Sunteți pe pagina 1din 17

Slujba

CUVIOSULUI TEODOSIE
DE LA PECERSKA
(3/16 mai; 14/17 august; 2/15 septembrie)
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni


© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
LA VECERNIE
După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit se, să dăruiască lumii pace şi
bărbatul..., starea întîi.
mare milă. (de 2 ori)
La Doamne, strigat-am...,
se pun stihirile praznicului 3 Preacuvioase părinte, de
şi ale cuviosului 5, glasul al 5-lea: Dumnezeu purtătorule Teo-
Podobie: Preacuvioase părinte..., dosie, aflat-ai precum sufle-
Preacuvioase părinte, de tul tău cel curat a iubit, darul
Dumnezeu purtătorule Teodo- întru tot Sfîntului Duh, care
sie, tare te-ai nevoit în vremea întru tine s-a sălăşluit, cu a
vieţii: cu cîntări, cu postiri şi căruia sîrguire luminat fiind,
cu privegheri. Chip făcîndu-te strălucit, neîncetat slavoslo-
ucenicilor tăi şi acum locu- veşti pe Hristos, Cel Ce este
ieşti împreună cu cei fără de în două firi un Dumnezeu,
trupuri, nu înceta slavoslo- Care a pătimit cu trupul pe
vind pe Hristos, Izbăvitorul şi cruce şi cu dumnezeirea, fără
Cuvîntul lui Dumnezeu cel din de patimă a rămas. Pe Acela
Dumnezeu, Carele Şi-a plecat roagă-L, cuvioase, să dăruias-
capul pe cruce şi din înşelăciu- că lumii pace şi mare milă.
ne a izbăvit tot neamul ome- Slavă..., glasul al 8-lea:
nesc. Pe Acela roagă-L, cuvi-
Veniţi toţi să alergăm îm-
oase, să dăruiască lumii pace
preună către dumnezeiasca
şi mare milă. (de 2 ori)
pomenire a părintelui nostru
Preacuvioase părinte, de Teodosie, că acela, din tine-
Dumnezeu purtătorule Teo- reţe luînd chemare de sus, de
dosie, cu adevărat te-ai în- la preot dar, de Dumnezeu dat
vrednicit vieţii celei dumne- s-a numit. Pentru aceea, dom-
zeieşti, prin curăţie şi postire nilor celor iubitori de Hristos,
aceasta aflîndu-o. Că viu fiind dreptei credinţe a fost învă-
şi lepădîndu-te de toate, la ţător, marilor puternici – tare
viaţa cea adevărată te-ai mu- sprijineală, celor rămaşi fără
tat şi cu cei fără de trupuri ne- de părinţi – îndurat părinte,
încetat slavosloveşti pe Hris- văduvilor – cald folositor, scîr-
tos, Care din Fecioară negrăit biţilor – mîngîiere, celor săraci
trup a luat şi, iadul surpînd, – vistierie, cetelor călugărilor –
pe morţii cei din veac i-a învi- scară care suie la înălţimea ce-
at. Pe Acela roagă-L, cuvioa- rului. Şi celor ce aleargă drept
 3 
către dînsul, le-a fost izvor de lor apa mării şi rîurile îi vor
apă pururea curgător. Şi acum îneca de năprasnă. Sta-va îm-
se roagă neîncetat să se mîn- potriva lor duhul puterii şi ca
tuiască sufletele noastre. un vifor va vîntura pe ei, şi
Şi acum..., a praznicului.
va pustii tot pămîntul fărăde-
legii, şi răutatea va răsturna
V O H O D: Lumină lină...
scaunele puternicilor. Auziţi
P R O C H I M E N U L zilei dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-
PAREMIILE
văţaţi-vă, judecătorilor mar-
De la Înţelepciunea lui Solomon,
ginilor pămîntului. Ascultaţi,
citire: cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei
(V, 16-24; VI, 1-3) ce vă trufiţi întru popoarele
Drepţii în veci vor fi vii şi neamurilor. Că de la Domnul
de la Domnul plata lor, şi pur- s-a dat vouă stăpînirea şi pu-
tarea de grijă pentru dînşii de terea de la cel Preaînalt.
la Cel Preaînalt. Pentru aceas- De la Înţelepciunea lui Solomon,
ta, vor lua împărăţia podoabei citire:
(III, 1-9)
şi stema frumuseţii din mîna
Domnului, căci cu dreapta Sa Sufletele drepţilor sînt în
îi va acoperi pe ei şi cu braţul mîna lui Dumnezeu şi nu se
Său îi va apăra. Lua-va toată va atinge de ele munca. Pă-
arma dragostea Lui şi va în- rutu-s-a întru ochii celor ne-
trarma făptura spre izbînda pricepuţi a muri şi s-a socotit
vrăjmaşilor, îmbrăca-Se-va în pedepsire ieşirea lor, şi mer-
ziua dreptăţii şi-Şi va pune gerea de la noi -sfărîmare, iar
Lui coif judecata cea nefăţar- ei sînt în pace. Că înaintea
nică. Lua-va pavăza nebirui- feţei oamenilor, de vor lua şi
tă sfinţenie şi va ascuţi cum- muncă, nădejdea lor este pli-
plită mînie întru sabie, şi va nă de nemurire. Şi puţin fiind
da război împreună cu dînsul pedepsiţi, cu mari faceri de
lumea asupra celor fără de bine se vor dărui, că Dumne-
minte. Merge-vor drept nime- zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a
ritoare săgeţile fulgerilor şi, aflat Sieşi vrednici. Ca aurul
ca dintr-un arc bine încordat în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca
al norilor, la ţintă vor lovi, o jertfă de ardere întreagă i-a
şi, din mîna cea aruncătoare primit. Şi în vremea cercetării
de pietre pline, se vor arunca sale vor străluci şi ca scînteile
grindine. Întări-se-va asupra prin paie vor fugi, judeca-vor
 4 
limbi şi vor stăpîni popoare, şi La Stihoavnă
va împărăţi întru dînşii Dom- Stihirile, glasul al 8-lea:
nul în veci. Cei ce nădăjduiesc Podobie: O, preaslăvită minune...
spre Dînsul vor înţelege adevă-
Părinte de Dumnezeu înţe-
rul şi credincioşii în dragoste
lepţite Teodosie, tu, dintre cele
vor petrece cu Dînsul, că dar
dinăuntru ale tale, ai apropiat
şi milă este întru cuvioşii Lui
cugetul tău către Dumnezeu,
şi cercetare întru aleşii Lui.
foarte apropiindu-l de Împăra-
De la Înţelepciunea lui Solomon, tul Atotţiitorul, roduri vredni-
citire:
(IV, 3-15)
ce aducîndu-I Lui; dintru ne-
voinţele tale, preacuvioase,
Dreptul, de va ajunge să se înfrumuseţîndu-ţi ţie cununi
sfîrşească, întru odihnă va fi, cu faptele cele bune. Pentru
că bătrîneţile sînt cinstite, aceea, ai aflat plata bunătăţi-
nu cele de mulţi ani, nici cele lor, vrednicule de minune.
ce se numără cu numărul ani-
lor. Şi cărunteţile sînt înţe- Stih: Cinstită este înaintea Domnu-
lui moartea cuvioşilor Lui.
lepciunea oamenilor şi vîrsta
bătrîneţilor viaţă nespurcată. Tu călugărilor ai fost învăţă-
Plăcut lui Dumnezeu făcîndu- tor şi pămîntului nostru – stea
se, L-a iubit; şi, vieţuind între prealuminoasă, strălucind cu
păcătoşi, s-a mutat. Răpitu- minunile toată ţara aceasta. Că
s-a ca să nu schimbe răutatea Dumnezeu pe tine mai înainte
mintea lui sau înţelepciunea te-a ales din tinereţe, părinte,
să înşele sufletul lui. Că rîvna păstor oilor celor cuvîntătoare.
răutăţii întunecă cele bune Pentru aceea, cetele cuvioşilor
şi neînfrînarea poftei schim- pe tine te-au primit. Deci, roa-
bă gîndul cel fără de răutate. gă-te împreună cu dînşii, rugă-
Sfîrşindu-se peste puţin, au mu-ne, ca să dăruiască turmei
plinit ani îndelungaţi. Că plă- tale iertare păcatelor.
cut era Domnului sufletul lui, Stih: Fericit bărbatul, care se teme
pentru aceea, S-a grăbit a-l de Domnul, întru poruncile Lui va voi
foarte.
scoate pe dînsul din mijlocul
răutăţii. Şi popoarele văzînd Bucură-te, Fecioară preală-
şi necunoscînd, nici punînd udată, care cu stîlp de foc ai
în gînd una ca aceasta, că dar arătat păşunea, unde vrea să
şi milă este întru cuvioşii Lui se pască dumnezeiasca turmă
şi cercetare întru aleşii Lui. şi biserică preafrumoasă, şi cu

 5 
totul minunată, îndată a ridi- cuvioşii împreună locuitor,
cat Teodosie acolo ţie, întru cu care roagă-te Domnului să
care toţi prăznuim Adormirea mîntuiască sufletele noastre.
ta, de Dumnezeu Născătoare Şi acum..., al praznicului
Preacurată, cei credincioşi T R O P A R U L glasul al 8-lea:
stînd împrejurul sicriului plă-
Înălţîndu-te asupra faptelor
cutului tău.
bune, de tînăr ai iubit viaţa
Slavă..., glasul al 8-lea: călugărească şi către dorinţă
Mulţimile călugărilor pe vitejeşte ajungînd, te-ai sălăş-
tine, îndreptătorul, te cin- luit în peşteră şi ai împodo-
stim Teodosie, părintele nos- bit viaţa ta cu postirea şi cu
tru. Că prin tine, pe cărarea luminarea, întru rugăciuni ca
cea dreaptă cu adevărat a un fără de trup ai petrecut, şi
umbla am cunoscut. Fericit ca o făclie luminoasă ai stră-
eşti, că lui Hristos ai slujit şi lucit, părinte Teodosie, roagă
a vrăjmaşului ai biruit putere. pe Hristos Dumnezeu să mîn-
Cel ce eşti cu îngerii împreu- tuiască sufletele noastre.
nă vorbitor, cu drepţii şi cu Slavă..., Şi acum..., a praznicului

LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîntă ai gonit bărbăteşte. Pentru
troparul praznicului, de două ori, Sla-
vă..., a cuviosului, Şi acum..., a prazni-
aceasta, pomenirea ta puru-
cului, o dată. rea cu cîntări şi cu credinţă o
lăudăm. (de 2 ori)
După catisma întîi, se cîntă sedealna,
glasul al 4-lea: Slavă..., Şi acum..., a praznicului
Podobie: Degrab ne întîmpină...,
După a doua catismă, sedealna,
Chemării Domnului tău ai glasul al 8-lea:
urmat, lumea lăsînd şi toate Podobie: Pe înţelepciunea şi
cele frumoase ale lumii, prea- cuvîntul....

fericite Teodosie. Ai răbdat Cu curgerea lacrimilor, su-


cele rele asupra trupului, în fletul tău l-ai adăpat din des-
peşteră, în loc de scîrbe, şi tul, părinte înţelepte, ai sece-
cu strîmtorare întărindu-te, rat spicele faptelor tale celor
cu osîrdie cetele dracilor le- bune, cele cu multă roadă. Şi
 6 
păstor oilor, preacuvioase, ai te, zicînd: Slavă Ţie, Dumne-
fost, păscîndu-le pe acestea zeule.
întru verdeaţa înfrînării. Pen- Şi acum..., acelaşi glas:
tru aceasta, dezlegîndu-te din Bucură-te, ceea ce eşti cu
viaţa cu slavă, întru cetele dar dăruită, Marie, Domnul
părinţilor te-ai numărat, Te- este cu tine, zicînd: şi prin
odosie. Pentru aceea, strigăm tine cu noi.
către tine: „Roagă pe Hristos
Dumnezeu iertare de greşeli Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-
să dăruiască celor ce cu dra- vă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)
goste cinstesc sfîntă pomeni- După polieleu,
rea ta!” (de 2 ori) s e d e a l n a, glasul al 8-lea:
Podobie: Preaînţelepte...,
Slavă..., Şi acum..., a praznicului
Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”. Din pîntece sfinţit ai fost
Apoi aceste mărimuri: cu adevărat, Teodosie ferici-
Fericimu-te pe tine, Preacu- te, pe pămînt ca un înger ai
vioase Părinte Teodosie, şi cin- vieţuit, că trupul ţi-ai omo-
stim sfîntă pomenirea ta, po- rît, vieţii lui Antonie celei din
văţuitorule al călugărilor şi îm- peşteră cu vrednicie rîvnind,
preună-vorbitorule cu îngerii. Treimii plăcut te-ai arătat, fe-
Cu aceste stihuri: ricite. Pentru aceea, şi către
1. Aşteptînd am aşteptat pe Domnul şi rîvna dumnezeieştii tale vieţi
El a căutat spre mine, şi a auzit rugă- ai împreunat cete de călugări,
ciunea mea.
slăvite purtătorule de Dumne-
2. Genunchii mei au slăbit de post şi
trupul meu s-a istovit de lipsa untde- zeu părintele nostru, roagă pe
lemnului. Hristos Dumnezeu, iertare de
3. Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am greşeli să dăruiască celor ce
păzit căi aspre.
cu dragoste prăznuiesc sfîntă
4. Schimbat-ai plîngerea mea întru bu-
curie, rupt-ai sacul meu şi m-ai în- pomenirea ta. (de 2 ori)
cins cu veselie. Slavă..., Şi acum..., a praznicului
5. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
pe cel cuvios al Său.
6. Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi Din tinereţile mele...
lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă: Scumpă este înaintea Domnului
Slavă..., glasul 1-îi: moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răspunde Domnului pen-
Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă- tru toate care mi-a dat mie.
rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin- Toată suflarea...
 7 
Evanghelia de la Luca VI, 17-23 CANOANELE
Psalmul 50 Canonul praznicului, cu irmosul pe 6
Slavă..., glasul al 2-lea: şi a sfîntului două canoane pe 8
Cîntarea întîi, glasul al 8-lea:
Pentru rugăciunile Preacu-
Irmosul: Pe Faraon...
viosului Teodosie, Milostive,
curăţeşte mulţimea greşelilor Nevoinţă plăcută lui Dum-
noastre. nezeu cîştigînd, părinte Teo-
Şi acum..., dosie, văzător de Dumnezeu
te-ai arătat, pentru aceea,
Pentru rugăciunile Născă-
roagă-te lui Dumnezeu, Căru-
toarei de Dumnezeu, Milosti-
ia I-ai plăcut, ca să gonească
ve, curăţeşte mulţimea greşe-
negura neştiinţei mele şi să-
lilor noastre.
mi dăruiască cuvînt, ca să te
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule,
după mare mila Ta şi, după mulţimea
laud pe tine.
îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile Din pîntecele maicii tale te-
noastre.
ai lipit de Dumnezeu, prea-
Şi stihira, glasul al 8-lea:
cuvioase, precum înţeleptul
Pe calea care merge la ce- Pavel şi precum de demult
ruri purcezînd, prin fapte- Ieremia, pentru aceea, dum-
le cele bune şi prin postire, nezeiescul dar te-a numit Te-
ai ajuns către cetatea cea odosie prin buzele slugii lui
mai de pe urmă la şederea Dumnezeu.
cea dumnezeiască, de la pă- Poruncilor Mîntuitorului
mînt ieşind la preafrumo- din tinereţe ascultător fiind,
sul Ierusalimul cel de sus ai înţelepte, viaţa aceasta întru
sosit, de unde, din durerile nimic o ai socotit, dorind ca
nevoinţelor vrednică cinste să porţi crucea pe umerii tăi.
luînd, împreună cu mai ma- Şi toate cele pămînteşti le-ai
rii cetelor cereşti te bucuri, urît, privind la cele cereşti,
preafericite, făcîndu-te vie- Teodosie.
ţuitor împărăţiei şi moşteni-
Al Născătoarei...
tor veşnicilor bunătăţi. Ci te
roagă, purtătorule de Dum- Întrupatu-S-a din preacura-
nezeu Teodosie, Mîntuitoru- tul tău mitras, Fecioară Prea-
lui tuturor, ca pace să dăru- sfîntă, Cuvîntul lui Dumnezeu
iască lumii şi să mîntuiască şi tuturor a strălucit dragos-
sufletele noastre. tea cunoştinţei de Dumnezeu,
şi prăznuirea oamenilor cetei

 8 
îngereşti o a învrednicit, su- şi fericitul tău suflet îmbogă-
ind-o la cele cereşti. ţit fiind, sfinte, ai dorit ca să
Alt canon, glasul al 6-lea:
vezi mormîntul Domnului, ci
Cîntarea întîi,
ai fost oprit de sus din dum-
nezeiasca pronie.
Irmos: Ca pe uscat....
Jertfă desăvîrşit adevărată
Cu dumnezeieştile raze cele
şi fără prihană ai voit, ferici-
prealuminate fiind strălucit,
te, ca să fii Mielului Care cu
părinte Teodosie, luminează-
preacurat sîngele Său păca-
mi mintea mea cu rugăciuni-
tele a toată lumea a curăţit,
le tale, ca să cînt luminat a ta
pentru aceea, jertfă fără de
dumnezeiască pomenire.
sînge ai adus Lui.
Unuia Dumnezeu te-ai adus
Cîştigător de rînduieli tu
din tinereţe, de la Care ai luat
ai fost, părinte, din vîrsta ti-
dar de multe minuni, pentru
nereţilor şi singur stăpînitor
aceea, te-ai făcut turmei tale
minţii, că, luînd povăţuire de
nestricată vistierie.
la dumnezeiescul Duh, ai fu-
Slavă...,
git de noianul lumii.
Nou Avraam te-ai arătat
Al Născătoarei...
nouă, aducînd jertfă lui Dum-
nezeu pe Mieluşelul Care ri- Bucură-te, ceea ce una ai
dică păcatele a toată lumea, născut pe Domnul tuturor;
prescuri făcînd cu preacura- bucură-te, ceea ce mai înain-
tele mîinile tale. te ai vestit bucurie oameni-
Şi acum..., a Născătoarei. lor; bucură-te, cort şi munte
netăiat, întărire credincioşi-
Cel Ce este mai înainte de
lor, una prealăudată.
luceafăr, Cuvîntul lui Dumne-
zeu, om S-a arătat nouă, în- Alt canon
trupîndu-Se pentru noi din Irmosul: Nu este sfînt...,
Preacurata Fecioară şi, din- Auzind Teodosie glasul Evan-
tru aceea ieşind, nevătămată gheliei în biserică citindu-se, a
a păzit-o. dorit ca să ia crucea Domnului
Catavasie praznicului. pe umerii săi şi, toate averile
Cîntarea a 3-a sale cele din lume lăsîndu-le,
Irmosul: Cel ce ai întărit..., Aceluia a urmat.
Cu daruri nestricăcioase şi Vrînd maica ta, aceea care
duhovniceşti, dumnezeiescul te-a născut, ca să ştie, ispi-
 9 
tindu-te, ţi-a poruncit ca să Slavă..., Şi acum..., a praznicului
dezbraci haina ta şi a văzut Cîntarea a 4-a
înspăimîntată vedere, că mij- Irmosul: Tu eşti tăria mea...,
locul tău izvora sînge din în- Darul duhului crescînd în-
cingerea cea cu fier. tru tine, părinte, cînd ai văzut
Slavă..., pe ceea ce te-a născut, tare
Foarte ai dorit ca să vezi plîngînd şi tînguindu-se, tu
Mormîntul Domnului, ferici- ai stat înaintea aceleia, care
te Teodosie, ci, oprit fiind de vărsa pîraie de lacrimi, ca un
pronia Stăpînului, te-ai făcut stîlp neclintit şi nemişcat ră-
împreună vorbitor cu preacu- mînînd.
viosul Antonie. Vrăjmaşul cel preaviclean,
Şi acum..., a Născătoarei. prin oameni cumpliţi, s-a silit
a te smulge pe tine, Teodosie,
Mai presus de fire tu ai ză-
din cuibul acel preaînfrumu-
mislit, prealăudată Fecioară,
seţat, care era dorit de tine.
că tu una din veac ai născut
Ci tu, pe acesta întru nimic
pe Cuvîntul lui Dumnezeu, pe
nebăgîndu-l în seamă, cetele
Dumnezeu Ziditorul tuturor
lui, cu rugăciunile tale, le-ai
şi împreună Făcătorul.
gonit şi ai cîntat: „Slavă pu-
CONDACUL şi ICOSUL praznicului, terii Tale, Iubitorule de oa-
apoi S e d e a l n a meni!”
sfîntului, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întîmpină...
Stropindu-te pe tine cu ploi
duhovniceşti, cu izvoare de
Mai presus de mintea ome- viaţă te-ai adăpat şi dumne-
nească te-ai arătat, preacuvi- zeieşti spice ale lui Antonie,
oase, pe pămînt, pom sfinţit ale povăţuitorului limbilor ai
al lui Dumnezeu şi, în mijlo- crescut şi ai hrănit mulţimi
cul casei Domnului stînd, dai cu adevărat, făcîndu-te ca
rodul durerilor tale ucenici- nişte jitniţe nedeşertate ale
lor tăi, căci, cu darul duhu- lui Iosif.
lui, din gura ta i-ai crescut pe
dînşii. Chip ai fost nevoinţe- Al Născătoarei

lor şi povaţă celor ce iubesc Cine poate să spună cu vred-


pe Domnul, pe Care nu înce- nicie adîncul minunilor tale,
ta acum a-L ruga ca să mîn- preacurată, că lumea, aducînd
tuiască pe cei ce te laudă pe laudă ţie, prin tine miluită
tine. (de 2 ori) va fi şi se izbăveşte de nevoi
 10 
cumplite şi de felurite răutăţi, părinte, că simplu fiind mai
de vrăjmaşi şi de năpaste. înainte locaşul, mai larg l-ai
Alt canon făcut, aducînd pe mulţi închi-
Irmosul: Hristos este puterea mea..., nători lui Dumnezeu şi dîndu-
le acestora toate din destul cu
Înştiinţîndu-se maica ta, în-
rugăciunile tale.
ţelepte, că vieţuieşti împreu-
nă cu fericitul Antonie în peş- Cu strălucitele raze ale ne-
teră, plîngînd a venit, pe care voinţelor tale, izgonite au
o ai mîngîiat, sfătuind-o pe fost mulţimile dracilor de la
dînsa ca să fugă de răutăţile locaşul tău, că mergea împre-
lumeşti. ună cu tine darul Duhului Fă-
cătorului a toate şi te-a arătat
Tu, părinte, ai fost preot al
slăvit pe tine, Teodosie.
lui Dumnezeu, fără de răuta-
te cu adevărat, aducînd jertfa Pe Înduratul Mîntuitor în
cea fără de sînge, sfinţitule. Şi mijlocul bisericii L-ai cîntat,
cîntînd cu inimă curată către pentru aceea, îndurările Sale
Domnul, prăznuind pururea. cele bogate ţi le-a trimis dez-
legînd grija lipsei, iar turmei
Slavă...,
tale izvorăşte daruri pururea
Izbăvire de păcatele noas- curgătoare.
tre cere, cel ce eşti slugă a lui
Al Născătoarei
Dumnezeu şi înainte stătător,
turma ta strigă către tine şi, de Mai presus de puterile cele
smintelile vrăjmaşilor, pe cei de sus a fost de Dumnezeu
ce te laudă pe tine, îi păzeşte. dăruit Cuvîntul pe Care L-ai
zămislit, Care cu cuvîntul
Şi acum..., a Născătoarei.
toate le-a făcut. Şi ai născut
Pîntecele tău cel preacurat pe Acela, Care mai înainte de
l-a sfinţit Cuvîntul lui Dumne- veci negrăit de la Tatăl S-a
zeu, Care a strălucit mai îna- născut.
inte din Tatăl şi, pentru mul- Alt canon
ta bunătate, a izbăvit neamul Irmosul: Cu strălucirea Ta...,
omenesc de blestemul cel de
demult. Vas curat înfrumuseţat cu
florile faptelor celor bune,
Cîntarea a 5-a
părinte Teodosie, dintru care
Irmosul: Pentru ce mai lepădat...,
izvorăşti turmei tale izvorul
Cu nevoinţa faptelor bune învăţăturilor, mai dulce decît
au strălucit isprăvile tale, mierea şi fagurul.
 11 
Firea trupească o ai omorît cale cu porunca robului celui
cu nevoinţele faptelor bune, leneş, aducînd carul la locul
părinte, înţelepte Teodosie. cel dumnezeiesc, te-ai făcut
Pentru aceea, pe tine Hristos cunoscut de cei ce te întîm-
păstor te-a arătat, unde păşu- pinau.
nea mai înainte a ales-o prea- Asemănîndu-te Acelui Care
curata Fecioară. a spălat picioarele ucenicilor
Slavă..., Săi, de Dumnezeu înţelepţi-
Cel ce ai fost călugărilor po- te, a scoate apă şi a o aduce
văţuitor şi păstor oilor care pe umeri ai primit, şi lemne a
păşteau în pajiştea Maicii tăia, şi a le aduce cu mîinile
lui Dumnezeu, pentru aceea, tale, arătînd călugărilor prin
Dumnezeu îndoită bucurie îţi tine ostenelile Stăpînului.
dă ţie, Teodosie, pentru rugă- Al Născătoarei
ciunile Preacuratei Maicii lui
Omorît a fost, Născătoare
Dumnezeu.
de Dumnezeu, prin tine meş-
Şi acum..., a Născătoarei.
teşugăreţul vrăjmaş, care mai
Aflatu-te-au pe tine casă înainte toată făptura cu stri-
sfîntă, Cel Care locuieşte în căciune o a pierdut. Că noi,
ceruri şi S-au sălăşluit cu voia cei ce eram morţi, prin tine,
în pîntecele tău, pentru ace- către viaţă ne-am suit. Deoa-
ea, cu glasuri de mulţumită rece, cu adevărat, ai născut
cîntăm, preacurată, naşterea pe Domnul, viaţa tuturor.
ta, pururea stînd în casa ta. Alt canon
Cîntarea a 6-a Irmosul: Marea vieţii...,
Irmosul: Iartă-mi mie..., Cu adevărat, ai ridicat bise-
Cu rugăciunile şi cu privi- rică Maicii lui Dumnezeu, în-
gherile, şi cu cîntarea psalmi- tru care ceată de călugări ai
lor neîncetat, pe sufletul tău adunat, care cu dragoste cîn-
rai dumnezeiesc l-ai făcut şi tă cinstită pomenirea ta.
lemn cinstit purtător de viaţă Celor ce aleargă cu credin-
al Mîntuitorului şi Domnului, ţă către acoperămîntul tău,
aievea l-ai arătat. izvor de tămăduiri izvorăşti
Ai voit a avea smerenie as- tuturor şi sfinţenie reverşi,
cunsă, asemănîndu-te sără- preacuvioase, şi luminezi ini-
ciei Stăpînului, fericite, şi mile, gonind înşelăciunile
de bună voia ta, mergînd pe dracilor.
 12 
Slavă..., şi cu firea cea blîndă şi plină
Către Hristos ridică mîinile de duhovnicească înţelepciu-
tale, preacuvioase, şi turma ne. Pentru aceea, primind pe
ta, părinte, pe care cu duhul Duhul întru tine, văzut ai fost
luminat o ai adunat cu rugă- ca soarele strălucind întru lu-
ciunile tale, pe cei ce cîntă mină; şi pe mine, pe cel ce te
pomenirea ta, o păzeşte. laud pe tine, luminează-mă cu
Şi acum..., a Născătoarei. strălucirea ta, preacuvioase,
cel eşti rînduiala călugărilor,
Bucură-te, prealăudată, care
dumnezeiescule Teodosie.
ai născut pe Dumnezeul tutu-
ror, Cel preacîntat, pe cei ce Cîntarea a 7-a
te laudă pe tine arată-i păr- Irmosul: De pogorîrea...,
taşi luminii, preacurată şi de Către rugăciunile tale, fe-
focul cel veşnic îi izbăveşte. ricite, tot cel ce aleargă cu
C O N D A C, glasul 3: credinţă, niciodată nu se ru-
Podobie: Fecioara astăzi... şinează, luînd darul cererii,
părinte, şi, întorcîndu-se,
Pe steaua cea luminoasă as-
dănţuieşte cîntînd: „Bine eşti
tăzi să o cinstim, care a stră-
cuvîntat, Dumnezeul părinţi-
lucit de la răsărit şi de la apus
lor noştri!”
a venit, că toată partea aceas-
ta cu minunile şi cu bunăta- Tu, tată săracilor şi spriji-
tea o a îmbogăţit, şi pe noi nitor te-ai arătat, nădejde vă-
toţi, cu lucrarea şi cu darul duvelor şi tuturor ce zac ri-
ce este pravilă a călugărilor, dicare ai fost, părinte. Pentru
preafericite Teodosie. aceea, cîntăm: „Bine eşti cu-
ICOS vîntat, Dumnezeul părinţilor
noştri!”
Cine poate să spună nevo-
inţele tale, părinte, sau cine Podoaba călugărilor şi calea
poate să numere mulţimea mîntuirii oamenilor ai fost,
ostenelilor tale şi minuni- că, îmbogăţind pe toţi cu dum-
le cele de mirare, că, încă nezeieşti taine, prin graiurile
în trup fiind, pe Cel fără de tale, ai învăţat să zică: „Bine
trup L-ai văzut, în chip tru- eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-
pesc vorbind către tine şi dar rinţilor noştri!”
aducîndu-ţi aur de Dumnezeu Al Născătoarei
trimis. Tu mai presus decît Din pîntece fecioresc în-
omul te-ai arătat, cu smerenia trupîndu-Te, Hristoase, Te-ai
 13 
arătat spre mîntuirea noastră. Cîntarea a 8-a
Pentru aceea, ştiind pe Maica Irmosul: De şapte ori...,
Ta, Născătoare de Dumnezeu, Ca un prooroc dumnezeiesc
cu mulţumire strigăm: „Bine ce vede pe cele mai înainte,
eşti cuvîntat, Dumnezeul pă- Teodosie, te arăţi, preaferi-
rinţilor noştri!” cite, că ai poruncit să aducă
Alt canon către tine evangheliceasca
Irmosul: Dătător de rouă..., scrisoare, celui ce a adus-o şi
a strigat către tine cu cuget
Acel, care prin Duhul te-a
curat, mărturisind că jertfă
luminat pe tine, a crescut în-
a Preacuratei Născătoarei de
tru tine darul lui Dumnezeu,
Dumnezeu cu adevărat este.
luminînd inima ta, părinte, cu
care ai învăţat să cînte: „Bine Către locaşul tău alergînd
eşti cuvîntat, Dumnezeul pă- ca un cerb, binecredinciosul
rinţilor noştri!” cneaz care stăpîneşte ţara
aceasta, către izvorul cel pu-
Vestirea graiurilor tale a ie-
rurea curgător, ca să cîştige
şit în toate părţile, a tainei
el hrana cea nestricăcioasă,
rînduielilor, a celor ce cîntă
vrînd ca să cineze, şi econo-
pururea: „Dumnezeul părinţi-
mul spunîndu-ţi de lipsă, în-
lor noştri, bine eşti cuvîntat!”
dată, cu porunca ta, s-a um-
Slavă...,
plut tot vasul tău de miere.
În multe feluri darul Sfîntu- Nevoinţele tale le-au cîntat
lui Duh a odihnit peste tine, puterile îngereşti, Teodosie,
părinte, şi preaslăvite minuni şi viaţa ta o au lăudat cete-
a arătat celor ce cîntă: „Bine le preacuvioşilor. Luminată şi
eşti cuvîntat, Dumnezeul pă- înfrumuseţată bucurie a că-
rinţilor noştri!” lugărilor, pentru aceasta, şi
Şi acum..., a Născătoarei. acum, bucurîndu-te împreună
Sub acoperemîntul tău, Stă- cu dînşii, te veseleşti cîntînd
pînă, scăpînd, ne izbăvim de într-un glas: „Tineri, bine cîn-
cele cumplite, că, avînd nă- taţi, preoţi, lăudaţi-L, popoa-
dejde, noi, credincioşii toţi, re, preaînălţaţi-L pe El întru
ne rugăm: „Pe robii tăi nu-i toţi vecii”
trece cu vederea, Născătoare Al Născătoarei
de Dumnezeu Fecioară.” Pe tine, preacurată Năs-
cătoare de Dumnezeu, vieţii
 14 
mele înainte te pun păzitoare te, preabinecuvîntată Stăpî-
şi sprijinitoare nebiruită. Fii nă, ceea ce eşti de Dumnezeu
mie ajutătoare în nevoi şi în dăruită. Pentru care ne-am iz-
scîrbe, izbăvind pe necredin- băvit de blestemul cel de de-
ciosul robul tău, pe cel ce cîn- mult, că tu eşti mijlocitoarea
tă cu dragoste: „Tineri, bine mîntuirii tuturor!”
cîntaţi, preoţi, lăudaţi-L, po- Cîntarea a 9-a
poare, preaînălţaţi-L pe El în- Irmosul: Spăimîntatu-s-a de aceasta...,
tru toţi vecii”
Pomenirea ta a strălucit
Alt canon
nouă astăzi ca soarele, prea-
Irmosul: Din văpaie..., cuvioase. Şi ne bucurăm să-
Pe Hristos Îl laudă ceata uce- rutînd sicriul tău şi stînd îm-
nicilor tăi împreună cu egu- prejur, ca în jurul dumneze-
menul, stînd în jurul sicriului iescului chivot, cu credinţă
tău, cei ce au primit osteneli- cîntăm împreună cu cetele
le tale, cele vrednice lui Dum- cele de sus adormirea ta, Te-
nezeu, pe care Îl preaînălţăm odosie.
întru toţi vecii. Bucură-te, pămîntul nostru,
Bucurîndu-te, ai urmat lui luînd vistierie nefurată de la
Hristos Dumnezeu celui răs- Domnul, pe marele ajutător,
tignit, cu multe osteneli şi pe de Dumnezeu fericitul şi
cu dureri trupul omorîndu-ţi, cald sprijinitorul Teodosie, şi
credinţa cea adevărată şi dra- împreună cu cetele pustnici-
gostea ai cîştigat, de lume te- lor te veseleşte şi tu, cetate
ai lepădat şi pe Hristos Unul binecuvîntată.
ai iubit.
Adunatu-s-a mulţimea
Binecuvîntăm pe Tatăl... acum către pomenirea ta, ca
Izvorăşte sănătate cu dum- să laude pe Domnul, pe Cel Ce
nezeiasca putere sicriul moaş- ţi-a dat ţie bunele nevoinţe,
telor tale, părinte Teodosie şi pe care tu le-ai răbdat. Pentru
patimile tale cele sufleteşti aceea, roagă-te lui, sfinte, ca
şi trupeşti le vindecă. Pentru să se izbăvească turma aceas-
aceea, cîntăm, după vredni- ta de smintelile vrăjmaşului,
cie, pomenirea ta. pe care tu o ai cîştigat, înţe-
Şi acum..., a Născătoarei. lepte, cu rugăciunile tale.
Cu glasul lui Gavriil acum Mîntuieşte-mă, Unule Iz-
strigăm către tine: “Bucură- băvitorule, Cel Ce ai primit
 15 
pocăinţa cea cu căldură a Slavă...,
desfrînatei şi a desfrînatu- Fiind sfinţit cu puterea Ato-
lui şi suspinarea vameşului, tţiitorului, meştejugirile vrăj-
Mîntuitorule; şi fii mie, cur- maşului ai biruit şi taberele
varului, milostiv, Hristoase, acestora le-ai gonit, celor bol-
pentru rugăciunile plăcutu- navi sănătate le-ai dat, pentru
lui tău, gonind mulţimea pă- aceea, veselindu-ne pururea,
catelor mele. cinstim pomenirea ta.
Al Născătoarei Şi acum..., a Născătoarei.
Cruţă-mă, Mîntuitorule, Cel Pe Cel Ce a răsărit din Tatăl
Ce Te-ai născut şi ai păzit ne- fără de mamă, nespus zămis-
stricată după naştere pe ceea lindu-L, L-ai născut, Maica lui
ce Te-a născut, cînd vei şe- Dumnezeu, prealăudată Fe-
dea să judeci faptele mele, cioară Curată. Roagă-te, Prea-
păcatele mele şi fărădelegile sfîntă , pentru robii tăi, Fiului
mele, să le treci cu vederea, tău şi Dumnezeului nostru.
Cel Ce eşti fără de păcate şi
LUMINÎNDA
milostiv, ca un Izbăvitor de
oameni. Lumina Treimii celei de o
Alt canon
fiinţă luînd-o în inima ta, Te-
odosie, părinte al părinţilor,
Irmosul: Pe Dumnezeu a-L vedea...,
pe cei binecredincioşi i-ai lu-
Părinte, pe fiii care i-ai îm- minat, în peşteră te-ai întărit
preunat cu credinţa şi cu fap- ca marele Antonie, cel ce eşti
te bune, pe aceştia a se lu- sub un acoperemînt cu înge-
mina îi învredniceşte; păstor rii, cu care împreună îi pome-
vrednic fiind, iertare păcate- neşte pe cei ce cu credinţă te
lor şi îndreptarea vieţii, roa- laudă pe tine. (de 2 ori)
gă-te Domnului, preacuvioa- Slavă..., Şi acum..., a sărbătorii
se, nouă să ne dăruiască.
LALAUDE
Asemenea vieţuind tu cu Stihirile sărbătorii 3 şi ale sfîntului 3
sfinţii părinţi, slugă ai fost,
Glasul al 2-lea:
fericite, preacuratei Fecioare
Podobie: Cînd de pe lemn...
şi ales păstor călugărilor. Cu
adevărat, stîlp dreptei credin- Cu credinţa şi cu dragostea
ţe, nădejde şi aşteptare cre- lui Hristos, cu totul te-ai rănit,
dincioşilor a celor ce cîntă în fericite, Căruia urmîndu-I, de
casa Maicii lui Dumnezeu. lume te-ai lepădat, de patrie şi

 16 
de neam, ai alergat către prea- Slavă..., glasul al 6-lea:
cuviosul Antonie şi de la dîn- Preacuvioase părinte, în tot
sul te-ai învăţat cele negrăite, pămîntul a ieşit vestirea is-
pe care urechea nu le-a auzit, prăvilor tale, pentru aceea, în
iar la inima ta au intrat. Pen- ceruri ai aflat plata osteneli-
tru aceea, cu sfinţenie cîntăm, lor tale. Taberele dracilor le-
cinstindu-te, Teodosie. ai pierdut şi cetele îngereşti
Viaţă nespurcată ai iubit, le-ai ajuns, a căror viaţă fără
răbdare şi dragoste, şi smere- prihană ai rîvnit, îndrăzni-
nie, priveghere de toată noap- re avînd către Hristos Dum-
te şi înfrînare, cu care ai omo- nezeu, cere pace sufletelor
rît poftele trupului. Pentru noastre.
aceea, dumnezeiască cîştiga- Şi acum..., a praznicului
re luînd, te bucuri împreună Slavoslovia mare; troparul sfîntului,
cu cetele preacuvioşilor. Deci Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ecte-
niile şi otpustul.
nu uita, fericite, a cere ierta-
re păcatelor, a celor care te
lăudăm pe tine cu vrednicie. La Liturghie
Fericirile din cîntarea a 3-a a prazni-
Cînd vrăjmaşul, începăto- cului şi din cîntarea a 3-a, a cuviosului.
rul răutăţii a adus ispită asu- Prochimenul praznicului şi al cuviosu-
lui gl. al 4-lea: Cinstită este înaintea
pra turmei tale, preacuvioa- Domnului moartea cuviosului..., Stih:
se, vrînd ca să o piardă pe ea, Ce vom răsplăti Domnului pentru toate
atunci a văzut biserica spîn- cele ce ne-a dat nouă?
zurînd în văzduh şi au ieşit de Apostolul sărbătorii şi al cuviosului
din Epistola către Evrei. (XIII, 7-16):
acolo, temîndu-se ei de darul Aliluia, glasul al 2-lea, Evanghelia praz-
care este dat ţie de la Dumne- nicului şi a cuviosului de la Matei (XI,
zeu, preacuvioase. Că au auzit 27-30):
în biserică glasuri de cîntări C H I N O N I C U L:
îngereşti nespuse, cu care şi
Întru pomenire veşnică va
acum veselindu-ne, pomeneş-
fi dreptul, de auzul rău nu se
te-ne pe noi, care cu credinţă
va teme. Aliluia (de 3 ori)
cîntăm purtătoarea de lumină
şi cinstim pomenirea ta.