Sunteți pe pagina 1din 4

Student:DEFTA REMUS

POLIEDRE

Din categoria poliedrelor neregulate se întâlnesc mai des prisma şi


piramida.
 Prisma. Suprafaţa prismatică (figura 1) este generată de o
dreaptă mobilă care se sprijină pe un poligon director rămânând
tot timpul paralelă cu o direcţie D dată.

Două plane paralele intersectând suprafaţa prismatică după toate


muchiile, determină pe aceasta două poligoane egale şi corpul astfel limitat
se numeşte prismă.
 Piramida. In mod analog, o suprafaţă piramidală (figura 2) ia
naştere prin mişcarea continuă a unei drepte care, trecând printr-un punct fix
numit vârf, se sprijină pe un poligon director. Dacă se secţionează suprafaţa
cu un plan, intersectând toate muchiile, corpul limitat de suprafaţă între
planul de secţiune şi vârf se numeşte piramidă.

Reguli de reprezentare. Poliedrele se reprezintă prin proiecţiile pe


cele două plane, H şi V, ale muchiilor lor. Problema se reduce la
reprezentarea în epură a unor segmente de dreaptă, concurente în vârfurile
poliedrului. Pentru a reprezenta un poliedru oarecare prin muchiile lui, este
suficient să se cunoască proiecţiile vârfurilor lui. Cu ajutorul acestora se
obţin şi proiecţiile muchiilor respective.
Pentru ca epura să fie mai expresivă, poliedrele se consideră opace şi
în acest caz, în raport cu poziţia ocupată de observator, unele muchii vor
apărea văzute şi deci se vor trasa în epură cu linii pline, iar altele, nevăzute,
se vor trasa cu linie întreruptă.
Proiecţia orizontală a unui poliedru este aspectul său pentru un
observator situat la o distanţă infinită deasupra planului H şi privind în
direcţia proiectantelor faţă de acesta şi, în mod analog, proiecţia verticală a
poliedrului, constituie aspectul său pentru observatorul aşezat la o distanţă
infinită în faţa planului V şi privind în direcţia proiectantelor faţă de acesta.
Intrucât poziţia observatorului este diferită pentru cele două proiecţii,
nu există corespondenţă directă în cele două proiecţii între muchiile văzute şi
cele nevăzute. O muchie văzută în proiecţia orizontală poate apărea nevăzută
în cea verticală, şi invers. Pentru a deosebi muchiile văzute de cele nevăzute
este suficientă, de cele mai multe ori, observarea atentă a poliedrului.
O muchie apare în proiecţie fie complet văzută, fie complet nevăzută;
în consecinţă, dacă un punct curent de pe o muchie se vede sau nu, întreaga
muchie este văzută, respectiv nevăzută.
Oricare ar fi poziţia observatorului, el vede conturul obiectului. În cele
două proiecţii, muchiile care dau conturul aparent se pot deci trasa de la
început cu linii pline.

a’
b’

m’2
d’ n’

c’

d n1 m

a
n2

b
Muchiile din interiorul conturului aparent sunt deci, fie văzute, fie
nevăzute. Dacă două dintre ele au un punct de concurenţă aparentă atunci
una este văzută iar cealaltă nevăzută. Pentru a stabili care din proiecţiile
orizontale este văzută trebuie văzut care din muchii trece deasupra celeilalte.
Urmărind cele două puncte mm’1 şi mm’2
situate pe aceeaşi verticală, se vede că m’2 este deasupra lui m”1 şi
deci muchia AD trece deasupra muchiei BC; în concluzie, ad se vede, iar bc
nu se vede.
O faţă a poliedrului se vede în proiecţie numai dacă toate muchiile
care o mărginesc sunt văzute.
Faţa care conţine un punct vizibil este vizibilă în întregime.
Dacă muchia de intersecţie a două feţe aparţine conturului aparent,
una din feţe se vede, iar cealaltă nu se vede.
Punct curent pe suprafaţa unui poliedru. Un punct aparţine
suprafeţei unui poliedru, dacă se găseşte pe o dreaptă situată pe una din
feţele poliedrului.
Astfel, pentru a determina cele două proiecţii m, m’ ale unui punct de
pe suprafaţa unei piramide, se alege, spre exemplu, proiecţia verticală m’
undeva în interiorul conturului aparent vertical al piramidei, se duce prin
punctul m’ proiecţia s’t’ a dreptei ce trece prin vârful piramidei şi se sprijină
într-un punct t, t’ pe poligonul de bază şi apoi, după ce s-a dus proiecţia st a
dreptei, cu ajutorul liniei de ordine coborâte din m’ pe st, se găseşte în m
proiecţia orizontală a punctului căutat. Este de remarcat că întrucât linia de
ordine coborâtă din t’ intersectează poligonul abc atât pe latura bc în t cât şi
pe ab în t1.
Secţiuni cu plane proiectante în poliedre. Un plan oarecare
intersectează un poliedru după un poligon, ale cărui vârfuri sunt punctele în
care muchiile poliedrului intersectează planul şi ale cărui laturi sunt
segmenta din dreptele de intersecţie ale feţelor poliedrului cu planul.
Întrucât poligonul de intersecţie este definit atât prin vârfurile cât şi
prin laturile lui, problema determinării în cele două proiecţii se reduce la
două probleme cunoscute: intersecţia unei drepte cu un plan( muchiile cu
planul secant) sau intersecţia a două plane (feţe cu planul secant)
Dacă planul secant este proiectant, problema are o rezolvare imediată,
întrucât orice punct aflat într-un plan proiectant, şi deci şi vârfurile
poligonului de secţiune, se proiectează pe una din urmele planului( pe urma
verticală dacă este vorba de un plan de capăt, pe urma orizontală în cazul
unui plan vertical.)