COMUNICAREA EFICIENTĂ

- PREZENTARE ALR – 24.02.2007

CUPRINS

1.Dimensiuni psihologice ale limbajului educaţional

2.Calităţi ce trebuie cultivate copilului pentru a comunica
eficient
3.Modalităţi de comunicare eficientă acasă şi la şcoală

REFERENT

Cioacă Beti-Ana

1
1.Dimensiuni psihologice ale limbajului educaţional

A comunica înseamnă schimb de idei, impresii,

sentimente, a fi în mijlocul evenimentelor, a avea parteneri
de dialog.” Comunicarea presupune asocierea
elementelor cognitive şi afective cu scopul de a transmite
informaţii, a inspira credinţe, a induce emoţii sau a
evidenţia comportamente printr-un proces alternant de
relaţii între scris , vizual,nonverbal,vocal,auditiv,simbolic şi
comportamental” (Level şi Galle).
Comunicarea se poate iniţia verbal, nonverbal sau
paraverbal prin cele 6 componente : emiţător, receptor,
mesaj,canal,cod, feed-back.
Limbajul este activitatea de comunicare a gândirii
prin semne.Limbajul se învaţă în timp, formarea
conceptelor presupunând un efort laborios.Vorbirea
evoluează dinspre concret spre abstract.Limbajul şi
gândirea sunt în relaţie simbiotică. „O boală a limbajului
este acelaşi lucru cu o boală a gândirii” (Max
Muller).Cuvintele sunt rezonatori ai sentimentelor.În
comunicare este importantă distanţa dintre „actorii”
dialogului, canalul de comunicare, codul folosit( oficial sau
secret), contextul (formal,informal) , bruiajele,prejudecăţile
şi nu în ultimul rând efectul de bumerang
(retroacţiunea).În comunicare este importantă şi
anticiparea scopului.
Comunicarea didactică este una instrumentală,
direct implicată în procesul sistematic de învăţare.În
comunicarea didactică, pe lângă actorii principali
(profesori-elevi), pot fi şi alţi actori : elev-elev, carte-.
elev,părinte-copil,iniţiatul şi ucenicii.Comunicarea
didactică vizează în primul rând înţelegerea, profesorul

2
fiind filtrul care selecţionează, organizează şi
personalizează informaţia.
Spre deosebire de cadrul didactic obişnuit,noi nu
avem o programă şcolară şi nu etichetăm copilul ca „ bun”
sau „rău”.În ceea ce facem noi, recuperarea limbajelor,
poate mai importantă decât informaţia este nonverbalul
(tonul vocii,mimica,gestica, starea de relaxare şi empatie)
şi paraverbalul (tonul vocii, pronunţia, intensitatea vocii,
debitul, pauzele).Comunicarea noastră cu copilul aflat în
terapie are un conţinut afectiv-atitudinal, unde ponderea
comunicării ar fi : 7 % verbal,38% paraverbal şi 55 % non
verbal.
Randamentul comunicării cu copilul aflat în
terapie nu se reduce doar la formule verbale , ci la
formarea de atitudini (faţă de sine şi faţă de ceilalţi)
Se ştie deja formula :
- reţinem 10 % din ce citim
- reţinem 20 % din ce auzim
- reţinem 30 % din ce vedem
- reţinem 50 % din ce vedem şi auzim
- reţinem 80 % din ce spunem
- reţinem 90 % din ce spunem şi facem în acelaşi timp.

Scopul activităţii logopedice este să spună şi să

acţioneze în acelaşi timp, lăsându-i sau oferindu-i
instrumentele de autoevaluare.Copiii se redescoperă prin
limbaj şi se fac cunoscuţi lumii prin limbaj.Relaţiile afective
pozitive între logoped şi subiectul terapiei eficientizează
munca terapeutului.Comunicarea cu copilul aflat în terapie
se bazează pe respect şi încredere, noi fiind partenerii lui
în reeducarea limbajului.

3
2. Calităţi ce trebuie cultivate copilului pentru a comunica
eficient

Limbajul copilului evoluează rapid.Pe la 3 ani copilul

se poate face înţeles de către adulţi, iar între 3 – 6 ani,
odata cu intrarea în colectivităţile din grădiniţe, copilul
dezvoltă abilităţi lingvistice în contact cu alţi copii şi cu
cadrele didactice din grădiniţe.Drumul de la EU spre TU şi
EL este în lumea concretului imediat.Curiozitatea se
amestecă cu dorinţa de a comunica şi „a se
expune”.Întrebările „dece,cum,pentru ce” pigmentează la
început relaţiile sale cu lumea, iar răspunsurile conduc la
îmbogăţirea limbajului.În jurul vârstei de 6 ani copiii
reuşesc să comunice gânduri şi impresii,pot povesti
istorioare simple. Numai prin stimulare verbală , cu
ajutorul adultului, copilul va deveni posesorul unui limbaj
adecvat varstei.
Copilul care vine în cabinetul logopedic este
marginalizat în colectivitate şi atunci se închide în sine,
uneori refuzând să comunice,
Iată un mic tablou al comportamentului copilului cu
tulburări de limbaj:
1. se simte inferior
2. abandonează uşor sarcini care presupun un efort mai
intens
3. se simte vinovat când nu reuşeşte ceva
4. se compară cu alţi copii
5. nu-şi exprimă părerea
6. se adaptează greu la situaţii noi
7. uneori se manifestă agresiv
8. vrea să fie plăcut şi încearcă să iasă în evidenţă prin
bufonerii
9. este gelos când atenţia părinţilor se îndreaptă spre un
alt copil

4
 10. nu se apără când este certat

Ce ar trebui să facem ca să retuşăm acest tablou ?

I. dacă are o percepţie negativă a propriei persoane,

ar trebui să-i evidenţiem calităţile şi să-i încurajăm
reuşitele,chiar dacă ele par minore
II. dacă are atitudinea unui învins permanent, copilul
trebuie încurajat; trebuie subliniat că a greşi este
omeneşte şi trebuie orientat spre activităţi care nu
solicită competiţia şi unde are aptitudini; dacă
copilul refuză să lucreze spunând „nu pot” sau „nu
ştiu” copilul trebuie învăţat cum să procedeze,tu
ca logoped, în parteneriat cu părintele
demonstrându-i, dându-i indicaţii exacte
III. dacă refuză participarea la activităţile grupului,
copilului trebuie să i se lase timp să se
obişnuiască cu sarcina şi cu colectivul; copilul de
acest fel nu trebuie antrenat în jocuri care
presupun competiţia

Ceea ce ar trebui să ştie părinţii şi educatorii este că

acestui copil cu dizabilităţi în comunicare datorită limbajelor
deteriorate trebuie să li se dezvolte încrederea în propriile
forţe, răbdarea de a duce un lucru început la bun
sfârşit.Copilului trebuie de asemenea să i se dezvolte
capacităţile empatice („Tu cum te-ai simţi dacă ţi s-ar
întâmpla aşa ceva ?”).
Reţeta comunicării eficiente cu copilul aflat în terapie
logopedică ar fi :
1.mesajul să fie simplu
2. solicitările să fie date gradat

5
3. orice cuvânt sau acţiune realizată corect să fie însoţită de
laudă
4.folosirea unui ton adecvat : mai ferm când este vorba de o
comandă şi o frazare caldă , pozitivă când i se permite să
facă un lucru dorit

3.Modalităţi de comunicare eficientă la şcoală şi acasă

Copiii care sunt subiectul activităţii terapeutice

logopedice prezintă – în general – dificultăţi de adaptare la
exigenţele procesului formativ-informativ.Pentru a descifra
mecanismul insuccesului trebuie să ştim cauzele şi condiţiile
dificultăţilor lor de adaptare.Prin ceea ce facem noi,
profesorii logopezi, vizăm restabilirea echilibrului dintre copil
şi şcoală, succesul şcolar putând fi definit ca acea
concordanţă între capacităţile şi interesele copilului şi
exigenţele şcolare.Sunt mulţi pedagogi care gândesc că
succesul şcolar este garantat doar de nivelul inteligenţei,
uitând că din constelaţia reuşitei lipsesc anumite verigi
importante. Tulburările de limbaj pot conduce spre tulburări
de învăţare.
A reuşi o anumită performanţă şcolară implică un
anumit nivel al dezvoltării maturităţii şcolare, în cadrul
acestui concept vorbind de :
- abilităţi cognitive
- maturitate fizică
- maturitate socială
- maturitate afectivă
Dacă un copil nu este dezvoltat din punct de vedere
biologic, el va obosi repede şi va avea o capacitate

6
atenţională scăzută.Un copil cu imaturitate socială va avea
un comportament dominat de lipsa de răbdare, de toleranţă
scăzută la frustrare, de instabilitate emoţională.Dar, există şi
acei copii, subiecţii terapiei logopedice, care deşi sunt maturi
biologic şi socio-afectiv, prezintă performanţe şcolare
scăzute tocmai datorită deteriorării instrumentului de
comunicare.
Când formăm limbajul unui copil trebuie să ţinem cont
de nivelul actual de competenţă lingvistică, de nivelul real de
competenţă, dar şi de nivelul potenţial de competenţă.În faza
iniţială ( de pretest) descoperim posibilitatea copilului de a se
juca în lumea sunetului.În faza de formare, oferim copilului
acele strategii şi modalităţi de a jongla în lumea sunetelor şi
cuvintelor.Iar în ultima fază, de post test demonstrăm
capacitatea reală a copilului de a comunica coerent.Ceea ce
trebuie respectat în etapa de formare este principiul paşilor
mici şi evitarea formării inhibiţiei omogene(imaginea vizuală,
acustică şi fonoarticulatorie).Activitatea de recuperare a
limbajelor întârziate şi/sau alterate trebuie să conducă la
reducerea anxietăţii copilului, la creşterea motivaţiei
intrinseci şi a performanţei în actul de comunicare.
O comunicare ineficientă este rezultatul al unui sumum
de factori :
1. critica – evaluarea negativă a limbajului de către ceilalţi
(„Nu te străduieşti destul” sau „Tu poţi,dar nu vrei”)
2.etichetarea – folosirea etichetelor de către cei cu care vine
în contact („Vorbeşti ca un debil mintal” sau „Nu vezi ce prost
eşti, nu poţi să legi două cuvinte”)
3.Oferirea de sfaturi – („Dacă aş fi în locul tău, nici nu aş
deschide gura”)
4.Ameninţări –(„Dacă nu începi să vorbeşti corect, nu o să
mai primeşti ...”)
5.Moralizarea – („Ar trebui să te străduieşti mai mult”)
6.Argumentarea logică – („Uite cum stau lucrurile : faci un
mic efort şi vei vorbi mult mai bine”)

7
 În cartea „Comunicarea eficientă cu copiii – acasă şi la
şcoală” de Adele Faber şi Elaine Mazlish (Ed.Curtea Veche
– 2002) se prezintă câteva reţete pentru rezolvarea
diferitelor situaţii care conduc la insucces şcolar.La un
moment dat autoarele spun că un copil nu trebuie întrebat
despre ceea ce simte sau ce emoţii trăieşte, aceste întrebări
conducând la inhibarea comunicării copil-adult.
O temă importantă a comunicării eficiente cu adultul ar fi
identificarea sentimentelor copilului chiar printr-un sunet sau
cuvânt sau oferirea unui suport imaginativ pentru rezolvarea
conflictelor („creionul vrăjit”).De asemenea în această carte
se găsesc alternative pentru critici şi suport pentru
încurajare.
Noi, profesorii logopezi, mediatorii între limbaje obosite,
suferinde, şi lumea reală trebuie să ne găsim în acea stare
empatică cu fiecare caz, rezolvând frusatrările şi redându-i
copilului încrederea în sine, încredere care va conduce în
cele din urmă la performanţă şcolară şi echilibrarea dintre
EU şi LUME.

Cioaca Beti-Ana
psiholog-logoped
Centrul Logopedic Interscolar Nr.4
sector 3 - Bucuresti