1
Cuprins:
I. Noțiunea de metodă de învățământ
II. Clasificarea metodelor
III. Descrierea metodelor de învățământ
Prin utilizarea acestor metode, ,,îi ajutăm pe elevi să-și asume responsabilitatea de propria
învățare, să-și formeze opinii argumentate, să înțeleagă logica argumentelor, să sintetizeze idei din
surse diferite, să respecte opiniile altora, să lucreze în colaborare cu alții” (Mândru, Borbeli, Filip,
2010: 24).
Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea
copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica
tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.
2
În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături
de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Etapele metodei:
Avantaje:
Dezavantaje:
2. Metoda PIRAMIDEI
Metoda ,,piramidei” sau metoda ,,bulgărelui de zăpadă” are la bază împletirea activităţii
individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea
3
activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la
soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date.
Pălăria albă:
Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor;
Este neutră;
Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare;
Stă sub semnul gândirii obiective.
Pălărie roşie:
Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor;
Oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor;
Roşu poate însemna şi supărarea sau furia;
Descătuşează stările afective.
Pălăria neagră:
Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;
Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;
Este perspectiva gândirii negative, pesimiste.
Pălăria galbenă:
Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;
Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;
Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.
Pălăria verde:
Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;
Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei;
Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare.
Pălăria albastră:
Exprimă controlul procesului de gândire;
4
Albastru e rece – este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi
atotcunoscător;
Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;
Este preocuparea de a controla şi de a organiza.
Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru
ca fiecare să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul
respectiv îi îndeplineşte rolul - sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În
acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi culoare,
fiind conştienţi de faptul că:
4. Metoda CVINTETULUI
Este o tehnică ce constă în crearea unei poezii cu cinci versuri, cu ajutorul căreia se
sintetizează și condensează informațiile, inclunzându-se și reflecții ale elevilor, care pot lucra
individual, în perechi sau în grup.
5
Exemplu:
Mama,
Unică, sfântă,
Alină, ocrotește, iubește,
Icoană a copilăriei noastre,
Sacrificiul.
5. Metoda R.A.I.
Cel care aruncă mingea trebuie să adreseze o întrebare din lecţia predată celui care o prinde.
Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, adresând o
nouă întrebare. Evident, interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul
care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea.
Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul
în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este
scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns
corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai
bine pregătiţi.
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii,
când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii,
de către institutorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării
ideilor – ancoră.
Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici, fiecare deţinând câte o
minge. Membrii grupurilor se autoelimină treptat, rămânând cel mai bun din grup. Acesta intră
apoi în finala câştigătorilor de la celelalte grupe, jocul desfăşurându-se până la rămânerea în cursă
6
a celui mai bine pregătit. Dezavantajul ar fi acela că mai multe mingi ar crea dezordine, mingea
unui grup care ar cădea ar distrage atenţia celorlalte grupuri. Institutorul supraveghează
desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu s-au găsit soluţii.
6. Metoda 6/3/5
Metoda 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de
hărtie care circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting. Tehnica
se numeşte 6/3/5 pentru că există:
• membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte
6
• soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de
3
• minute
5
2. Pe cele 5 colțuri se scrie câte o întrebare de tipul: CE? CINE? UNDE? DE CE? CAND?, iar
cinci copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei cinci își alege câte trei-patru
colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.
4. La expirarea timpului, copiii revin în semicerc în jurul steluței mari și comunică întrebările
elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, în funcție de potențialul grupei/grupului.
Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
5. Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și modul
de cooperare și interacțiune.
Avantaje:
stimulează învăţarea prin cooperare;
stimulează realizarea de analize comparative, argumentări, aprecieri;
este facilitat schimbul de informaţii;
dezvoltă spiritul de echipă, organizarea preşcolarilor se poate face individual, pe grupe,
frontal.
Dezavantaj:
nu se poate stabili cu exactitate gradul de implicare al fiecarui preşcolar în activitate.
9. Metoda BRAINSTORMING-ULUI
Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educaţie,
în stimularea creativităţii, în domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”= creier şi „storm”=
furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”-
efervescenţă, o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „metoda inteligenţei
în asalt.”
Etapele metodei:
2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a
tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de
rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. Se suspendă orice gen de critică, nimeni nu are voie
să facă observaţii negative. În acest caz funcţionează principiul „cantitatea generează calitatea”.
6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate, pentru dezbatere. Dezbaterea se poate
desfăşura însă şi în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea, argumentarea
şi contraargumentarea ideilor emise anterior. Se selectează ideile originale sau cele mai aproape
de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi
contradicţiile care apar.
7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate şi originale: cuvinte,
propoziţii, imagini, desene, cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.
8
În desfăşurarea lecţiilor în învăţământul primar se realizează de cele mai multe ori variante
prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe elevi să-şi exprime
liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăţi, să exerseze atitudini deschise şi
creative în grup, să fie motivaţi pentru activitate, să înveţe într-o manieră plăcută şi atractivă, într-
o ambianţă plină de prospeţime şi emulaţie.
Avantaje:
obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;
costurile reduse necesare folosirii metodei;
aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;
stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Dezavantaje:
nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi.
Rolul învăţătorului este de a asculta cu atenţie pe elevi fără a interveni în discuţiile acestora;
eventual, el poate intra în joc prin respectarea regulilor acestuia.
Metoda mozaicului (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau ,,metoda grupurilor
interdependente” – cum o numeşte A. Neculau (1998), este bazată pe învăţarea în echipă
(teamlearning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină ,,expert”. El are în
acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.
9
alte 8 floride nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei
secundare.
Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie
scdezvoltate conexiuni noi şi noi concept.
Aplicarea modelului Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat presupune parcurgerea a trei paşi:
accesarea a ceea ce ştim, determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi reactualizarea a aceea ce am
învăţat. Primii doi se pot realiza oral, pe bază de conversaţie, iar cel de-al treilea se realizează în
scris, fie în timp ce se lecturează textul, fie imediat ce textul a fost parcurs integral.
Metoda constă în completarea unei fişe de lucru, prin activităţi de grup sau individual.
Concluzie
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de
a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
Trebuie, deci, să ne modificăm modul în care gândim prezentul şi viitorul educaţiei pe care
îl dăm generaţiei următoare având în vedere aceste aspecte. Nu ne mai putem permite o unitate
şcolară “muzeu”, orientată spre trecut, care pune accent pe cunoştinţe, ci avem nevoie de o şcoală
ce-i pregăteşte pe copii pentru viitor, punând accent pe competenţele sociale şi de comunicare.
10
Bibliografie:
1. Hobjilă, Angelica, Limbă şi comunicare – perspective didactice. Aplicaţii pentru învăţământul
primar, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2016;
2. Crenguţa, Lăcrămioara, Oprea – Strategii didactice interactive, ed. a III-a, EDP, Bucureşti,
2008;
3. Ioan, Cerghit - Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 2005;
4. Rodica, Leonte, Mihai, Stanciu – Strategii activ-participative de predare-învăţare în ciclul
primar, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2004;
5. Silvia, Breben, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga ( s.a.) - Metode interactive de
grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova, 2006.
11