Bananierul este o plantă ierboasă din genul Musa, care, din cauza

mărimii și structurii, este deseori confundat cu un arbore. Este cultivat

pentru fructele sale. Bananierul face parte din Familia Musaceae. În
lume, bananele ocupă locul patru după orez, grâu și porumb în consumul
uman; sunt crescute în 130 de țări din lume, mai multe decât pentru orice
alt fruct de cultură. Bananele sunt originare din Asia de sud-est.
Marea parte a producătorilor este formată din fermieri mici, care folosesc
aceste culturi pentru consumul casnic sau pentru comercializarea locală.
Deoarece bananele sunt produse în continuu de-a lungul unui an,
acestea reprezintă o sursă de hrană importantă în timpul sezonului
foametei (acea perioadă a anului când alimentele provenite din
recoltarea anteioară s-a terminat, iar cea din anul curent nu este gata de
cules). Din aceste motive bananele sunt extrem de importante pentru
siguranța alimentației.
În anul 2014, recolta de banane a lumii era estimată la valoarea de 31,4
miliarde de euro, fiind indispensabilă pentru hrana a mai bine de 400 de
milioane de persoane.[1]
Bananierul este o plantă ierboasă din genul Musa, care, din cauza
mărimii și structurii, este deseori confundat cu un arbore. Este cultivat
pentru fructele sale. Bananierul face parte din Familia Musaceae. În
lume, bananele ocupă locul patru după orez, grâu și porumb în consumul
uman; sunt crescute în 130 de țări din lume, mai multe decât pentru orice
alt fruct de cultură. Bananele sunt originare din Asia de sud-est.
Marea parte a producătorilor este formată din fermieri mici, care folosesc
aceste culturi pentru consumul casnic sau pentru comercializarea locală.
Deoarece bananele sunt produse în continuu de-a lungul unui an,
acestea reprezintă o sursă de hrană importantă în timpul sezonului
foametei (acea perioadă a anului când alimentele provenite din
recoltarea anteioară s-a terminat, iar cea din anul curent nu este gata de
cules). Din aceste motive bananele sunt extrem de importante pentru
siguranța alimentației.
În anul 2014, recolta de banane a lumii era estimată la valoarea de 31,4
miliarde de euro, fiind indispensabilă pentru hrana a mai bine de 400 de
milioane de persoane.[1]
Marea parte a producătorilor este formată din fermieri mici, care folosesc
aceste culturi pentru consumul casnic sau pentru comercializarea locală.
Deoarece bananele sunt produse în continuu de-a lungul unui an,
acestea reprezintă o sursă de hrană importantă în timpul sezonului
foametei (acea perioadă a anului când alimentele provenite din
recoltarea anterioară s-au terminat, iar cea din anul curent nu este gata
de cules). Din aceste motive bananele sunt extrem de importante pentru
securitatea alimentației. Climatele în care bananierul este
cultivat:ecuatorial si tropical,iar mai rar,subecuatorial si subtropicalMarea
parte a bananelor cultivate pe plan mondial sunt folosite pentru
consumul local. La tropice, bananele, în special bananele pentru gătit,
reprezintă o sursă majoră de hrană, ca și o sursă majoră de venit pentru
fermierii mici. În ținuturile muntoase din Africa de Est bananele au
importanța cea mai mare ca aliment de bază al populației. În țări precum
Uganda, Burundi sau Rwanda se estimează că există un consum de 450
kg pe an pe cap de locuitor, cel mai mare din lume. Ugandezii folosesc
același cuvânt "matooke" pentru a descrie și banana, și mâncarea.
În trecut, bananele reprezentau o cultură cu o viață de plantație lungă și
recoltări stabile în decursul anului. Totuși, odată cu apariția ciupercii
Black Sigatoka, producția de banane în Africa de est a scăzut cu peste
40%. De exemplu, în anii 1970, Uganda producea 15 până la 20 de tone
de banane pe hectar. Astăzi, producția a scăzut la doar 6 tone pe hectar.
Situația a început să se îmbunătățească pe măsură ce varietăți noi,
rezistente la boli, au început să apară, așa cum este FHIA-17 (cunoscută
în Uganda drept Kabana 3). Aceste varietăți noi au un gust diferit față de
banana crescută tradițional, acest lucru ducând la o acceptare a celor
noi mai greoaie în cadrul fermierilor. Prin adăugarea de îngășământ de
proveniență animală la solul de la baza plantelor, aceste noi varietăți au
crescut în producție în locațiile în care au fost testate.