Sunteți pe pagina 1din 21

SLUJBA

SFINTEI CUVIOASE MUCENIȚE


ELISABETA
(5 / 18 iulie)
(28 septembrie / 11 octombrie)
(Duminica Pomenirii Soborului Sfinților Noi Mucenici și Mărturisitori)
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfințitului
NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete, „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”,


Edineț

2
LA VECERNIE

După obişnuitul psalm, se cîntă: unindu-te cu Ziditorul tău,


Fericit bărbatul..., starea întîi.
roagă-te pentru sufletele
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe noastre.
8, glasul 1-îi:
Cetatea cea aleasă cu
Podobie: Cetelor cerești...
mulțimea credincioșilor laudă
Cu credință să lăudăm astăzi nevoințele tale, cuvioasă
pe cuvioasa muceniță Elisabeta, muceniță Elisabeta, iar
care, luîndu-și crucea pe umerii mănăstirea Mariei Magdalena
săi, ascultătoare s-a făcut pînă la din Ghetsimani, avînd ca
moarte pentru Cel care mai întîi bogăție cinstitele tale moaște,
El ne-a iubit pe noi, strigînd culege tămăduiri și harul cel ce
tuturor: Cine mă va despărți de izvorăște totdeauna; drept
dragostea Lui? aceea, roagă-te neîncetat pentru
Veniți toți să alergăm toți cei ce săvîrșesc cu credință
împreună în chip tainic și, pomenirea ta cea pururea
luminîndu-ne cu luminile
cinstită.
credinței, să începem a lăuda pe
Ca o pîrgă bineprimită te-ai
cuvioasele mucenițe Elisabeta și
adus pe tine Domnului, cuvioasă
Varvara, care, împreună
muceniță, și, primind har
nevoindu-se, împodobite au fost
dumnezeiesc, te-ai arătat
de către Duhul și, săvîrşind
mîngîietoare și apărătoare celor
prăznuirea lor cea de peste an,
orfani și scăpătați, iar cu
să ne împărtăşim cu cuviință la
rugăciunile tale ai veselit inimile
pomenirea lor.
cele întunecate de mulțimea
Ostenindu-ţi trupul cu postul
și privegherea, cuvioasă păcatelor ale celor ce alergau la
muceniță, sufletul l-ai înviat, iar ajutorul tău; pentru aceasta,
cu vărsarea lacrimilor tale ai săvîrșind cinstită pomenirea ta,
stins aprinderea patimilor cu credință strigăm către tine:
trupești și te-ai făcut locaș roagă-te să se mîntuiască
Sfîntului Duh, pentru care, sufletele noastre.

3
Cu credință să lăudăm Dumnezeu, Celui ce S-a arătat
împreună cu mucenița Elisabeta mai întîi mucenic tuturor, de la
și pe pătimitorii Ioan, Care ai primit răsplata cea
Constantin și Igor, care cerească; noi însă, te rugăm, fii
binenevoindu-se, s-au încununat rugătoare și mijlocitoare pentru
de la Hristos Dumnezeu și se sufletele noastre.
roagă să se mîntuiască sufletele
Şi acum..., a Născătoarei:
noastre.
Mielușele cuvîntătoare ale Cine nu te va ferici pe tine,
Preasfîntă Fecioară? Sau cine
Păstorului Celui adevărat v-ați
nu va lăuda, preacurată
arătat, mult-pătimitoarelor
nașterea ta? Că Cel Ce a
cuvioase mucenițe, care,
strălucit fără de ani din Tatăl,
împreună cu pătimitorii
Fiul Unul-Născut, Același din
Serghie, Vladimir și Teodor,
tine, cea curată, a ieșit, negrăit
credința ați păzit și calea cea
întrupîndu-Se; din fire
pămîntească cu bine săvîrșind,
Dumnezeu fiind și cu firea om
ați ajuns la cetatea cea cerească,
făcîndu-Se pentru noi, nu în
unde vă rugați lui Hristos
două feţe fiind despărţit, ci în
Dumnezeu să se mîntuiască
două firi, fără amestecare fiind
sufletele noastre.
cunoscut. Pe Acela roagă-L,
Fiii pieirii, ucigașii sfinților,
Curată, cu totul fericită, să se
dorind ca și pomenirea ta să fie
miluiască sufletele noastre.
stîrpită, Domnul a risipit sfatul
răutății lor și a dărîmat V O H O D: Lumină lină...
stăpînirea celor ce-L hulesc pe P R O C H I M E N U L zilei
El; noi însă, îndrăznind a lăuda PAREMIILE
pătimirea ta, strigăm: Bucură- Din Proorocia lui Isaia, citire:
te, de Dumnezeu încununată (XLIII, 9-14)
muceniță Elisabeta.
Acestea zice Domnul:
Slavă..., gl. al 6-lea:
Neamurile toate laolaltă să se
Împodobită fiind cu cununa adune şi să se strîngă popoarele!
muceniciei, cuvioasă Elisabeta, Care dintre ele ne-au dat de
te-ai înfățișat lui Hristos ştire aceasta şi ne-au făcut
4
proorocii? Să-şi aducă martorii lor este plină de nemurire. Şi
şi să dovedească, să audă toţi şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare
să zică: „Adevărat!” Voi sînteţi răsplată vor primi, căci
martorii Mei, zice Domnul, şi Dumnezeu i-a pus la încercare şi
Sluga pe care am ales-o, ca să i-a găsit vrednici de El. Ca pe
ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că aur în topitoare, aşa i-a lămurit,
Eu sînt: înainte de Mine n-a fost şi ca pe o jertfă de ardere
Dumnezeu şi nici după Mine nu întreagă i-a primit. Străluci-vor
va mai fi! Eu, Eu sînt Domnul şi în ziua răsplătirii şi ca nişte
nu este izbăvitor afară de Mine! scîntei care se lasă pe mirişte,
Eu sînt Cel ce am vestit, Cel ce aşa vor fi. Judeca-vor neamurile
am izbăvit şi Cel ce am prezis şi şi stăpîni vor fi peste popoare şi
nu sînt străin la voi. Voi sînteţi Domnul va împărăţi întru ei, în
martorii Mei, zice Domnul. Eu veci. Ei vor înţelege adevărul, ca
sînt Dumnezeu din veşnicie şi de unii care şi-au pus încrederea în
aici încolo Eu sînt! Nimeni nu Domnul; cei credincioşi vor
poate să iasă de sub puterea petrece cu El în iubire, căci
Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate harul şi îndurarea sînt partea
strica?” Așa zice Domnul, aleşilor Lui.
Izbăvitorul vostru, Sfîntul lui
De la Înțelepciunea lui Solomon, citire:
Israel.
(V, 1 – VI, 3)
De la Înțelepciunea lui Solomon, citire: Cei drepţi vor fi vii în
(III, 1-9) veacul veacului şi răsplata lor
Sufletele drepţilor sînt în este la Domnul şi Cel
mîna lui Dumnezeu şi chinul nu Atotputernic are grijă de ei.
se va atinge de ele. În ochii celor Drept aceea, vor primi din mîna
fără de minte, drepţii sînt morţi Domnului împărăţia frumuseţii
cu desăvîrşire şi ieşirea lor din şi cununa cea strălucitoare, căci
lume li se pare mare nenorocire. El îi va ocroti cu dreapta Sa şi
Şi plecarea lor dintre noi, un cu braţul Său; asemenea unui
prăpăd, dar ei sînt în pace. scut, îi va acoperi. El va face
Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei arme din mînia Sa şi cu ele va
au îndurat suferinţe, nădejdea întări făptura mîinilor Sale ca să
5
răsplătească vrăjmaşilor. Din LA LITIE

dreptate El Îşi va face platoşă şi Stihirile glasul al 8-lea:


din judecata cea nefăţarnică Îşi Cînd s-a năpustit furtuna
va face coif. Din sfinţenia Sa va lepădării de Dumnezeu asupra
face pavăză nebiruită; iar din țării, cu ochii sufletului văzînd
cumplita Sa mînie va face sabie cele întîmplate, muceniță
ascuţită şi lumea va porni război Elisabeta, ai strigat: Unii de
împreună cu El împotriva celor furtună se ascund, alții greu
fără de minte. Săgeţile sunt vătămați, și doar unora li
fulgerului Său vor porni bine se deschid ochii sufletului și văd
îndreptate şi vor lovi în ţintă, măreția lui Dumnezeu.
zburînd din arcul puternic Muceniță prealăudată,
încordat al norilor. Mînia Lui, pătimirile prigonitorilor și
ca o praştie, va azvîrli noian de amenințarea cu moartea nu te-
grindină; apele mării se vor au înspăimîntat, ci bărbătește ai
întărîta asupra lor şi rîurile îi stat în dreapta credință, de
vor îneca vijelios. Duhul puterii nimic înfricoșîndu-te, ci
dumnezeieşti se va ridica rugîndu-te Domnului pentru
împotriva lor şi ca viscolul îi va vrăjmașii tăi.
vîntura. Astfel fărădelegea va Mucenicește pătimind, ai
aduce pustiire pe pămînt şi scăpat de viforul mării acestei
răutatea va răsturna scaunele lumi și ai ajuns la limanul cel lin
celor puternici. Ascultaţi deci, al lui Hristos, cuvioasă
regilor, şi înţelegeţi, luaţi Elisabeta, pentru care ai
învăţătură, voi, care judecaţi moștenit Împărăția cea de Sus,
marginile pămîntului. Băgaţi în unde petreci împreună cu
urechi, voi cei ce stăpîniţi peste îngerii.
mulţimi şi care vă mîndriţi cu
Slavă...,
mulţimea popoarelor voastre.
Pricepeţi că stăpînirea vi s-a dat Dragoste pentru vrăjmași
de la Domnul şi puterea de la avînd, cuvioasă muceniță, nu
Cel Preaînalt, Care va cerceta doar în cuvînt, ci și cu fapta te-
faptele voastre şi va pune la ai asemănat lui Hristos
încercare gîndurile voastre. Dumnezeu, Care S-a rugat
6
pentru cei ce L-au răstingnit, Lazăr, harul cel dumnezeiesc s-a
zicînd: Iartă-le lor, că nu știu ce sălășluit în inima ta și ai
fac. cunoscut pe Dumnezeul cel
Și acum..., a Născătoarei: adevărat, pe Care roagă-L să
Luminează ochii inimii mele, mîntuiască sufletele noastre.
ușă a Luminii, rugîndu-mă să Stih: În biserici binecuvîntați pe
Dumnezeu, pe Domnul în izvoarele lui
goneşti departe întunericul cel
Israel.
adînc al păcatului de la ticălosul
meu suflet; ca să te măresc și cu Fiind în slavă împărătească pe
pămînt, Împărăția lui
dragoste să te laud pe tine,
Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu înlăuntrul tău ai
dobîndit-o, mare kneaghine
LA STIHOAVNĂ Elisabeta, pentru care și
Stihirile, glasul al 3-lea: muceniță, numită fiind, ai
Podobie: O, preaslăvită minune..., primit cununa cea nevestejită,
de la Hristos, Împăratul slavei,
Luminată fiind de harul cel
pe Care roagă-L să mîntuiască
dumnezeiesc ai părăsit casa
sufletele noastre.
părintească, urmînd soțului tău
Slavă..., gl. al 8-lea:
te-ai sălășluit în noua ta patrie
unde ai cunoscut credința cea Rănită fiind de dragostea
adevărată și neprihănit lui dumnezeiască, nu ai slăbit în
Dumnezeu ai slujit, Sfîntă credință aflînd de moartea
Elizabeta, pe Care roagă-L să soțului tău, ci ascultînd de glasul
mîntuiască și să lumineze Evangheliei, ai urmat lui
sufletele noastre. Hristos, luînd asupra ta jugul
Stih: Minunat este Dumnezeu întru cel ușor și povara cea
Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel. mîntuitoare în care ai slujit cu
Din rînduiala Celui Preaînalt, vrednicie tot restul vieții tale, pe
aflîndu-te în Țara Sfîntă, ai care acum roagă-L să se
primit credința cea drept mîntuiască sufletele noastre.
slăvitoare şi mîntuitoare și Și acum..., a Născătoarei:
învrednicindu-te de Sfintele lui
Fecioară nenuntită, care pe
Hristos Taine, în ziua învierii lui
Dumnezeu, în chip de negrăit L-
7
ai zămislit cu trup, Maica Martei și Mariei. Cu răbdarea și
Dumnezeului cel Preaînalt, dragostea curățindu-te, jertfă
rugăciunile robilor tăi, bineplăcută lui Dumnezeu te-ai
primește-le, ceea ce ești cu totul adus. Noi însă, cinstind viețuirea
fără prihană, care tuturor ta cea sfîntă și patimile tale, ca
dăruiești curățire de greșeli. pe o povățuitoare bună te
Primind acum rugăciunile rugăm, sfîntă muceniță mare
noastre, roagă-te să ne mîntuim kneaghine Elisabeta, roagă pe
noi toți. Hristos Dumnezeu să
La binecuvîntarea pîinilor mîntuiască și să lumineze
sufletele noastre.
TROPARUL
Sf. Cuv. Mcț. Elisabeta, gl. 1-îi:
Troparul Sfintei de două ori
Cu smerenia demnitatea Apoi aceasta:
împărătească ascunzîndu-ți, de Născătoare de Dumnezeu
Dumnezeu înțelepțită Elisabeta, Fecioară, bucură-te... (o dată)
ai cinstit pe Hristos cu slujirea
Şi citirea cuvîntului praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... se cîntă nevoindu-te în tot restul vieții, ai


troparul sfintei, de două ori, Slavă..., Şi
acum..., a Născătoarei: Gavriil, zicînd ție...,
ajuns la limanul mîntuirii și de
o dată. acolo nu înceta a te ruga pentru
cei ce cinstim pomenirea ta.
După catisma întîi, se cîntă sedealna, glasul
al 4-lea: Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Podobie : Ca pe un viteaz... Sprijinitoare și acoperămînt


Urmînd lui Hristos, săltările îmi ești, ceea ce ești cu totul fără
trupului le-ai supus sufletului, prihană, de Dumnezeu
înțeleaptă Elisabeta, iar prin Născătoare; că pe tine te am
ostenelile tale, mai tare te-ai ajutătoare în nevoi, în boli și în
aprins de dragoste către necazuri și pe tine, cea fără
Ziditorul tău; pentru care, prihană, te măresc.
8
După a doua catismă, sedealna, gl. al 2-lea: Cu aceste stihuri:
Podobie: Cînd de pe lemn... 1. Dumnezeu este scăparea noastră și
puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-
Făcîndu-te locaș Duhului,
au aflat pe noi foarte.
cuvioasă Elisabeta, ai zidit lui 2. Vărsat-au sîngele lor ca apa
Dumnezeu locaș sfințit spre împrejurul Ierusalimului.
3. Că pentru Tine sîntem omorîți în
folosul tuturor și ai povățuit toate zilele.
mulțime de suflete pe calea cea 4. Socotiți sîntem ca niște oi de
junghiere.
adevărată a mîntuirii, aducîndu- 5. Trecut-am prin foc și prin apă, dar
le ca un prinos Stăpînului ne-ai scos pe noi la odihnă.
6. Sfinților celor din pămîntul Lui,
Hristos; cu acestea dimpreună,
minunate a făcut Domnul toate voile Sale
cu dreaptă credință, te cinstim întru dînșii.
pe tine.
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei: Slavă..., glasul 1:
Tuturor scîrbiților bucurie și Slavă Ţie, Treime Sfîntă:
celor năpăstuiți folositoare, Părinte, Cuvinte şi Duhule
săracilor hrnănitoare și celor Sfinte, zicînd: Slavă Ţie
străini mîngîiere; limanul celor Dumnezeule.
înviforați, bolnavilor cercetare, Şi acum..., acelaşi glas:
celor necăjiți acoperămînt și Bucură-te, ceea ce eşti cu
sprijin; toiag orbilor tu ești, dar dăruită, Marie, Domnul este
Preacurată, Maica Dumnezeului cu tine, zicînd: şi prin tine cu
Celui Preaînalt; grăbește, noi.
rugămu-ne, să ne mîntuiești pe Aliluia, Aliluia, Aliluia,
noi, robii tăi. Slavă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)

Se cîntă polieleul: Robii Domnului... După polieleu,


S E D E A L N A, glasul al 4-lea:
Apoi aceste mărimuri:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Mărimu-te pe tine, sfîntă
cuvioasă muceniță Elisabeta, și Mulțimea fecioarelor adunate
în locașul cel zidit de tine, sfîntă
cinstim chinurile tale, care
Elisabeta, ascultînd de
pentru Hristos le-ai răbdat.
învățăturile tale și lepădînd
9
neputința trupului, au biruit Şi acum..., a Născătoarei:

patimile cu osîrdie și au intrat Pentru rugăciunile Năs-


împreună cu tine în cămara cea cătoarei de Dumnezeu,
cerească a Mirelui, bucurîndu- Milostive, curăţeşte mulţimea
se totdeauna. greşelilor noastre.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei: Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după
mare mila Ta şi, după mulţimea
Altă scăpare tare cu adevărat îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile
nu avem, fără numai pe tine, noastre.
Preacurată; către tine năzuim și Şi stihira, glasul al 6-lea:
ție strigăm: Stăpînă, ajută-ne să
Împodobită fiind cu cununa
nu pierim, arată spre noi darul
muceniciei, cuvioasă Elisabeta,
tău și slava milostivirii tale.
te-ai înfățișat lui Hristos
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Dumnezeu, Celui ce S-a arătat
Din tinereţile mele... mai întîi mucenic tuturor, de la
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea: Care ai primit răsplata cea
cerească; noi însa, te rugăm, fii
Minunat este Dumnezeu
rugătoare și mijlocitoare pentru
întru sfinții Săi, Dumnezeul lui
sufletele noastre.
Israel.
Stih: În biserici binecuvîntați pe CANOANELE
Dumnezeu, pe Domnul în izvoarele lui
Israel. Canonul Născătoarei de Dumnezeu cu
irmosul pe 6, iar al sfintei pe 8:
Toată suflarea...
Canonul Născătoarei de Dumnezeu,
Evanghelia de la Matei (X, 16-22),
Cîntarea I, gl. 1
(miercuri, săptămîna a 3-a după
Cincizecime) Irmosul:

Cîntare de biruință să cîntăm


Psalmul 50
toți lui Dumnezeu, Cel ce a făcut
Slavă..., glasul al 2-lea: minunate minuni cu braț înalt și
Pentru rugăciunile sfintei a mîntuit pe Israel, că S-a
cuvioasei mucenițe Elisabeta, preaslăvit.
Milostive, curăţeşte mulţimea Ca una care ai născut pe Fiul
greşelilor noastre. cel fără de ani sub ani întrupat,
Peasfîntă Curată, toate patimile
10
cele de peste ani ale sufletului ta patrie, cuvioasă, unde ai
meu, cel cu totul pătimaș, le cunoscut cu adevărat pe
vindecă. Dumnezeu și ai trăit deplin
Rănile sufletului meu, poruncile Lui.
Preacurată, și învîrtoșarea Slavă...,
inimii, întunecarea gîndului și Iubit-ai poporul și noua ta
alunecările minții pierde-le, ca o
patrie, asemenea lui Rut cea din
milostivă, cu rugăciunile tale. vechime, căutînd de mîntuirea
Ceea ce ai născut pe ta și a celor din jur, cuvioasă
Mîntuitorul, Lumina mea, din muceniță Elisabeta.
întuneric mă izbăvește și de
Și acum..., a Născătoarei:
chinurile cele veșnice de acolo,
Preacurată; ca, fiind mîntuit, să Preacurată Fecioară, ceea ce
laud măririle tale. ai născut lumii dumnezeiască
Întunecările minții mele, ceea mîntuire, cu rugăciunile tale,
ce ești cu totul fără prihană, cu mîntuiește pe cei ce aleargă cu
lumina ta gonește-le; că tu ai credință la ajutorul tău.
născut Lumina cea mai presus Catavasie:
de minte și dăruiește-mi ca o Deschide-voi gura mea și se
bună să văd Lumina care din va umple de Duhul, și cuvînt
tine a răsărit nouă. răspunde-voi Împărătesei Maici,
Canonul sfintei și mă voi arăta luminat
Cîntarea 1, glasul al 4-lea: prăznuind, și voi cînta minunile
ei, bucurîndu-mă.
Irmos: Cînta-voi, Ție, Doamne...

Săvîrșind astăzi prăznuirea ta Cîntarea a 3-a:

cea cinstită, cuvioasă Elisabeta, Irmosul:


te rugăm, trimite har și folos Să se întărească inima mea în
duhovnicesc celor ce te laudă cu voia Ta, Hristoase Dumnezeule,
credință, aducîndu-ți aminte de Care peste ape ai întărit cerul al
noi toți, muceniță a lui Hristos. doilea și ai întemeiat pămîntul
Avînd cugetul tău luminat de peste ape, Atotputernice.
Dumnezeu, ai părăsit casa Nerodirea gîndului meu celui
părintească, mutîndu-te în noua sterp toată o gonește și aducător
11
de roadă prin fapte bune cele ale ei, ai strigat: Nu este
sufletul meu îl arată, Preasfîntă sfînt afară de Tine, Doamne.
de Dumnezeu Născătoare, Cu totul aprinzîndu-te de
ajutătoarea creștinilor. dumnezeiasca dragoste, ai stins
Izbăvește-mă de toată osînda văpaia cea pierzătoare de suflet,
și de multe sminteli ale șarpelui, și te-ai arătat vas cinstit
de focul de veci și de întuneric, Stăpînului tuturor, cuvioasă
ceea ce ești cu totul fără muceniță.
prihană, care ne-ai născut nouă Slavă...,
Lumina cea neînserată. Nevoindu-te cu dreaptă
De judecata ta cea credință, ai dobîndit dragoste
neîmblînzită, și de focul nestins pentru vrăjmași, cuvioasă, nu
de acolo, și de răspunsul cel doar în cuvînt, ci și în faptă și în
înfricoșător, eu cu totul mă adevăr, căutînd întru toate să
spăimîntezi; grăbește de mă urmezi Celui ce din iubire S-a
izbăvește mai înainte de sfîrșit, răstingnit pentru noi.
ca o bună, pe mine, robul tău.
Și acum..., a Născătoarei:
Binecuvîntat este Rodul
pîntecelui tău, Fecioară cu totul Născînd Viața cea mîntuitoare
fără prihană; că pe cei stricați, lumii, pe Hristos Ziditorul și
cu roada lemnului, prin Crucea Mîntuitorul nostru, a încetat
Lui, i-ai făcut părtași tirania morții, Fecioară
nestricăciunii cu dumnezeiescul neispitită de nuntă.
dar. Catavasie:
Alt canon:
Pe ai tăi cîntăreți,
Irmos: Arcul celor puternici... Născătoare de Dumnezeu, ceea
Lipsită fiind de mirele cel ce ești izvor viu și îndestulat, care
pămîntesc, cu toată rîvna și s-au adunat ceată duhovnicească,
dragostea ai alergat la Mirele întărește-i în dumnezeiască slava
Ceresc, pentru care și ta, cununilor măririi
lepădîndu-te de lume și de toate învrednicindu-i.

12
S E D E A L N A, de ajutor, ca să cînt: Slavă ție,
glasul al 3-lea: curată, de Dumnezeu
Podobie: De frumusețea fecioriei tale... preaslăvită!
Luminat prăznuim astăzi Biserică sfințită te-ai arătat lui
pomenirea mucenicilor din Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit
Alapaevsk, care, prin pătimirile întru tine mai presus de cuget,
lor, de vii aruncați în mină Fecioară. Pe acela roagă-L să ne
adîncă, în necontenită curățească pe noi de
slavoslovie L-au lăudat pe întinăciunea păcatelor, ca să ne
Dumnezeu și cîntare de biruință cunoaștem casă și locaș Duhului.
au înălțat lui Hristos, Celui ce a Miluiește-mă, ceea ce ai
înviat din morți. născut Izvorul milei, Născătoare
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
de Dumnezeu, și dezleagă
cumplita neputință a sufletului
Preasfîntă Fecioară, Maica
meu și învîrtoșarea inimii,
lui Hristos Dumnezeu, slava
izvoare de lacrimi și umilință
mucenicilor și bucuria îngerilor,
Dumnezeiască mai înainte de
roagă pe Fiul tău să mîntuiască
sfîrșit dăruindu-mi, cu
sufletele noastre.
mijlocirile tale.
Cîntarea a 4-a: Cunoscîndu-te proorocul, cu
Irmosul: Duhul lui Dumnezeu, munte
umbrit pe tine mai înainte te-a
Cu duhul văzînd mai înainte,
însemnat, curată. Pe cei topiți de
proorocule Avacum, întruparea
văpaia multor greșeli curățește-i
Cuvîntului, ai propovăduit
cu mijlocirile tale, Fecioară,
grăind: Cînd se vor apropia anii
ceea ce singură ești îndreptarea
Te vei cunoaște, cînd va veni
oamenilor.
vremea Te vei arăta. Slavă puterii
Tale, Doamne. Alt canon:
Fecioară Preasfîntă, cortul cel Irmos: Milostive, pentru dragostea
chipului Tău...
nespurcat, pe mine, cel spurcat
cu greșelile, curățește-mă acum Clevetind asupra ta oamenii
cu picăturile cele preacurate ale vicleni, nu te-ai împuținat la
îndurărilor tale, și-mi dă mînă suflet, cuvioasă, ci ca o

13
adevărată uceniță a lui Hristos, tău numim; că Dumnezeu al
cu smerenie pe toate le-ai celor vii și al celor morți Tu ești.
răbdat. Ochii inimii mele deschide-i,
Lumina cea strălucitoare a curată, ca să văd luminat
ostenelilor tale s-a văzut prin dumnezeiasca strălucire și a ta
unirea a celor două virtuți: negrăită slavă, ca să dobîndesc
slujirea Martei și ascultarea
milă și slavă veșnică.
Mariei, pe care le-ai pus ca
temelie în locașul cel întemeiat În două voiri pe unul din
de tine. Cinstita Treime ai născut,
Slavă..., Preacurată, Care poartă un
Avînd în inima ta rugăciunea ipostas. Pe Acela roagă-L cu
necontenită și prin mulțimea osîrdie să ne mîntuim noi toți.
lacrimilor tale, cu Preacurată, ca una care ai
dumnezeiescul har ai crescut născut pe Mîntuitorul și
spic însutit al faptelor bune,
Dumnezeu roagă-L ca, de tot
muceniță.
necazul și de boli și de chinuri,
Și acum..., a Născătoarei:
să păzească pe robul tău cel
Întru tine sălășluindu-Se Cel
neîncăput, te-a arătat mai netrebnic.
desfătat decît cerurile, pe tine, Roagă pe Cel ce L-ai născut
Fecioară, pentru aceasta te mai presus de cuget, Fecioară,
fericim. să mîntuiască pe cei ce strigă
Catavasie: către tine cu credință: Bucură-
Cel ce șade în slavă pe te, Fecioară cu totul fără
scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor prihană; bucură-te,
a venit Iisus, Cel unul din binecuvîntată, ceea ce ești
Dumnezeire, prin palmă curată, folositoare lumii.
și a mîntuit pe cei ce cîntă: Slavă,
Hristoase, puterii Tale. Alt canon:
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...
Cîntarea a 5-a:
Irmosul: Pe tine, ceea ce te-ai plecat cu
Pacea Ta o dă nouă, Fiule al cugetul Stăpînului, ai fost
lui Dumnezeu; că fără de tine alt hrănitoare celor flămînzi și
Dumnezeu nu cunoaște, numele ajutătoarea sărmanilor, pentru

14
care ai moștenit Împărăția cea Cîntarea a 6-a:

de Sus, preafericită. Irmosul:


Întrarmîndu-te cu armele Proorocului Iona urmînd,
cugetului, ai căutat pe cei orfani grăiesc: Viața mea din
și părăsiți, adăpostindu-i în stricăciune o scapă, Bunule; și
locașul cel zidit de tine, mă mîntuiește, Mîntuitorul lumii,
cuvioasă, asemănîndu-te pe min,e cel ce cînt: Slavă Ție.
Păstorului Celui mare, Care a Mă rog ție, celei după adevăr
venit să mîntuiască pe cei bună și cort nespurcat, pe mine
pierduți. cel spurcat cu multe păcate,
Slavă...,
spală-mă de toată înșelăciune cu
Dragoste nefățarnică, mijlocirea ta.
smerenie adevărată, blîndețe Ocîrmuitoare fii mie, celui ce
totdeauna și înțelepciune sunt învăluit pururea în marea
duhovnicească ai dobîndit, cumplitelor ispite ale vieții, și
cuvioasă maică, pentru mă mîntuiește, la limanul
ostenelile și nevoințele tale de la mîntuirii îndreptîndu-mă.
Dătătorul a tot binele, pentru Întreitele valuri ale gîndurilor
care pe tine te fericim. și asuprelile patimilor și adîncul
Și acum..., a Născătoarei: păcatelor învăluiesc ticălosul
Preasfîntă Fecioară, care ai meu suflet. Ajută-mi, Stăpînă
născut pe Stăpînul tuturor, Sfîntă!
omoară patimile inimii mele, Măriri pururea ți-a făcut ție
ceea ce ești cu totul fără Hristos: pe Acela roagă-L
prihană. pururea să mărească spre mine
milele Sale cele bogate, de
Catavasie:
Dumnezeu dăruită.
Spăimîntatu-s-au toate de
Alt canon:
dumnezeiască mărirea ta, că tu,
Irmos: Venit-am din adîncurile mării...
Fecioară, neispitită de nuntă, ai
avut în pîntece pe Dumnezeu Cel Durerea și întristarea a
peste toate și ai născut Fiu pe Cel cuprins pe toți cei din locașul cel
fără de ani, Cel ce dăruiește pace zidit de tine, cînd oamenii cei
tuturor celor ce te laudă pe tine. fără de lege te-au despărțit de
15
obștea adunată, cuvioasă maică, slava cerească și, rugîndu-te
pe care însă cu blîndețe i-ai pentru vrăjmași, ai aflat
întărit. bucuria cea veșnică, sfîntă
Pe piatra poruncilor lui cuvioasă mucenița Elisabeta,
Hristos, aflîndu-se sufletul tău, pentru aceasta te rugăm: roagă-
muceniță, ai răbdat înjosirile și te pentru sufletele noastre.
mulțimea chinurilor, făcîndu-te
ICOS
biruitoare, ai luat răsplătiri
cerești. Stăpînindu-ți trupul cu
Slavă..., iubirea de înțelepciune și
Fiind legate cu credință una înfrînînd patimile, muceniță,
de alta, mult-pătimitoarelor frumusețea sufletului ai
Elisabeta și Varvara, ați răbdat pregătit-o lui Hristos, te-ai
dezlegarea de trup și ca niște arătat bine-împodobită,
biruitoare, v-ați unit cu Domnul. cuvioasă Elisabeta, de
Și acum..., a Născătoarei: Dumnezeu înțelepțită, pentru
Negrăit ai zămislit pe Domnul care noi te lăudăm așa: Bucură-
și Mîntuitorul, dumnezeiască te, inimă în Dumnezeu întărită;
Mireasă, pe Cel ce ne scapă din bucură-te, că te-ai învrednicit să
stricăciune, pe noi, cei ce întru te împărtășești de patimile lui
adevăr pe tine te chemăm. Hristos; bucură-te, jertfă bine-
primită lui Dumnezeu; bucură-
Catavasie:
te, cuvioasă muceniță Elisabeta,
Înțelepții lui Dumnezeu, care
rugătoare pentru sufletele
săvîrșiți acest praznic
noastre.
dumnezeiesc și cu totul cinstit al
Maicii lui Dumnezeu, veniți să Cîntarea a 7-a:
batem din palme, slăvind pe Irmosul:
Dumnezeu, Cel ce S-a născut
De tinerii Tăi cei din cuptor,
dintr-însa.
Mîntuitorule, nu s-a atins, nici
C O N D A C, gl. al 5-lea: nu i-a supărat pe ei focul. Atunci,
cei trei cu o gură cîntau și
Luînd crucea lui Hristos, ai
binecuvîntau, grăind:
trecut din slava împărătească la
16
Binecuvîntat este Dumnezeul în mină aruncați, au cîntat:
părinților noștri. Izbăvitorule Doamne, bine ești
Sufletul robului tău, cel ce se cuvîntat.
spurcă totdeauna, Preasfîntă Răbdînd durerile chinurilor,
Curată, sfințește-l; cumplita sfîntă Elisabeta, ai săvîrșit
robie a minții, împietrirea inimii călătoria muceniciei împreună
și năvălirea demonilor degrab le cu mucenița Varvara și cu
pierde. ceilalți mucenici și v-ați făcut
Mintea mea, cea omorîtă cu biruitori, luînd răsplata cea
patimile trupului, ceea ce ești cu veșnică, cîntînd: Izbăvitorule
totul fără prihană, înviaz-o, și Doamne, bine ești cuvîntat.
cele plăcute lui Dumnezeu mă Slavă...,
întărește a face, ca să te măresc Se cuvine cinste vouă,
și să slăvesc pururea bunătatea dumnezeieștilor mucenici, celor
ta. opt la număr, care cu sîngiuirile
Omoară-mi, Stăpînă Curată, voastre ați stins văpaia cea
patimile trupului meu; și arzătoare a necredinței,
spurcăciunea cea rea a strigînd: Izbăvitorule Doamne,
smeritului meu suflet curățește- bine ești cuvîntat.
o, Fecioară, și de clevetirea
Și acum..., a Născătoarei:
nevăzuților vrăjmași mă scapă
și mă izbăvește. Fecioară, Preacurată, născut-
La tine, Preasfîntă cinstită ai pe Cuvîntul întrupat din
curată, noi robii tăi totdeauna sîngiuirile tale, Care a binevoit
ziua și noaptea cădem, cu gînd să îndumnezeiască pe muritorii
umilit rugîndu-ne, ca să aflăm cei ce cîntă: Izbăvitorule
noi mîntuire de păcate cu Doamne, bine ești cuvîntat.
rugăciunile tale. Catavasie:

Alt canon: N-au slujit făpturii înțelepții


Irmos: Tinerii lui Avraam oarecînd... lui Dumnezeu, fără numai
Asemenea celor trei tineri în Făcătorului, ci groaza focului
cuptor, cîntare de biruință bărbătește călcînd-o, s-au
asupra morții sfinții mucenici, bucurat cîntînd: Prealăudate,

17
Doamne al părinților și Doctorul tuturor, și cetei
Dumnezeule, binecuvîntat ești. drepților mă arată părtaș,
Fecioară, pe Hristos rugînd.
Cîntarea a 8-a:
Alt canon:
Irmos:
Irmos: Pe Cel ce S-a pironit...
Pe Cel de care se înfricoșează Ostașii cei iubitori de
îngerii și toate oștirile ca de Dumnezeu, ridicînd trupurile
Făcătorul și Domnul, lăudați-L, voastre, sfinților mucenici, cu
preoți, preaslăviți-L, tineri, cinste în mormînt le-au pus
binecuvîntați-L, popoare, și-L cîntînd: Preoți lăudați, popoare
preaînălțați întru toți vecii. preaînălțați pe Domnul în veci.
Întrupatu-S-a din tine cu Iubind Sionul și dorind să vezi
dumnezeiască cuviință Cel fără bunătățile Ierusalimului în toate
trup. Pe Acela roagă-L, zilele vieții tale, cuvioasă
Preacurată, să omoare patimile Elisabeta, acesta a primit să fii
sufletului meu și să-l învieze pe înmormîntată în pămîntul lui,
el, fiind omorît de demult cu unde preoții cîntă, popoarele
păcatul cel prea rău. preaînalță pe Hristos în veci.
Vindecat-ai sfărîmarea lui
Binecuvîntăm pe Tatăl, pe Fiul și pe
Adam celui din țărînă, pe Sfîntul Duh, Domnul...,
Mîntuitorul și Dumnezeu
Pămîntul s-a sfințit prin
născînd, Preacurată. Pe Acela
îngroparea cinstitelor voastre
roagă-L să vindece rănile
moaște, sfintelor mucenițe
sufletului meu cel fără vindecare
Elisabeta și Varvara, căci izvor
bolnav.
nesecat de tămăduiri revarsă,
Ridică-mă pe mine, cel ce zac
vindecînd patimile trupului și
în adîncul răutăților, și pe
sufletului, preaînălțîndu-L pe
vrăjmașii cei ce se luptă cu mine
Hristos în veci.
biruiește-i; și sufletul meu, cel
Și acum..., a Născătoarei:
rătăcit cu felurite desfătări,
curată, nu-l trece cu vederea, ci- Luminează ochii inimii mele,
l miluiește și-l mîntuiește. Preacurată, care ești ușa
Vindecă, Preacurată, patimile Luminii, Fecioară, norul
inimii mele, ceea ce ai născut pe patimilor și adîncul
18
întunericului îl risipește, ca Mă spăimîntez de Divanul și
preoții și popoarele să te de ochiul Fiului tău, de Care
preaînalțe pe tine în veci. nimic nu poate fi tăinuit,
Catavasie:
Fecioară. Fapte de rușine am
săvîrșit pe pămînt, și pentru
Să lăudăm, să binecuvîntăm și să ne
închinăm Domnului, cîntîndu-I și aceasta către tine strig: Cu totul
preaînălțîndu-L pe Dînsul întru toți vecii. îndurată stăpînă, ajută-mi și din
Pe tinerii cei binecredincioși nevoia cea de atunci să mă scoți
în cuptor, nașterea Născătoarei și să mă mîntuiești, curată.
de Dumnezeu i-a mîntuit. Atunci Cît va fi de înfricoșătoare ziua
fiind închipuită,iar acum lucrată; întrebării, Fecioară, cît va fi de
pe toată lumea ridică să-ți cînte groaznic răspunsul, cît va fi de
ție: Pe Domnul, lucrurile, cumplită rușinea; cine va putea
lăudați-L și-L preaînălțați întru să stea atunci? Preacurată
toți vecii. stăpînă, miluiește pătimașul
meu suflet și mai înainte de
Cîntarea a 9-a:
sfîrșit dă-mi iertare, curată.
Irmos: Ceea ce ai născut lumina cea
Pe norul cel purtător de dumnezeiască, pe mine cel
lumină, întru care Stăpînul întunecat cu toate asuprelile
tuturor din cer ca ploaia pe lînă vicleanului și cu toate răutățile,
S-a pogorît și S-a întrupat pentru și care am mîniat pe Dumnezeu,
noi, făcîndu-se om Cel fără de ceea ce ești cu totul fără
început, să o slăvim toți, ca pe prihană, luminează-mă,
Maica cea curată a Dumnezeului povățuindu-mă la fapte bune,
nostru. ceea ce ești pricina tuturor
Iubitor de păcate fiind, întru bunătăților.
nepurtare de grijă petrec și de
Alt canon:
judecata cea fără de milă mă
Irmos: Eva din boala neascultării...
cutremur, curată. De care cu
sfinte rugăciunile tale, păzește- Doime sfîntă, Elisabeta cea
mă neosîndit, dumnezeiască pururea pomenită și Varvara
mireasă, ca să te fericesc pe tine cea cu cuget viteaz, împreună cu
pururea ca pe o folositoare. cei șase mucenici pătimitori,
19
rugați-vă Preasfintei Treimi, să Dumnezeu, Curată, pururea
dăruiască sufletelor noastre Fecioară.
pace și mare milă.
LUMINÎNDA
Dumnezeu este Dumnezeul
celor vii, zice Domnul, Căruia Veniți, iubitorilor de
sfîntă Elisabeta, nu uita a te mucenici, în biserica Mariei
ruga pentru mulțimea fiilor tăi, Magdalena din Ghetsimani, să
care cu osîrdie te cheamă în cădem la cinstitele moaște ale
ajutor. celei ce a pătimit pentru Hristos
Slavă...,
și cu rugăciune fierbinte să o
Pomenirea ta cea sfîntă ne-a rugăm să trimită nouă pace și
răsărit nouă mai luminat decît mare milă.
soarele, luminînd inimile Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
noastre, întru care adu-ți aminte
Cinstiții prooroci, cu glasuri
de noi, cei ce o săvîrșim cu
preasfințite, te-au vestit pe tine,
dragoste și credință, preacinstită
Fecioară, că ai să fii Maica lui
Elisabeta, ca ceea ce ai
Dumnezeu, pentru aceasta,
îndrăznire către Hristos.
știindu-te Născătoare de
Și acum..., a Născătoarei:
Dumnezeu, cu toții te mărim.
Pe tine te preamărim,
Fecioară de Dumnezeu LA LAUDE

Născătoare, că din patimi și din Stihirile pe 4, glasul al 6-lea:


primejdii ne izbăvești pe noi, Podobie: Ceea ce ești...
zidul cel nesurpat și scăparea Înfrumusețîndu-ți sufletul cu
sufletelor noastre. obiceiurile dreptei credințe,
Catavasie: cuvioasă Elisabeta, ai adus lui
Tot neamul pămîntesc să Dumnezeu ceată de fecioare
salte cu Duhul fiind luminat, și care-I cîntă și Îl preaînalță
să prăznuiască firea minților împreună cu puterile cele fără
celor fără de trup, cinstind sfînta de trup ale îngerilor.
prăznuire a Maicii lui Dumnezeu Întrarmîndu-te cu armele
și să cînte: Bucură-te, credinței, ai petrecut în această
Preafericită Născătoare de viață, nevoindu-te și dobîndind
20
harul Duhului ai urcat la cele desfătat, de unde nu înceta să te
cerești, prin pătimirea cea de rogi și pentru noi, cei ce
bunăvoie a muceniciei, cuvioasă. săvîrșim sfîntă pomenirea ta.
Dorind pe Soarele Cel neapus, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Care a strălucit nouă tuturor, Născătoare de Dumnezeu, tu
pentru mila Sa cea mare, ești vița cea adevărată, care ai
cuvioasă, uscînd pornirile
odrăslit nouă Rodul vieții, ție ne
trupului, lesne ai trecut calea rugăm: roagă-te, Stăpînă, cu
mării vieții acesteia și acum, cu cuvioasa muceniță Elisabeta, să
ceata sfintelor fecioare, petreci mîntuiască sufletele noastre.
în lumina Împărăției celei
neapuse.
Doxologia cea mare, troparele, ecteniile şi
Umblînd pe cărările strîmte otpustul.
ale vieții celei pămîntești și
întărită cu puterea lui Hristos,
ai ajuns la lărgimea raiului celui

LA LITURGHIE

Fericirile din cîntarea a 3-a şi a după Cincizecime.., Aliluia, glasul al


6-a. Prochimen gl. al 4-lea: Minunat 4-lea.
este Dumnezeu întru sfinții Săi, Evanghelia de la Luca (VI, 31-
Dumnezeul lui Israel. Stih: În 36), vezi duminica a 19-a după
biserici binecuvîntați pe Dumnezeu, Cincizecime.
pe Domnul în izvoarele lui Israel.
Apostolul: Galateni (III, 23-29;
IV, 1-5), vezi joi, săptămîna a 15-a

CHINONICUL

Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

21