si partiale.
■ Venituri supuse unei insesizabilitaţi absolute şi totale

2.2.1.3. Sumele de bani depuse de către debitor la Casa de Economii şi Consemnaţiuni

2.2.1.4. Trimiterile poştale.

2.2.2. Bunurile neurmăribile în temeiul voinţei părtilor

1.Noţiunea de obiect al executării silite. Aspecte generale

Articolul 371 C.proc.civ., identificã obligaţiile care pot fi executate silit şi, implicit,
circumscrie, într-un sens larg, obiectul executãrii silite: “Pot fi executate silit obligaţiile al cãror
obiect constã în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea
unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrãri sau în luarea unei alte mãsuri admise de lege.”
În doctrinã s-a semnalat diferenta între obiectul executãrii silite directe (în naturã ) şi al celei
indirecte (prin echivalent ).1
În cazul executãrii silite directe, obiectul executãrii coincide cu obiectul obligaţiei ce
rezultã din titlul executoriu, pe când, executarea silitã indirectã are ca obiect bunurile urmãribile
ale debitorului care pot fi valorificabile pentru acoperirea creanţei bãneşti a creditorului.
Executarea silita reprezinta mijlocul procesual prin care se aduce la indeplinire, pe cale de
constrangere patrimoniala, obligatia ce-i incumba debitorului, in cazurile de executare silita directa
(in natura), obiectul executarii silite coincide cu obiectul obligatiei rezultand din titlul executoriu
Întrucat in asemenea cazuri executarea silita se face tocmai pentru ca, creditorul sa obtina
obiectul obligafiei asumate de debitor (de exemplu, predarea unui imobil determinat), nici nu s-ar
putea ca obiectul executarii silite sa nu poarte asupra insusi obiectului obligatiei.
Principiul general din Codul civil , conform cãruia oricine este obligat personal este ţinut de
a îndeplini îndatoririle sale cu bunurile mobile şi imobile, ce-i apartin, prezente şi viitoare, adicã
dreptul de gaj general şi comun al creditorilor chirografari, este consacrat şi pe plan procesual.
Pentru situaţia în care, însã, neglijenţa sau reaua-credinţã a debitorului, manifestate în
gestiunea patrimoniului sãu, ar prejudicia pe creditori, legea civilã reglementeazã acţiunea
indirectã sau oblicã (art. 974 C.civ.) şi acţiunea revocatorie sau paulianã (art. 975 C. Civ.), iar
legea proceduralã reglementeazã mãsurile asiguratorii care indisponibilizeazã bunul litigios asupra
cãruia va purta executarea silitã sau bunurile debitorului ce vor fi valorificate silit pentru
îndestularea creanţei puse în executare.
Tot în legaturã cu acest principiu al rãspunderii debitorului cu bunurile sale, mobile şi
imobile, urmãribile potrivit legii trebuie îndeplinitã cerinţa potrivit cãreia bunurile urmãribile sã
aparţinã debitorului.
Aşadar, executarea silitã nu poate purta decât, în principiu, asupra bunurilor care existã în
patrimoniul debitorului urmãrit, iar creditorii nu pot urmãri şi bunurile asupra cãrora nu are decât o
simplã detenţie (cu titlu precar). De la aceastã regulã fac excepţie imobilele ipotecate şi transmise
de creditor în proprietatea unui terţ şi privilegiul statului la creanţele bugetare.
Din art.1718 C. civ.2 potrivit cãruia oricine este obligat personal e ţinut de a îndeplini
îndatoririle sale cu bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare, urmãribile potrivit legii,
rezultã cã, în privinţa bunurilor, regula este posibilitatea ca acestea sã fie urmãrite, adicã
sesizabilitatea bunurilor, iar excepţia insesizabilitatea lor.
_______________________________________
1
Distinctia intre executarea silita directa si executarea silita indirecta nu prezinta interes in cazul in care obiectul obligatiei este de
la inceput o suma de bani, fiindca, intr-adevar, oricare ar fi calea de executare la care s-ar ajunge, pana la urma se ajunge la
realizarea acelei sume de bani care formase de la inceput obiectul obligatiei.
2
A se vedea art. 1718 C.civ
2. Bunurile neurmăribile (care nu pot fi supuse executãrii) aparţinând
persoanelor fizice
În aceastã categorie intrã: bunurile exceptate de la urmãrirea silitã ca inalienabile şi
bunurile care, deşi alienabile, sunt exceptate de la urmãrirea silitã în considerarea scopului pentru
care sunt folosite.
2.1. Bunuri exceptate de la urmărirea silită ca inalienabile
Din aceasta categorie de bunuri exceptate de la executare ca inalienabile fac parte: dreptul
de uz şi de abitaţie, bunurile cumpãrate cu plata în rate, locuinţele construite sau cumpãrate pe
baza de credite şi locuinţele sau spaţiile cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din
fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat.
2.1.1. Dreptul de uz si cel de abitatie
Potrivit art. 571 şi art. 573 C. civ. dreptul de uz şi cel de abitatie nu pot fi cedate (şi nici
închiriate în principiu) şi, de accea nu pot fi urmãrite. Aceasta deoarece sunt drepturi strict legate
de persoanã ( intuitu personae ) ceea ce face ca ele sã nu poatã fi exercitate de altã persoanã decât
cea în favoarea cãreia au fost constituite. Consecinta necesara a inalienabilitatii unor bunuri este
caracterul lor neurmaribil.
Inalienabilitatea si, pe cale de consecinta, insesizabilitatea acestor drepturi se explica prin
caracterul lor nemijlocit legat de persoana, ceea ce face ca ele sa nu poata fi exercitate de alte
persoane decat titularul in favoarea caruia au fost instituite. Intr-adevar, justificarea existentei
acestor drepturi este data tocmai de satisfacerea unor nevoi proprii ale acestui titular. Trecerea
unor asemenea drepturi la un alt titular le-ar contrazice obiectivul sau finalitatea.
2.1.2 Bunurile cumparate cu plata în rate
Regimul bunurilor cumpãrate cu plata în rate este reglementat de H.G. 280/1990 privind
vânzarea de mãrfuri, prestarea de servicii şi executarea de lucrãri cu plata în rate. În aceastã
hotãrâre se prevede cã bunurile devin proprietatea cumpãratorului din momentul semnarii
contractului de vânzare-cumpãrare, dar ele nu pot fi înstrãinate de acesta şi de asemenea, creditorii
nu pot urmãri aceste bunuri înainte de a se plãti preţul integral al acestora.3În concluzie, o
interdictie de instrainare si de urmarire (din partea altor creditori decat unitatea vanzatoare), care
iceteaza in momentul in care pretul marfii a fost integral platit, este mijlocul socotit ca fiind cel
mai eficace pentru apararea drepturilor vanzatorului.
2.1.3. Locuinţe construite sau cumparate pe bază de credite
În ceea ce priveşte locuinţele construite sau cumpãrate pe bazã de credite de la stat sau pe
baza creditelor acordate de cãtre bãnci s-a afirmat în doctrinã cã înstrãinarea acestora înainte de
rambursarea creditului bancar se va putea face numai cu acordul prealabil al bãncii creditoare.4
În literatura juridica5 s-a formulat intrebarea daca ar trebui aplicat acelasi regim juridic, ca
acela pentru bunurile cumparate cu plata in rate, si in cazul locuintelor construite ori cumparate, pe
baza de credite, din fondul locativ de stat.
__________________________________________________
3
Cu privire la vânzarea cu plata pretului în rate, a se vedea S. Carpenaru, Drept comercial român, Bucuresti 2007
4 5
A se vedea I. Stoenescu, op. cit., in J.N. nr. 1/1962, p. 52.
În cadrul reglementarii Decretului-Lege nr. 61/1990, aprobarea trebuie dată de C.E.C., ca institute publica creditoare; a se vedea,
pentru o solute in acelasi sens, in lumina unei reglementari mai vechi, I. Stoenescu, op. cit., J.N. nr. 1/1962, p. 53
 Cu alte cuvinte, se punea, si cu privire la aceste bunuri, problema de a sti daca si in ce
conditii se poate face urmarirea lor silita.Problema comporta solutii deosebite, dupa distinctiile ce
se pot face in privinta stadiului in care se gaseste constructia, a cotei din imprumut rambursate la
data incetarii raportului de munca, precum si a motivelor pentru care a incetat raportul de munca.
Oricum, in caz de instrainare a locuintei, construite pe baza de credit, se transmit dobanditorului
toate drepturile si obligatiile rezultate din contractul de constructie precum si din contractul de
imprumut cu banca creditoare, cand este cazul.
Concluzionand, obtinandu-se autorizarea bancii creditoare, imobilul va fi valorificat, iar din
pretul obsinut, si daca nu se va fi stabilit altfei cu banca, cu prilejul aprobarii, va trebui sa se
acopere restul neachitat din creanta bancii creditoare, observandu-se in caz de concurs cu alti
creditori, ordinea de preferinta prevazuta de lege.
În cazul in care creanta ce s-ar urmari ar fi intr-un rang superior creantei din imprumut si
pretul ce s-ar obtine prin valorificarea imobilului nu ar fi suficient pentru a acoperi ambele creante,
banca creditoare va conditiona desigur darea aprobarii, pentru vanzarea silita a constructiei, de
rambursarea imprumutului.
Vânzarea silita la care s-ar fi procedat fara aprobarea bancii creditoare este, desigur, in
principiu nula. Caracterul imperativ al dispozitiilor legale deci sanctiunea incalcarii lor nu poate
face nici o indoiala6. Se poate totusi pune intrebarea daca, spre a impiedica desfiintarea vanzarii,
creditorul urmaritor nu ar fi indreptatit sa plateasca el, dupa savarsirea executarii, suma datorata
bancii creditoare. Ni se pare ca o asemenea indreptatire, in masura in care creditorul ar avea un
interes, ar trebui recunoscuta.
Pe de o parte, acoperirea din pretul rezultat din valorificarea silita constituie tot o suma
luata din ceea ce s-ar fi cuvenit creditorului. Pe de alta parte, rezolvarea prezentind prin ipoteza
interes atat pentru creditor, cat si evident pentru banca, nu ar exista o justificare care sa se opuna la
admiterea ei. În sfarsit, solutia astfel preconizata ar fi similara solutiei data de lege privitor la
urmarirea silita a marfurilor vandute cu plata in rate, marfuri care, la data urmaririi, nu ar fi
integral platite.
2.1.4. Locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, construite din fondurile statului
şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat
Acelaşi regim ca si locuinţele construite sau cumpãrate pe bazã de credite de la stat
îl are şi vânzarea locuinţelor sau spaţiilor cu altã destinaţie, construite din fondurile statului,
regim stabilit prin Legea nr.58/1992. Ratele lunare se vor achita, conform art. 12, dupa cum
urmeaza:
a.) de catre salariati, prin retineri pe statul de plata, la chenzina a doua;
b.) de catre pensionari, prin retineri din pensie;
c.) de catre alte categorii de cumparatori, prin achitarea lor la ghişeele C.E.C., in contul prevazut
in contract.
În acest caz, pentru materia executãrii silite este importantã prevederea cuprinsã în art.
15 din legea sus-menţionatã potrivit cãreia în caz de neplatã a şase rate scadente de cãtre
cumpãrãtor, unitatea vânzãtoare poate cere executarea silitã asupra locuinţei şi evacuarea
acestuia, în condiţiile legii.
____________________________________________
6
A se vedea prevederea expresa in acest sens,a art. 19 din Legea nr. 85/1992 (republicata in 1998) la care ne referim in continuare.
Pana la achitarea integrala a pretului, locuinta dobandita in conditiile Legii nr. 85/1992 nu
poate fi instrainata sau restructurata fara autorizarea prealabila a unitatii vanzatoare. Aceasta isi
garanteaza incasarea pretului prin inscrierea ipotecii asupra locuintei (operatiune scutita de plata
taxei de timbru).
Legea mai prevede in art. 19 ca sunt lovite de nulitate absoluta contractele de vanzare
cumparare incheiate cu incalcarea dispozitiilor Decretului-Lege nr. 61/1990 §i ale Legii nr.
85/1992, nulitatea putand fi invocata de orice persoana si pe orice cale.
2.2. Bunurile care deşi alienabile, sunt exceptate de la urmarirea silită
A doua categorie de bunuri neurmãribile ale debitorului persoanã fizicã sunt bunurile
care, deşi sunt alienabile,sunt exceptate de la urmãrirea silitã în considerarea scopului pentru care
sunt folosite.Din aceastã categorie fac parte bunurile declarate de lege ca insesizabile şi bunurile
insesizabile prin voinţa pãrţilor.
De data aceasta insesizabilitatea nu mai este o consecinta a inalienabilitatii. Ea este
stabilita, cel mai adesea, tinandu-se seama de scopul la care servesc bunurile, scop ce impune ca
ele sa fie sustrase unei urmariri silite, dandu-se astfel satisfactie unor interese demne de ocrotire.
Caracterul neurmaribil al bunurilor care, potrivit legii civile, pot fi totusi instrainate, isi
gaseste, in general, temeiul in vointa legiuitorului si, mai rar, in vointa partilor.
2.2.1. Bunurile neurmăribile în temeiul legii
2.2.1.1. Bunurile strict necesare traiului debitorului şi al familiei sale
precum şi bunurile cu caracter strict personal
Legea atribuie caracter insesizabil, astfel, în primul rând, bunurilor prevãzute de art.406 şi
de art. 407 C. proc. civ., bunurilor prevãzute de art. 150 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor
şi drepturile conexe şi bunurile prevãzute de art. 71 şi art 80 din O.G. 61/2002 privind colectarea
creanţelor bugetare, aceste bunuri fiind necesare vieţii şi muncii debitorului precum şi familiei sale
Art. 406 C.proc.civ. prevede bunurile ce nu pot fi supuse executarii silite. Astfel, bunuri
supuse unei insesizabilitati absolute (indiferent de felul creantei) si neconditionata (fara sa
intereseze daca debitorul are sau nu alte bunuri urmaribile). Este vorba despre:
a.) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului si familiei sale, precum si
obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
b.) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de 2 luni iar,daca debitorul se ocupa
exclusiv cu agricultura, alimentele necesare pana la noua recolta, animalele destinate obtinerii
mijloacelor de existenta si furajele necesare pentru aceste animale pana la noua recolta;
c.) combustibilul necesar debitorului si familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna;
d.) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
Art. 407 C. proc.civ. prevede bunurile care servesc la exercitarea ocupajiei debitorului
(alin. 1). Aceste bunuri nu pot fi supuse executarii silite, decat numai in lipsă de alte bunuri
urmaribile si numai pentru obligatii de intretinere, chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra
mobilelor.
 În alin. 2 al art. 407 se precizeaza ca daca debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi
urmarite, in masura necesara continuarii lucrarilor in agricultura, inventarul agricol, inclusiv
animalele de munca7, furajele pentru aceste animale si semintele pentru cultura pamantului, in
afara de cazul in care asupra acestor bunuri exista un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea
creantei.
Sunt exceptate de la urmarirea silita ,,utilajele, schitele, machetele, manuscrisele si orice
alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce da nastere unui drept de autor" (art. 150
alin. 1 din Lege).
Spre deosebire de dispozitiile art. 407 C.proc.civ., care vorbesc despre bunurile care servesc
la exercitarea ocupajiei debitorului, in reglementarea speciala a Legii nr. 8/1996, pe langa
enumerarea atotcuprinzatoare a bunurilor neurmaribile (incluzand orice obiect susceptibil a send
direct la realizarea operei), se stabileste si un regim de neurmarire diferit.Într-adevar, in cadrul
acestei din urma reglementari, insesizabilitatea bunurilor la care se refera art. 150 alin. 1 nu este
conditionata de existenta, in patrimoniul debitorului, a altor bunuri urmaribile.
Pe de alta parte, de data aceasta caracterul neurmaribil al bunurilor folosind la realizarea unei
opere de creatie intelectuala poate fi opus oricarui creditor. Sunt particularitati care invedereaza
caracterul real si deplin al ocrotirii dreptului de autor si drepturilor conexe inca din faza de
elaborare a operei, ocrotire izvorata, in dreptul roman, din preocuparea de aparare si a acelor
prerogative ale dreptului de autor - cu caracter strict personal – carora trebuie sa li se dea o
deosebita pretuire8.
În cazul debitorului persoana fizica nu se pot urmari fiind necesare vietii si muncii debitorului
precum si familiei sale:
a.) bunurile mobile de orice fel, care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionaia
precum si la exercitarea profesiei sau altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare
desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, furajele si animalele de productie si
de lucru;
b.) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale precum si
obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
c.) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de 2 luni iar, daca debitorul se ocupa
exclusiv cu agricultura, alimentele necesare pana la noua recolta, animalele destinate obtinerii
mijloacelor de existenta si furajele necesare pentru aceste animale pana la noua recolta;
d.) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzire si pentru prepararea hranei,
socotit pentru 3 luni de iarna;
_______________________________________
7
Dispozitiiile art. 407 alin. 2 nu se aplica in cazul executarii silite directe, in cadrul careia obligaltia stabilita prin titlul executoriu
in sarcina debitorului priveste un bun determinat. Cu alte cuvinte, cand debitorul a fost obligat sa restituie un anumit animal,
identificat, art. 407 C.proc.civ. este inoperant - vezi, in acest sens, Curtea Cluj, dec. civ. nr. 953/1950, in J.N.nr. 5/1951, p.557
8
Protecitia internationala a dreptului de autor, apararea drepturilor personale nepatrimoniale ale autorilor romani in strainatate si ale
autorilor straini in Romania se asigura in confbrmitate cu dispozitjile legislatiiei interne a fiecarei tari precum si cu prevederile
conventiiilor Internationale, bilaterale si multilaterale, la care participa tara noastra. La baza acestei protectii potrivit legislatiei
romanesti si potrivit Conventiei Uniunii de la Berna (la care Romania a aderat cu incepere de la 1 ianuarie 1927) sta principiul
tratamentului national al legii forului, in temeiul caraia autorii straini si operele lor se bucura in fiecare tara membra, de protectia
acordata prin legislatia tarii respective autorilor si operelor nationale precum si unele drepturi speciale acordate prin Conventia de la
Berna sau prin alte conventii Internationale. Cu privire la drepturile nascute din creatia intelectuala si la mijloacele de aparare a
drepturilor personale nepatrimoniale, a se vedea Yolanda Eminescu, Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie 1996 comentata,
Edit. Lumina Lex, Bucures,ti, 1997.

e.) casa locuita de debitor si familia sa, impreuna cu anexele ei si terenul din jur. Atunci cand casa
are mai multe locuinte, se excepteaza de la urmarire numai locuinta ocupata de debitor si familia
sa, precum si terenul si anexele corespunzatoare acestei locuinte;
f.) obiectele necesare persoanelor handicapate sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave.
În art. 34 alin. 2 se stabileste ca dispozitiile lit. e.) nu sunt aplicabile, in cazurile in care
executarea silita se face pentru stingerea creantielor bugetare, rezultate din savarsirea de
infractiuni. Bunurile, altele decat cele prevazute la alin. 1 al textului, valorile si.sumele de bani
apartinand debitorului persoana fizica precum si bunurile, sumele de bani si valorile proprietate a
debitorului persoana juridica pot fi urmarite potrivit legii, numai in limitele valorii necesare
stingerii creantelor bugetare.
2.2.1.2. Salariul si alte venituri periodice ale debitorului realizate din
munca precum şi veniturile asimilate salariului
Tot în aceastã categorie de bunuri insesizabile potrivit legii face parte şi salariul şi, de
asemenea, fac parte alte venituri periodice ale debitorului realizate din muncã precum şi veniturile
asimilate salariului.În acest sens art. 409 şi 410 C.proc. civ 9 stabilesc în primul rând cã salariile
sunt insesizabile absolut în raporturile cu oricare dintre creditori,dar sunt insesizabile parţial în
raporturile cu anumiţi creditori, respectiv o cotã din salariu (sau din veniturile asimilate acestuia)
fiind rezervatã acestor creditori.
De asemenea, art. 409 stabileşte cã anumite venituri nu pot fi urmãrite decât pentru sume
datorate cu titlu de întreţinere şi despãgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin vãtãmari sau
moarte, adicã aceste venituri (precum ajutoarele pentru incapacitate temporarã de muncã, sumele
cuvenite şomerilor etc.) se bucurã de o insesizabilitate relativã.
Spre deosebire de acestea, textul articolului sus-menţionat stabileşte şi veniturile insesizabile
absolut şi total, acestea fiind: alocaţiile de stat, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav,
ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele,
precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specialã, stabilite de lege.
Salariile sunt supuse unei insesizabilitati absolute dar partiale – o cota din salariu sau din
veniturile asimilate acestuia, este rezervata credeitorilor urmaritori, in functie de categoria din care
face parte creditorul, de felul creantei ce se valorifica astfel:
● pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatii de
intretinere10 ori alocatie pentru copii;
● pana la 1/3 din venitul lunar net pentru orice alte datorii.

________________________________________________
9
Prevederile art. 410 C.proc.civ. stabilesc caracterul imperativ al dispozitiilor art. 406, 407 si 409 C.proc.civ., sanctfonand cu
nulitatea orice urmarire sau cesiune facuta cu incalcarea dispozitiilor Sectiunii I a Capitolului II din Cartea a V-a a Codului de
procedura civila Bunurile mobile icare nu se pot urmari"
10
Amintim ca obligatia de intretinere datorata in temeiul art. 107 C.fam. de catre parintii (sau de ciitre cei ce adopta) copiilor lor
minori este, potrivit art. 94 C.fam. de pana la 1/4 din castigul din munca pentru un copil, 1/3 pentru 2 copii si 1/2 pentru 3 sau mai
multi copii; cu privire la intelesul notiunii de castig din munca, vezi S. Zilberstein, Ocrotirea parinteasca (Drepturile si indatoririle
parintilor fata de copiii minori), Bucuresti, Edit. §tiin\ific5,1960, p. 115-125. Faptul ca o creanta derivand dintr-un contract de
vanzare- cumparare este afectata, dupii aceea, realizarii intretinerii, nu schimba natura acesteia, din pret al bunului cumparat in
obligatie de intretinere si deci cota urmaribila nu este de pana la 1/2, ci, astazi, aceea de pana la 1/3

Din felul cum stabileste legea cota urmaribila din salariu si, in mod corespunzator, dupa cum
vom vedea, din veniturile din munca asimilate acestuia, rezulta ca legiuitorul acorda o atentie
deosebita executarii obligatiilor de intretinere si a alocatiilor pentru copii, carora le asigura cea mai
mare cota urmaribila (1/2 din venitul lunar net) si, in mod consecvent, le consacra, dupa
cheltuielile de judecata, pentru masuri asiguratorii si cheltuieli de executare silita precum si orice
cheltuieli facute in interesul comun al creditorilor, primul rang in ordinea de preferinta prevazuta
de art. 563 C.proc.civ.
Art. 409 C.proc.civ. reglementeaza si ipoteza concursului de urmariri asupra aceluiasi salariu,
in care caz cota din venitul lunar net la dispozitia tuturor creditorilor nu poate depasi 1/2 din acest
venit, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel.Plata creditorilor
se face cu respectarea ordinii de preferinta si a dispozitiilor complimentare stabilite de art. 562 si
urm. C.proc.civ.
Textul art. 409 C.proc.civ. stabileste pentru anumite venituri ale salariatilor o insesizabilitate
relativa si partiala (alin. 4), iar pentru alte venituri o insesizabilitate absoluta si totala (alin. 7)
■ Modul de calcul al cotei urmăribile din venitul lunar net
Remunerarea muncii unui salariat nu se reduce la salariul lunar net. Salariatul mai poate
primi, in cadrul remunerarii muncii ce presteaza, premii, sporuri, ore suplimentare, indemnizatii de
conducere etc. Sunt tocmai acele venituri care se adauga la salariu si carora art. 409 C.proc.civ. le
denumeste ,,celelalte drepturi banesti", le asigura acelasi regim de insesizabilitate absoluta si
partiala ca si salariului.
Oricat de numeroase si de variate ar fi aceste drepturi banesti, ce se adauga la salariu, dupa
scaderea impozitului aferent, ele asigura, ca venit lunar net, posibilitatea, de a servi la satisfacerea
creantelor puse in executare, in limitele stabilite de text. Cand este vorba de sumele cuvenite in
baza dreptului de autor sau inventator, aplicand, in mod corespunzator, dispozitiile art. 409 alin. 1
C.proc.civ., calcularea cotei procentuale se va face asupra sumelor nete rezultate dupa scaderea
impozitelor.
■ Concursul de urmăriri asupra aceleiaşi sume
Art. 409 alin. 2 C.proc.civ. stabileste ca, in acest caz, creantele pot fi acoperite toate
numai pana la o suma ce nu depaseste 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura
creantelor si cu respectarea ordinei de preferinta si a dispozitiilor din art. 562 si urm., la care se
face trimitere.
În situatiile de concurs de creditri in care intervine distribuirea sumei, aceasta se distribuie
astfel:
→ concursul intre creditori de acelasi rang, dar numai in masura in care prin realizarea
cotelor ce li s-ar cuveni, din venitul lunar net, s-ar depasi plafonul de 1/2, ceea ce poate fi cazul,
chiar in ipoteza a doi creditori chirografari (1/3 + 2/3, ceea ce depaseste 1/3).
În acest caz, distributia se va face proportional cu valoarea nominala a creantelor, fara ca
prin distribuire vreunul din creditor sa poata depasi cota maxima prevazuta in art. 409 alin. 1. In
cazul unei asemenea depasiri, suma ce i se cuvine creditorului in concurs va fi redusa de drept la
limita maxima stabilita de lege.
În legatura cu ipoteza concursului de creditori de acelasi rang, in literatura noastra juridica s-a
sustinut ca ,,daca un debitor este urmarit de mai multi creditori care au acelasi rang de preferinta,
acestia vor fi platiti in mod egal" (art. 1724 C.civ.)11. Intelesul la care se face de fapt trimitere in
1742 C. Civ este altul si anume:,,creditorii privilegiati, care au acelasi rang, au deopotriva drept
la plata" -- nu inlatura principiul platii proportional cu valoarea creantelor, prevazut de art. 1718
C.civ., singurul aplicabil atat timp cat nu exista „ cauze legitime de preferinta ". Or, intre
creditorii privilegiati de rang egal, asemenea cauze, prin definifie, nu exista12;
→ concursul intre un creditor cu drept de preferinta (din intretinere sau alocatie pentru copii)
si unul sau mai multi creditori chirografari. In acest caz, distribuirea consta in plata preferentiala
integrala a creditorului din intretinere si repartizarea, proportional cu valoarea nominala a
creantelor, a diferentei pana la 1/2 din salariul lunar net intre creditorii chirografari, fara ca prin
distribuire vreunul dintre creditori sa poata depasi cota maxima prevazuta in art. 409 alin. 1.
■ Venituri supuse unei insesizabilitali relative si partiale
Potrivit art. 409 alin. 4 C.proc.civ., nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu
titlu de obligatii de intretinere si despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau
vatamari corporale - daca legea nu dispune altfel – ajutoarele pentru incapacitate temporara de
munca, compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a contractului individual de munca,
pe baza oricarei dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor.
Textul stabileste, astfel, printr-o enumerare limitativa, care sunt veniturile salariatilor care
se bucura de o insesizabilitate relativa, in intelesul ca aceste venituri nu pot fi urmarite decat de
anumiti creditori, si anume de creditorii din intretinere si din despagubiri pentru repararea
daunelor cauzate prin vatamari corporale sau prin moarte.
Daca, de pilda, un parinte obligat sa plateasca copilului sau 1/4 din castigul din munca
--respectiv din salariu - cu titlu de obligatie de intretinere se imbolnavea, pe timpul bolii sale,
desi in locul salariului primea un ajutor de boala, in considerarea calitatii sale de salariat, ajutor
de cele mai multe ori foarte apropiat in cuantum de salariu, acest ajutor nu putea fi urmarit pentru
valorificarea creantei de intretinere.
Solutia, desigur, nu-si putea avea vreo justificare si conducea la consecinte deosebit de
grave in cazurile de boala prelungita sau concedii de 1 pana la 2 ani pentru tratarea T.B.C. Dar
chiar pentru intervale mai scurte, inlocuirea salariului printr-un alt venit echivalent, in aplicarea
unor dispozitii legale, astfel cum se intampla in cazul desfacerii contractului de munca (art. 131
alin. 2 Codul muncii) nu justifica solutia ca asemenea venituri sa nu poata fi urmarite, pentru
acoperirea unor creante ce trebuie sa se bucure de protectia deosebita a legii, astfel cum sunt
creantele de intretinere sau pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau vatamari corporale.
Sunt tocmai consideratiile care au condus la modificarea, in anul 1993, a alineatului final al art.
409 C.proc.civ., reducandu-se sfera veniturilor din munca supuse unei insesizabilitati absolute.13
_______________________________________________________________________ 11

Vezi in acest sens, Gr. Porumb, op. cit., vol. II, p. 230, nr. 6, in neconcordanta cu cele aratate, de acelati autor, la p. 256, nr. 8.
12
Vezi, in sensul unei plati proportionale cu valoarea creantelor, in cazul la care ne referim, M. Cantacuzino, op. cit., p. 564: ,,In
caz de concurs intre mai multe creante de acelasi rang, repartitia se face deopotriva s,i in proportie cu cuantumul creantelor (art.
1724)".
 13
Vezi pentru interpretarea art. 409 alin. 4 C.proc.civ., inainte de modificarea textului prin Legea nr. 59/1993, S. Beligradeanu,
Admisibilitatea infiintarii si validarii popririi asupra ajutorului de somaj, in Dreptul nr. 10-11/1991, p. 59-61.

Îngaduind deci ca ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca, compensatia

acordata salariatilor in cazul desfacerii contractului de munca si sumele cuvenite somerilor sa
poata fi urmarite de creditorii din intretinere ca si de creditorii pentru plata despagubirilor
repararea pagubelor cauzate prin moarte sau vatamari corporale, dispozitiile art. 409 Cproc.civ.,
chiar dupa modificare, mentin caracterul insesizabil al unei cote din aceste venituri si in
raporturile cu creditorii sus mentionati.
Cu alte cuvinte, venituri insesizabile total cand este vorba de alti creditori decat cei sus
mentionati si insesizabile partial cand creditorii urmaritori isi valorifica creanta de intretinere sau
de despagubiri repararea pagubelor cauzate prin moarte sau vatamari corporale. Iar limita pana la
care acesti din urma creditori pot urmari veniturile in discutie este de ,,pana la 1/2 din cuantumul
acestora". Este dispozitia expresa a alineatului 5 din art. 409 C.proc.civ. Observam ca si de data
aceasta stabilirea cotei urmaribile din venitul realizat de debitor se face prin raportarea la
cuantumul acelui venit14. Prin aceasta modalitate de calcul se asigura si o stabilitate a cotei
urmaribile, neinfluentata de variatiile venitului de la luna la luna, usurandu-se totodata operatiile
de calcul ce intervin cu prilejul urmaririi acestor venituri pe calea popririi.
■ Venituri supuse unei insesizabilitaţi absolute şi totale
În cuprinsul art. 409 C.proc.civ. exista, astfel cum am aratat, dispozitii care instituie,
pentru anumite venituri, un regim de insesizabilitate absoluta si totala. Intr-adevar alineatul final al
textului precizeaza ca nu pot fi urmarite, pentru nici un fel de datorii, alocatiile de stat si
indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate,
cele acordate in caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte
asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii.
În toate aceste cazuri, fiind vorba despre venituri cu o destinatie speciala, orice urmarire
silita, fie ea si partiala, ar fi de natura sa impiedice indeplinrea scopului pentru care sumele
respective au fost acordate. Tocmai de aceea, cu prilejul modificarii art. 409 C.proc.civ., prin
Legea nr. 59/1993, veniturile cu destinatie speciala au ramas si mai departe total neurmaribile,
lucru explicabil datorita afectarii lor unor scopuri determinate. A se fi admis, de pilda, urmarirea
diurnei, ar fi insemnat ca salariatul respectiv sa fie pus in imposibilitate de a efectua deplasarea din
lipsa de mijloace.
Reglementarea stabilita prin dispozitiile art. 409 C.proc.civ., urmarind sa asigure protectia
veniturilor din munca, ca principal mijloc de existenta la dispozitia debitorului, are un caracter
imperativ, partile neputand, prin conventia lor, sa consimta la o urmarire asupra unor venituri total
exceptate sau, in cazul veniturilor urmaribile, in alte proportii decat cele prevazute de lege. De
altminteri, toate dispozitiile care stabilesc exceptii de la principiul, conform caruia debitorul
raspunde cu bunurile sale, mobile si imobile, urmaribile, au caracter imperativ.
În cadrul reglementarii din Codul de procedura civila, art. 410, referindu-se, desigur, la o
nulitate absoluta, o prevede categoric: ,,Este nula orice urmarire sau cesiune facuta cu incalcarea
dispozitiilor prezentei sectiuni". Acelasi caracter imperativ il au insa si dispozitiile
corespunzatoare din alte legi speciale, fata de faptul ca, in toate cazurile, reglementarea da
_________________________________________________
14
Bineinteles ca diminuarea venitului in caz de boala sau accident poate indreptati pe debitorul unei obligatii de intretinere sa ceara,
pe cale judecatoreasca, modificarea cuantumului pensiei de intretinere. Aceasta modificare nu influenteaza insa modalitatea de
deterninare a cotei de venit urmaribile.

expresie unor principii de baza ale executarii silite, tinand -ca expresie a unui interes general - de
preocuparea ocrotirii debitorului.
2.2.1.3. Sumele de bani depuse de către debitor la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni
În afarã de salariu şi de alte venituri, tot din categoria aceasta de bunuri mai fac parte
sumele de bani depuse de cãtre debitor la CEC, excepţie în acest caz fãcând creditorii cãrora le-a
fost recunoscutã creanţa în hotãrârile pronunţate în cauze penale.
În acest sens, în practica judiciarã s-a decis cã, pe baza unei hotãrâri civile prin care se
constatã cã soţia şi copiii minori ai debitorului au tras foloase de pe urma sãvârşirii de infracţiuni,
concretizate în sume de bani depuse la CEC, pe numele lor, se pot urmãri aceste sume, deoarece
acţiunea civilã în constatare decurge din procesul penal.
2.2.1.4.Trimiterile poştale
Asupra trimiterilor poştale, ce fac parte tot din categoria bunurilor neurmãribile potrivit
legii, nu se pot înfiinţa sechestre sau popriri (art. 25 din Legea 83/1996). 15 Textul, prin
generalitatea sa, interzice atat masurile asiguratorii cat si pe cele de executare.
2.2.2. Bunurile neurmăribile în temeiul voinţei părtilor
O altã categorie de bunuri neurmãribile sunt cele care au acest caracter în temeiul voinţei
pãrţii. Legea civilã acordã posibilitatea pãrţilor, ca, prin voinţa lor exprimatã în acte cu titlu gratuit,
legate şi donaţii, bunul dãruit debitorului sã fie insesizabil..”
Clauza insesizabilitarii poate privi, astfel cum s-a decis si in practica judiciara, nu numai
rentele viagere, care s-au donat debitorului, sub conditia de a nu se putea urmari, ci si alte bunuri,
caci asemenea acte nu fac decat sa dea expresie libertatii persoanei de a dispune cu titlu gratuit, pe
care legea o recunoaste persoanelor fizice. Cel care este liber sa nu daruiasca nimic poate foarte
bine, atunci cand daruieste (pe cale de legal sau donate), sa supuna liberalitatea sa conditiei ca,
creditorii donatorului sau legatarului sa nu aiba dreptul de a urmari bunul donat sau legat. lar acesti
creditori nu au motive sa se planga ca ar fi fost lipsiti de un gaj pe care, daca liberalitatea cu
aceasta condijie nu ar fi intervenit, nu 1-ar fi avut in nici un caz
Clauza insesizabilitatii nu poate servi decat cotitatea disponibila, iar nu si rezerva, parte din
succesiune care revine mostenitorului, in mod imperativ, prin efectul legii si nu prin vointa
defunctului, si care trebuie sa-i fie asigurata libera de orice restrictie.
Insesizabilitatea fiind stabilita in considerarea persoanei gratificate, ea nu poate fi invocata
decat de acea persoana, in timpul vietii sale, nu si de catre mostenitori Insesizabilitatea nu va putea
fi opusa decat creditorilor anteriori donatiei sau legatului. Numai acestia nu avusesera in vedere, in
gajul lor general, acele bunuri cu care s-a imbogatit ulterior debitorul lor. Creditorii ulteriori,
dimpotriva puteau sa socoteasca ca creanja lor este garantata cu toate bunurile debitorului lor.
Bineinteles ca insesizabilitatea inceteaza in cazul creditorilor avand privilegii asupra
mobilelor, caci acestia au dreptul de la lege sa urmareasca bunurile declarate insesizabile, prin
vointa partii.
________________________________________________________
15
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 156 din 22 iunlie 1996

Însã, în doctrinã s-a afirmat de asemenea şi faptul cã aceastã clauzã prin care bunul
respectiv e declarat insesizabil “nu poate servi decât cotitatea disponibila, iar nu şi rezerva, parte
din succesiune care revine moştenitorului, în mod imperativ, prin efectul legii şi nu prin voinţa
defunctului, şi care trebuie sa-i fie asiguratã liberã de orice restricţie.
Bibliografie
1. Savelly Zilberstain, V.M.Ciobanu, Drept procesual civil – Tratat de executare silită,
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.
2. D. A .P. Florescu, P. Coman, M. Safta, T. Mrejeru, G. Balaşa, Exacutarea silita –
Reglementare, doctrină, jurisprudentă, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006.

3. G. Boroi, D.Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. a II-a, Ed.All,
Bucureşti, 1996.

4. Ioan Leş, Legislatia executarii silite – Comentarii si explicaţii, Ed. C.H.Beck,

Bucuresti, 2007.
5. I. Gârbuleţ, A. Stoica, Ghid practic de executare silita – Explicaţii, cereri, formulare,
Ed. Hamangiu, 2008.

6. C. Roşu, Drept procesual civil. Partea pecială, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2008.

7. Ioan Leş, Comentariile Codului de procedurã civilã, vol al II-lea, Ed. All Beck, 2001.
8. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Drept procesual civil.Executarea silitã., vol.I, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1996.
9. S.G. Pietreanu, M.D. Gavriş, Executare silită – Culegere de practică judiciară, Ed.
Wolters Kluvert, Bucuresti, 2008.
10. Codul de procedură civilă şi Noul cod de procedură civilă