Referat: Integrare economica europeana

Politica agricola comuna

PAC

TENE
GEANINA-MARIA;
RISE, AN II

1
 Politica Agricola Comuna
 

PAC a fost politica comuna cea mai importanta si unul din

elementele esentiale ale sistemului institutional al Uniunii Europene.
Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului de la Roma:
cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata echitabil
populatiei din agricultura, stabilizarea pietelor, garantarea securitatii
aprovizionarilor, asigurarea consumatorului cu provizii la preturi
rationale.

Politica agricola comuna s-a creat in anii '70, in momentul in care

Europa era deficitara in majoritatea produselor alimentare. Mecanismele
sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta situatie, functia sa
principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile interne prin
intermediul operatiilor de interventie si sistemelor de protectie
frontaliere.

Aceasta politica a contribuit pozitiv la cresterea economica si a

reusit sa garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o gama
ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale. Pana la
jumatatea decadei anilor '90, PAC a fost, la mare distanta, politica
comunitara cea mai importanta, in special din punctul de vedere al
bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit in primul importator si al
doilea exportator de produse agricole la nivel mondial.

2
 Totusi, sistemul, care raspundea cert la o situatie de deficit, a
manifestat o serie de deficiente cand Comunitatea a inceput sa produca
mari excedente la majoritatea produselor sale agricole. Munti de unt,
lacuri de lapte si vin care trebuiau sa fie distruse pentru a nu intalni
cererea interna sau externa. Au aparut tensiuni in relatiile cu terte
tari, in special SUA, nelinisti pentru efectele pe care le aveau
exporturile subventionate ale UE in pretul mondial si in prezenta proprie
pe piata internationala. Costurile acestei politici au ajuns sa fie
inacceptabile.

Astfel, la sfarsitul anilor '80 exista deja un acord generalizat din nevoia
unei reforme.

iunie 1992 Consiliul de Ministrii de Agricultura ai Uniunii Europene a

adoptat formal reforma PAC, cea mai radicala din istoria sa. Aceasta
reforma presupune o profunda reorientare a politicii agricole
comunitare: 

1.   Preturile culturilor erbacee si a carnii de vita s-au redus la

sfarsitul aproximarii lor cu cele ale pietei mondiale.

2.   Pentru a evita disparitia agricultorilor, li se acorda, in functie de

activitate plati compensatorii pentru reducerea preturilor de sprijin ale
UE.

3.   In cazul cerealelor si altor culturi erbacee, plata compensatiilor

depinde in general de retragerea de pamanturi din productie ("prima
set-aside"). Acest sistem a demonstrat ca este un instrument eficace
de control al productiei. In sectorul carnii de vita, in ceea ce o
priveste, platile primelor compensatorii sunt subiectul unor limite
individuale sau regionale si se determina incepand cu o densitate de
pastorit maxima pe hectar. In plus, se platesc prime suplimentare cand
aceasta densitate este inferioara lui 1,4 unitati de vite pe hectar.
Acest lucru scoate in evidenta puternicul impuls care se da extensificarii
metodelor de productie.

3
4.  In sfarsit, o importanta inovatie a noii PAC sunt mijloacele
insotitoare, ce includ masuri agroambientale, forestiere si de pensionare
anticipata.Aceste regimuri au deschis noi oportunitati agricultorilor,
raspunzand in acelasi timp problemelor medioambientale si structurale ale
UE.

Reformele radicale au permis UE sa raspunda obligatiilor in

virtutea acordurilor Rundei Uruguay a GATT. Acordul, cu caracter
reciproc, cerea o reducere de 20% (pe termen de 6 ani) din ajutorul
intern acordat agriculturii, o reducere de 36% din cheltuielile bugetare
destinata subventiei exporturilor si alte diminuari de 21% din volumul
exporturilor subventionate.

Politica de preturi, ajutoare si prime ale PAC

4
 Organizatiile comune de piete permit in mod fundamental fixarea
unui aceluiasi pret pentru produsele agrare pe toate pietele europene,
acorda ajutoare producatorilor sau profesionistilor din sector,
instaureaza mecanisme ce permit controlarea productiei si organizarea
schimburilor cu terte tari. Se dezvolta astfel constituirea organizatiilor
de producatori ce grupeaza agricultorii. Alte dispozitii reglementeaza
ajutoarele statale in favoarea produselor considerate si relatiile dintre
statele membre si Comisia Europeana.

  1.        Preturi

La propunerea Comisiei Europene si in urma consultarii Parlamentului

European, Consiliul de Ministrii, in majoritate, sau mai bine Comisia
Europeana fixeaza artificial la inceputul fiecarei campanii de
comercializare trei preturi distincte: pretul indicativ, pretul prag si
pretul de interventie al produselor. Campaniile de comercializare, ale
caror date de inceput difera in functie de produse, au o durata de un
an.

Pretul indicativ, pretul de baza sau pretul de orientare  reprezinta pretul

care, conform instantelor comunitare, ar trebui in principiu sa se aplice
tranzactiilor. In ciuda faptului ca este artificial, pretul indicativ se
apropie de preturile pe care produsele considerate le pot in mod normal
atinge pe piata comunitara.

Pretul prag sau pretul de ecluza  este pretul minim la care se pot vinde
produsele importate. Mai mare decat cel de interventie, acest pret
incita operatorii economici comunitari sa se aprovizioneze prin intermediul
Comunitatii Europene, conform principiului preferintei comunitare.

5
Pretul de interventie este pretul garantat  care, daca nu se atinge,
obliga organismele de interventie desemnate de statele membre sa
cumpere cantitatile produse si cele stocate. In scopul de a evita
problemele pe care acest mecanism le-ar putea pune bugetului
comunitar, Consiliul de Ministrii insufleteste stocurile private, acordand
prime producatorilor ce depoziteaza ei insisi produsele. De la reforma
din 1992,  scaderea preturilor garantizate se compenseaza in unele
sectoare cu cresterea ajutoarelor directe date agricultorilor. Comisia
Europeana poate proceda la denaturalizarea produselor stocate,
utilizandu-le cu scopuri umanitare sau vanzandu-le. Vanzarea se
realizeaza prin licitatii si Comisia determina dinainte destinul produselor.
In cazul vanzarii pe piata interna, Comisia se asigura ca pietele nu vor
suferi perturbatii.

2.        Feluri de ajutoare si prime acordate

Ajutoarele care se acorda constau din plati pe suprafata, ajutoare in

productie, ajutoare destinate favorizarii cresterii vitelor sau sume
compensatorii. Se acorda finantare in vederea favorizarii comercializarii
si concurentei produselor, la fel cum constituirea si
functionarea    grupurilor de producatori sau de profesionalisti ai
sectorului agroalimentar. Exista astfel ajutoare destinate sa usureze
abandonul anumitor produse sau reconversia terenurilor sau/si
exploatarilor. Se adopta    masuri de sprijinire a pietei cand se
detecteaza animale bolnave.

6
7