Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA PETROL Şi GAZE PLOIEŞTI , FACULTATEA DE ŞTIINŢE

ECONOMICE , SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE


GESTIUNE - ID

Temă referat: In ce consta imprumutul de folosinta sau comodatul ?

Disciplina: Dreptul afacerilor

PROFESOR COORDONATOR: STUDENT: MUSOIU CARMEN


Eufemia Vieru ALEXANDRA, AN I , GRUPA50484
COMODATUL

Articolul 859. Contractul de comodat

(1) Prin contract de comodat o parte (comodant) da cu titlu gratuit un bun in folosinţa celeilalte
părţi (comodatar), iar aceasta se obliga sa restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.
(2) Contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.

1.Este un contract real, deoarece pentru încheierea lui fiind necesar atât realizarea acordului de voinţă, cât şi
predarea (tradiţiunea) bunului care formează obiectul contractului. În genere, în materia contractelor reale predarea
bunului este necesară pentru înseşi formarea contractului, ea nefiind o obligaţie izvorâtă din contract, cum are loc în
contractele consensuale. În acest context este greu explicabilă stipularea din art.860 p.2 CC care stabileşte obligaţia de
reparare a prejudiciului de către comodant în caz de neonorare a obligaţiei de transmitere a bunului.
De regulă este un contract unilateral, deoarece din momentul încheierii naşte obligaţii numai pentru
comodatar, însă pe parcursul executării contractului se pot naşte obligaţii şi în sarcina comodantului, dar asemenea
obligaţii nu se nasc din contract si din cauze extracontractuale (gestiunea de afaceri, sau delictul civil).
Este un contract cu titlu gratuit. Acest caracter rezultă expres din art. 859 CC: ”o parte (comodant) dă cu
titlu gratuit un bun în folosinţa”. Anume acest caracter este unul esenţial care dă posibilitate de a face o distincţie clară
dintre comodat şi locaţiune, deoarece dacă contractul de comodat presupune o remuneraţie din partea comodatarului
pentru folosinţa bunului asemenea contract va fi unul de locaţiune ci nu comodat. Gratuitatea contractului nu se opune
însă stipulării în contract a unei sume de bani care ar reprezenta echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza
folosinţei. Asemenea afirmaţie şi-a găsit expresie în p.2 al art.859 CC care indică că „contractul de comodat poate
prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.” Imprimarea caracterului oneros comodatului ar fi
examinat ca un nonsens juridic. Un contract translativ de folosinţă şi nu translativ de proprietate. În temeiul
contractului comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinţă, devenind un simplu detentor precar, obligat la
înapoierea lucrului. Aceste caractere juridice indică faptul că institutul locaţiunii urmează a fi pus la baza reglementării
tuturor obligaţiilor translative de folosinţă, deoarece în el se conţin norme unificate, generate de specificul juridic al
acestor categorii de obligaţii, indiferent de caracterul lor oneros sau gratuit. Legislatorul expres nu stabileşte legătura
dintre locaţiune şi comodat, dar esenţa obligaţiei ne sugerează ideea aplicării faţă de raporturile de comodat a acelor
norme despre locaţiune, care sînt condiţionate de transmiterea bunurilor în folosinţă temporară şi asupra cărora nu
influenţează onerozitatea raportului juridic.
Comodatul poate avea ca obiect numai bunurile nefungibile, individual determinate, deoarece ele urmează a
fi restituite în natură, în individualitatea lor. Bunurile nefungibile sunt acelea care în executarea unei obligaţii nu pot fi
înlocuite cu altele trebuind predate în natură, iar lucrurile neconsuptibile sunt acelea care pot fi folosite în mod repetat
fără consumarea substanţei. Caracterul nefungibil al bunurilor poate rezulta din voinţa părţilor, fiind posibil ca bunuri
fungibile prin natura lor să fie considerate de părţi ca nefungibile (ex: o cantitate de mere sunt întrebuinţate nu pentru
consumaţie ci pentru a oforma standul la o expoziţie) În aceste cazuri bunurile contractate sunt utilizate conform unei
destinaţii speciale prevăzute de părţi. La fel obiect al contractului poate fi orice bun mobil sau imobil în măsura în care
transmiterea folosinţei nu este interzisă prin norme speciale ori permisă numai în anumite condiţii.

Articolul 860. Raspunderea comodantului

(1) Comodantul poarta raspundere numai pentru intentie sau culpa grava.
(2) In cazul in care comodantul nu executa obligatia de a da bunul, comodatarul poate cere doar
repararea prejudiciului.
(3) Daca a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis in folosinta gratuita, comodantul este
obligat sa repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel.
1. Raspunderea comodantului survine doar pentru acţiunile de executare a contractului, care se produc cu
intentie sau culpa grava. Celelalte categorii ale culpei comodantului nu duc la răspunderea acestuia. Din conţinutul
prezentului aliniat reiese că comodantul, fiind proprietarul bunurilor, răspunde pentru daunele cauzate terţilor persoane
în rezultatul folosirii lor. În calitate de temeiuri pentru exonerare de la răspundere pot servi acţiunile cauzatoare de
daune, produse cu intenţie sau neglijenţă ale comodatarului sau ale persoanelor care deţin aceste bunuri cu acordul lui.
Sarcina probaţiunii în acest caz este a comodantului.
2. Ca urmare a neexecutării obligaţiei de a transmite bunul (refuzul), comodatarul este limitat în drepturile
sale, în comparaţie cu cele ale locatarului (Art.884), care prevăd doar repararea prejudiciului. El poate cere doar
repararea prejudiciului real, fără a pretinde la repararea venitului neobţinut.
3. Comodantul răspunde pentru viciile bunului transmise in folosinţa gratuita, în cazurile când le-a ascuns
cu viclenie (din intenţie sau culpă gravă) la momentul semnării contractului. Pentru celelalte categorii de vicii, despre
care comodantul n-a ştiut la momentul încheierii contractului, răspunderea comodandului nu survine.

Articolul 861. Uzura bunului

Comodatarul nu poarta răspundere pentru modificarea sau inrautatirea starii bunului daca
aceasta survine in urma folosirii lui in conformitate cu destinaţia stabilita in contract.

1. Comodatul este un contract esenţialmente gratuit. În cazul în care în contract părţile ar stipula o
contravaloare pentru folosinţa bunului, nu am mai fi în prezenţa comodatului, cu a unui contract de locaţiune. Din
caracterul esenţialmenete gratuit al contractului rezultă că comodatarul nu este obligat să plătească nici contravaloarea
uzurii bunului rezultată din folosirea acestuia conform destinaţiei specificate.
Gratuitatea contractului nu este înlăturată dacă părţile ar conveni ca comodatarul să plătească – pe parcursul
executării contractului sau la finele acestuia – o anumită sumă de bani ce ar reprezenta contravaloarea uzurii bunului
folosit. Suportarea contravalorii uzurii de către comodatar nu transformă comodatul într-un contract cu titlu oneros, ci
reprezintă o concretizare a obligaţiei de restituire a bunului în starea în care a fost predat.

Articolul 862. Obligatiile comodatarului

(1) Comodatarul trebuie sa pastreze si sa îngrijească bunul cu diligenta unui bun proprietar
si sa-l foloseasca numai in scopul stabilit in contract sau determinat prin natura bunului.
(2) Comodatarul este ţinut sa suporte cheltuielile necesare folosinţei bunului. Comodatarul poate
cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente pe care a fost nevoit sa le faca pentru
conservarea bunului.
(3) Comodatarul nu poate da bunul in folosinţa unor terţi decit cu acordul comodantului.

1. Obligaţia de conservare este prevăzută în al.1 al articolului comentat şi impune comodatarul „sa păstreze
si sa îngrijească bunul cu diligenta unui bun proprietar”. Comodatarul este obligat să conserve bunul chiar cu mai
multă grijă decât lucrurile sale, deoarece contractul este încheiat în interesul său.
2. Comodantul va fi obligat la compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente pe care a fost
nevoit sa le facă pentru conservarea bunului. Justificarea acestei obligaţii se găseşte fie în gestiunea de afaceri, fie în
îmbogăţirea fără justă cauză prevăzute de Cartea III, Cap. 32 şi 33 CC.
Această obligaţie reiese din p.2 al art. 862 CC care prevede că comodatarul este ţinut sa suporte cheltuielile
necesare folosinţei bunului. Comodatarul nu are dreptul de a cere restituirea acestor cheltuieli de la comodant, acestea
fiind un accesoriu al folosinţei.
Obligaţia de a folosi lucrul potrivit destinaţiei la fel este prevăzută de art. 862 în temeiul căruia comodatarul
trebuie să folosească bunul numai în scopul stabilit de contract sau determinat prin natura bunului sub sancţiunea
reparării prejudiciului cauzat în caz de neexecutare a acestei obligaţii. Folosinţa abuzivă a bunului împrumutat justifică
şi trecerea riscului pieirii fortuite a bunului asupra comodatarului, precum şi rezilierea contractului din partea
comodantului pentru neexecutarea culpabilă de obligaţii.
Articolul 863. Raspunderea comodatarului

(1) Daca comodatarul nu-si indeplineste obligatiile stipulate la art.860, comodantul poate cere
imediat restituirea bunului si reparatia prejudiciului cauzat.
(2) In caz de neexecutare a obligatiilor stipulate la art.860, comodatarul raspunde si pentru
cauza neimputabila lui (cazul fortuit) daca nu dovedeste ca prejudiciul ar fi survenit chiar daca el si-ar fi
indeplinit obligatiile. Aceasta regula se aplica si in cazul in care comodatarul nu restituie bunul in
termen.
(3) Daca mai multe persoane au luat impreuna cu imprumut acelasi bun, ele poarta raspundere
solidara fata de comodant.

1.Comodatarul va răspunde pentru deteriorarea sau distrugerea bunului dacă este culpabil de acest fapt.
Daca mai multe persoane au luat împreuna cu împrumut acelaşi bun, adică în cazul pluralităţii de comodatari, ele
poarta răspundere solidara fata de comodant.
Comodantul nu are obligaţia de a-l despăgubi pe comodatar pentru daunele provocate de viciile lucrului.
Art. 860 instituie principiul răspunderii comodantului numai pentru intenţie sau culpa grava, adică dacă
comodantul a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în folosinţa gratuita, el este obligat sa repare comodatarului
prejudiciul cauzat astfel. Astfel obligaţia dată este de natură delictuală izvorâtă dintr-un fapt ilicit al comodantului.
2.De regulă riscul pieirii fortuite a bunului împrumutat este suportat de comodant în calitate de proprietar,
comodatul nefiind un contract translativ de proprietate. Reieşind din art.863 CC în caz de neexecutare a obligaţiilor
stipulate la art. 862 adică obligaţiile stipulate mai sus, comodatarul va răspunde pentru cauza neimputabilă lui (cazul
fortuit) daca nu dovedeşte ca prejudiciul ar fi survenit chiar daca el şi-ar fi îndeplinit obligaţiile sale.
3. Pentru folosire gratuită a bunurilor de către mai mulţi comodatari, legea a impus survenirea răspunderii
solidare a lor, fapt ce asigură comodantului un mecanism juridic sigur, pentru restituirea bunurilor transmise sau a
valorii lor.

Articolul 864. Obligaţia de restituire a bunului

(1) Comodatarul este obligat sa restituie, la expirarea termenului contractului de comodat,


bunul primit in folosinta gratuita.
(2) In cazul in care contractul de comodat nu are stabilit un termen, comodatarul este obligat sa
restituie bunul la sfirsitul valorificarii lui in scopul mentionat in contract. Comodantul poate cere restituirea
bunului mai devreme daca a trecut o perioada suficienta pentru valorificarea lui.
(3) Daca termenul contractului de comodat nu poate fi stabilit in baza scopurilor de utilizare a
bunului, comodantul este in drept sa ceara restituirea bunului in orice moment.

1.Reieşind din art.864 CC comodatul poate fi încheiat atât pe un anumit termen stabilit la acordul părţilor,
cât şi fără indicarea termenului. În acest context termenul nu este o condiţie esenţială a contractului.
2.Restituirea bunului apare ca una din principalele obligaţii care reiese din esenţa şi natura comodatului. Ea
este expres prevăzută atât în definiţia legală a comodatului din art.859 cât şi în art.864 întitulat „Obligaţia de restituire
a bunului” în temeiul căruia comodatarul este obligat sa restituie, la expirarea termenului contractului de comodat,
bunul primit in folosinţa gratuita. În cazul în care contractul de comodat nu are stabilit un termen, comodatarul este
obligat sa restituie bunul la sfârşitul valorificării lui în scopul menţionat în contract. Comodantul poate cere
restituirea bunului mai devreme daca a trecut o perioada suficienta pentru valorificarea lui. Daca termenul
contractului de comodat nu poate fi stabilit in baza scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este in drept sa
ceara restituirea bunului in orice moment.
În lumina acestei obligaţii, care este conformă principiului executării în natură a obligaţiilor de a face,
comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau echivalentul în bani a bunului transmis în
folosinţă, dacă restituirea în natură este posibilă. Dacă lucrul a fost deteriorat din culpa comodatarului el este obligat
să-l repare şi să-l restituie în natură. Restituirea se face comodantului, reprezentanţilor sau moştenitorilor săi, la locul
stabilit de contract sau la locul domiciliului comodantului. O dată cu restituirea lucrului se vor restitui şi fructele
acestuia.
3. De obicei, reieşind din practica contractuală contractul de comodat se încheie ţinând cont de durata de
amortizare a bunurilor, precum şi a scopurilor de utilizare a lor. Însă legea permite la acordul părţilor atât stabilirea
unui anumit termen, cât şi neindicarea termenului concret. Din acest motiv, comodantul poate în orice moment sa
ceara restituirea bunului, ceea ce ar însemna realizarea dreptului său dispoziţie asupra bunului. Acest drept nu este
condiţionat de o eventuală încălcarea de către comodatar a obligaţiilor contractuale, şi nu reprezintă rezilierea
unilaterală a contractului. Comodantul nu este investit cu dreptul de reziliere unilaterală a contractului, deaceea el
poate cere rezilierea contractului numai în temeiul Art. 886 Cod Civil.

Articolul 865. Retentia bunului

Comodatarul nu are dreptul de retenţie a bunului pentru creanţele fata de comodant, cu excepţia
creantelor privind cheltuielile extraordinare, necesare si urgente făcute pentru conservarea bunului.

1.Comodatarul are un drept de retenţie asupra lucrului până la plata de către comodant a cheltuielilor
extraordinare, necesare şi urgente făcute pentru conservarea bunului. Această declaraţie este expres prevăzută în art.
865. care indică că comodatarul nu are dreptul de retenţie a bunului pentru creanţele fata de comodant, cu excepţia
creanţelor privind cheltuielile extraordinare, necesare şi urgente făcute pentru conservarea bunului.
Comodatarul nu poate reţine bunul împrumutat după expirarea termenului nici chiar dacă are o creanţă
împotriva comodantului, neputînd invoca compensaţia ca efect al stingerii obligaţiilor prevăzută în art. 651-659 CC,
deoarece compensaţia operează numai când este vorba de datorii reciproce ce au ca obiect bunuri fungibile de aceeaşi
specie. Iar după cum am menţionat comodatul are ca obiect doar bunuri nefungibile.

Articolul 866. Dreptul de reziliere a contractului de comodat

Comodantul poate rezilia contractul de comodat daca:


a) in virtutea unor circumstanţe neprevăzute, comodantul insusi are nevoie de bun;
b) comodatarul foloseşte bunul neconform destinaţiei stabilite in contract, da bunul, fara
acordul comodantului, in folosinţă unui terţ sau supune bunul unui pericol mare, ca urmare a
nemanifestarii prudentei cuvenite;
c) comodatarul a decedat;
d) comodatarul persoana juridica si-a încetat activitatea.

1. Articolul comentat indică atât temeiurile de reziliere anticipată a contractului din iniţiativa comodantului,
cît şi temeiuri de stingere necondiţionată a raporturilor de comodat.
Primele două formează temeiuri ce ţin de dreptul comodantului, iar ultimele două fac parte din categoria
temeiurilor generale de stingere a obligaţiilor civile (Art.664 Cod Civil).
Rezilierea în baza temeiului de apariţie a unor circumstanţe neprevăzute, în urma cărora comodantul insusi
are nevoie de bun, presupune existenţa unei situaţii, când comodantul purcede la reziliere unilaterală pe motivul unei
stringente necesităţi de bun. Însă acest drept nu trebuie să afecteze interesele legitime ale comodatarului, mai ales în
cazurile când se stabileşte un raport în termen. Cerinţa de reziliere în baza unui astfel de temei urmează să se
conformeze normelor generale ale Codului Civil despre stingerea obligaţiilor.
Următoarele trei temeiuri de reziliere indicate în p. b) a articolului comentat sînt analogice cu cele prevăzute
în Art.906 Cod Civil (vezi comentariul articolului).
În înţelesul punctelor c) şi d) decesul comodatarului şi a încetării activităţii persoanei juridice (Art.86 Cod
Civil), nu se admite transmiterea drepturilor şi obligaţiilor ce reies din contractul de comodat în ordinea succesiunii,
analogic raporturilor de locaţiune (Art. 902 Cod Civil).

S-ar putea să vă placă și