Sunteți pe pagina 1din 12

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. LP243/2004


din 2004-07-08

privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură

Publicat : 2004-08-06 în MONITORUL OFICIAL Nr. 132-137 art. 704 Data intrării în vigoare

Versiune în vigoare din 15.06.18 în baza modificărilor prin


LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi obiectul prezentei legi

(1) Scopul prezentei legi este asigurarea unei producţii stabile în sectorul agricol prin
asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură.

(2) Obiectul prezentei legi îl constituie relaţiile dintre asigurătorii şi persoanele fizice
sau juridice – producători agricoli şi piscicoli, care apar în procesul asigurării riscurilor de
producţie în agricultură şi piscicultură, cu subvenţionarea de către stat a primelor de
asigurare.

Articolul 2. Cadrul juridic al asigurării subvenţionate


a riscurilor de producţie în agricultură

(1) Asigurarea subvenţionată (în continuare – asigurare) a riscurilor de producţie în


agricultură se reglementează de Codul civil al Republicii Moldova, de Legea cu privire la
asigurări, de prezenta lege şi de alte acte legislative.

(2) Relaţiile de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură pot fi reglementate şi


de alte acte normative emise în conformitate cu prezenta lege.

(3) Acţiunea prezentei legi se extinde numai asupra bunurilor agricole şi a riscurilor
asigurate prevăzute în ea.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:


risc asigurat – risc caracteristic agriculturii, care include influenţa nefavorabilă a
condiţiilor meteorologice, bolile/dăunătorii plantelor şi animalelor;

sumă asigurată – cuantum valoric maxim al despăgubirii de asigurare care poate fi


plătit asiguratului în caz de pagubă, în funcţie de valoarea recoltei sau a animalelor, şi
nivelul acoperirii de asigurare, stabilite în contractul de asigurare;

subvenţionare a primelor de asigurare – plată de către stat a unei părţi din primele de
asigurare pe care le plătesc producătorii agricoli şi piscicoli asigurătorilor pentru
asigurarea riscurilor de producţie în agricultură şi piscicultură.

Articolul 4. Subiectele şi obiectul relaţiilor de asigurare în agricultură

(1) Subiecte ale relaţiilor de asigurare în agricultură sînt asiguraţii şi asigurătorii, precum şi
statul, în partea ce ţine de subvenţionarea primelor de asigurare în agricultură.

(2) Obiect al asigurării sînt bunurile agricole aflate în circuitul civil asupra cărora,
prin lege, nu sînt stabilite alte interdicţii sau limitări şi care sînt specificate la art. 5.

(3) În condiţiile prezentei legi, producătorii agricoli şi piscicoli care îşi desfăşoară
activitatea pe teritoriul Republicii Moldova au dreptul să îşi asigure riscurile de producţie în
agricultură.

(4) În caz de transmitere în arendă a terenurilor agricole, recolta culturilor agricole şi


a plantaţiilor multianuale se asigură de arendaş. Primele de asigurare plătite de acesta nu
pot fi trecute în contul arendei.

Articolul 5. Obiectul asigurării riscurilor de producţie în agricultură

(1) În sensul prezentei legi, obiect al asigurării riscurilor de producţie sînt interesele
patrimoniale legate de obţinerea recoltei culturilor agricole, de creşterea animalelor şi păsărilor, de
întreţinerea familiilor de albine şi de producerea peştilor.

(2) În funcţie de condiţiile de producţie în agricultură, pot fi asigurate următoarele


bunuri agricole:

a) recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale;

b) animalele, păsările, familiile de albine şi peştii care aparţin producătorilor agricoli


şi piscicoli.

(3) Nu pot fi supuse asigurării:

a) recolta culturilor agricole care, fiind cultivate pe parcursul a 3 şi mai mulţi ani, nu
au rodit;

b) recolta plantaţiilor multianuale care, fiind în fază de fertilitate, nu au rodit în


ultimii 5 ani;

c) animalele bolnave, precum şi animalele care se află în zona de carantină;


d) pierderile provocate de scăderea calităţii producţiei agricole sau de reducerea
preţurilor acesteia.

Capitolul II

CONDIŢIILE ASIGURĂRII RISCURILOR

DE PRODUCŢIE ÎN AGRICULTURĂ

Articolul 6. Riscul asigurat

(1) Riscul asigurat în agricultură este un eveniment natural, posibil şi viitor, dar incert, cum
ar fi: influenţa nefavorabilă a condiţiilor meteorologice, bolile/dăunătorii plantelor şi animalelor,
care poate provoca pierderi de recolte, mortalitatea şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor
conform indicaţiilor serviciului veterinar de stat şi în legătură cu apariţia căruia se stabilesc obligaţii
de asigurare.

(2) Prin riscuri de producţie în agricultură se înţelege:

a) distrugerea sau scăderea recoltei culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale ca


efect al secetei excesive, grindinei, furtunii, temperaturilor scăzute sub limita biologică de
rezistenţă a plantelor, al inundaţiei, al altor evenimente naturale neobişnuite pentru
localitatea respectivă, precum şi în urma bolilor sau a atacului dăunătorilor;

b) pieirea animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a peştilor, care aparţin


producătorilor agricoli şi piscicoli, din cauza bolilor, furtunii, grindinei, inundaţiei, răcirii
excesive, traumelor, precum şi sacrificarea de necesitate a animalelor conform indicaţiilor
serviciului veterinar de stat.

Articolul 7. Producerea riscului asigurat

(1) Se consideră producere a riscului asigurat (caz asigurat) evenimentul care conţine
următoarele elemente:

a) existenţa obiectului asigurării;

b) faptul producerii riscului contra căruia este asigurată producţia agricolă;

c) existenţa pierderilor producţiei agricole generate de producerea riscului asigurat.

(2) Nu se consideră caz asigurat pierderile de producţie agricolă generate de:

a) evenimente neprevăzute în contractul de asigurare;

b) acţiuni premeditate ale asiguratului;

c) încălcări grave de către asigurat ale cerinţelor agrotehnice, sanitare sau ale altor
cerinţe de desfăşurare a lucrărilor agricole, stipulate în contractul de asigurare.

(3) În caz de nerecunoaştere a cazului asigurat, asigurătorul este obligat să


argumenteze nerecunoaşterea prin orice probe legale.
Articolul 8. Stabilirea sumei asigurate

(1) Suma asigurată la asigurarea recoltei culturilor agricole şi a plantaţiilor


multianuale se stabileşte în baza valorii recoltei prognozate şi a nivelului acoperirii de
asigurare. Valoarea recoltei prognozate se calculează în baza recoltei medii prognozate la
hectar şi a preţului de piaţă al producţiei, stipulate prin acordul comun al asiguratului şi
asigurătorului.

(4) Calculul sumei asigurate se prezintă într-o anexă la contractul de asigurare, în


care se indică sursele de informaţii privitor la recolta medie la hectar şi la preţurile de piaţă.
Această anexă este parte integrantă a contractului de asigurare şi se semnează de ambele
părţi.

Articolul 9. Primele de asigurare

(1) Prima de asigurare reprezintă suma pe care producătorul agricol este obligat să o
plătească anticipat asigurătorului pentru preluarea riscului, conform contractului de
asigurare. Prima de asigurare se stipulează prin acordul comun al asiguratului şi
asigurătorului, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Primele de asigurare se stabilesc în procente faţă de suma asigurată conform


gradului de risc pentru fiecare din bunurile agricole specificate la art.5 alin.(2).

(3) Primele de asigurare includ cheltuielile de gestiune ale asigurătorului, care nu pot
constitui mai mult de 10% din valoarea primelor.

Articolul 10. Plata primelor de asigurare

(1) Prima de asigurare se plăteşte după coordonarea şi semnarea de către părţi a


contrac1ului de asigurare, însă nu mai tîrziu de termenul prevăzut la alin. (3), cu excepţia
cazurilor prevăzute la alin. (4).

(2) Se permite efectuarea plăţii primei de asigurare în 2 rate. Prima rată va fi de cel
puţin 50% din prima de asigurare pe care o plăteşte asiguratul. Rata a doua a primei de
asigurare se plăteşte cel tîrziu la 2 luni de la achitarea primei rate.

(3) Plata primei de asigurare integrale sau a primei ei rate se efectuează în


următoarele termene:

a) pentru recolta culturilor de toamnă– cel tîrziu la 1 decembrie a anului precedent


recoltării;

b) pentru recolta culturilor de primăvară – cel tîrziu la 1 iunie a anului curent , cu


excepţia culturilor supuse riscului de temperaturi scăzute sub limita biologică de rezistenţă
a plantelor, pentru care termenul-limită va fi 1 mai a anului curent.

(4) Achitarea integrală a primei de asigurare sau a primei ei rate la asigurarea


plantaţiilor multianuale şi a recoltei acestora sau a animalelor se stabileşte în contractul de
asigurare.
(5) Stabilirea achitării primei de asigurare în rate nu absolvă asigurătorul de
răspunderea integrală asumată prin contractul de asigurare în cazul cînd riscul asigurat s-a
produs în perioada de la achitarea primei rate pînă la achitarea ratei a doua.

(6) Dacă asiguratul nu achită rata a doua a primei de asigurare în termenul stabilit,
contractul rămîne în vigoare, iar despăgubirea de asigurare se acordă proporţional cu rata
plătită a primei de asigurare.

Articolul 11. Constatarea pagubelor şi calculul lor la asigurarea recoltei

(1) În cazul producerii riscului asigurat, asiguratul este obligat să depună, cel tîrziu în
48 de ore de la data producerii evenimentului, o înştiinţare în scris asigurătorului privind
despăgubirea de asigurare, în care se indică: datele de identificare ale contractului de
asigurare, obiectul asigurării, cauza pierderilor, data înregistrării lor, suprafaţa afectată,
valoarea estimativă a pierderilor. Copia de pe înştiinţare a asiguratului este prezentată la
primărie în acelaşi termen.

(2) Asigurătorul este obligat, în termen de 10 zile de la data primirii înştiinţării


despre cazul asigurat, să întocmească, cu participarea reprezentantului direcţiei raionale
agricole, al subdiviziunii teritoriale a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură şi a
asiguratului, precum şi, după caz, cu participarea reprezentantului Serviciului Protecției
Civile și Situaţiilor Excepţionale şi al serviciului antigrindină, un act de constatare a
pagubelor, în care se indică: estimarea influenţei asupra recoltei a riscurilor asigurate şi
neasigurate; metoda de calculare şi datele precizate despre suma pierderilor; suprafaţa
afectată; cuantumul pierderilor în urma producerii riscurilor asigurate; cheltuielile
suplimentare suportate de către asigurat; calculul despăgubirii de asigurare; eventualele
obiecţii ale părţilor referitoare la cuantumul pagubelor constatate. Actul se întocmeşte în 4
exemplare şi se semnează de către toţi participanţii. Cîte un exemplar le revine
asigurătorului, asiguratului, reprezentantului direcţiei raionale agricole și reprezentantului
subdiviziunii teritoriale a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

(3) Dacă, la producerea riscului asigurat şi în legătură cu aceasta, producţia agricolă


a fost folosită în alt scop decît cel prevăzut la încheierea contractului de asigurare, se
estimează costul producţiei menţionate şi suma aceasta se scade din cuantumul pagubelor.
Asiguratul este obligat să înştiinţeze în prealabil asigurătorul despre folosirea producţiei
agricole în alte scopuri.

(4) Pentru culturile agricole afectate parţial se face o constatare preliminară a


pagubelor la data producerii cazului asigurat. La sfîrşitul ciclului de producţie se face o
constatare definitivă a pagubelor şi se plăteşte despăgubirea de asigurare.

(5) Volumul recoltei pierdute se calculează prin diferenţa dintre recolta asigurată şi
recolta obţinută pe sectorul afectat, cu excepţia pierderilor provocate de riscurile
neasigurate. Cuantumul pagubelor se calculează ca produsul dintre volumul recoltei
pierdute şi preţurile stabilite în contractul de asigurare, conform art.8.

(6) Volumul recoltei obţinute se estimează conform actelor de depozitare sau de


comercializare ale asiguratului. Volumul roadei obţinute poate fi estimat de către asigurător
şi asigurat în cîmp înainte de începerea recoltării. Estimarea se efectuează în mod
obligatoriu, la cererea oricărei părţi a contractului de asigurare. În caz de implicare la
această estimare a unei terţe persoane, remunerarea acestora se efectuează de partea care
a cerut estimarea.

Articolul 12. Constatarea pagubelor şi calculul lor la asigurarea animalelor, păsărilor,


familiilor de albine şi a peştilor care aparţin producătorilor agricoli şi piscicoli

(1) În caz de pieire sau de vătămare a animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a


peştilor asiguraţi, asiguratul este obligat să depună, în termen de 24 de ore de la data
depistării pieirii sau vătămării, înştiinţare, în scris, asigurătorului şi să înregistreze faptul
pieirii sau vătămării animalelor la serviciul veterinar de stat. Copia de pe înştiinţare se
prezintă de către asigurat la primărie în acelaşi termen.

(2) În înştiinţare se indică: volumul pierderilor, cauzele presupuse şi valoarea


estimativă a pierderilor, data producerii riscului asigurat. În caz de sacrificare de necesitate
a animalelor, înştiinţarea se semnează şi de reprezentantul serviciului veterinar de stat.

(3) Asigurătorul este obligat, în termen de 15 zile de la data primirii înştiinţării


despre cazul asigurat, să întocmească, cu participarea reprezentanţilor asiguratului şi al
serviciului veterinar de stat, un act de constatare a pagubelor în care se indică: metoda de
calculare şi datele precizate despre suma pierderilor, cuantumul pierderilor suportate în
urma producerii riscului asigurat, cheltuielile suplimentare suportate de către asigurat,
calculul despăgubirii de asigurare, eventualele obiecţii ale părţilor privind cuantumul
pagubelor constatate. Actul se întocmeşte în 4 exemplare şi se semnează de către toţi
participanţii. Cîte un exemplar le revine asigurătorului, asiguratului, reprezentantului
direcţiei raionale agricole și reprezentantului subdiviziunii teritoriale a Agenţiei de
Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

(4) În cazul pieirii sau sacrificării de necesitate a animalelor crescute pentru carne,
volumul pierderilor se calculează ca diferenţa dintre volumul de producţie asigurat şi
cantitatea de carne admisă pentru comercializare. Cuantumul pagubelor se calculează ca
produsul dintre volumul cărnii pierdute şi preţul stabilit în contractul de asigurare.

(5) În cazul pieirii sau sacrificării de necesitate a animalelor asigurate separat,


independent de numărul animalelor, volumul pierderilor se calculează ca diferenţa dintre
suma asigurată şi valoarea producţiei care poate fi folosită după sacrificarea forţată a
animalelor. Valoarea producţiei se determină conform documentelor de comercializare, iar
în lipsa acestora – în baza preţurilor de pe piaţa locală.

Articolul 13. Modul de întocmire a documentelor de constatare a pagubelor

(1) Modelul înştiinţării privind cazul asigurat şi modelul actului de constatare a


pagubelor, care include şi indicaţiile referitoare la calcularea cuantumului pagubelor, se
stabilesc de Guvern.

(2) Părţile contractului de asigurare pot prelungi, de comun acord, termenul de


întocmire a actului de constatare a pagubelor, dar nu mai mult decît cu o lună.
(3) La întocmirea actului de constatare a pagubelor, asigurătorul şi asiguratul au
dreptul să efectueze o expertiză suplimentară, să apeleze la orice documente probatoare,
pentru a stabili cauzele şi cuantumul pagubelor. Costul expertizei este suportat de partea
care a solicitat expertiza şi nu se include în despăgubirea de asigurare.

Articolul 14. Plata despăgubirilor de asigurare

(1) Asigurătorul, în termen de 10 zile de la datasemnării actului de constatare a


pagubelor, efectuează calculul şi plăteşte asiguratului despăgubiri de asigurare.

(2) În caz de încălcare a termenelor de plată a despăgubirilor de asigurare,


asigurătorul va plăti asiguratului penalităţi de întîrziere în mărime de 0,1% din suma
despăgubirii pentru fiecare zi de întîrziere.

(3) În cazurile în care despăgubirea de asigurare se stabileşte prin hotărîre


judecătorească, asigurătorul acordă despăgubiri în baza hotărîrii judecătoreşti definitive.

(4) Cuantumul despăgubirii de asigurare se stabileşte echivalent cu mărimea


pagubelor, dar nu poate depăşi suma asigurată.

Capitolul III

EXIGENŢELE FAŢĂ DE ASIGURĂTORI

Articolul 15. Dreptul de desfăşurare a activităţii de asigurare subvenţionată

(1) Asigurătorii sînt persoane juridice deţinătoare de licenţe, eliberate de Comisia


Naţională a Pieţei Financiare, pentru desfăşurarea activităţii de asigurare la categoria
"asigurări generale", cu dreptul de a practica activitate pentru clasele de asigurări 8 şi 9
specificate la compartimentul B din anexa nr. 1 la legea cu privire la asigurări şi care, în
baza primelor de asigurare încasate şi a subvenţiilor din partea statului, plătesc despăgubiri
pentru prejudiciul cauzat de riscurile asigurate prevăzute la art.22.

(2) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, precum şi


modificările acestor condiţii, urmează a fi avizate de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului care, într-un termen de 10 zile de la data depunerii de către
asigurător a cererii, va aviza sau, după caz, va refuza avizarea condiţiilor speciale de
asigurare.

(3) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură care


urmează a fi avizate, în sensul alin. (2), sînt:

a) lista culturilor agricole, a animalelor şi a riscurilor asigurate;

b) caracteristica riscurilor asigurate;

c) modalitatea de estimare a pagubelor şi de calculare a despăgubirilor de asigurare.

Nerespectarea cerințelor referitoare la aceste condiţii va constitui temei de refuz în


avizarea condiţiilor speciale de asigurare.
(4) Asigurătorii care au obţinut avizul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și
Mediului la condiţiile speciale de asigurare specificate la alin. (3) vor avea dreptul la obţinerea
subvenţiei.

(5) Avizarea condiţiilor speciale de asigurare şi refuzul în avizarea acestora se fac prin
ordinul ministrului agriculturii, dezvoltării regionale și mediului. Ordinul se aduce la cunoştinţa
asigurătorului în termen de 15 zile de la data emiterii.

substituit prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

(6) Avizul condiţiilor speciale de asigurare se acordă pentru o perioadă nedeterminată, cu


excepţia cazurilor de modificare a normelor juridice ce vizează criteriile obligatorii pentru avizare.

(7) Refuzul avizării condiţiilor speciale de asigurare poate fi contestat, în modul


stabilit, în contencios administrativ.

Capitolul IV

CONTRACTUL DE ASIGURARE

Articolul 17. Modul de încheiere a contractului de asigurare

(1) Contractul de asigurare facultativă se încheie pe perioada unui ciclu agricol, pe un


an sau pe mai mulţi ani. În caz de încheiere a contractului de asigurare pe mai mulţi ani,
asigurătorul, de comun acord cu asiguratul, poate revedea, la începutul fiecărui an,
condiţiile asigurării şi nivelul primelor de asigurare.

(2) Prima de asigurare conform contractului de asigurare încheiat pe mai mulţi ani se
plăteşte anual, în termenul stabilit de contract. În conformitate cu contractul încheiat pe
mai mulţi ani, asigurătorul eliberează asiguratului, în fiecare an, poliţă de asigurare în care
se concretizează obiectul asigurat, suma asigurată, prima de asigurare.

(3) Asigurătorul are dreptul, la încheierea contractului de asigurare, să examineze


obiectul asigurării pentru a stabili valoarea bunurilor supuse asigurării şi gradul de risc.
Asigurătorul are dreptul să controleze respectarea de către asigurat a regulilor agrotehnice
şi a altor condiţii stabilite de contract sau de organele competente.

(4) Asigurătorul este obligat să ţină registrul contractelor încheiate şi al poliţelor de


asigurare eliberate. Modul de ţinere a registrului se stabileşte printr-un regulament intern
al asigurătorului.

(5) Asigurătorul înmînează asiguratului o poliţă de asigurare care confirmă faptul


încheierii contractului de asigurare. Asiguratul confirmă faptul primirii poliţei de asigurare
prin semnătura sa în registrul asigurătorului.

(6) Condiţiile speciale de asigurare, avizate conform prezentei legi, sînt obligatorii
pentru asigurat în cazul cînd sînt anexate la contract şi asiguratul confirmă prin semnătură
faptul acceptării lor.

Articolul 18. Clauzele obligatorii ale contractului de asigurare


(1) În contractul de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, pe lîngă
stipulaţiile stabilite de Codul civil al Republicii Moldova, se indică:

a) numărul cadastral şi suprafaţa terenurilor cu culturile asigurate – la asigurarea


recoltei;

b) marcarea individuală, specia, rasa, starea sanitară veterinară a animalului – la


asigurarea animalelor;

c) volumul prognozat al producţiei în natură şi preţurile folosite pentru calcularea


costului producţiei;

d) nivelul acoperirii de asigurare;

e) principalele măsuri agrotehnice pe care asiguratul se obligă să le îndeplinească;

f) modul de stabilire a despăgubirii de asigurare.

(2) Contractul de asigurare poate include, prin acordul părţilor, şi alte clauze care nu
contravin legii.

Articolul 19. Termenul de valabilitate a contractului de asigurare

(1) Răspunderea asigurătorului în baza contractului de asigurare începe de la data


plăţii primei de asigurare, dar nu mai devreme decît de la data inclusă în contract.

(2) Termenul de asigurare a recoltei culturilor agricole expiră la data încheierii


recoltării şi transportării recoltei din cîmp. Termenul de asigurare la asigurarea separată a
animalelor constituie un an de la data plăţii primei de asigurare sau primei rate a acesteia.
La creşterea animalelor pentru carne, termenul de asigurare expiră la data sacrificării
animalelor.

(3) Dacă în perioada de asigurare a avut loc producerea cazului asigurat, asiguratul
este obligat să anunţe asigurătorul despre recoltarea roadei sau despre sacrificarea
animalelor cel tîrziu cu 10 zile înainte de ziua prognozată pentru a începe aceste activităţi.

(4) Contractul de asigurare în baza căruia s-au plătit despăgubiri de asigurare este
valabil pînă la expirarea termenului stabilit în contract, în mărimea diferenţei dintre suma
asigurată şi despăgubirea plătită.

Articolul 20. Încetarea contractului de asigurare

(1) Contractul de asigurare încetează prin acordul părţilor, precum şi în cazurile


prevăzute de contract.

(2) Contractul de asigurare poate fi reziliat prin acordul părţilor sau prin hotărîre
judecătorească în cazul în care una dintre părţi nu îndeplineşte obligaţiile asumate. La
rezilierea contractului, asigurătorul restituie asiguratului prima de asigurare plătită pentru
perioada neexpirată a valabilităţii contractului, cu reţinere pînă la 10% din această sumă
pentru cheltuielile de gestiune.
(3) Restituirea primelor de asigurare se efectuează numai în cazurile în care, în baza
contractului, nu s-au plătit sau nu există datorii la despăgubiri de asigurare.

(4) În caz de reziliere a contractului de asigurare, partea primei de asigurare primită


ca subvenţie proporţională cu perioada neexpirată a valabilităţii contractului se restituie de
către asigurător în bugetul de stat, în termen de 10 zile de la data rezilierii contractului de
asigurare.

(5) În caz de înstrăinare a bunurilor asigurate, asiguratul are dreptul să solicite


rezilierea contractului de asigurare şi restituirea primei de asigurare pentru termenul
neexpirat, cu reţinerea cheltuielilor de gestiune de către asigurător.

(6) Dacă, la înstrăinarea bunurilor asigurate, asiguratul nu a solicitat rezilierea


contractului de asigurare, drepturile şi obligaţiile stipulate în contract revin noului
proprietar. Asigurătorul şi noul proprietar au dreptul să rezilieze contractul de asigurare în
termen de o lună de la data înstrăinării bunurilor.

Capitolul V

ACORDAREA SUBVENŢIILOR LA ASIGURAREA

RISCURILOR DE PRODUCŢIE ÎN AGRICULTURĂ

Articolul 21. Modul subvenţionării

(1) Pentru realizarea prevederilor prezentei legi, Ministerului Agriculturii şi Industriei


Alimentare se alocă anual de la bugetul de stat o sumă destinată subvenţionării asigurării
riscurilor de producţie în agricultură.

(2) Administrarea sumelor pentru subvenţionarea asigurării riscurilor de producţie în


agricultură se face de către Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

(3) Subvenţionarea unei părţi a primei de asigurare a producătorilor agricoli, în baza


contractelor de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, se efectuează conform
condiţiilor stabilite de prezenta lege şi de alte acte normative.

(5) Lista riscurilor, precum şi a culturilor, pentru a căror asigurare se subvenţionează


primele de asigurare, se determină anual de Guvern, în limitele prevederilor specificate la
art. 22.

Articolul 22. Riscurile pentru a căror asigurare se subvenţionează primele de


asigurare

(1) Pot fi subvenţionate primele de asigurare în cazul asigurării recoltei culturilor agricole şi
a plantaţiilor multianuale de orice risc sau de un grup de riscuri cum ar fi: distrugerea sau scăderea
recoltei ca efect al secetei excesive, grindinei, furtunii, temperaturilor scăzute sub limita biologică
de rezistenţă a plantelor, inundaţiei, altor evenimente naturale neobişnuite pentru localitatea
respectivă, precum şi în urma bolilor sau a atacului dăunătorilor.

(2) Se admite subvenţionarea primelor de asigurare pentru riscurile menţionate la alin.(1)


pentru următoarele culturi agricole: grîu şi orz de toamnă şi de primăvară , porumb, floarea-
soarelui, sfeclă de zahăr, tutun, legume, cartofi, rapiţă, soia, plantaţii multianuale (vii, livezi,
pepiniere viticole şi pomicole, plantaţii de levănţică, de trandafir şi de şerlai), precum şi pentru
recolta de struguri şi fructe.

(3) Se admite subvenţionarea primelor de asigurare la asigurarea animalelor, păsărilor,


familiilor de albine şi a peştilor de următoarele riscuri: pieirea din cauză de boală, furtună, grindină,
inundaţie, răcire excesivă, traumă, precum şi sacrificarea de necesitate a animalelor conform
indicaţiilor serviciului veterinar de stat.

Articolul 23. Modul de subvenţionare

(1) De subvenţionarea primelor de asigurare beneficiază următorii producători


agricoli:

a) care au înregistrat la primărie culturi agricole, precum şi animale, păsări, familii


de albine şi peşti care le aparţin;

b) care întreţin culturi agricole, animale, păsări, familii de albine şi care produc peşti
conform tehnologiilor aprobate, iau măsuri de prevenire a bolilor şi atacului dăunătorilor şi
ţin evidenţa lucrărilor efectuate.

(2) Cuantumul subvenţiei se stabileşte în baza primelor de asigurare calculate


conform tarifelor de asigurare prevăzute în condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de
producţie în agricultură şi constituie 50% din valoarea acestora pentru toţi producătorii
agricoli.

(3) La încheierea contractului cu asigurătorii, producătorii agricoli prezintă o


adeverinţă de la primărie , prin care se confirmă faptul existenţei bunului asigurat, şi achită
50% din valoarea primelor de asigurare stabilite în contract.

(5) Sumele pentru subvenţionarea primelor de asigurare se virează de către Agenţia


de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură după aprobarea documentelor prezentate de
asigurători subdiviziunilor teritoriale ale agenţiei în cauză, dar cel tîrziu în termen de 2 luni
de la data prezentării documentelor menţionate la alin. (4).

Articolul 24. Responsabilitatea şi soluţionarea litigiilor

(1) Persoanele fizice şi juridice care, cu bună ştiinţă, prezintă informaţii false în
vederea obţinerii subvenţiilor prevăzute de prezenta lege poartă răspundere, după caz,
civilă, contravenţională sau penală, conform legislaţiei.

(2) Întocmirea actelor de constatare a pagubelor în agricultură cu date nereale se


pedepseşte conform legii.

(3) Litigiile apărute la asigurarea riscurilor de producţie în agricultură se


soluţionează în instanţa de judecată competentă.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII


Articolul 25

1. Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005.

(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va înainta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în


concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

c) va elabora şi va aproba:

- regulamentul de subvenţionare a asigurării riscurilor de producţie în agricultură şi


contractul-model de asigurare subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură;

- regulamentul concursului de acreditare a asigurătorilor pentru efectuarea asigurării


subvenţionate a riscurilor de producţie în agricultură;

d) va asigura aducerea actelor normative departamentale în concordanţă cu legea


adoptată.

(3) Contractele de asigurare a bunurilor agricole, încheiate pînă la data intrării în


vigoare a prezentei legi, sînt valabile pînă la expirarea valabilităţii lor.

(4) Asiguraţii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au încheiate contracte
de asigurare a bunurilor agricole ce nu corespund exigenţelor prezentei legi pot beneficia
de subvenţionarea de către stat în cazul modificării contractelor de asigurare, conform
prevederilor prezentei legi, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) În anul 2008, cuantumul subvenţiei primelor de asigurare constituie 80% din
suma asigurată pentru culturile agricole şi animale. La încheierea contractelor cu
asigurătorii, producătorii agricoli vor achita 20% din valoarea primelor de asigurare
stabilite în contract.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI EUGENIA OSTAPCIUC

Chişinău, 8 iulie 2004.

Nr.243-XV.