Sunteți pe pagina 1din 12

Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

PRINCIPII – S RAMÓN Y CAJAL

1. Celularitate – “Celula nervoasă este elementul funcţional şi structural


fundamental al creierului.”
2. Comunicare sinaptică – “Terminaţiile unui neuron comunică cu dendritele
altui neuron prin structuri specializate”, denumite ulterior sinapse de către
Sherrington.
3. Specificitatea conexiunilor – “Neuronii nu formează sinapse în mod aleator.”
4. Polarizare dinamică – “Semnalele dintrun circuit neural se propagă într-o
singură direcţie […] Informaţia circulă dinspre dendritele unui axon înspre
corpul celular şi apoi de-a lungul axonului către terminaţiile presinaptice […]”

1. CELULARITATE

STRUCTURA NEURONILOR

Structura neuronilor – perikarionul:

 corpi Nissl la baza dendritelor, nu şi în conul axonal


 REN abundent
 aparat Golgi - bine dezvoltat
 vezicule delimitate de endomembrane
 lizozomi
 mitocondrii
 picături lipidice
 incluziuni
 pigmentare
 lipofuscina
 neuromelanina
 corpi Marinesco (incluziuni nucl.)
 hialine
 nucleu mare, rotund, eucromatic, “veziculos”
 nucleol vizibil
 centrioli - rol în organizarea microtubulilor
 citoscheletul este alcătuit din:
 microtubuli şi proteine asociate (MAP)
 filamente intermediare (neurofilamente)
 microfilamente actină

1
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

Structura neuronilor – dendritele:

 prelungiri ale somei – preiau şi integrează informaţia


 conţin corpi Nissl şi organite, abundente la baza dendritei şi din ce în ce mai
puţine distal (diametru descrescător); elemente de citoschelet.
 transport dendritic anterograd (10 µm/h) pentru proteine şi organite, dar şi
retrograde
 spini dendritici - specializări cvasipermanente care primesc sinapsele
excitatorii:
 până la 40.000/neuron. 0,5-1 µm.
 “aparatul spinului” – stive de cisterne REN
 conţin şi actină, poliribozomi, vezicule cu neurotransmiţători şi vezicule
de endocitoză
 domenii specializate în recepţionarea semnalelor sinaptice, ce îşi
modifică morfologia
 implicate în potenţarea pe termen lung a transmiterii sinaptice (LTP).
 plasticitate sinaptică → memorie, învăţare

Structura neuronilor – axonul:

 prelungire unică cu diametru constant – conducerea unidirecţională a


potenţialului de acţiune
 con de emergenţă axonală – integrează informaţia primită de către neuron,
declanşează PA. Domeniu distinct dpdv molecular
 segmentul de conducere - mielinic sau amielinic
 arborizaţia terminală cu ramuri ce sfârşesc în butoni
 transportul axonal
 transport anterograd
 lent al proteinelor şi microfilamentelor (1 -3 mm/zi),
 intermediar (mm/h) al mitocondriilor şi
 rapid (100-400 mm/zi) al veziculelor cu mediatori.
 transport retrograd al veziculelor delimitate de endomembrană
 proteine motorii: kinezina (anterograd) și dyneina (retrograd)

POLARIZAREA NEURONULUI

 domenii axonal și somato-dendritic


 polarizare a moleculelor exprimate (receptorii NMDA, GluR)
 sinapsele ~ joncţiunilor strânse, nu contribuie la menţinerea polarizării
 diferenţe: polul apical nu vine în contact cu mediul

2
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

CLASIFICAREA NEURONILOR

 număr de prelungiri:
 n. bipolari – căi senzitive:
 în retină
 neuronii olfactivi
 n. multipolari – cei mai numeroşi
 n. pseudounipolari - un trunchi comun care se ramifică apoi in “T”
 ggl. spinali senzitivi

 topografie:
 n. senzitivi – conduc informaţie către SNC
 n. motori – conduc informaţie dinspre SNC către cel. efectoare
 interneuroni – interconectează alţi neuroni

 morfologie:
 n. piramidali – n. efectori ai cortexului: multipolari, perikarion mare,
dendrită mare apicală
 n. granulari – interneuroni mici
 cel. Purkinje – cerebel, dendrite f. ramificate
 cel. stelate – ex.: cel amacrine “starburst”din retină. Interneuroni.

 lungimea axonului:
 n. de proiecţie (Golgi I) – axon lung, senzitivi sau motori
 n. de asociaţie (Golgi II) – interneuroni

 învelişul axonului:
 n. mielinizaţi
 n. nemielinizaţi

3
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

2. COMUNICARE SINAPTICĂ

 sinapsa – joncţiune intercelulară specifică neuronilor


 realizează transmiterea unidirecţională a impulsurilor nervoase, cel mai frecvent
prin substanţe solubile – neurotransmiţători

CLASIFICAREA SINAPSELOR

 Cf. mecanismului de transmitere:


 sinapse chimice (cu neurotransmiţători)

Sinapsa chimică – MET:

 buton presinaptic (axon): mitocondrie, vezicule sinaptice, REN,


microtubuli, neurofilamente
 spaţiu sinaptic, 20-30 nm, electronodens, cu filamente
 elem. postsinaptic - poate fi spin, dendrită, somă, axon. Cu
mitocondrii, neurofilamente

Sinapsa chimică – funcționare:

1. depolarizarea membranei presinaptice induce…


2. …deschiderea de scurtă durată a canalelor de calciu
3. influxul de calciu declanșează exocitoza veziculelor sinaptice și…
4. …eliberarea moleculelor de neurotransmițător
5. neurotransmițătorul interacționează cu receptorii și
6. …determină depolarizarea membranei postsinaptice
7. refacerea membranei la nivelul depresiunilor tapetate

 sinapse electrice (prin joncţiuni gap) - foarte puţine în SNC


 sinapse mixte (cuplaj între sinapsa electrică și cea chimică). Sunt rare:
nucleii vestibulari laterali, nucleii tractului mezencefalic al trigemenului.

 clasificarea morfologică (ultrastructurală) – Gray:


 sinapse asimetrice – material electronodens mai gros pe memb.
postsinaptică, spaţiu sinaptic 30nm
 sinapse simetrice – material electronodens de grosime egală pe membr.
pre- şi postsinaptică, spaţiu sinaptic 20nm

Aspectul veziculelelor sinaptice:


 v. clare, sferice, 40-60 nm – acetilcolina
 v. clare, turtite, 20-60 nm – neurotransmiţători inhibitori
 v. cu miez dens, sferice, 40-60 nm – catecolamine
 v. cu miez dens, sferice, mari (80-100 nm) şi halou clar – neuropeptide

4
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

 clasificarea morfofuncţională:
 excitatorii - asimetrice, cu vezicule, efect de depolarizare (creşterea PR)
a membranei postsinaptice - potenţial postsinaptic excitator (EPSP)
 inhibitorii - simetrice, v. clare sferice sau turtite, efect de hiperpolarizare
(scăderea PR) - potenţial postsinaptic inhibitor (IPSP)

Tipul de receptori postsinaptici determină efectul transmiterii sinaptice

 sinapse continue (discoidale) – morfologie uniformă în secţiune


 sinapse perforate – mai multe zone electronodense în aceeaşi sinapsă.
Posibil rol în plasticitatea sinapselor şi potenţare pe termen lung (LTP)

 clasificarea topografică:

1. tipurile “clasice” (cele mai frecvente):


 axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - numai
excitatorii
 axodendritice
 axosomatice
 axoaxonice - numai inhibitorii (cu segmente nemielinizate ale
axonului postsinaptic)

2. tipurile noi de sinapse (de regula inhibitorii):


 dendro-
 dendritice
 somatice
 axonice
 somato-
 dendritice
 somatice
 axonice

3. sinapse speciale (participă concomitent mai multe prelungiri):


 reciproce - dendrodendritice; 2 sinapse învecinate ce conduc
impulsul nervos în sens invers
 în panglică (în retină) - axodendritică; participă 1 axon si 2 dendrite
foarte apropiate între ele; Axonul prezintă pe linia mediană o
densificare în formă de panglică
 s. serială - axoaxonică; o înşiruire de sinapse axoaxonice

5
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

NEUROTRANSMIȚĂTORI

 mediatori chimici ai transmisiei sinaptice


 au efect rapid (latenţă 1-2 ms) şi localizat (sinaptic)
 criterii
 sunt sintetizaţi în neuron
 prezenţi în elementul presinaptic şi eliberaţi în cantităţi suficiente pentru
declanşarea unui răspuns mediat de receptorii de pe versantul
postsinaptic
 administrarea exogenă are efecte similare cu eliberarea endogenă
 există mecanisme biochimice pentru inactivarea neurotransmiţătorilor din
spaţiul sinaptic
 sisteme de neuroni ce folosesc acelaşi neurotransmiţător: noradrenergic,
dopaminergic, serotoninergic, colinergic

Neurotransmițătorii:

 NT inhibitori:
 GABA (acid γ-amino-butiric)
 glicina
 purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)

 NT excitatori:
 glutamat
 aspartat
 taurina

 NT cu efecte dependente de tipul receptorului:


 acetilcolina
 monoamine
 noradrenalina
 serotoninaa
 dopamina

NEUROMODULATORI

 durată mai mare a efectului, latenţă mai mare


 acţiune mai puţin localizată (acţionează asupra mai multor neuroni)
 o substanţă poate acţiona ca neurotransmiţător, neuromodulator sau
neurohormon (uneori)
 neuromodulatorii pot fi peptide comune cu sistemul neuroendocrin difuz:
colecistokinina, βendorfina, substanţa P, angiotensina, VIP
 efecte pe membrana presinaptică (modulează exocitoza) şi postsinaptică
(influenţează legarea mediatorilor de receptori)

6
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

Funcționarea sinapsei:

 un neuron foloseşte mai multe substanţe neuroactive (ex.: acetilcolină şi VIP)


 aceeaşi moleculă are efecte diferite în funcţie de context (în principal tipul de
receptor de care se leagă)

Dopamina:

 dopamina coexistă în neuronii trunchiului cerebral cu peptide precum


colecistokinina
 funcţionează ca:
 neurotransmiţător când este eliberată de neuronii din substantia nigra
 neuromodulator: motivaţie, plăcere
 neurohormon eliberat din neuronii hipotalamici (nucleul arcuat) în
adenohipofiza (inhibă secreţia de prolactină)
 excită, inhibă sau modulează activitatea celulei ţintă, în funcţie de natura
receptorului din membrana postsinaptică

Substanțe neuroactive:

 monoamine:
 catecolamine - adrenalina, noradrenalina, dopamina
 amine din triptofan - serotonina, triptamina

 aminoacizi: aspartat, glutamat, GABA, glicina, taurina

 peptide:
 acţionează ca neuromodulatori: colecistokinina, endorfine, encefaline,
substanta P, VIP
 acționeaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina,
vasopresina

 purine: adenozina, AMP, ADP, ATP

 gaze: NO (oxid nitric), CO

7
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

Receptorul NMDA:

 NMDA (N-metil D-aspartat) este agonist


 rec. pt. glutamat, glicină (co-agonist)
 necesită şi depolarizarea membranei (eliminarea Mg++)
 produce potenţiale postsinaptice excitatorii
 contribuie la plasticitatea sinaptică prin creşterea conc. intracelulare de
Ca

LTP:

 potenţarea pe termen lung a transmiterii sinaptice (LTP)


 modificarea intensităţii potenţialului post-sinaptic (răspunsului) la stimulări
similare
 specificică / asociativă (semnale convergente provenite din mai multe căi
de semnalizare)
 precoce (declanşarea NMDR, ↑ conductanţa AMPAr) / tardivă
(modificarea proteinelor postsinaptice prin fosforilare; transmiterea
intracel. a semnalului → modificarea nivelului de expresie a proteinelor
sinaptice receptoare)
 duce la modificări morfologice ale sinapselor
 implicată în memorie/învăţare

8
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

CELULARITATE:

 neuroni
 celule gliale (neuroglie - Virchow, 1859)
 SNC (+ celule ependimare)
 SNP: celule Schwann, celule satelit

ASTROCITE

 20-50% din volumul creierului (celule gliale : neuroni 10:1)


 tipuri morfologice: protoplasmice (subst. cenuşie) şi fibroase (subst. albă)
 morfologie:
 celule stelate, cu prelungiri (observabil folosind impregnare argentică, nu
HE)
 nucleu rotund, eucromatic, fără nucleol
 a. fibros – subst. albă, prelungiri subţiri, puţin ramificate
 a. protoplasmatic – subst. cenuşie, prelungiri mai groase, foarte
ramificate
 ultrastructură:
 filamente intermediare 8nm – GFAP (Glial Fibrillary Acidic Protein); există
şi prelungiri fără GFAP, în formă de văluri
 granule de glicogen
 lamina bazală
 vezicule delimitate mb.

Astrocite – alte tipuri:

 glia limitans: situată subpial


 prelungirile astrocitelor formează un strat continuu la periferia SNC
 celule “în candelabru”, “penate”

 glia radială
 celule gliale prezente în cursul formării structurilor SNC, cu morfologie
bipolară
 în telencefal: o prelungire contactează suprafaţa ventriculilor cerebrali,
cealaltă ajunge subpial
 produce proteine de adeziune şi ale matricei extracelulare
 postnatal: celulele Bergmann în cerebel, celulele Müller în retină, glia
radială a girului dentat hipocampic

9
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

Astrocite – citoarhitectură:

 astrocitele protoplasmatice sunt organizate în domenii ce nu se suprapun


 sinapsele unui domeniu interacţionează cu un singur astrocit
 modularea transmiterii sinaptice?
 astrocitele vin în contact cu (aproape) toate componentele celulare ale
creierului:
 alte astrocite (joncţiuni gap)
 celulele ependimare
 neuroni (perikarioni, prelungiri, sinapse)
 oligodendroglie
 celulele endoteliale capilare
 astrocitele contactează capilarele din subst. cenuşie – “picioruşe vasculare”.
Induc formarea şi menţin bariera sânge-creier

Astrocitele:

 astrocitele nu prezintă PA, ci creşteri ale concentraţiei intracelulare de Ca2+


(“valuri de Ca2+”) → activarea căi de semnalizare intracelulară
 induse de neurotransmiţători eliberaţi (sinaptic şi extrasinaptic) de neuroni – ex.
Glu → rec. NMDA astrocitari. Alţi receptori: adrenergici, purinergici, GABA
 valurile se propagă prin joncţiuni gap inter-gliale

10
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

Funcțiile astrocitelor:

1. homeostazia mediului neuronal:


a. sechestrarea/redistribuţia K+ extracelular rezultat din PA neuronale
b. îndepărtarea neurotransmiţătorilor din sinapse: preiau glutamatul
sinaptic şi îl convertesc în glutamină → butonul presinaptic. Protejează
neuronii împotriva excitotoxicităţii (apoptoză neuronală datorată angajării
prelungite a receptorilor Glu în ischemia cerebrală)

2. suport metabolic pentru neuroni:


a. reglează fluxul sangvin cerebral local
b. produc lactat prin glicoliză → suport energetic pentru neuroni
c. sinteza precursorilor glutamatului şi GABA
d. detoxifierea amoniului
e. produc factori trofici pentru neuroni – NGF (Nerve Growth Factor),
BDNF (Brain-Derived Neurotrophic Factor), GDNF (Glial-DNF) etc.
Intervin în dezvoltarea SN, răspunsului regenerativ postlezional, dar şi în
condiţii bazale

Stimularea neuronală aferentă determină influx de Ca2+ în astrocite şi vasodilataţie


mediată de glutamat

3. modularea transmiterii sinaptice


a. eliberare de substanţe neuroactive: glutamat, taurină, ATP, peptide
(enkefaline, endoteline) indusă de valurile de Ca. Prezintă vezicule de
exocitoză şi moleculele necesare procesului.
b. diminuarea concentraţiei de neurotransmiţător în sinapsă: Glu prin
transportori, sau acetilcolină prin eliberarea de liganzi specifici

4. în dezvoltarea SN:
a. glia radială (în special) ghidează migrarea/creşterea axonală şi
dendritică
b. contribuie la sinaptogeneză, favorizând structurarea şi activitatea
sinapselor
c. celule stem gliale şi neuronale. În cursul dezv. SN glia radială se
poate diferenţia în neuroni

La om adult – zona subventriculară (pereţii laterali ai ventr. I şi II, girul dentat)


conţine celule ce se divid.

5. în circumstanţe patologice:
a. răspund la leziuni traumatice, inflamatorii, infecţii: astrocitoză/glioză
b. hipertrofia astrocitelor, creşterea cantitativă a filamentelor
intermediare, proliferare
c. proliferare şi în scleroza multiplă

11
Curs 13 – Țesutul nervos – note de curs

OLIGODENDROGLIA:
 celule gliale cu prelungiri mai puţin ramificate
 derivă din precusori comuni cu astrocitele
 MO:
 formă ovală
 nucleu rotund, heterocromatic, halou perinuclear
 prelungiri puţine, groase, puţin ramificate
 în apropierea corpilor neuronali (subst. cenuşie)
 interfasciculare (subst. albă), dispuse în şiruri
 ME:
 citoplasmă electronodensă
 nu au lamină bazală
 mitocondrii, RER, microtubuli

Oligodendroglia – funcții:
 realizează învelişul de mielină la nivelul substanţei albe a CNS. Exprimă proteine
specifice: MBP – proteina bazică a mielinei (Myelin Basic Protein)
 un oligodendrocit mielinizează mai mulţi axoni: prelungiri lameliforme, turtite
 ținta atacului autoimun în scleroza multiplă

MICROGLIA
 celule asemănătoare macrofagelor din alte ţesuturi. Sinonim: cel. Del-Rio – Hortega
 proteine de suprafaţă similare macrofagelor (CD68, CMH clasa II)
 derivă din precusori mezenchimali (hematopoietici) şi nu din neuroectoderm
 MO şi ME:
 formă eliptică
 nucleu eliptic, heterocromatic
 prelungiri multe, subţiri
 lizozomi

Microglia – funcții:
 principalele celule mediatoare ale răspunsului imun la nivelul SNC
 în condiţii bazale prezintă modificării ale lungimii proceselor şi endocitează diferite
elemente extracelulare
 vin în contact cu astrocite, neuroni, capilare sangvine
 în inflamaţii acute sau cronice ale SNC se activează şi fagocitează eventualele
microorganisme. Pot acţiona ca şi celule prezentatoare de antigen
 produc factori neurotrofici şi citokine ce influenţează activitatea neuronală sau pot
activa astrocitele
 diferenţierea din precursori medulari poate avea loc şi post-lezional

12