Sunteți pe pagina 1din 4

INTEGRARE ȘI INCLUZIUNE LA VÂRSTELE MICI

EVALUARE INIȚIALĂ

1. Exemplificați 1-2 situații educaționale din care să rezulte că este vorba despre un
copil/elev cu cerințe educative speciale integrat în învățământul de masă.
Dificultățile de învățare pot fi legate de deficitul dezvoltării intelectuale, de tulburări
senzoriale, motorii, vizuale, auditive, instabilitate comportamentală, inhibiție de tip emoțional,
tulburări ale limbajului, psihomotrice, deficit de atenție și concentrare, hiperactivitate, etc.
2. Ce calități credeți că sunt necesare unui cadru didactic care lucrează cu elevi cu
nevoi educaționale speciale, integrați în învățământul de masă ?
În această meserie este nevoie să demonstrăm o serie de calități printre care enumăr :
răbdare, empatie, afecțiune, perseverență, pregătire suplimentară, deprinderi și abilități
specifice, capacitatea de a utiliza strategiile didactice, capacitatea de relaționare cu alți
profesioniști, pregătirea și aplicarea programelor de învățare individualizată, rol de legătură cu
servicii educaționale sau de reabilitare disponibile.
3. Cum vedeți relația școală-familie-comunitate în contextul integării elevilor cu ces în
învățământul de masă ?
Părinții și școala pot colabora, negocia, adopta strategii optime de motivare și
implicare a copilului în procesul educativ. În general, cadrul didactic are așteparea ca părinții
să își sprijine copilul, să îl încurajeze, să sprijine activ eforturile școlii, să manifeste respect și
considerație față de munca sa, să informeze școala atunci când situații speciale în plan familial
pot influența comportamentul sau performanțele elevului.
Școala incluzivă și cadrele didactice trebuie să creeze un mediu primitor pentru
implicarea familiei în recuperarea, adaptarea și integrarea propriului copil cu ces prin :
solicitarea tuturor familiilor cu copii cu ces să participe la aplicarea programului educațional
și terapeutic propus, anunțarea familiei în legătură cu activitățile propuse în programul
recuparator-terapeutic și completarea lui la solicitările părinților.
4. Cum apreciați rolul practicii pedagogice în formarea viitoarelor cadre didactice care
lucrează cu copiii-elevii cu cerințe educative speciale, integrați în învățământul de masă ?
Obiectivul principal al practicii pedagogice este învățarea și exersarea profesiunii
didactice. Prin activitatea de practică, studentul cunoaște documentele curriculare și școlare pe
care se fundamentează organizarea procesului didactic, exersează activități specifice
procesului de învățământ, își formează capacitatea de a cunoaște elevii și de a-i trata
diferențiat. În cazul elevilor cu dificultăți este recomandată exersarea și observarea cu mai
multă atenție a elevilor, prin intensificarea orelor de practică, o implicare cu răspundere și
pasiune în această frumoasă și dificilă muncă.
5. Indicați câteva documente pe care cadrele care lucrează cu elevii cu cerințe
educaționale speciale ar trebui să le studieze.
Pentru a-și putea exercita cu profesionalism și răspundere meseria, cadrele didactice
care se ocupă de copii cu CES trebuie să fie familiarizate cu documente de bază în exercitarea
meseriei lor printre care enumăr : ordinul nr.5573 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea
Regulamentului de organizare și funcționare a învățământului special și special integrat,
ordinul nr.5555 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și
funcționarea centrelor județene-al municipiului București de resurse și asistență educațională,
curriculum adapatat, plan de servicii personalizat, program de intervenție specializat.
6. Care sunt demersurile prin care un copil cu CES este orientat spre o școală specială
sau este propus pentru integrare în învățământul de masă ?
Obiectivele necesare pentru reușita procesului de integrae sunt depistarea timpurie și
intervenția precoce. Prin urmare, după realizarea evaluării, următorul pas ar fi întocmirea unor
programe de intervenție specializate.
Etapele integării sunt : depistarea, evaluarea complexă, precizarea nevoilor copilului,
elaborarea planului de servicii personalizate, elaborarea programului de intervenție
personalizat, evaluarea eficienței planului și a programului și oferirea de programe
suplimentare.
7. Ce credeți că presupune adaptarea curriculară în cazul unui copil cu cerințe
educative speciale integrat în învățământul de masă ?
Un curriculum adaptat trebuie să se axeze pe următoarele domenii : dezvoltarea
trăsăturilor de personalitate pozitive, respectul, sprijinul, controlul agresivității, motivația
internă și externă. Un curriculum obișnuit parțial adaptat se raportează la disciplinele dificile
pentru elevi, la care se adaugă intervențiile specializate, un curriculum obișnuit adaptat
vizează toate disciplinele, metodologia este individualizată și curriculumul specializat care
este conceput special pentru persoanele care au un anumit tip de deficiență.
8. Ce specialiști lucrează în echipă pentru evaluarea corectă a unui copil cu cerințe
educative speciale ?
O comisie interdisciplinară este responsabilă de evaluarea copiilor ce prezintă
dificultăți de învățare și adapare, compusă din psihologi, medici, pedagogi, profesori,
educatori, sociologi, asistenți sociali, logopezi.
9. Identificați-comentați articolele din Legea Educației Naționale nr.1/2011, care fac
trimiteri la integrarea școlară a copiilor cu CES.
Art.12, alin 1- susținerea celor cu probleme și nevoi sociale, dar și a celor cu cerințe
educaționale speciale ; alin 6- statul garantează dreptul la educație a celor cu cerințe
educaționale speciale, învățământul special și integrat sunt parte componentă a sistemului
național de învățământ ; alin 7- definește învățământul special și special integrat, care
reprezintă o formă de instruire școlară diferențiată, adaptată, precum și o formă de asistență
educațională, socială și medicală complexă pentru cei cu cerințe educaționale speciale.
Art. 42, alin 3- conținuturile învățământului special și special integrat, demersurile
didactice, precum și pregătirea și formarea personalului care își desfășoară activitatea în
domeniul educației copiilor cu CES sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Art. 50, alin 1- evaluarea, asistența psihoeducațională, orientarea școlară și
profesională a elevilor și tinerilor cu CES se face de către CJRAE și CMBRAE.
Art. 53- învățământul special dispune de planuri de învățământ, programe școlare,
asistență psihopedagogică, manuale și metodologii didactice alternative, adaptate tipului și
gradului de dizabilitate.
Art.54- în funcție de evoluția copilului se pot face propuneri de orientare dinspre
școala specială spre școala de masă și invers.
10. Cum apreciați rolul profesorului intinerant și de sprijin, respectiv rolul
psihologului școlar în cazul copiilor cu CES integrați în învățământul de masă ?
Este cadrul didactic cu studii superioare în domeniul psiho-pedagogic care desfășoară
activități de învățare, stimulare, compensare și recuperare cu persoanele cu cerințe
educaționale speciale integrate în unitățile de învățământ de masă, în colaborare cu toți
factorii implicați (educatori, învățători, diriginți, profesori, logopezi, consilieri, medici, etc)
Atribuțiile și rolul acestuia ar fi : să participe în timpul orelor de predare-învățare, la
activitățile pe care le desfășoară în clasă educatorul/învățătorul/profesorul ; să desfășoare
activități de tip terapeutic-cognitiv-ocupațional; să propună și să realizeze materiale didactice
individualizate, în funcție de dificultățile de învățare ale copiilor/elevilor; să elaboreze și să
realizeze planul de intervenție personalizat, precum și adaptarea curriculară, în parteneriat cu
cadrele didactice de la grupă/clasă; să realizeze o integrare eficientă în colectivul clasei/școlii
a elevului cu c.e.s., prin colaborare cu profesorii unității de învățământ în care este înscris
acesta; să-l ajute pe părinte să înțeleagă la ce nivel se află copilul; să consilieze și să
colaboreze cu părinții copiilor care beneficiază de serviciile de sprijin; să-l sprijine, emoțional
și educațional, pe copilul în dificultate; să colaboreze cu educatorii/ învățătorii/ profesorii din
grădiniță/școală, în vederea adaptării programei la nivelul de înțelegere al copilului; să susțină
punctele tari, pozitive ale copilului/elevului cu cerințe educative speciale sau în dificultate.
Competențele psihologului școlar practicant pe tipuri de activități sunt : evaluarea și
diagnoza copiilor, tinerilor, membrilor familiei ; consiliere școlară ; consiliere vocațională și
intervenție psihologică primară.