Sunteți pe pagina 1din 6

LICEUL TEHNOLOGIC “OVID CALEDONIU” TECUCI

MANAGEMENTUL RISCURILOR.
TIPURI DE RISC ŞI SURSE DE RISC

AMF 3

TECUCI,
2020
CUPRINS

1. Privire de ansamblu asupra riscului ..................................................................3


2. Definirea riscului .................................................................................................3
3. Tipuri de risc .......................................................................................................4
4. Surse de risc .........................................................................................................4
5. Bibliografie ...........................................................................................................6

Managementul riscurilor.
2
Tipuri de risc şi surse de risc
Motto „Când porneşti la o acţiune, trebuie să ai în vedere şi riscurile ei.”
Eugen Lovinescu

1. Privire de ansamblu asupra riscului


În dimensiunea sa istorică, riscul este un concept tânăr şi în acelaşi timp unul din puţinii
termeni de afaceri cu origini directe în mediul comercial şi financiar şi nu derivat din vocabularul
militar, psihologic sau ştiinţific.
În timp ce în anii ‘70 “riscul” era o noţiune asociată în special cu ştiinţele naturii şi mai
puţin cu teoria financiară şi a asigurărilor, în ultimii ani, conceptul de risc a câştigat importanţă în
rândul decidenţilor din lumea afacerilor. În acest context, economiştii americani Harry M.
Markovitz şi James Tobin, laureaţi ai premiului Nobel, au jucat rolul de pionieri. Lucrările
acestora s-au concentrat pe conceptele de portofolii eficiente (portofoliul care asigură cel mai
mare profit pentru un nivel dat de risc sau, echivalent, cel mai mic nivel de risc pentru un profit
aşteptat).
De ce a câştigat conceptul de risc o importanţă atât de mare în societatea modernă ? De ce
se defineşte societatea modernă ca o societate ” riscantă” ? Sociologul german Nicklas Luhman a
adus o contribuţie instrumentală substanţială prin lansarea ideii că “riscul” reprezintă o formă
generală prin care societatea îşi descrie viitorul.

2. Definirea riscului
Ce este riscul? Majoritatea ar răspunde că riscul este posibilitatea de a fi rănit sau de a-ţi
fi cauzate diverse prejudicii.
O abordare a riscului presupune privirea acestuia din două puncte de vedere.
Primul se concentrează asupra evenimentelor nedorite care pot aduce prejudicii sau
pierderi.
Al doilea punct de vedere al abordării riscului se referă la obţinerea informaţiilor necesare
luării unei decizii corecte.
Cele două puncte de vedere au în comun faptul că ambele privesc o activitate viitoare, o
oportunitate care are întotdeauna un anumit grad de incertitudine.

3
Managementul riscului are un punct de vedere mai amplu în ceea ce priveşte riscul, de
exemplu în domeniul afacerilor, o situaţie de risc este atunci când te afli în faţa unei oportunităţi
de câştig, dar care se poate finaliza printr-o pierdere.

3. Tipuri de risc
O zicală spune că „locul unde te afli depinde de locul unde stai”. Din acest punct de
vedere putem spune că în viaţă totul depinde de ceea ce faci pentru a trăi, respectiv de activităţile
întreprinse în acest scop. Având în vedere că orice activitate este supusă riscului, se poate spune
că existenţa înseşi este o continuă asumare a unor riscuri.
Una dintre cele mai utilizate clasificări ale riscului este în funcţie de natura sursei care îl
generează şi anume:
a) riscul pur: „pure risc” aşa cum este prezentat în literatura de specialitate americană,
se referă la acele riscuri care cauzează prejudicii sau pierderi materiale;
b) riscul în afaceri: un mare afacerist este acela care îşi asumă riscuri. Dacă este foarte
precaut sau este împotriva riscului, afacerea nu poate prospera pentru că nivelul
riscului asumat este determinat întotdeauna de nivelul şansei şi volumului câştigului;
c) riscul proiectelor: una din legile lui Murphy spune că: dacă ceva poate merge prost,
atunci sigur va merge prost. asociază riscul cu estimările, iar dacă estimările nu sunt
corecte atunci nici riscul nu este corect cuantificat, fapt ce duce la probleme majore
în derularea proiectului;
d) riscul operaţional: pot fi incluse riscurile legate de funcţionarea unei linii
tehnologice, de conducerea unei activităţi, de operarea unui calculator;
e) riscul tehnologic: apariţie a unei defecţiuni tehnice cu implicaţii în buna desfăşurare
a unei activităţi reprezintă riscul tehnologic;
f) riscul politic: se referă la situaţiile în care un factor de decizie este constrâns de
factori politici.

4. Surse de risc
Sursele riscului provin atât din interiorul cât şi din exteriorul unei organizaţii. Astfel
putem distinge două categorii de surse şi anume: surse externe şi surse interne.

4
Sursele externe – reprezintă acele surse de risc care sunt rezultatul unor evenimente din
afara organizaţiei. Aceste riscuri nu pot fi controlate deoarece ele nu depind de activitatea internă
a organizaţiei.
De exemplu, o lege sau o ordonanţă de guvern care afectează anumite activităţi sau
proiecte în derulare poate fi considerată o sursă externă de risc pentru că nu este generată de
organizaţie dar o afectează în mod direct.
Datorită faptului că în cazul riscul extern nu se pot lua măsuri de prevenire, trebuie luate
măsuri asiguratorii, cum ar fi introducerea în costurile de fabricaţie au unei cote de risc în ceea ce
priveşte sursa riscului extern, sau plata unei poliţe de asigurare în cazul în care este posibil acest
lucru.
Surse interne – reprezintă rezultatul unor evenimente din interiorul organizaţiei. Aceste
surse de risc pot fi controlate. În această categorie se pot distinge riscurile de utilizare a
echipamentelor tehnologie, riscurile forţei de muncă, sau riscurile asociate managementului
organizaţional. Aceste riscuri pot fi prevenite prin simpla eliminare a surselor care le produc,
lucru posibil datorită faptului că sunt generate de activitatea organizaţiei, deci provin din
interiorul acestei.
De exemplu, aşa cum reducerea riscului de cancer pulmonar la o persoană fumătoare se
realizează prin luarea deciziei de a renunţa la fumat, la fel într-o organizaţie se pot lua măsuri de
eliminare a surselor de risc.
Astfel prin retehnologizare, se elimină riscului de utilizare a echipamentelor tehnologice
învechite; prin instruirea personalului în vederea protecţiei muncii se elimină riscul accidentelor
de muncă, sau, în cel mai rău caz se limitează efectele acestora. Totuşi, există situaţii în care sursa
riscului intern nu poate fi eliminată, cel mai adesea datorită faptului că este necunoscută, dar
există şi situaţii în care riscul deşi este cunoscut, din diverse motive nu se i-au măsuri. De
exemplu datorită unor conjuncturi ordin financiar sau politic se asumă un risc tehnologic privind
utilizarea unor echipamente învechite, sau nu s-a descoperit faptul că acel echipament tehnologic
este învechit şi pune în pericol buna desfăşurare a activităţii de producţie. Cele mai grele situaţii
de eliminare a sursei de risc interne sunt cele legate de politica şi managementul organizaţional,
datorită subiectivităţii personalului din această categorie, pe de o parte, precum şi datorită
faptului că sunt cele mai puţin cunoscute pe de altă parte. De exemplu, când un manager nu ştie
sau nu vrea să ştie că deciziile sale nu sunt cele mai bune, apare riscul implementării unor decizii
care poate conduce la situaţii dintre cele mai nefavorabile organizaţiei.

5
BIBLIOGRAFIE

1, Alexandru, F.; Armeanu, D. (2003). Asigurări de bunuri şi persoane: aspecte teoretice, aspecte
practice, Editura Economică, Bucureşti
2. Brown, Lester R., (coord.). (1996). Problemele globale ale omenirii, starea lumii, Editura
Tehnică, Bucureşti
3. http://silvic.usv.ro/cursuri/managementul_riscului.pdf
4. https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/Metodologia-de-management-al-riscurilor-
2018.pdf
5. http://www.omtr.pub.ro/didactic/indrumare/mdpp/mpdp_ii_7+8+9.pdf
6. https://www.manager.ro/articole/ultima-ora-93/tipuri-de-riscuri-in-afaceri-din-cadrul-unei-
firme-252.html