Portofoliu

La literatura universală
al elevei clasei a XII-a „A”
Pastela Veronica
anul de studiu 2019-2020

Profesor: Barbarov Olga

 Cuprins
(obiective și competențe de comunicare)
 Obiectivele pe parcursul anului de studiu:
1. Să îmi lărgesc propriul orizont cultural prin lectura și
interpretarea unor opere de referință ale literaturii
universale;
2. Să stabiliesc legături între diversele perioade literare
studiate în anii precedenți;
3. Prin intermediul orelor de literatură universală, să
devin un cititor competent, să fiu capabilă să înțeleg,
să analizez și să interpretez textele literare;
4. Să îmi dezvolt, în baza operelor studiate, gândirea critică și
abilitățile de comunicare orală sau scrisă, să descopăr
spiritul culturii europene și al celei universale.

 Competențele de comunicare:
1. Folosirea analizei tematice și structurale la receptarea
textelor literare și metaliterare din literatura română și
universală;
2. Creșterea gradului de receptare și interpretare a textelor
de referință ale literaturii universale, prin raportarea
acestora la epocă, curent literal/cultural sau mișcare
literară;
3. Încadrarea operei marilor scriitori români în context literar
universal;
4. Dezvoltarea comunicării orale și scrise.
Materiale auxiliare
 (fișă de lectură)

• „Amintirile unei fete cuminți” de Simone de Beauvoir

• „Copilăria” de Maxim Gorki
• „Romeo și Julieta” de Shakespear
• „Jurnalul unei scriitoare” de Virginia Woolf
• „MAITREYI” de Mircea Eliade
• „Străinul” de Albert Camus
• „Alchimistul” de Paulo Coelho
• „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust
• „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell
• „Omul fără însușiri” de Robert Musil
• „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe
• „Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll
• „Dragoste de viață” de Jack London
Fișă de lucru
(noțiuni)
Jubelație – bucurie
Revelație – dezvăluire
Candoare – curățenie sufletească
Frescă socială – compoziție literară de
dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de
ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc.
Realism socialist – metodă literar-artistică dominană în
literatura rusă și cea sovietică din secolul XX. Aceasta se
deosebea printr-o evidentă tendențiozitate politico-ideologică și
pleda pentru implicarea activă a individului în procese social-
politice.
Periplu – călătorie lungă și anevoioasă
Călătorie – metafora vieții, care semnifica fuga de grijile vieții
 Fișă de lucru II

„Amintirile unei fete

cuminți” de Simone de
Beauvoir
„Memoriile unei fete cuminți”
este povestea vieții autoarei
(născută în 1908) din copilărie
până la 21 de ani, când,
devenită studentă la Sorbona,
îi întâlnise pe Sartre și pe alți
tineri intelectuali de viitor, e
socotită o operă clasică a
genului și ilustrarea vie a
filozofiei existențialiste. Este
emoționanta mărturie a
evoluției unei personalități de-
a lungul copilăriei,
adolescenței și a primei
tinereți; mărturia unei „fete
cuminți“ care a avut
îndrăzneala să se desprindă de mediul convențional în care
crescuse, de însăși credința catolică, pentru a gândi pe cont
propriu. Și este, totodată, documentul unei epoci, al începutului
de secol XX european.
„Copilăria” de Maxim Gorki

Romanul lui Maxim Gorki este imaginea

stratificată a lumii adolescenței, vazută prin
ochii lui Alioșa. Rămas încă de mic fără tată, el
este luat în grija de bunici și crescut într-un
mediu pestriț, uneori lipsit de orice urmă de
umanitate. Trăiește neputincios înstrăinarea
mamei si destrămarea familiei, izbucnirile
bunicului, dar uită de toate învățând să citească și pierzindu-se
nopți întregi în poveștile spuse de bunica sa. De altfel, întregul
roman, fie că trece prin situații imposibile, prin simple amintiri sau
descrieri de natură, are în fundal prezența, discretă sau mai
pronunțată, a poveștii.

„Romeo și Julieta” de Shakespear

Romeo și Julieta provin din două

familii feudale: Capuletele și
Montagues. Inițial, Romeo este de
fapt îndrăgostită de o altă fată pe
nume Rosaline, iar când se
confruntă cu ocazia să o vadă la o
petrecere de Capulet, Romeo și
prietenii săi decid să arunce
prudență în vânt și să prăbușească
partidul în măști. Odată ajuns acolo,
Romeo și Julieta se văd unul pe
celălalt și se îndrăgostesc
instantaneu, mărturisindu-și
dragostea unii pe alții în lumina lunii,
după ce Romeo se strecoară în curtea ei pentru a o vedea încă o
dată pe balconul ei. După ce a organizat o căsătorie secretă prin
intermediul lui Friar Lawrence și a asistentei medicale, cei doi s-
au căsătorit și intenționează să le spună familiilor. Cu toate
acestea, Mercutio și Tybalt se întâlnesc în stradă și duel; Când
Romeo încearcă să intervină, Mercutio este ucis. În durerea și
furia sa, Romeo îl ucide pe Tybalt. El este exilat de la Verona de
prinț, care este ca o condamnare la moarte față de cei doi tineri
iubitori. Julieta, al cărei tată insistă că se căsătorește cu contele
Paris, se duce la fratele Lawrence în disperare. El îi dă o poțiune
pentru ai face să pară moartă; Când va fi pusă în mormântul
familiei sale, va veni să o ia și să o aducă la Romeo. Romeo nu
primește vestea despre plan; Primește cuvântul despre moartea
ei. Îmbătrânită de durere, se duce la mormânt, bea otrăvire și
moare chiar înainte de a se trezi. Julieta vede corpul lui Romeo,
își ia pumnalul și se strică. Cele două familii jură că vor pune
capăt bătăliei, pentru că vor vedea în cele din urmă distrugerea
pe care ura le-a produs.
„Robinson Crusoe” de Daniel Defoe

Autorul prezinta in aceasta lectura intamplarile deosebite din viata

unui om numit Robinson. Cuprins de un dor nebun de a calatori ,
pleaca din orasul sau natal in 1632 , fara consecintele familiei
sale , si se azvanta spre aventuri. Dupa diferite peripetii pe mare
si dupa un refugiu , Robinson fiind singurul supravietuitor , se
adaposteste pe o insula necunoscuta. Cu timpul , Robinson se
acomodeaza acestor conditii de viata si isi construieste un
adapost , face o ferma in care imblanzeste capre salbatice , mai
face unelte si haine , iar cu timpul isi face prieteni , acestia
salvandu-i din mainile canibalilor. Pe unul il face servitorul lui si il
numeste Vineri. Pe ceilalti care , unul se dovedeste a fii tatal lui
Vineri , si pe un suedez , ii lasa sa plece pe un continent. Dupa
aceea , apare un capitan si cativa oameni ai lui , pe insula ,
incoltiti de niste hoti , iar Robinson ii salveaza , iar o parte din hoti
 ii omoara , pe cealalta parte ii lasa
pe insula , dandu-le casa lui ,
deoarece s-a hotarat sa plece
impreuna cu capitan si cu Vineri
spre civilizatie , in orasul sau natal .
Dupa douazeci si opt de ani de
cand a stat pe insula , Robinson
ajunge in orasul sau natal unde afla
ca i-au murit multi din familie. Dupa
putin timp , Robinson se
statorniceste si se casatoreste ,
avand trei copii , doi baieti si o fata ,
si traieste fericit .

„Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll

Departe de a-i desconsidera pe copii, cartea
este educativă pentru adulţii surmenaţi.
Publicată în 1865, în acelaşi an cu infernalele
Cântece ale lui Maldoror, de Lautreamont, şi
Un anotimp în infern al lui Rimbaud, Alice este
o călătorie caldă, tipic englezească, într-un
peisaj al viselor, care are însă şi laturi
întunecate. Alice, o fetiţă de şapte ani, moţăie
pe malul râului Isis, unde îl vede pe Iepurele
Alb privindu-şi îngrijorat ceasul. Brusc, ea se
decide să îl urmeze pe iepurele punctual pe
sub pământ, unde dă peste diverse situaţii
ciudate. Pe măsură ce soarbe poţiuni şi gustă din ciuperci, Alice
creşte şi se micşorează succesiv, de la mărimea unui şoarece, la
cea a unei case, iar gâtul i se lungeşte ca al unui şarpe. Ea
întâlneşte personaje înscrise acum în conştiinţa colectivă: Iepurele
care se vâră în „balta de lacrimi”, a cărui poveste este prezentată
grafic sub forma unei cozi; Omida ce pufăie din narghilea;
înfricoşătoarea Ducesă ce alăptează un porc; Pisica din Cheshire,
cu rânjetul ce apare şi dispare; Pălărierul Nebun băutor de ceai şi
Iepurele de Martie, ce îl stoarce pe alunar în ceainic; criminala
Regină de Cupă, care foloseşte flamingi pe post de crose de
crochet; şi plângăcioasa Broască Ţestoasă care o învaţă Cadrilul
Homarilor. Mereu ingenuă, Alice încearcă să opună nebuniei
logica, în această istorie ce condamnă cu blândeţe puritanismul
lipsit de milă practicat în era victoriană în creşterea copiilor. Merită
citită versiunea cu ilustraţiile originale ale lui Tenniel.

„Dragoste de viață” de Jack London

„Dragoste de viață” de Jack London este
povestirea central din culegerea cu același
nume, apărută în anul 1907. Autorul se
dedică aici unei scrieri bazate pe fapte reale,
despre care află din ziare, dar completate cu
impresii, idei și experiența proprie de ședere
în nordul Americii. Precum camaradul său
Bill, personajul principal al povestirii este un
căutător e aur din Alaska. În drumul de
întoarcere spre golful Hudson, li se termină rezervele de mâncare
și de gloanțe. Trecând printr-un pârâu, eroul principal își
traumatizează piciorul și nu mai poate înainta cu aceeași viteză,
iar Bill îl părăsește fără să-I spună vreun cuvânt. Rămânând în
singurătate, protagonistul își pune viațaîn pericol, trecând zeci de
mile prin pustiul Nordic cu piciorul traumat. În drum, elîși
răstoarnă pepământ nisipul de aur dobânditîn Alaska, deoarece
nu mai are puteri să îl ducă mai departe. Ajunge pe urmele lui Bill,
care, la fel de istovit, nu a renunțat la aur și a fost mâncat de lupi.
Spre sfârșit, total dzumanizat, personajul principal este găsit
aproape de mareși salvat de un grup de marinara. În acest mod,
scriitorul scoate la iveală laturiel esențiale ale naturii umane în
raport cu valorile civilizație.
 Fișe bibliografice
Alexei Maximovici Peșkov (n. 16
martie 1868 - d. 18 iunie 1936), mai bine
cunoscut ca Maxim Gorki, a fost un
scriitor rus/sovietic, fondator al realismului
socialist în literatură și activist politic. S-a
născut în orașul Nijni Novgorod și a murit
la Moscova. Gorky a scris neîncetat,
considerând literatura mai puțin ca o
practică estetică decât ca un act moral și
politic care ar putea schimba lumea. Lipsit de posibilitățile
materiale, M. Gorki a fost un autodidact. În 1884 se află la Kazan,
unde rămâne 4 ani, vreme în care lucrează ca muncitor, încearcă
să se înscrie la facultate. În 1892 debutează în ziarul „Kaukaz”
din Tiflis sub psudonimul Maxim gorki, prin care își va păstra
amintirea despre experiența sa „amară”. Primele sale povestiri
(Makar Ciudra, Celkaș) prezintă mediul vagabonzilor. Prima sa
carte de proză a fost Schițe și povestiri (1898). În 1907 apare
lucrarea „Mama” – primul roman al proletariatului rus revoluționar.
Ca romancier s-a impus prin Foma Gordeev (1899), Viața lui kim
Samghin (1925-1936). Vestite devin și prozele sale: „Copilăria”
(1913), „La stăpân” (1915-1916). Maxim Gorki e considerat de
critica literară oficială din URSS drept întemeietorul unui nou
curent – „realismul socialist”.

Simone de Beauvoir (n. 9 ianuarie 1908 –

d. 14 aprilie 1986) a fost o eseistă, scriitoare,
și în același timp o figură de marcă
a existențialismului și a feminismului în
Franța, militantă a mișcării intelectuale
contestatare de după al Doilea Război
Mondial. Și-a făcut studiile de filozofie al
Sorbona. Temele majore ale romanelor,
eseurilor filozofice, studiilor sociologice sunt:
autorealizarea și responsabilitatea ființei
umane, relația dintre individ și societate,
revolta împotriva tabuurilor sociale.
Debutează ca romancieră în anul 1943 cu „Invitata”, o evocare a
tinereții, în care pune în dezbatere limitele individualității și denunță
singurătatea ca răul supreme. A scris romane didactice precum:
„Sângele celorlalți” (1945) și cel filozofic „Toți oamenii sunt muritori”
(1946). Remarcabilă devine lucrarea „Al doilea sex” (1949) – una
dintre cele mai discutate opera ale feminismului secolului XX. S.
de Beauvoir se dedică cu precădere memorialisticii, scriind romane
biografice precum: „Amintirile unei fete cuminți” (1958), „Puterea
vârstei” (1960), „Bilanțul” (1972). S. de Beauvoir propune o
perspectivă interesantă asupra evoluției personale, combinată cu
o viziune complex asupra epocii din care face parte.

William Shakespeare (n. aprilie 1564– d. 23 aprilie/3 mai 1616) a

fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor
al literaturii de limba engleză și supranumit „Poetul din Avon” sau
„Lebăda de pe Avon” . Din vasta sa
operă, s-au păstrat aproape 38 de piese
de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme
narative, precum și alte multe poezii
traduse în aproape fiecare limbă vorbită.
La începutul anului 1590 sunt scrise
primele lucrări ale lui Shakespeare –
„Richard al III-lea” şi cele trei părţi din
„Henry VI”. După anul 1600 scrie mai
ales tragedii, după Hamlet urmând
„Regele Lear” şi „acbeth”. El a contribuit
la modelarea englezei folosită astăzi,
introducând aproape 300 de cuvinte și zeci de fraze bine
cunoscute. Printre operele semnificative se numără comediile
„Visul unei nopți de vară”, „Îmblânzirea scorpiei”, „Doi gentlemeni
din Verona”, tragediile „Romeo și Julieta”, „Hamlet”, „Macbeth”,
piesele istorice și „Sonetele”. Astazi piesele sale sunt jucate si
citite mai des si in mai multe tari ca niciodata. In peste un milion
de cuvinte scrise, in peste 20 de ani, el a sintetizat intreaga gama
de emotii si conflicte omenesti cu o precizie care ramane
remarcabila si in ziua de azi. Dupa cum a spus ilustrul poet si
dramaturg contemporan cu el, Ben Jonson, "Shakespeare nu a
apartinut unei epoci, el este atemporal".
Daniel Defoe (născut Daniel Foe; 1660 – 24
aprilie 1731) a fost un jurnalist, pamfletar și
scriitor englez. Este celebru prin romanul
„Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre
un om naufragiat care a rămas singur pe o
insulă. Împreună cu Samuel Richardson,
Defoe este considerat fondatorul romanului
englez. Primul mare romancier realist
englez, Defoe este un observator minuțios,
preocupat de morala individuală și socială. În
anii 1690 Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de
autor de pamflete va scrie „Englezul get-beget”. Acest lung poem
ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În
1719, la vârsta de cincizeci și nouă de ani, în timp ce continua să
scrie articole de ziar, precum și pamflete pe probleme curente,
Defoe a abordat un alt gen literar. A început cu „Robinson Crusoe”,
apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii și autobiografii.
Privit în ansamblu, „Robinson Crusoe” apare de asemenea ca un
jurnal de călătorie, abundând în detalii de meteorologie, de
geografie, de contabilitate, etc., o operă eminamente antifictivă:
prin aceasta, Daniel Defoe deține un loc remarcabil în istoria
universală a romanului.

Charles Lutwidge Dogdson s-a născut pe

27 ianuarie 1832 într-o familie cu 11 copii. Toți
copiii erau stângaci și aveau probleme de
vorbire. Din aceste motive, dar și pentru faptul
că a crescut într-un mediu izolat, anglican și
conservator, personalitatea lui Charles se va
forma într-o modalitate cu totul ieșită din
tipare. S-a ocupat cu filozofia, logica și
matematica. A ținut cursuri de matematică la
Oxford și a scris tratate de algebră și de
geometrie. A introdus logica implicației stricte în matematică și a
descoperit două paradoxuri logice. A arătat că elementul
demonstrativ în aritmetică prezintă o mare importanță
pedagogică. A inventat o masă de biliard circulară. A perfecționat
alfabetul numeric al lui Richard Grey din 1730. Primii ani de
școală i-a petrecut acasă. Încă de atunci a dovedit o inteligență
deosebită: de la șapte ani putea citi o carte întreagă. La 12 ani, a
fost trimis la o școală particulară. În 1849 a intrat la Universitatea
Oxford. A murit la 14 ianuarie 1898 în Guildford.

Jack Griffith Chaney s-a născut în San

Francisco, fiind copil din flori, mama lui era
Ann Wellman și tatăl natural, astrologul
William Mike Chaney, refuză recunoașterea
paternității. Tatăl lui vitreg, tâmplarul John
London, îl adoptă pe Jack, acesta însă va
păstra mai departe numele de Chaney.
Familia scriitorului trăiește în „San Francisco
Bay Area” în condiții sărace, toate încercările
familiei de a se îmbogăți în Oakland
California se soldează cu un eșec. Tatăl său vitreg devine invalid,
astfel Jack trebuie deja, copil fiind, să lucreze ca vânzător de ziare,
mână de ajutor în birturi, sau într-o fabrică de conserve. Condițiile
grele trăite în copilărie vor determina mai târziu vederile socialiste
a scriitorului devenit între timp renumit pentru operele sale. Opera
sa (care constă în special din romane) are ca subiect existența
crudă, sălbatică și spiritul de revoltă și aventură, în care eroii, de o
forță fizică și morală supraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală
pentru supraviețuire. În plan literar, a fost influențat de Robert Louis
Stevenson, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, iar în cel ideologic de
Charles Darwin, Herbert Spencer, Karl Marx și Friedrich Nietzsche.
Texte inedite
 „Nu jura pe lună, căci ea se schimbă mereu şi
astfel şi dragostea ta va fi schimbătoare” – din piesa de
teatru Romeo şi Julieta de William Shakespeare

”Julieta: Ca marea nesfârşită-i bunătatea-mi

Şi dragostea-mi ca marea-i de adâncă.
Din ce tot dărui, tot mai mult am încă,
Şi-amândouă-s fără de hotare...” - din piesa de
teatru Romeo şi Julieta, Actul 2, Scena II, scenariu
de William Shakespeare

„Să vină orice necaz o fi, Căci nu poate stăvili

împărtăşirea bucuriei, Pe care mi-o dăruieşte vederea ei."
- din piesa de teatru Romeo şi Julieta de William
Shakespeare

"Realitatea nu se inspira din literatura. In cel mai bun caz,

literatura este o sursa de inspiratie pentru realitate." - Romain
Gary

„Ba chiar, o dată sau de două ori, aruncase o privire asupra

cărţii pe care o citea sora ei, dar nu văzu nici poze, nici dialog:
„La ce-o fi bună o carte fără poze şi fără dialog?” se întrebă
Alice.” – din „Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll

„Eram atât de obişnuit cu locurile şi cu felu-mi de viaţă, încât,

dacă aş fi fost sigur că nici un sălbatic nu vine să mă tulbure, aş fi
putut trăi resemnat şi cu dragă inimă tot restul vieţii aici.” – din
„Robinson Crusoe” de Daniel Defoe
Probe de evaluări și produse realizate
Laboratorul intersdisciplinar
 • Indici ai • Indici ai
comportamentului uman comportamentului dezumanizat

(„Dragoste de viață” de J. London) („Dragoste de viață” de J. London)

„Începu să arunce în ele cu
pietre”
„..dar inima începu să-i bată”
„rodobândindu-și stăpânirea de
sine, porni mai departe”
„Boabele de mușchi pe care
le înghițea nu-i alinau chinul”
„mâncase niște oase
împrăștiate”
„se târâ pe mușchiul jilav, fără
să-i pese

Frescă Psihologic

Tipuri de
romane

Istoric

Parabolă
 Mitologie

Periplu Cunoaștere

Călătorie

Depășirea
Destin propriei
condiții

Viață

Personaje din „Alice în Țata Minunilor” de Lewis Carroll

Iepurele de
Marte

Pălărierul
Pisica
Bursucul
somnoros

Alice
Pagina secretă