Sunteți pe pagina 1din 2

Antisemitismul

Antisemitismul este o percepție ce neagă drepturile unei comunități religioase și culturale.


Poate fi definit pe scurt ca fiind discriminarea împotriva evreilor, fiind catalogată ca drept “
cea mai lungă ură din lume”, datând încă din Antichitate. Termenul de antisemitism a fost
lansat mai târziu, în anul 1874 de către jurnalistul german Wilhelm Marr într-o broșură
propagandistă antisemită.

Această acțiune propagandistă a avut o uriașă amploare în Europa. Evreii au fost


întotdeauna o minoritate care se diferențiase de credință, cultură și modul lor de trai de
majoritatea creștină. Deși între creștin și evrei exista o relație cordială și de solidaritate,
manifestările de ură și actele de violență împotriva evreilor au avut, de asemenea, parte în
această longevivă și complexă istorie. Un motiv pentru care atitudinea creștinilor față de
evrei era una ostilă este procesul bisericii de îndoctrinare a oamenilor cu concepția
tradițional-creștină, prin care evreii erau condamnați pentru a fi fost ucigașii lui Hristos și
necreștin, iar singurul mod de a scăpa de condamnare era convertirea.

Theodosius cel Mare, cel care apăra drepturile civile ale evreilor din Roma împotriva
clerului catolic și cel care a garantat libertatea de alegere ale religiei spunea că: “ nu va vom
ordona sa credeți în creștinism pentru ca nimeni nu e forțat sa facă aceasta împotriva voinței
sale. Papalitatea s-a pronunțat însa împotriva liberului arbitru în ceea ce privește religia
evreilor și i-a forțat pe aceștia sa se convertească la creștinism”.

Perioada Carolingiană, supranumită și “perioada de aur” a istoriei evreiești, reprezintă o


schimbare destul de importantă. Carol cel Mare i-a încurajat să facă comerț și cu imperiul
său, profitând de activitățile comerciale ale evreilor din țările din Marea Mediterană și Asia
Minor. Motivați de aceste oportunități și nefiind deranjați de nicio jurisdicție doctrinara evreii
din Franța si cei care trăiau pe malul Rhinului au început sa se răspândească și în provinciile
estice ale Imperiului Carolingian. Aceasta mișcare s-a extins în Boemia, pe malul Elbei pana
in teritoriul slav.

Condițiile evreilor au fost din ce în ce mai îmbunătățite în perioada succesorului lui


Carol, Louis. Astfel că dreptul de a circula liber și a deține funcții publice a fost recâștigat. În
schimb, evreii aveau îndatorirea de a plăti taxe destul de mari pentru a-l recompensa în mod
loial pe împărat. Aceasta a reprezentat o perioadă foarte importantă pentru evrei. Nu numai
și-au câștigat dreptul de a-și performa riturile fără a fi deranjați, dar și de a vorbi liber despre
religia lor în compania creștinilor, cu care le era permis să se asocieze.

Deși se credea că s-a încheiat conflictul dintre creștini și evrei, se pare că un alt demers
antisemit s-a înfăptuit în perioada cruciadelor, când pelerinii plini de zel doreau anihilarea
tuturor evreilor pentru moartea lui Iisus, sau, ca să scape de pedeapsa cu moartea,
convertirea. Deși acestor excese li s-au opus liderii cruciadelor, acestea s-au repetat în
Franța, Germania și Anglia în timpul fiecărei cruciade.
Evreii au fost treptat eliminati din viata economica, din bresle si asociatii comerciale. In
curand aveau sa le limiteze drepturile cu o singura exceptie pe care dogma crestina nu o
credea potrivita pentru adeptii sai si anume imprumuturile cu dobanda.

Au urmat perioade in care acuzatiile impotriva evreilor nu mai conteneau si erau


urmate de confiscari ale bunurilor, executii publice, incendierea cartilor religioase. Cea mai
cruda reactie a avut loc intre anii 1346-1348, cand se spunea ca Marea Ciuma sau Moartea
Neagra a aparut in intreaga Europa din cauza evreilor.

Antisemitismul a atins cote maxime odată cu instaurarea regimului nazist.