Reforma curriculară în Republica Moldova

Elaborările conceptuale ale reformei curriculum-ului naţional au început încă din anii 1989-1991, ele
fiind parte componentă a unei reflecţii mai ample privind nevoia de a reforma dintemelii sistemul de
învăţămînt din Republica Moldova. Această nevoie a fost determinată denecesitatea:

1)creării şcolii naţionale;

2)deideologizării şi depolitizării sistemului de învăţămînt;

3)democratizării şcolii;

4)creării unei noi paradigme educaţionale;

5)deschiderii spre colaborare pe plan internaţional, etc

Comunitatea pedagogică ca şi întreaga societate au fost deschişi pentru schimbare şi în maremăsură au

acceptat şi au promovat inovaţiile propuse.Convenţional reforma curriculară în Republica Moldova a
parcurs cîteva etape esenţiale, dela un ,,idealism educaţional” la abordări sistemice ale schimbării în
învăţămînt - ,,pragmatismeducaţional”.

Prima etapă

(1989-1993) avea ca prioritate acţiunile de schimbări radicale: schimbareastructurii sistemului de

învăţămînt, ,,deideologizarea şi depolitizarea” programelor şi amanualelor şcolare, introducerea noului
sistem de notare a elevilor (de zece puncte), lichidareaşcolilor serale; schimbarea esenţială a
personalului de conducere din învăţămînt, începereamodificării cadrului legislativ; liberalizarea
procesului didactic etc.Etapa s-a caracterizat prin:

•lipsa unei politici educaţionale clare şi sistemice privind reforma învăţămîntului îngenere şi a reformei
curriculare în special;

•luarea deciziilor de către organele respective fără a lua în consideraţie rezultateleşi ideile venite
dinspre zona cercetării, tendinţele şi experienţele internaţionale privindreformele educaţionale.

Etapa a doua

(1994-1997) avea ca prioritate crearea bazei legislative şi conceptuale alereformei sistemului de

învăţămînt. Se constată o conlucrare productivă şi eficientă a sfereidecizionale şi celei de cercetare-
dezvoltare.În această perioadă au fost elaborate şi aprobate: Legea învăţămîntului,
Concepţiaînvăţămîntului în Republica Moldova, Programul Naţional de dezvoltare a
învăţămîntului;concepţiile disciplinelor şcolare, programele şi manualele experimentale. Institutul de
ŞtiinţePedagogice şi Psihologice a început un experiment pedagogic de proporţii, avînd drept obiectiv
prioritar – trecerea la noile conţinuturi şi tehnologii educaţionale moderne.Etapa s-a caracterizat prin
încercarea de conceptualizare a reformei curriculare.
Etapa a treia

(1997 - 2003) a fost marcată de realizare a Proiectului de reformă a învăţămîntului general finanţat de
Banca Mondială şi Guvernul Republicii Moldova.În lucrarea ,, Proiectarea curriculum-ului de bază” s-a
conturat un nou cod curricular:

•De la şcoala centrată pe profesor la şcoala centrată pe elev;

• De la şcoala informativă la şcoala formativă;

• De la învăţămîntul axat pe conţinuturi la învăţămîntul axat pe competenţe;

•De la instruirea dominant pasivă la instruirea dominant activă (prin metode active);

• De la evaluarea preponderent a cunoştinţelor la evaluarea competenţelor.

Pentru prima dată în Republica Moldova s-a încercat de a crea piaţa manualelor şcolare,aplicînd
principiile de concurs şi concurenţă. În acest context menţionăm următoarele inovaţii produse în cîmpul
curricular:

•Au fost elaborate noile generaţii de manuale şi ghiduri metodologice;

•Au fost elaborate manuale naţionale pentru toate disciplinele şcolare;

•S-a format colectivul de autori autohtoni;

•Au fost elaborate manuale şi ghiduri alternative;

•A început funcţionarea schemei de arendă a manualelor şcolare;

•S-au dezvoltat experienţele pozitive ale editurilor naţionale privind producereamanualelor şcolare de
calitate.

Etapa a patra

(2003-2005) poate fi numită etapa postproiectului sau de acumulare aexperienţei şi informaţiei cu

privire la calitatea curriculum-ului naţional (programelor,manualelor, ghidurilor metodologice etc.)Deşi,
Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova a acumulat o cantitate deinformaţii de la
profesori, experţi cu privire la punctele forte şi punctele slabe ale curriculum-uluiexistent şi a realizat
unele acţiuni de descongestionare a programelor de studii, în realitate nu s-aucreat premise
instituţionale, conceptuale şi metodologice de modernizare şi dezvoltare continuă acurriculum-ului
naţional.

Etapa a cincea

(2006-2009) se caracterizează prin:

•Căutarea intensă a soluţiilor şi a mecanismelor de modernizare şi asigurare a calităţiicurriculum-ului

naţional;

•Lansarea unui nou proiect de rang naţional ,,Educaţie de calitate în mediul rural”,finanţat de Banca
Mondială şi Guvernul Republicii Moldova;

•Crearea unei noi baze legislative şi normative cu privire la sfera educaţională;

•Aderarea Republicii Moldova la Procesul de la Bologna, ceea ce presupune modificări încadrul
curricular al învăţămîntului superior şi celui secundar general.

•Descongestionarea conţinuturilor (V.Guţu, 2007, p.12)

Etapa a şasea

începe cu 2010 etapă în care are loc o nouă modernizare a curriculum-ului preuniveristar.Modernizarea
curriculumului implică o modificare imperativă, determinată de contextulsocial: promovarea dimensiunii
europene a educaţiei în instituţiile de învăţămînt din RepublicaMoldova în vederea alinierii la
standardele educaţionale de calitate recunoscute la nivelulUniunii Europene care promovează didactica
unui învăţămînt axat pe competenţe.

O astfel de abordare este determinată de creşterea rapidă a volumului informaţiei, situaţie ce denotă o
contradicţie dintre posibilităţile omului şi prelucrarea unui volum mare de informaţie.

În cadrul unui asemenea învăţămînt, conţinutul învăţării este revizuit în vederea oferirii unei pregătiri
necesare şi suficiente pentru adaptarea la condiţiile mereu în schimbare ale vieţii.Astfel, şcoala trebuie
să înveţe nu doar ce trebuie să facă elevul, dar cum trebuie să facă, în cemod să rezolve situaţii de
problemă.

Acest aspect a determinat calea modernizării curriculumului şcolar care trasează un demers educaţional
ce fundamentează proiectarea, organizarea şi desfăşurarea eficientă a procesului deînvăţămînt în
contextul unei pedagogii axate pe competenţe, care are menirea de a asigura formarea la elevi a unui
sistem de competenţe funcţionale, necesare pentru adaptarea la condiţiile mereu în schimbare ale vieţii
(N. Bîrnaz, 2010-2011)