Sunteți pe pagina 1din 3

SĂ CLĂDIM ÎMPREUNĂ CEI 7 ANI...

DE-ACASĂ

Prof. Înv. Preșc. Zamfir Monica


,,Eu sunt copilul! Tu ţii în mâinile tale destinul meu.Tu determini
în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri
care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă , te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru
lume". ( ,,Child's Appeal”, Mamie Gene Cole)

Realitatea de zi cu zi a familiilor de astăzi este diferită de cea a generaţiilor anterioare.


Părinţii îşi petrec din ce în ce mai puţin timp alături de copiii lor, majoritatea confruntându-se
cu problema echilibrării atribuţiilor din cadrul familiei cu cele de la serviciu. Cu toate acestea,
părintele trebuie să-și facă timp pentru copilul său, căci educația unui copil nu se limitează
doar la a-l învăța să scrie, să citească și să calculeze, ci trebuie să învețe și cum să se comporte
cu ceilalți, iar asta e răspunderea familiei.Copilul trebuie obișnuit de mic cu bunele maniere,
cheia către succesul lui social.

Un copil manierat se va descurca mai bine în relațiile sociale și se va simți mai confortabil
în prezența celorlalți decât unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de-acasă. Probabil că cea mai bună
modalitate de a-l obișnui cu bunele maniere este ca părinții să fie un bun model pentru el.
Copilul trebuie să învețe lucrurile simple încă de la vârste fragede: să salute, să spună "te rog"
și "mulțumesc". Dar buna creștere nu trebuie să se oprească aici.
Va trebui să știe ce se cuvine și ce nu la masă, într-o vizită, la o petrecere și chiar într-o
discuție cu un prieten apropiat. Bunele maniere îi modelează comportamentul în societate și îl
învață ce înseamnă respectul. Iar copiii respectuoși vor fi tratați cu respect. Așadar, cum îl
înveți bunele maniere?

A-l învăța pe cel mic bunele maniere este un proces zilnic, care va dura în timp. Iată câteva
,,sfaturi” în acest sens:

 Chiar dacă a greșit de câteva ori, nu te grăbi să tragi concluzia că este prost crescut sau că tu
ai uitat ceva foarte important. Este posibil să aiba nevoie doar de una doua lecții de bune
maniere pentru ca problema să se rezolve.
 Explică-i clar și învață-l ce anume trebuie să facă sau nu.
 Dacă cel mic își exprimă sentimentele folosind expresii sau atitudini mai puțin politicoase, nu
i-o reteza scurt, ci încearcă să reformulezi.
 Fii înțelegător și acceptă-i greșelile. Amintește-ți că nu este încă suficient de matur pentru a
ști bine cum trebuie să se comporte în anumite situații. Și noi, adulții, greșim adeseori...
 Educația se face doar acasă, cu discreție, în familie. Nu îi ține prelegeri și nu îl critica în
public, nu îl umili și nu îl jigni față de străini, chiar dacă greșeala a fost destul de mare. A-i
face lui o scenă de față cu alții dovedește că nici tu nu ai prea fost atent la lecțiile de bune
maniere.
 Fii consecvent. L-ai învățat de la doi ani să spună "te rog" și "mulțumesc"? La 6 ani este
evident că ar trebui să le folosească.
 Oricum, procesul de educație nu se oprește la o anumită vârstă. Nu e niciodată prea târziu ca
să învețe ceva!

Pana la 3 ani, chiar dacă cel mic este năzuros, obraznic sau supărăcios, nu trebuie să
confunzi comportamentul lui cu lipsa de maniere - este o etapă firească a dezvoltării sale.
Pana la această vârstă nu te aștepta să cunoască și să respecte mai mult de una - două reguli de
politețe. Desigur, nu este prea devreme să îl înveți să utilizeze formule ca "te rog",
"mulțumesc", "bună ziua", "la revedere". Încurajează-l să le folosească nu doar cu străinii, ci
și în familie.

Între 3 si 5 ani,cu puțină creativitate, îl poți ajuta pe micuțul tău de să înțeleagă de ce unele
lucruri trebuie făcute într-un anume fel. Joaca este cel mai simplu mod. Inventează jocuri în
care el să fie actorul principal. Propune-i să fie gazdă și tu musafir. Va învăța cum să își
trateze invitații: să le servească prajiturele sau, pur și simplu, să poarte o conversație
politicoasă. Găsește și alte situații în care el să aivă diverse roluri: poate fi vânzător sau
cumpărător într-un magazin, poate fi patron sau angajat, șofer sau prietenul unei persoane
importante pe care el o admiră.
El se va distra, iar tu îți vei atinge scopul: cu fiecare rol jucat, micuțul va deveni tot mai
conștient de modul în care acțiunile și cuvintele sale afectează sentimentele celor din jur.

Între 5 si 7 ani, odată ce încep să meargă la grădiniță, cei mici devin tot mai independenți.
Pentru că nu vei fi tot timpul alături de el, va trebui să îi dezvolți mai mult capacitatea de a
comunica cu cei din colectivitate, copii și adulți. Acum ar trebui să cunoască și să respecte
manierele de baza la masă, să poarte o conversație cu adulții, să știe cum să facă și cum să
primească un compliment.
De acum înainte va participa mai activ la reuniunile de familie, la vizite, la aniversari. Poți
începe să îi supraveghezi intervențiile în discuții și să îi explici că este politicos să îl lase pe
celălalt să termine ce are de spus. Folosește-te de exemple din viața de zi cu zi, de la gradiniță,
de pe stradă . Când greșește, atrage-i atenția și amintește-i ce are de facut.

Intre 8 si 10 ani, este vârsta la care cei "7 ani de acasă" trebuie să se fixeze definitiv în
comportamentul copilului . Metoda pe care o poți folosi este cea clasică, adică a unei continue
repetiții. Dacă până acum i-ai mai trecut, uneori, cu vederea lipsa de bună cuviință, acum a
venit momentul când trebuie să fii mai categoric. În unele cazuri poți recurge chiar la mici
pedepse (îi interzici, de exemplu, televizorul, nu îl mai lași să iasă afară la joacă cu prietenii,
etc.).
De asemenea, dacă într-o anumită împrejurare s-a comportat ireproșabil, merită o
recompensă cât de mică. Dacă a greșit, nu îl critica de față cu alte persoane străine. La această
vârstă se simte foarte stanjenit dacă i se face morala în public și va avea tendința să procedeze
exact pe dos. Continuă să îi cultivi respectul pentru cei din jur.

Fiecare moment poate fi un prilej din care copilul să înveţe, de aceea exemplele pot apărea în
orice situaţie. Trebuie doar ca atenţia să fie îndreptată asupra „semnalelor” pe care le trimit
copiii, pentru a putea profita de „vârsta de aur” a copilăriei, când cei mici sunt curioşi, dornici
să înveţe, să descopere lumea.

Bibloigrafie:
1. Vrăsmaş Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţi părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti,
2002
2. P., Emil, R., Iucu, Educaţia preşcolară în România, Polirom, 2002