A fost odata ca-n pove?

ti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari �mparate?ti,
O prea frumoasa fata.

?i era una la parin?i

?i m�ndra-n toate cele,
Cum e Fecioara �ntre sfin?i
?i luna �ntre stele.

Din umbra falnicelor bol?i

Ea pasul ?i-l �ndreapta
L�nga fereastra, unde-n col?
Luceafarul a?teapta.

Privea �n zare cum pe mari

Rasare ?i straluce,
Pe mi?catoarele carari
Corabii negre duce.

�l vede azi, �l vede m�ni,

Astfel dorin?a-i gata;
El iar, privind de saptam�ni,
�i cade draga fata.