Sunteți pe pagina 1din 7

Referat: Integrare economica europeana

Politica agricola comuna


PAC

TENE
GEANINA-MARIA;
RISE, AN II

1
Politica Agricola Comuna

PAC a fost politica comuna cea mai importanta si unul din


elementele esentiale ale sistemului institutional al Uniunii Europene.
Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului de la
Roma: cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata
echitabil populatiei din agricultura, stabilizarea pietelor, garantarea
securitatii aprovizionarilor, asigurarea consumatorului cu provizii la
preturi rationale.

Politica agricola comuna s-a creat in anii '70, in momentul in care


Europa era deficitara in majoritatea produselor alimentare.
Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta situatie,
functia sa principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile
interne prin intermediul operatiilor de interventie si sistemelor de
protectie frontaliere.

Aceasta politica a contribuit pozitiv la cresterea economica si a


reusit sa garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o
gama ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale.
Pana la jumatatea decadei anilor '90, PAC a fost, la mare distanta,
politica comunitara cea mai importanta, in special din punctul de
vedere al bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit in primul
importator si al doilea exportator de produse agricole la nivel
mondial.

2
Totusi, sistemul, care raspundea cert la o situatie de deficit, a
manifestat o serie de deficiente cand Comunitatea a inceput sa produca
mari excedente la majoritatea produselor sale agricole. Munti de unt,
lacuri de lapte si vin care trebuiau sa fie distruse pentru a nu intalni
cererea interna sau externa. Au aparut tensiuni in relatiile cu terte
tari, in special SUA, nelinisti pentru efectele pe care le aveau
exporturile subventionate ale UE in pretul mondial si in prezenta proprie
pe piata internationala. Costurile acestei politici au ajuns sa fie
inacceptabile.

Astfel, la sfarsitul anilor '80 exista deja un acord generalizat din nevoia
unei reforme.

iunie 1992 Consiliul de Ministrii de Agricultura ai Uniunii Europene a


adoptat formal reforma PAC, cea mai radicala din istoria sa.
Aceasta reforma presupune o profunda reorientare a politicii
agricole comunitare:

1. Preturile culturilor erbacee si a carnii de vita s-au redus la


sfarsitul aproximarii lor cu cele ale pietei mondiale.

2. Pentru a evita disparitia agricultorilor, li se acorda, in functie de


activitate plati compensatorii pentru reducerea preturilor de sprijin
ale UE.

3. In cazul cerealelor si altor culturi erbacee, plata compensatiilor


depinde in general de retragerea de pamanturi din productie ("prima
set-aside"). Acest sistem a demonstrat ca este un instrument
eficace de control al productiei. In sectorul carnii de vita, in ceea
ce o priveste, platile primelor compensatorii sunt subiectul unor
limite individuale sau regionale si se determina incepand cu o
densitate de pastorit maxima pe hectar. In plus, se platesc prime
suplimentare cand aceasta densitate este inferioara lui 1,4 unitati
de vite pe hectar. Acest lucru scoate in evidenta puternicul impuls
care se da extensificarii metodelor de productie.

3
4. In sfarsit, o importanta inovatie a noii PAC sunt mijloacele
insotitoare, ce includ masuri agroambientale, forestiere si de
pensionare anticipata.Aceste regimuri au deschis noi oportunitati
agricultorilor, raspunzand in acelasi timp problemelor
medioambientale si structurale ale UE.

Reformele radicale au permis UE sa raspunda obligatiilor in


virtutea acordurilor Rundei Uruguay a GATT. Acordul, cu caracter
reciproc, cerea o reducere de 20% (pe termen de 6 ani) din ajutorul
intern acordat agriculturii, o reducere de 36% din cheltuielile bugetare
destinata subventiei exporturilor si alte diminuari de 21% din volumul
exporturilor subventionate.

Politica de preturi, ajutoare si prime ale PAC

4
Organizatiile comune de piete permit in mod fundamental fixarea
unui aceluiasi pret pentru produsele agrare pe toate pietele europene,
acorda ajutoare producatorilor sau profesionistilor din sector,
instaureaza mecanisme ce permit controlarea productiei si organizarea
schimburilor cu terte tari. Se dezvolta astfel constituirea organizatiilor
de producatori ce grupeaza agricultorii. Alte dispozitii reglementeaza
ajutoarele statale in favoarea produselor considerate si relatiile dintre
statele membre si Comisia Europeana.

1. Preturi

La propunerea Comisiei Europene si in urma consultarii Parlamentului


European, Consiliul de Ministrii, in majoritate, sau mai bine Comisia
Europeana fixeaza artificial la inceputul fiecarei campanii de
comercializare trei preturi distincte: pretul indicativ, pretul prag si
pretul de interventie al produselor. Campaniile de comercializare,
ale caror date de inceput difera in functie de produse, au o durata
de un an.

Pretul indicativ, pretul de baza sau pretul de orientare reprezinta pretul


care, conform instantelor comunitare, ar trebui in principiu sa se
aplice tranzactiilor. In ciuda faptului ca este artificial, pretul
indicativ se apropie de preturile pe care produsele considerate le
pot in mod normal atinge pe piata comunitara.

Pretul prag sau pretul de ecluza este pretul minim la care se pot vinde
produsele importate. Mai mare decat cel de interventie, acest pret
incita operatorii economici comunitari sa se aprovizioneze prin
intermediul Comunitatii Europene, conform principiului preferintei
comunitare.

5
Pretul de interventie este pretul garantat care, daca nu se atinge,
obliga organismele de interventie desemnate de statele membre sa
cumpere cantitatile produse si cele stocate. In scopul de a evita
problemele pe care acest mecanism le-ar putea pune bugetului
comunitar, Consiliul de Ministrii insufleteste stocurile private,
acordand prime producatorilor ce depoziteaza ei insisi produsele. De
la reforma din 1992, scaderea preturilor garantizate se
compenseaza in unele sectoare cu cresterea ajutoarelor directe
date agricultorilor. Comisia Europeana poate proceda la
denaturalizarea produselor stocate, utilizandu-le cu scopuri
umanitare sau vanzandu-le. Vanzarea se realizeaza prin licitatii si
Comisia determina dinainte destinul produselor. In cazul vanzarii pe
piata interna, Comisia se asigura ca pietele nu vor suferi
perturbatii.

2. Feluri de ajutoare si prime acordate

Ajutoarele care se acorda constau din plati pe suprafata, ajutoare in


productie, ajutoare destinate favorizarii cresterii vitelor sau sume
compensatorii. Se acorda finantare in vederea favorizarii
comercializarii si concurentei produselor, la fel cum constituirea si
functionarea grupurilor de producatori sau de profesionalisti ai
sectorului agroalimentar. Exista astfel ajutoare destinate sa
usureze abandonul anumitor produse sau reconversia terenurilor
sau/si exploatarilor. Se adopta masuri de sprijinire a pietei cand
se detecteaza animale bolnave.

6
7