Sunteți pe pagina 1din 3

CALITATE ŞI EFICIENŢĂ ÎN ÎNVĂŢARE PRIN EXPLORAREA ŞI UTILIZAREA

RESURSELOR OFERITE DE NATURĂ

Copilul se naşte cu capacitatea de a învăţa, dar şansa supravieţuirii, a umanizării şi socializării


lui depinde de contactul cu adultul, de mediul educaţional. Tot ceea ce poate realiza o fiinţă umană
depinde de învăţare, exerciţiu, muncă si creaţie. Niciodată nu este prea târziu pentru cunoaşterea,
stimularea, educarea şi dezvoltarea creativităţii.
Grădiniţa devine primul mediu organizat de maximă valorificare a resurselor multiple ale
copiilor, de stimulare a acestora. Copilul este prin natura sa un spirit creativ, datorită imensei sale
curiozităţi, a freamătului permanent pentru a cunoaşte ceea ce se petrece în jurul său.
Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult, ca vârsta care cuprinde cea mai importantă
experienţă educaţională din viaţa unei persoane, pe parcursul ei înregistrându-se ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea personalităţii umane şi una din cele mai semnificative achiziţii cu ecou
evident pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea nu putem face abstracţie de una din
dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii – creativitatea. Văzută
prin prisma personalităţii, creativitatea capătă sensul de potenţial creativ, de sumă de însuşiri sau
factori psihici ai unor viitoare performanţe. Educatoarei îi revine misiunea de a depista de timpuriu
posibilităţile creative ale copiilor şi de a crea condiţii optime de dezvoltare. Aşa cum muzica ne învaţă
să ascultăm iar pictura ne învaţă să privim, activitatile practice ne învaţă să acţionăm, să găsim calea
spre rezolvarea problemelor practice.
Locul activităţilor practice în formarea personalităţii copiilor rezultă în mod obiectiv din
adevărul: ,,Aud – uit, văd – ţin minte, acţionez – înţeleg’’. Activităţile practice desfăşurate cu copiii au
constituit una dintre modalităţile de cunoaştere a copilului, a individualităţii fiecăruia şi am reuşit să
promovez independenţa în gândire, în creaţie şi acţiune, în raport cu interesele şi aptitudinile fiecăruia
. Stimularea potenţialului creativ prin activităţile practice se bazează pe următoarele principii:
- asigurarea conexiunii între diferitele categorii de activităţi în cursul zilei;
- stimularea potenţialului creativ al copiilor în realizarea unor lucrări, utilizănd cu
precădere materiale din natură;
- interdisciplinaritatea în cadrul activitaţilor practice.
Activităţile practice trebuie corelate cu celelalte activităţi din grădiniţă pentru a contribui la
stimularea potenţialului creativ, iar natura şi materialul bogat de care dispunem constituie un punct de
plecare în activitatea de creaţie.
În cadrul activităţilor practice, materia primă de bază cu care lucrează copiii o constituie
materialul din natură. Natura oferă copiilor materiale variate şi interesante, a căror observare,
colecţionare, sortare, conservare şi prelucrare contribuie la lărgirea orizontului de cunoştinţe, la
perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor, la stimularea creativităţii. Pentru a stimula potenţialul
creativ al copiilor prin activităţilae practice utilizănd materiale din natură, am parcurs cu aceştia mai
multe etape:
Etapa I - etape de pregătire a activitaţilor practice în care copiii participă direct la strângerea
materialelor din natură în cadrul unor activităţi şi plimbări. Profunda lor concentrare în activitatea de a
aduna cele mai reuşite materiale din natură a însemnat pentru ei o intensă activitate de observare, de
analiză, de selecţie a materialelor. Copiii au adunat frunze de diferite forme, culori şi mărimi, castane,
conuri de brad, ghindă, crenguţe uscate, pietre, etc. Analizând frunzele castanului şi-au imaginat că ar
semăna cu palma unei mâini cu degetele răsfirate, cu creasta cocoşului din ,, Punguţa cu doi bani’’, cu
rochiţa păpuşii. Castanele în învelişul lor ţepos ar putea fi buzdugane pentru zmei, arici, etc. În natură
copiii se manifestă deosebit, sunt mai activi, cu o permanentă bună dispoziţie şi cu un imens
neastâmpăr specific vârstei.
Etapa a II a este etapa în care am efectuat intuirea materialului confecţionat de către copii prin
manipulare, pentru antrenarea analizatorilor şi formarea reprezentărilor prin jocuri senzoriale. Primul
mijloc prin care copilul descoperă lumea îl constituie organele de simţ. El vede, apucă, miroase, gustă.
Astfel acumulează experienţă, iar cunoaşterea reală a materialelor din natură e condiţionată de
claritatea şi precizia senzaţiilor şi percepţiilor. De aici reiese necesitatea organizării unor jocuri
senzoriale specifice vârstei: ,, Săculeţul fermecat’’, ,, Ce ştii despre mine?’’, ,, Să facem ordine’’, etc.
Aceste jocuri senzoriale pot fi utilizate cu succes pentru trezirea, stimularea şi dezvoltarea interesului
de a cunoaşte, interes ce devine o ,, pârghie’’ psihologică pentru stimularea creativităţii.
Etapa a III a constă în perfecţionarea deprinderilor practice şi stimularea potenţialului creativ
al copiilor. Experienţa a dovedit că lucrându-se prea des după şablon, copiilor li se limitează
posibilitatea dezvoltării imaginaţiei şi gândirii. Prin diversitatea formelor, a coloritului şi a
posibilităţilor de îmbinare a materialelor din natură se deschide câmp larg manifestării imaginaţiei.
Permanent i-am stimulat pe copii să confecţioneze jucării din materialele colecţionate de ei sau pe care
le puneam eu la dispoziţie. Valorificând castane, ghindă, nuci, frunze uscate, seminţe, sâmburi, pene,
pietricele, etc. copiii au confecţionat în manieră proprie multe obiecte.
Etape a IV a constă în efectuarea de către copii a unor lucrări în grup. Activitatea pe bază de
cooperare, constituie un mod de învaţare cu deosebite valenţe educative în ceea ce priveşte
creativitatea. Copiii descoperă o nouă experienţă relaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea de a
studia, investiga şi căpăta încredere în capacităţile individuale şi ale grupului. Superioritatea grupului
se vădeşte atât prin soluţii originale şi lucrările realizate, cât şi pe plan educativ. În această etapă
accentul se pune pe realizarea creativă a temelor date, copiii având libertatea alegerii materialelor şi a
tehnicilor de realizare. Ei au redat original teme cum ar fi:,, Coş cu legume’’,
,,Copacul, toamna’’, ,, Vaza cu tufănele’’, ,, Tablou de toamnă”, etc.
Activitaţile practice desfăşurate cu copiii, având ca material de lucru ,, produsele naturii’’
oferă reale posibilităţi de stimulare a creativităţii în funcţie de cunoştinţe, de înclinaţii, de interese şi de
aptitudini. S-a constatat existenţa fenomenului creativităţii în stare potenţială la toţi copiii,
manifestarea lui înregistrând grade diferite, iar în acest sens se impune lăsarea unui ,,câmp liber’’ de
manifestare pe linia imaginaţiei, a fanteziei, a creativităţii. În stimularea creativităţii, importante sunt
deopotrivă metodele, relaţia educatoare – copil, atitudinea educatoarei şi atmosfera instaurată de
aceasta în sala de grupă.
În munca fiecărei educatoare trebuie să existe elementul creator, deoarece ea este cea care îl
stimulează, îl ajută şi îl încurajează pe copil în micile sale ,, creaţii’’.
Pentru a concretiza aceste conţinuturi am organizat diverse activităţi pe teme ecologice în
parteneriat cu familia şi comunitatea, pentru că şi aceştia trebuie să conştientizeze importanţa
ocrotirii mediului înconjurător pentru a şti ce să-i înveţe pe urmaşii lor. Contactul nemijlocit al copiilor
cu aceste activităţi sporesc eficienţa demersului educaţional, dat fiind cunoscută marea disponibilitate
a celor mici de a descoperii şi asimila tot ceea ce stârneşte curiozitatea lor vie. Activităţile cu conţinut
ecologic îşi găsesc finalitatea în comportamentele dobândite de copii : de a fi mai buni, mai sensibili
faţă de ambient, de a fi mai protectori, mai plini de solicitudine, de a acţiona mai disciplinat, de a fi
mai responsabil, mai plin de iniţiativă şi mai prompţi în respectarea unor reguli.
Natura dăruieşte şi inspiră, atrage dintotdeauna copiii, iar noi cadrele didactice avem menirea
să le îndrumăm primii paşi în universul ecologiei.
Oricând putem profita, într-o oarecare măsură, de vârsta micului preşcolar şi putem prezenta
natura cu secretele ei într-o manieră cât mai accesibilă şi plăcută. Aşa se poate face din mica fiinţă
umană, un mare iubitor al naturii, şi nu în ultimul rând, un protector al ei.

BIBLIOGRAFIE:
 Matei, N.C., 2011, ,Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ’’, E.D.P.,
Bucureşti
 M.E.N., 2008 – „Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani”,
PRET
 Revista ,,Învăţământul preşcolar’’, nr.3-4, 1996.