Sunteți pe pagina 1din 72

PARAZITOLOGIE CURS 1

Lucrare de control (obligatorie, dar nu eliminatorie)  test grila (dupa cursul de malarie)
=> 10% din nota
Examen Lp  oral + diagn infectii parazitare (din Lp)
(20%)
Examen scris  grila + intrebari din diagn infectii parazitare
(70%)

Parazit = organism ce trăieşte şi se hrăneşte permanent sau temporar pe seama


altui organism numit gazdă => daca parazitul traieste de pe urma gazdei, atunci el
nu ar trebui sa isi omoare gazda => moartea gazdei antrenează şi moartea parazitului
= organism eucariot => mai evoluat decat bacteriile si virusurile

Parazitism = asociere permanentă sau temporară între două organisme vii (parazit
si gazda sa), în urma căreia beneficiază numai organismul parazit (deci gazda nu
beneficiaza)

Ciclul biologic/ evolutiv/ de viaţă reprezintă totalitatea transformărilor


necesare şi obligatorii prin care trece un parazit, care se desfăşoară într-o ordine
precisă, la una sau mai multe gazde succesive, cu sau fără pasaj în mediul exterior.

 CLASIFICARE PARAZITI :

1. Endoparaziţi
- localizaţi în interiorul gazdei (în celule => intracelulari => sunt de regula
paraziti de dimensiuni mai mici, în tubul digestiv, în aparatul respirator, sânge,
limfă, sistemul nervos, diverse căi de excreţie)
- pot fi intra- sau extracelulari
- sunt majoritari

2. Ectoparaziţi
- trăiesc sau poposesc pe suprafata gazdei (Sarcoptes scabiei = agentul
raiei, păduchii, puricii, ploşniţe, căpuşe, ţânţari)
- sunt vectori ai altor boli parazitare, bacteriene(ex: căpuşele pot da
borelioza) sau virale (ex:un anumit ţânţar poate produce encefalita)
 Clasificare Endoparaziţii
a) Protozoare – unicelulare:
 Rhizopode (Amoebe)
 Flagelate
 Sporozoare
 Ciliate
 cu taxonomie incertă (au caractere comune la 2 dintre clasele anterioare)
b) Helminţi = Metazoare (viermi) – multicelulare:
 Cestode
 Trematode
 Nematode
 Pentastome

A. 1. Clasa Rhizopoda
 amoebe patogene: Entamoeba histolytica
 patogen = capabil sa produca leziuni => boala (in unele cazuri o
leziune sau doua nu sunt suficiente sa dea conditia de boala)

 amoebe nepatogene (sunt numeroase): Entamoeba coli (seamana f mult la


microscop cu parazitul anterior)
 nepatogen = parazite pt oameni, dar nu produc leziuni

 amoebe libere (condiţionat patogene, telurice): Naegleria fowleri,


Achantamoeba spp. (specii de Achantamoeba)
 libere = numai in anumite conditii pot determina leziuni

 Entamoeba histolytica
5888 produce la om amoebiază asimptomatică la purtători sau simptomatică:
5888 intestinală (dizenteria amoebiană) – primară

5889 extraintestinală (abcesul amoebian organic; amoebiază cutanată)


– secundară amoebiazei intestinale

5889 distribuţie geografică:


23 amoebiaza asimptomatică – pe toate continentele

24 amoebiaza simptomatică/ boală – mai frecventă în ţări tropicale,


subtropicale şi cu climat mediteranean

1
Morfologie
23Trofozoit (formă vegetativă):
- 20-30 μm, unicelular
- un nucleu caracteristic: ,,roată cu spiţe”
- citoplasmă net diferenţiată în endoplasmă (granulară) şi ectoplasmă
(hialină) - dacă în endoplasmă se găsesc hematii fagocitate = caracter de
patogenitate - un pseudopod emis de ectoplasmă în direcţia de mişcare
- forma cu patogenitate nu rezistă în mediul exterior
24Chist:
5888 10-18 μm, sferic
5889 tetranucleat când e matur
5890 baghete siderofile/ corpusculi cromatoizi/ cristaloizi (glicogen)
5891 forma de rezistenţă în mediul exterior, forma infectantă pentru
om, forma de înmulţire a parazitului

Transmitere
5888 90% pe cale digestivă, prin consum de apă sau alimente
contaminate cu chisturi tetranucleate, mâini murdare
5889 contact homosexual, practici sexuale oro-anale
5890 sursa de infecţie este omul, mai ales purtătorii asimptomatici (elimină
chisturile)

Ciclul biologic
Ingestie chist tetranucleat (apă/alimente contaminate) → dechistare în intestin:
trofozoiţi – diviziune binară → colon (mucoasă cec, sigmoid, rect) →
23 A. Tulpini nepatogene: multiplicare, închistare, eliminare chisturi,
contaminarea mediului
24 B. Tulpini patogene: abces în buton de cămaşă (leziune
caracteristică prin acţiune histolitică, hematofagă a trofozoiţilor) → eliminare trofozoiţi cu
scaun dizenteric (când peristaltismul este crescut nu au timp să se formeze chisturi)
Purtătorul sănătos şi bolnavul cronic sau sub tratament specific elimină chisturi
(ciclu complet). Bolnavul în fază acută elimină trofozoiţi (ciclu incomplet).

Patogenie
5888 datorită multiplicării trofozoiţilor în grosimea peterelui intestinului gros (efect
litic)
5889 incubaţia: în funcţie de doza infectantă, tulpină, condiţiile locale
şi rezistenţa individuală
5890 mecanism: trofozoitul de Entamoeba histolytica aderă de epiteliul cecal,
eliminând enzime litice care produc microulceraţii în mucoasă ce ajung la nivelul
submucoasei intestinale; aici, leziunea se lărgeşte, parazitul se multiplică → leziune primară
= abces în buton de cămaşă; consecinţa este amoebiaza intestinală/ dizenteria amoebiană
Evoluţia de la leziunea primară:
5891 unirea abceselor → ulceraţii mai mari, care se vor vindeca cu fibroza
porţiunii de colon afectate (,,coarda colică”)
5892 trofozoiţii erodează vasele sangvine de la nivelul submucoasei →
diseminare pe cale sangvină şi se pot opri (în ordinea frecvenţei) în ficat, plămân, creier şi
alte organe, unde formează microabcese, ce prin confluare dau abcese amoebiene
extraintestinale: hepatic, pulmonar, cerebral etc.
5893 penetrarea peretelui intestinal → peritonită amoebiană
5894 amoebiaza extraintestinală cutanată:
5888 eliminarea spontană a unui abces amoebian organic la tegumente

2
23 puncţie evacuatorie a unui abces amoebian → diseminare sangvină/ cutanată
24 în cursul unui episod de dizenterie amoebiană, trofozoiţii ajung în
zona perianală iritată, unde se localizează

Manifestări clinice
23 Infecţii asimptomatice (purtători)
24 Amoebiaza intestinală:
5888 dureri abdominale (pe traiectul colonului)
5889 sindrom dizenteric (scaune frecvente, reduse cantitativ; „scuipat
rectal”, conţinând mucus, sânge, puroi)
5890 tenesme rectale – senzaţia imperioasă de defecare
5891 complicaţii: amoebom, apendicită, peritonită, diseminare hematogenă
C. Amoebiaza extraintestinală:
0abces amoebian hepatic:
0 febră (tip septic)
1 hepatomegalie dureroasă, iradiere la spate şi umăr
2 stare generală alterată progresiv, icter, anemie
3 complicaţii (prin interesare pleurală, peritoneală, pericardică)
1abces amoebian pulmonar:
0 febră
1 dureri toracice
2 tuse cu expectoraţie ciocolatie (hematofagă)
2amoebiaza cutanată: ulceraţie cutanată albicioasă, dureroasă, pruriginoasă

Tratament: Metronidazol, Furamidă, derivaţii nidazonice (Tinidazol,


Ornidazol, Secnidazol), evacuare abces (indicată în caz de abces mare sau rezistent la
tratament sau ascensiune periculoasă a hemidiafragmului drept)

Profilaxie
0 individuală: igienă personală şi alimentară, tratamentul şi controlul
amoebiazei intestinale
1 colectivă: control periodic pentru personalul din alimentaţia publică,
amplasarea corectă a sursei de apă potabilă şi controlul acesteia, a nu se folosi dejecte
umane pentru fertilizarea solului

Amoebe libere
23 condiţionat patogene, telurice
24 se recunosc după morfologia nucleului, care este asemănător la toate aceste
specii (nucleu în ochi de pasăre)

Naegleria fowleri
5888 produce meningoencefalită amoebiană primară/ boala tinerilor înotători
5889 evoluţie rapidă şi letală („mâncătoare de creier”)

Morfologie
23Trofozoit (forma
amoeboidală) - 8-15 μm
- citoplasma este reprezentată de ecto- şi endoplasmă

3
5888 un nucleu cu cariozom central mare, înconjurat de halou
5889 se găseşte în SNC
0 Stadiul amoeboflagelat (stadiu temporar)
- 1-4 (de obicei 2) flageli terminali
- se găseşte în mediul extern, lichid poluat, la temperaturi mari (ape de lacuri şi bălţi,
piscine încălzite, ape reziduale)
0 este forma infectantă pentru om
3. Chistul
1 7-10 μm, rotund
2 perete dublu, neted şi gros, ce conţine 2-3 pori, uneori sigilaţi cu câte un dop mucoid
3 un nucleu de amibă liberă
4 se găseşte în mediul extern: lichid/ sol/ praf poluat, la temperaturi mici sau în
condiţii de uscăciune
5 forma de rezistenţă în mediul extern, în condiţii nefavorabile

Transmitere
23 forma amoeboflagelată poate pătrunde la nivelul mucoasei nazale, la contactul
cu apa infectată, mai ales în timpul înotului în ape calde şi murdare

Ciclul biologic
Chist → apă, temperaturi mari, mediu nutritiv → stadiu amoeboflagelat → infecţia
mucoasei nazale (enzime litice) → trofozoit propriu-zis (forma amoeboidală); migrează
2-4 cm/zi → nervii olfactivi → bulbii olfactivi → răspândire şi multiplicare în masa cerebrală
5888 meningoencefalită

Manifestări clinice
23 afectează copiii şi tinerii imunocompetenţi
24 incubaţie 2-15 zile
25 debutul: febră, obstrucţie nazală cu rinoree şi anosmie, greţuri, vărsături în
jet (de origine centrală, nu de cauză digestivă); semne de iritaţie meningeală şi
encefalitică
26 perioada de stare: cefalee frontală/ temporală persistentă, febră > 39 ºC,
greţuri, vărsături, fotofobie, rigiditatea cefei, stare de confuzie, convulsii generalizate
cu sau fără ataxie cerebrală, comă, rigiditate de decerebrare → exitus (stop cardio-
respirator, edem pulmonar)

Evoluţie acută/ supraacută, spre deces, prin stop/ edem pulmonar acut în < 10 zile

Tratament
23 nu există tratament specific
24 antifungic: Amfotericina B; antituberculotic: Rifampicină
25 Miconazol

Profilaxie
23 individuală: evitarea băilor în locuri expuse, în ape poluate şi netratate
24 colectivă: atenţionarea comunităţii medicale, clorinarea adecvată a rezervelor de
apă, inclusiv a apelor destinate înotului

4
Acanthamoeba spp.
23 la imunocompetenţi: keratită amoebiană sau lez. cutanate granulomatoase/ mucoase
24 la imunodeprimaţi: encefalită granulomatoasă amoebiană cu evoluţie lentă

Morfologie
5888 Tr
ofozoitul: - 30
μm
- un nucleu de amoebă liberă
- acanthopodii – prelungiri citoplasmatice ascuţite, ca nişte spini; nu
flageli - este formă infectantă pentru om
- se găseşte în mediul extern în lichid poluat, la temperaturi mari şi în leziuni.
5889 Chistul:
23 13-19 μm
24 1 nucleu
25 perete dublu: endochist poligonal şi ectochist zbârcit
26 este formă infectantă pentru om
27 se găseşte în mediu – lichid/ sol/ praf poluat, la temperaturi scăzute sau în
condiţii de uscăciune şi în leziuni

Transmiterea: prin leziuni preexistente la nivelul mucoaselor, tegumentului,


corneei. Ciclul biologic
Trofozoit/ chist → pătrunde prin leziunile preexistente → 1. la imunocompetenţi:
rămân la poarta de intrare → multiplicare → ulceraţii/ keratite/ leziuni cutanate
→ 2. la imunodeprimaţi:
diseminare hematogenă → SNC → multiplicare → encefalită

Manifestări clinice
A. keratita amoebiană:
5888 mai frecventă la purtătorii de lentile de contact
5889 incubaţie: câteva zile
5890 perioada de stare: durere intraoculară, senzaţia de corp străin,
lăcrimare, fotofobie, hiperemie, edem palpebral, acuitate vizuală ce scade progresiv
5891 evoluţia: extinderea leziunii în suprafaţă şi profunzime; în lipsa tratam. →
cecitatea
B. encefalita granulomatoasă amoebiană la imunodeprimaţi
23 incubaţie: săptămâni-luni
24 perioada de stare: nu sunt specifice; febră, fotofobie, cefalee, convulsii,
redoare de ceafă, greţuri, vărsături, anorexie, tulburări de somn şi auz, tulburări psihice şi
halucinaţii, hemipareze, ataxie, comă
25 evoluţia: lentă, cronică → moarte

Tratament
23 encefalita: nu există tratament specific
24keratita: tratament combinat: medicamentos local + chirurgical
(keratoplastie, crioterapie)

Profilaxie
23 individuală: evitarea spălării lentilelor de contact cu apă de robinet;
recomandarea pentru imunodeprimaţi să nu facă baie în ape termale murdare
24 colectivă: educaţie sanitară

5
Clasa Flagelate
5888 cavitare
5889 tisulare şi sangvine/ hemoflagelate

Giardia duodenalis/ lamblia/ intestinalis


- produce giardioză/ lambliază

Morfologie
1. Trofozoit:
23 10-12 x 5-7 μm; piriform, cu faţa ventrală concavă şi dorsală convexă
24 2 nuclei în regiunea anterioară
25 corpusculi bazali la originea a 4 perechi de flageli
26 corpuscul median (seamănă cu o virgulă)
27 disc adeziv pe faţa ventrală
28 poate avea patogenitate
2. Chist:
0 7-10 μm; ovoid/ rotund
1 perete gros, refringent
2 2-4 nuclei (2-imatur; 4-matur)
3 flageli liniari (,,S”, litere chinezeşti)
4 rezistent în mediu
5 forma infectantă
6 se găseşte în scaunele cu consistenţă normală la purtători

Transmiterea
0 99% digestivă – consum de apă/ alimente contaminate cu chişti, mâini
murdare (contaminare fecal-orală)
1 practici sexuale oro-anale
2 sursa de infectare: omul sau animale infectate
3 distribuţie geografică cosmopolită

Ciclul biologic
Chist → cale digestivă: dechistare în stomac (suc gastric) sau duoden → trofozoiţi,
ce se localizează în duoden şi jejun → se multiplică prin sciziparitate → închistare în colon
→ chisturi în fecale
Purtătorul sănătos şi bolnavul cronic sau sub tratament specific insuficient elimină
chisturi (ciclu complet). Bolnavul în fază acută elimină trofozoiţi (ciclu incomplet).

Patogenia
0nu e prin mecanism litic
1 se datorează multiplicării paraziţilor pe suprafaţa epiteliului intestinal (efect
mecanic), fiind împiedicată absorbţia substanţelor nutritive
0majoritatea persoanelor infectate sunt purtători asimptomatici
1simptomatici: copiii mici, persoane debilitate, imunodeprimaţi
2 incubaţia: în funcţie de doza infectantă, tulpină, condiţiile locale şi
rezistenţa individuală

6
Manifestări clinice
1. Giardioză acută (1-3 săptămâni)
0dureri epigastrice, diaree apoasă fetidă, explozivă, steatoreică
1greaţă, vomă, meteorism, flatulenţă, eructaţii
2intoleranţă la lactoză (iritaţia mecanică a mucoasei)
3 complicaţii la copii: malabsorbţie pentru lipide, glucide, proteine, vit. B12, acid folic
2. Giardioză cronică
0 inapetenţă, duoden cronic dureros, tulburări de tranzit, manifestări alergice
cutanate, respiratorii, oculare
1tulburări nervoase (insomnie, agitaţie, scăderea randamentului intelectual)

Tratament: Metronidazol, Albendazol


Profilaxie
0 individuală: spălarea mâinilor înainte de masă, protejarea alimentelor de muşte
şi animale, evitarea practicilor sexuale orale
1 colectivă: educaţia sanitară a populaţiei, utilizarea numai a apei potabile, clorinarea
apei

7
PARAZITOLOGIE CURS 2

Trichomonas vaginalis
0produce trichomoniaza uro-genitală
1distribuţie geografică cosmopolită
2sursa de infecţie este omul

Morfologie
Trofozoit:
0piriform, 5-15 μm
11 nucleu mare
21 kinetoplast anterior de nucleu
33-5 flageli liberi
41 flagel recurent, care formează membrana ondulantă scurtă, întărită de costa
51 axostil (structură tubulară)
Nu s-a demonstrat existenţa formelor chistice.

Condiţii optime de dezvoltare a trofozoitului:


0mediu impregnat estrogenic
1pH local (vaginal) de 5,5-5,8 (pH-ul vaginal normal e mai acid)
2temperatura 37 ºC
3umiditate
Nu rezistă în mediul exterior. Creşte în condiţii fiziologice (menstruaţia, sarcina)
şi patologice (infecţii cu bacterii sau fungi).

Transmisiune
0contact sexual infectant (cale veneriană)
1contact direct – trecerea nou-născutului prin canalul genital infectat al mamei
2indirect (rar) – instrumente ginecologice infectate, lenjerie intimă

Ciclul biologic
Om infectat → contact sexual neprotejat; trofozoiţi în secreţiile genitale;
multiplicare prin diviziune binară → om infectat

Patogenia
0 se datorează multiplicării trofozoiţilor pe epiteliul genital (efect citopatic
dependent de contact)
1majoritatea femeilor infectate sunt simptomatice (datorită estrogenilor)
2majoritatea bărbaţilor infectaţi sunt asimptomatici
3incubaţia: zile, în funcţie de doza infectantă şi de condiţiile locale

Manifestări clinice la femei


A. Vulvovaginita acută:
0 prurit genital
1 senzaţie de arsură
2 leucoree (secreţie genitală) abundentă, iniţial spumoasă, putând deveni
galbenă, purulentă
3 dispareunie (durere la contactul sexual)

8
Complicaţii:
0disurie, cistită (datorită flagelilor, care-i conferă mobilitate)
1anexite
2mucoasă vaginală cu descuamări şi ulceraţii
3sterilitate temporară (prin fagocitarea spermatozoizilor)
B. Vulvovaginita cronică:
0 leucoree seroasă, redusă cantitativ, uneori cu striaţii sanguinolente; creşte
în perioadele care corespund menstruaţiei

Manifestări clinice la bărbaţi


Uretrita acută: arsură pe uretră, secreţie uretrală abundentă, disurie; mulţi bărbaţi se
vindecă de uretrita acută pentru că nu au estrogen suficient
Uretrita cronică (parazit localizat în prostată): picătura matinală

Tratament (la ambii/toţi partenerii sexuali): Metronidazol, Tinidazol,


Ornidazol, Secnidazol; la femeie se asociază tratament local (singurul indicat în
sarcină şi lactaţie), Metronidazol ovule, toaleta intimă

Profilaxie
0 individuală: evitarea contactelor sexuale întâmplătoare neprotejate, igienă sexuală
şi locală riguroasă
1colectivă: educaţia sexuală a populaţiei

Flagelatele tisulare (hemoflagelatele)


Genul Leishmania
- produc leishmaniozele: parazitoze comune omului şi animalelor (zoonoze)

Ciclul biologic presupune 2 gazde:


1. gazda nevertebrată – insectă vector; numai femela este hematofagă
0 în Asia, Africa, Orientul Mijlociu, Bazinul Mediteranei: Phlebotomus
1 în America de Sud: Lutzomyia
2. gazda vertebrată: omul, câinele, canide sălbatice, rozătoare, maimuţa

Morfologie – identică la toate speciile de Leishmanii


0 Promastigot flagelat – la gazda
nevertebrată - celulă alungită
- 1 nucleu
- 1 kynetoplast
- 1 flagel ce iese prin partea anterioară a
celulei - 12-14 x 1,5-3 μm
- este forma infectantă; se multiplică prin insecte
1 Amastigot
23 neflagelat
24 intracelular, la gazda vertebrată
25 2-4 μm diametru
26 nucleu unic, mare
27 kynetoplast mic

9
Ciclul biologic
Gazda nevertebrată (insecta vector hematofagă) preia de la gazda vertebrată
paraziţii sub forma neflagelată (amastigoţi) → promastigoţi, multiplicare în intestinul
insectei → migrare către piesa bucală a insectei (promastigotul este forma infectantă);
produc dopuri ce astupă esofagul insectei şi prin regurgitare aceasta infectează o nouă
gazdă → amastigoţi intracelulari, sistemul monocito-macrofagic

Transmitere
5888 vectorial, inoculativ (Phlebotomus, sandfly; Lutzomyia)
5889 transfuzii de sânge
5890 infecţii de laborator
5891 secreţii infectante

A) Leishmanioza cutanată, a lumii vechi


5888 Leishmania tropica: Butonul de Orient/Alep – forma uscată/urbană;
ulcerul de Alep; localizare în Asia centrală, Orientul Mijlociu, Bazinul Mediteranei
5889 Leishmania major: forma umedă/rurală; localizare în Asia centrală,
India, Orientul Mijlociu, Africa de Vest, Nord, Est
Forma uscată:
5890 incubaţie 2-6 luni (sau mai mult)
5891 evoluţie lentă; reacţie inflamatorie perilezională minimă
5892 debut: papulă roşie, nedureroasă, 2-3 cm diametru, unică sau multiplă
5893 faza de stare: 4-6 săptămâni, ulceraţie acoperită de crustă roşie pe
un nodul inflamator (sindromul Montpellier), superficială, pruriginoasă, cu margini
indurate, bine definite, nedureroasă
5894 evoluţie trenantă (buton de 1 an), rezistent la tratament,
cicatrizare spontan la imunocompetenţi, cu o cicatrice inestetică
Forma umedă:
5895 în mediul rural
5896 evoluţie mai rapidă
5897 înainte de a ulcera apare un infiltrat perilezional important, cu vascularită
locală şi
necroză
5898 incubaţie 1 lună
5899 leziunea are 2-8 cm diametru, asociază limfangită, adenopatie
5900 evoluţie: cicatrizare spontană rar, sechele inestetice
Leishmanioza cutanată este singura boală parazitară la care apare imunitatea; forma
umedă lasă imunitate şi pentru forma uscată, iar cea uscată lasă imunitate doar pentru ea.

B) Leishmanioze cutaneo-mucoase, ale lumii noi


23 Leishmania mexicana mexicana: ulcerul chiclero (distrugerea pavilionului
urechii); în America centrală
24 Leishmania brasiliensis brasiliensis: Espundia; în Costa Rica, Brazilia,
Bolivia; în final se ajunge la distrugerea septului şi pavilionului nazal
25 Leishmania brasiliensis guyanensis: pianul de pădure; în Guyana, Brazilia,
Columbia; paraziţii se transmit prin monocite şi macrofage prin vasele limfatice,
determinând leziuni nodulare cutanate dispuse linear pe traseul vaselor limfatice
26 Leishmania peruviana: uta; în Peru; apar noduli mucoşi în mucoasa buco-
faringiană care conţin macrofage pline de paraziţi
Leishmaniozele cutaneo-mucoase afectează mai ales muncitorii din America Latină,
constructorii de drumuri, turiştii, culegătorii de cauciuc din arborii de cauciuc. Leziunile sunt

10
mai grave şi mai de durată comparativ cu cele ale Lumii vechi, pot deveni mutilante,
se suprainfectează; necesită tratament.

5888 Leishmanioze cutanate difuze – evoluţie cu diseminare la


imunodeprimaţi - Leishmania aethiopica: în Etiopia, Kenya, Namibia, Tanzania
- Leishmania mexicana pifanoi: în Venezuela
- Leishmania mexicana amazoniensis: în Columbia, Brazilia
Apar leziuni nodulare generalizate pe tegument, simulând o lepră lepromatoasă
(tuberculoză cutanată). Nu ulcerează, nu ating mucoasele. Evoluţia este fatală în
lipsa tratamentului.
Tratament:
1. local:
23 chirurgical – excizie
24 crioterapie cu azot lichid
25 1-3 infiltraţii cu mepacrină sau pentostam, glucantin
2. general:
26 antimoniu pentavalent (pentamidina)

D) Leishmanioze viscerale/ kala-azar/ boala neagră/ febra dum-dum


5888 Leishmania donovani: în India, China, Sudan, Kenya, Etiopia
5889 Leishmania infantum: în Bazinul Mediteranei, China, Asia centrală
5890 Leishmania chagasi: în America de Sud
De la locul inoculării de către insectă, paraziţii intră în macrofagele cutanate; se
multiplică, sparg macrofagele distruse prin multiplicare, apoi intră în monocitele
circulante, pe care le folosesc drept vehicul pentru a se localiza în organele bogate în
macrofage; aici, continuă distrucţia acestora datorită multiplicării: splină, ficat, ganglioni
limfatici, măduva osoasă hematogenă.
Patogenie:
23 hiperplazia histiomonocitară a splinei, ficatului, ganglionilor limfatici,
măduvei osoase hematogene, unde macrofagele sunt distruse de paraziţi
24 măduva se epuizează datorită producţiei prioritare de celule ale
sistemului monocito-macrofagic, apărând pancitopenia (lipsa pe toate liniile
celulare)

Clinic
3. leishmanioza primară: mică leziune cutanată = leishmaniom
4. debut acut la persoanele neimune: febră intermitentă, remitentă, cu câteva
ascensiuni în 24 de ore, frison, transpiraţii, stare generală bună conservată mult timp
5. debut cronic în zonele endemice: pneumonie, dizenterie, dureri în hipocondrul drept
(ficat)
6. faza de stare:
0 febră anarhică („febra de munte” – cu mai multe vârfuri)
1 paloare, corelată cu anemia (însoţită de tahicardie, oboseală)
2 hepatomegalie (incizură în unghi drept a marginii inferioare a ficatului)
3 splenomegalie (una dintre cele mai mari spline din patologia tropicală;
splina poate umple abdomenul)
4 limfadenopatie (frecventă în Africa; afectează ganglionii inghinali, femurali)
5 caşexie
6 leziuni cutanate:
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 coloraţie
teroasă (pământie) a pielii – India
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ1 depigmentare
generalizată, hiperpigm. palmo-plantară sau a mucoaselor
11
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ2 tegumente
albe, marmorate (Leishmania infantum)
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ3 tardiv –
LDPKA (leishmanioza dermică post kala-azar): noduli cutanaţi cu aspect lepromatos;
macrofagele tisulare conţin amastigoţi de Leishmania donovani
7 pancitopenie: anemie, leucopenie, trombopenie
7. evoluţie:
0 boală mortală în absenţa tratamentului, prin caşexie sau un
sindrom hemoragic sau o infecţie bacteriană
1 sunt posibile foarte rar remisiuni spontane

Tratament: Pentostam, Glucantim, Pentamidina – toxice, greu de


suportat Profilaxie
8. individuală: evitarea contactelor cu vectorul, insecticide DDT (Diclor-Difenil-Tricloretan)
9. colectivă: izolarea şi tratarea bolnavilor, în special cei cu LDPKA; educaţie
sanitară, distrugerea rozătoarelor, distrugerea vectorului; se lucrează la un vaccin (pentru
că toţi paraziţii au structuri genice complexe)

Hemoflagelate
Genul Trypanosoma
10. Trypanosoma brucei – africană (Trypanosoma brucei gambiense şi
Trypanosoma brucei rhodesiense)
11. Trypanosoma cruzi – americană

Trypanosomiaze africane – Trypanosoma brucei – salivaria (forma infectantă


pentru om e în saliva animalului infectant)
Trypanosoma brucei gambiense – specific uman: boala somnului, cu evoluţie
lentă, cronică
Trypanosoma brucei rhodesiense – prezent la antilope, bovine,
ovine, accidental la om: boala somnului est-africană, cu evoluţie rapidă
Distribuţie geografică: 15º latitudine N şi S pe continentul african.
12. Trypanosoma brucei gambiense: în Africa centrală şi de vest, în
păduri tropicale şi ecuatoriale, savane; cazuri epidemice
13. Trypanosoma brucei rhodesiense: cazuri sporadice

Ciclul biologic presupune 2 gazde:


14. gazda nevertebrată: o insectă vector, hematofagă ambele sexe (musca Tse-
tse): Glossina palpalis, Glossina morsitans
15. gazda vertebrată: omul pentru Trypanosoma brucei gambiense, iar pentru
Trypanosoma brucei rhodesiense gazda vertebrată e reprezentată de antilope, bovine,
ovine, accidental omul

Morfologie
16. localizare strict
extracelulară La gazda
nevertebrată:
1. epimastigot
17. forma de multiplicare în intestinul insectei
18. 1 nucleu
12
19. 1 flagel ce se inseră anterior
20. membrană ondulantă scurtă
2. trypomastigot metaciclic
21. forma infectantă, localizată în glandele salivare ale vectorului
22. flagel foarte scurt ce se inseră posterior

La gazda vertebrată:
23. trypomastigot
24. în sânge, ganglioni, LCR
25. alungit, 30-40 x 12-25 μm, formă subţire, rezistentă
26. 1 nucleu static central
27. 1 kynetoplast posterior, flagel anterior
28. membrană ondulantă

Ciclul biologic
Vector → lasă 300-400 de forme infectante (metatrypomastigoţi) prin salivă la inocul
29. om: trypomastigot → cale hematogenă şi limfatică → se multiplică extracelular →
diferite organe şi SNC (plex coroid); variaţie antigenică; fiecare pic (peak) parazitemic
antrenează semne clinice → vector contaminat prin înţeparea bolnavului → trypomastigoţi
→ epimastigoţi; se multiplică şi în 20 de zile ajung în glandele salivare metatrypomastigoţi

Transmitere
30. vectorială de tip inoculativ (forma infectantă pentru om e în saliva insectei vector)
31. excepţional: transfuzii de sânge

Fiziopatologie
32. datorită variaţiei antigenice
33. îşi schimbă periodic (3-8 zile) glicoproteinele de suprafaţă, având peste 1000 de
gene pentru codare
34. confruntă sistemul imun al gazdei cu stimuli antigenici diferiţi în interval de 3-8
zile: scapă de mecanismele de apărare ale organismului, apărând în valuri de parazitemie
35. creşteri semnificative ale nivelului de IgM
36. apariţia de complexe imune circulante; apar reacţii imune

Manifestări clinice
A) Boala somnului
37. incubaţie: 5-20 de zile până la câţiva ani
38. şancrul de inoculare = tripanom; este pruriginos şi dureros, cu adenopatie
satelită; persistă câteva zile
0 faza limfatico-sanguină:
39. febră 38-38,5 ºC, anarhică, rebelă la tratament
40. adenopatie laterocervicală (semnul Winterbottom); nu e obligatoriu, dar e
semn clasic (caracteristic)
41. hepatosplenomegalie moderată
42. semne cutanate:
0 tripanide ( „frunză de arţar”) pe trunchi şi la rădăcina membrelor
1 prurit generalizat
2 edeme ale feţei (fizionomie japoneză)
43. semne de atingere neurologică: cefalee, tulburări de sensibilitate şi motorii

13
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 faza
meningo-encefalitică = o encefalită demielinizantă, asociată cu fenomene
autoimune
1 tulburări de sensibilitate: semnul Kerandell/ semnul cheii (durere la contactul
cu planul dur al cheii), parestezii
2 tulburări psihice: modificări de caracter, acte necontrolate (suicid, perversiuni
ale instinctelor)
3 tulburări ale somnului (tardiv, dar sunt caracteristice): inversarea ritmului nictemeral
44.năuceală permanentă → somnolenţă continuă
0 tulburări motorii: crize convulsive, tremor, incoordonare, mişcări
anormale, hipotonie, paralizii
1 tulburări neuroendocrine – ax diencefalo-hipofizar: termoreglare, sete,
pierderea libidoului, amenoree, sterilitate, insuficienţă hipofizară şi tiroidiană
Evoluţie:
2fără tratament: moarte după maximum 18 luni: caşexie, somnolenţă ireversibilă,
comă
3 tratamentul trebuie administrat în faza limfatico-sanguină; când a afectat
SNC, leziunile sunt ireversibile

B) Boala somnului est-africană


45. incubaţie scurtă, evoluţie rapidă
46. faza limfatico-sanguină: aspect infecţios (febră, tripanide, cefalee, tulburări
cardiace, alterarea stării generale)
47. faza cerebrală se instalează rapid, în prima lună
48. evoluează spre deces în 3-6 luni

Tratament: Melarsoprol (derivat de arsenic – otravă în ea însăşi),


Suramină, Pentamidină

Profilaxie
49. individuală: utilizarea hainelor cu mâneci lungi, chimioprofilaxie individuală
50. colectivă: insecticide, curăţirea terenurilor de buruieni, lupta biologică –
masculi sterili sau mutanţi, lupta împotriva rezervorului animal (numai pentru
Trypanosoma brucei rhodesiense), lupta împotriva rezervorului uman

14
PARAZITOLOGIE CURS 3

Trypanosomiaza americană – Boala


Chagas Trypanosoma cruzi – Stercoralia
51. forma infectantă pentru om se găseşte în dejectele insectei vector
52. distribuţie geografică: 35º lat. N, 39º lat. S pe continentul american (Peru,
Bolivia, Argentina, Texas etc.)

Ciclul biologic presupune 2 gazde:


53. Gazda nevertebrată: o insectă vector, hematofagă ambele sexe –
ploşniţa: Trypanosoma infestans, Trypanosoma dimidiada
54. Gazda vertebrată: omul, mamifere

Morfologie
1. Gazda nevertebrată:
55. stadiul epimastigot = forma de multiplicare în intestinul ploşniţei
56. metatrypomastigot = forma infectantă pentru om, care se găseşte în dejectele
ploşniţei
2. Gazda vertebrată:
57. trypomastigot = forma extracelulară a parazitului, de obicei în sânge
58. amastigot = forma intracelulară a parazitului în celulele
sistemului monocito-macrofagic şi celulele musculare

Ciclul biologic
Vectorul preia cu prânzul hematofag forme circulante de la gazda definitivă →
multiplicare 2-3 săptămâni în stomacul vectorului: epimastigot → metatrypomastigot în
fecalele ploşniţei depus pe tegumente sau mucoase umane în timpul prânzului hematofag
→ pătrunde în celulele sistemului reticulo-endotelial, amastigot; se multiplică → cale
hematogenă, trypomastigot; după 5-6 zile → fibrele musculaturii striate: amastigot

Transmitere
59. vectorială de tip contaminativ (forma infectantă pentru om se găseşte în
dejectele insectei);
60. secundar: transfuzii de sânge sau transmitere congenitală (provoacă
malformaţii multiple; embrion neviabil)

Fiziopatogenie
61. nu prezintă variaţie antigenică
62. intră în sânge, captat de macrofage → amastigot intracelular; se
multiplică → trypomastigot
63. celula se sparge şi trypomastigoţii invadează alte celule → amastigot:
muşchii scheletici, muşchii netezi, cord, plex mioenteric, ţesut excitoconductor şi nodal

15
Clinic
64. incubaţie: 10-20 de zile
65. debut insidios – semne de acompaniament prezente sau nu
0 conjunctivale: 30-40% - semn Romaňa – edem bipalpebral unilateral,
conjunctivită unilaterală, adenopatie preauriculară, cervicală satelită; infecţia ajunge la
ochi prin scărpinare la locul înţepăturii urmată de ducerea mâinii la ochi
1 cutanate: chagom: 30%; şancrul de inoculare, necrotic, inflamator
2 stare febrilă
1. Faza acută (10% deces)
66. febră, stare generală alterată
67. semne cardiace: tulburări de ritm cu asistole
68. meningoencefalită
69. hepatosplenomegalie
70. adenopatie
71. tulburări digestive şi respiratorii
2. Faza nedeterminată sau intermediară:
72. latenţă asimptomatică ce poate dura şi 20 de ani
73. este timpul în care paraziţii intracelulari distrug din aproape în aproape celulele
parazitate până când sunt distruse suficiente celule pentru a apărea manifestări clinice de
fază cronică
3. Faza cronică:
74. instalare după 15-20 de ani de la faza acută (30-40%)
75. datorată distrugerii plexurilor nervoase cardiace şi digestive:
0 manifestări cardiace: miocardita chagasiană cronică – tulburări de ritm
şi conducere → insuficienţă cardiacă
1 manifestări digestive: megalii viscerale (esofag, colon); peretele digestiv
se subţiază şi se dilată; esofagul dilatat presează organele din jur (ex: cordul)

Tratament: antiparazitar (Nifurtimox, Benznidazole), simptomatic, chirurgical

Profilaxie
76. individuală: evitarea contactului cu vectorul, insecticide aplicate
profund în crăpăturile pereţilor, ameliorarea habitatului prin reparaţii
77. colectivă: verificarea şi tratarea sângelui pentru transfuzii cu violet de
genţiană sau amphotericina B, educaţie sanitară

Clasa Sporozoare
78. protozoare unicelulare, cu multiplicare:
0 sexuată (sporogonie) → oochist (în interiorul lui există paraziţi numiţi
sporozoiţi); înmulţirea se face prin diviziune, rezultatul ei numindu-se merozoit sau
cistozoit sau bradizoit
1 asexuată (schizogonie)
79. sunt intracelulare
80. pentru sporozoarele la care ciclul evolutiv necesită mai multe gazde, numim:
0 gazdă definitivă: cea la care parazitul se înmulţeşte sexuat (sporogonic)
1 gazdă intermediară: cea la care parazitul se înmulţeşte asexuat (schizogonic)

16
Coccidii
Toxoplasma gondii
-produce toxoplasmoza: zoonoză cosmopolită, frecventă, oportunistă, adesea latentă
la om, dar redutabilă pentru făt, nou-născut şi subiecţii imunodeprimaţi

Ciclul biologic presupune 2 gazde:


81. Gazda definitivă (sporogonia) – multiplicare în epiteliul intestinal; gazda este pisica
82. Gazda intermediară (schizogonia) – orice organism cu sânge cald (omul,
mamifere, păsări); înmulţire asexuată în orice celulă nucleată

Morfologie
1. Gazda intermediară:
83. trofozoit: 2-4 μm, aspect de corn sau felie de mandarină, cu un nucleu;
prezintă un complex apical cu ajutorul căruia pătrunde în celula gazdă
84. chist tisular (până la 200 μm): aglomerare de bradizoiţi/cistozoiţi/merozoiţi
2. Gazda definitivă:
- oochişti: sferici, 9-11 x 11-14 μm; prezintă 2 sporochişti cu câte 4 sporozoiţi

Ciclul biologic
Gazda intermediară ingeră trofozoiţi (chişti tisulari) din carne sau sporozoiţi
(oochişti) din fecale de pisică → mucoasa intestinală → multiplicare asexuată în macrofage
→ diseminare în viscere → multiplicare intracelulară (asexuată) → chişti tisulari →
spargere chişti => trofozoiţi → gazda definitivă ingeră carne cu chişti tisulari → înmulţire
sexuată în epiteliul intestinal → oochişti în mediu

Transmitere
85.Toxoplasmoza dobândită: digestiv (chişti tisulari, oochişti), prin transfuzii de
sânge, transplant de organe (rinichi, cord)
B. Toxoplasmoza congenitală: transplacentar (de la mamă la făt), doar
dacă primoinfecţia maternă a avut loc în timpul acelei sarcini

Stadiile infecţiei dobândite la imunocompetenţi


86. Stadiul 1 – acut: din momentul ingerării până la apariţia anticorpilor => parazitemie;
anticorpii sunt de tip IgE, IgA, IgM, IgG (IgG apar la aproximativ 10 zile după infecţie)
87. Stadiul 2 – secundar: există răspuns imun eficient → paraziţii dispar din sânge,
dar există intracelular (chisturi tisulare), în orice organ
88. Stadiul 3 – cronic: lipseşte parazitemia, există anticorpi circulanţi, există
chisturi tisulare mai ales în aşa-numitele „organe cu imunitate scăzută” (care nu dau un
răspuns imun puternic): SNC, ochi

A) Toxoplasmoza dobândită la imunocompetenţi


89. forme inaparente – serologie pozitivă descoperită întâmplător la asimptomatici
90. toxoplasmoza acută benignă (5-20%) – mai frecvente sunt forma
ganglionară, oculară sau cutanată
0 adenopatie cervicală (preferenţial), axilară, inghinală, fără semne celsiene
(rubor, tumor, calor, dolor, functio laesa), uneori inaparentă, cu durată de 4-12 luni
1 febră în 50% din cazuri, cotidiană, moderată, câteva săptămâni
2 astenie uneori importantă, persistentă câteva săpt. după remisia adenopatiei

17
3 exantem fugace, erupţii maculo-papuloase palmoplantar
4 determinări oculare (inflamaţii ale umorilor – uveită)

91. Toxoplasmoza dobândită la imunodeprimaţi (persoane cu HIV, hemopatie


malignă, medicamentos, tratament imunosupresor)
92. primoinfecţia: boală generalizantă febrilă, severă, cu determinism
multivisceral (pulmonar, cardiac, hepatic, medular, osos)
93. reactivarea unei infecţii vechi:
0 forma cerebrală (la cei cu SIDA): aspect de abces cerebral sau encefalită
toxoplasmică acută ca urmare a reactivării chiştilor tisulari din creier (aceasta se întâmplă
deoarece pentru HIV există unele celule permisive, fiind cele care prezintă receptorul
CD4, printre care se numără şi nevrogliile; celula gazdă din creier va fi presată din două
surse – HIV şi Toxoplasma, ca urmare se va sparge)
1 forma oculară (la imunodeprimaţii fără SIDA): leziuni retiniene multifocale,
active, cu reacţie vitreană şi afectarea concomitent şi a segmentului anterior – corioretinita

C) Toxoplasmoza congenitală
94. 30% dintre sarcini, gravitatea leziunilor asupra fătului depind de vârsta
sarcinii (foarte grave în trimestrul 1, mai puţin grave în trimestrul 3)
95. toxoplasmoza congenitală gravă – trimestrul 1 sau debutul trimestrului 2: avort
spontan; triada/tetrada Sabin: micro/hidrocefalie (cu blocaje în apeductul Sylvius), calcificări
cerebrale, crize comiţiale (epileptice), corioretinită; retard psihomotor, microftalmie
96. toxoplasmoza congenitală benignă (când mama se infectează spre sfârşitul
sarcinii) – decelabilă la naştere prin: microftalmie, strabism, corioretinită, calcificări
cerebrale, convulsii, icter pasager, hepatomegalie
97. toxoplasmoza congenitală latentă: serologie pozitivă de urmărit în primul an de viaţă
98. uşurinţa cu care parazitul traversează placenta creşte pe măsura înaintării
sarcinii: când e aproape de naştere trece foarte uşor la făt pentru că placenta are multe
lacune, dar nu-l mai afectează pentru că organele sunt deja formate

Tratament: Pirimetamina, Sulfadiazina, Azitromicina, Cotrimoxazol, Spiramicina

Profilaxie
99. prevenirea primoinfecţiei la: pacienţii cu HIV, femeile în perioada de
concepţie, pentru transplant prin evitarea contactului cu pisici şi a consumului de carne
crudă sau insuficient preparată termic, a fructelor şi legumelor nespălate
100. toxoplasmoza congenitală:
0 supravegherea serologică lunar a gravidelor, pe toată durata sarcinii
1 toţi nou-născuţii din mame seropozitive pentru Toxoplasma vor fi investigaţi
serologic la naştere (se ia sânge din cordonul omblicial şi se fac culturi din placentă)
101. la imunodeprimaţi: monitorizarea serologică (pentru a surprinde
seroconversia sau o posibilă reactivare)

18
Cryptosporidium parvum
102. produce cryptosporidioza: infecţie cosmopolită, oportunistă, fiind o
zoonoză cu frecvenţă mare la imunodeprimaţi, în special la cei cu SIDA

Morfologie
Trofozoit:
103. 2-5 μm diametru
104. localizat în marginea în perie (la polul apical) a enterocitelor
(submembranar, extracitoplasmatic, în vacuola parazitoforă)
Oochist:
105. 4-5 μm diametru
106. conţine 4 sporozoiţi (fără sporochist)
0 imatur: perete subţire, permiţând diseminarea la nivelul mucoasei
1 matur: înveliş gros pentalamelar; ajung prin fecalele persoanelor infectate în
mediul exterior

Sursa: omul, numeroase animale (animale tinere de fermă: viţei, purcei) Transmitere
digestivă, prin apă/ alimente contaminate cu oochişti maturi. Populaţie
receptivă: turişti imunocompetenţi, copii (6 luni – 3 ani), imunodeprimaţi (în special cei cu
SIDA), personal medical în contact cu bolnavii şi produsele patologice, îngrijitori de animale

Ciclul biologic (se desfăşoară la aceeaşi gazdă)


Oochist → eliminat în materiile fecale → ingestie → sporozoiţi → vacuola
parazitoforă (regiunea microvilară) → trofozoiţi 1) schizogonie: merozoiţi → sparg celula
parazitată → lumen → noi enterocite
2) sporogonie: oochist imatur →
eliberează in situ sporozoiţi infectanţi (autoinfecţie)
oochist matur → mediul exterior

Clinic
2 la imunocompetenţi:
107. localizare în intestinul subţire
108. asimptomatică
109. gastroenterită banală:
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 evoluţie
autolimitată, 3-12 zile
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ1 3-10
scaune diareice/zi, lichidiene, non-sanguinolente, rareori cu mucozităţi, aspect brun-
verzui
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ2 dureri
abdominale
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ3 greţuri, rareori
vărsături
1 la imunodeprimaţi
110. în SIDA inaugurală: în 50% din cazuri (CD4 sub 100/mmc); evoluează ca o
infecţie
gravă
111. diaree lichidiană, non-sanguinolentă, holeriformă, uneori
incoercibilă, 10-20 de scaune/zi, depleţie lichidiană > 10 l/zi
112. localizare pe tot tubul digestiv
113. migrare în căile biliare şi vezica biliară cu tablou clinic de angiocolită,
colangită
114. prin contiguitate poate ajunge şi în tractul respirator (celulele ciliate)
→ pneumonii interstiţiale
19
Tratament: nu există tratament antiparazitar specific, dar se poate administra
Paronomicină sau Spiramicină; tratamentul simptomatic/suportiv este de primă intenţie,
fiind repezentat în principal de reechilibrarea hidroelectrolitică

Profilaxie:
115. personală: igienă riguroasă, evitarea contactului cu animale (viţei)
116. colectivă: clorinarea apei (nu este întotdeauna eficientă), ozonizarea apei

Isospora belli
117. produce isosporoza – infecţie cosmopolită, strict umană, oportunistă,
cu incidenţă mare în zonele tropicale şi SUA şi scăzută în Europa

Morfologie
118. oochist: 25-30 x 12-16 μm; ovoidal, rezistent în mediu
119. imatur (forma de eliminare): 2 sporochişti nesegmentaţi
120. matur: 2 sporochişti a câte 4 sporozoiţi (în mediul exterior)
121. infectant la puţin timp după eliminare
122. se multiplică în celula gazdă; fiind mare, o distruge

Transmitere digestivă, prin alimente şi apă contaminate cu fecale umane (oochist


matur)
- schizogonia şi sporogonia: exclusiv în epiteliul intestinului uman (jejun, ileon)

Clinic
0 la imunocompetenţi:
123. incubaţie: 9-15 zile
124. formă asimptomatică, descoperită întâmplător coprologic
125. enterocolită benignă, evoluţie autolimitată dar lentă (7-10 zile până la
câteva luni) - febră, astenie
- greţuri, vărsături
- dureri abdominale, meteorism, diaree
126. eliminarea de oochişti în faza de stare, urmată de regresiunea semnelor clinice
0 la imunodeprimaţi:
127. diaree trenantă (luni de zile), cu malabsorbţie prin leziunea mucoasei
intestinale
128. SIDA (CD4 sub 100/mmc): diaree cronică, evoluţie în pusee (scaune
gleroase, sanguinolente), cu malabsorbţie, slăbire, diseminare extraintestinală (la ganglionii
limfatici)

Tratament: Biseptol, derivaţi nitriomidazolici – posologia de la giardioză; la cei


cu SIDA care prezintă intoleranţă la sulfamide se dă Pirimetamină

Profilaxie
129. individuală: igiena personală şi alimentară, tratamentul şi
controlul celor simptomatici
130. colectivă: control coprologic periodic pentru personalul din alimentaţia
publică; amplasarea corectă a sursei de apă potabilă şi controlul ei; a nu se folosi dejecte
umane pentru fertilizarea solului

20
PARAZITOLOGIE CURS 4

Pneumocystis carinii
Pneumocistoza/ pneumonia interstiţială plasmocitară/ pneumonia în fagure de
miere (dpdv anatomopatologic)/ pneumonia în geam mat (dpdv radiologic)
131. apare exclusiv la imunodeprimaţi = infecţie exclusiv oportunistă;
cosmopolită.
132. nu are încadrare clară într-o clasă.

Morfologie
Trofozoit:
133. 1-10 μm diametru
134. nucleu mic
135. înveliş subţire
136. filopodii la suprafaţă (fine expansiuni tubulare – fixare, schimb nutritiv)
137. oval/ în formă de corn
Chist:
138. 4-6 μm diametru
139. 8 sporozoiţi grupaţi în rozetă (corpusculi intrachistici)
140. membrană groasă

Infecţia – portaj 60-70%, asimptomatic


Boala – numai organismele aflate în imunosupresie (nou-născuţi, prematuri,
bolnavii de cancer sau de SIDA)

Transmiterea – aerogenă (chişti) – singurul dintre paraziţi

Ciclul biologic la imunodeprimaţi (ciclu complet):


Trofozoit → pneumocite tip I, ataşat cu filopodii (extracelular, acoperit de
surfactantul alveolar; nu este intracelular) → prechist (1-2 ore, trofozoitul creşte progresiv,
iar celula gazdă degenerează) → chist (multiplicare sexuată) (după 4 ore, aspect sferic,
conţine 8 sporozoiţi) → efracţia peretelui chistic cu eliberarea sporozoiţilor → trofozoiţi
(multiplicare asexuată) (după 1-2 ore se detaşează de pneumocit)

Clinic
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 Forma epidemică
1nou-născut prematur/ copil malnutrit/ tarat, cu vârsta între 2 săptămâni şi 6 luni
2incubaţie: 2-6 săptămâni
3pneumonie bilaterală
4 apatie, inapetenţă, scădere ponderală, tuse seacă sau minimă expectoraţie (în
absenţa suprainfecţiei), dispnee cu polipnee, cianoză; febra (38-38,5 ºC) este inconstantă;
pneumotorax spontan
5 examen clinic sărac, discordant cu sindromul funcţional respirator ( nu se aud raluri)
141. suspiciune diagnostic
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 Forma sporadică
1adult imunodeprimat, în special SIDA, prin reactivarea unor infecţii vechi
5888incubaţie scurtă (zile)

21
2 epifenomen în stadiul terminal al unei maladii grave (SIDA – CD4
sub 100/μl sau sub 20% din masa limfocitară)
142. dispnee, tuse seacă, cianoză, febră, stare generală care se agravează
progresiv, ↓PO2, ↑PCO2, evocând bloc alveolo-capilar → insuficienţă cardiacă
143. în SIDA – diseminare în toate organele

Tratament: Trimetoprim (Biseptol), Pentamidina

Profilaxie:
144. individuală: izolarea bolnavilor, investigaţii specifice înaintea instituirii
tratamentului imunosupresiv (profilaxie)
145. colectivă: depistarea în rândul personalului medical a purtătorilor

Malaria (paludismul)
146. principala boală mondială şi principala boală parazitară: afectează
2 miliarde de persoane pe glob; 3 milioane de decese pe an
147. produsă la om de paraziţi din:
0Clasa: Sporozoare
1Ordinul: Hemosporidea
2Familia: Plasmodidae
3 Genul: Plasmodium, cu 4 specii parazite pentru
om: Plasmodium falciparum (PF)
Plasmodium vivax (PV)
Plasmodium ovale (PO)
Plasmodium malariae (PM)
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 o specie
parazită pentru om şi macac: Plasmodium knowlesi (PK)

Plasmodium spp.: protozoare intracelulare, din clasa Sporozoare, având ciclu


asexuat/ schizogonic la om (gazda intermediară) şi ciclu sexuat/ sporogonic la femela
ţânţarului anophel (gazda definitivă).

Transmitere:
148. vectorial inoculativ – femela ţânţarului Anopheles
149. post-transfuzional
150. malaria drogaţilor (ace, seringi)
151. vertical (numai la placenta cu anomalii vasculare – lacune)

Repartiţie geografică:
152. Europa: a fost eradicată, dar mai e prezentă în mică măsură în Grecia (PV,
PM)
153. Africa: PV, PM, PF, PO
154. Asia: PV, PM, PF; în sud-estul Asiei: PK
155. America: PV, PF, PM
156. Oceania: PF
157. nu există malarie în zonele montane

22
Ciclul biologic:
1. Schizogonia – la om:
158.Ciclul exoeritrocitar/ preeritrocitar
0 primar – la toate speciile
1 secundar – la PV şi PO
159.Ciclul eritrocitar – la toate speciile
2. Sporogonia – la ţânţar

160. A) a) Ciclul exoeritrocitar/ preeritrocitar primar – la toate


speciile Ţânţarul inoculează sporozoiţi → circulaţie, 20-30 min → ficat
(hepatocit):
multiplicare → schizont preeritrocitar → merozoiţi în circulaţie (prin spargerea schizontului
= celulă hepatică cu paraziţi)
PF, PK: 6 zile; PV, PO: 8-12 zile; PM: 18-24 zile
b) Ciclul secundar – la PV şi PO
Rămân în hepatocit în stare latentă = hypnozoiţi, 2-3
ani B) Ciclul eritrocitar
Merozoiţii → hematii, multiplicare (consumă hemoglobină):
0 Forme asexuate: inel → amoebă → prerozetă → rozetă =>
pigment malaric/ hemozoină (după 10-12 multiplicări); durată: PF – 24/36/48 ore; PV şi
PO: 48 ore; PM: 72 ore; PK: 24 ore (pigmentul malaric este restul de hemoglobină
nedigerată dintr-o hematie)
1 Forme sexuate: microgametociţi (precursorii gameţilor
masculini), macrogametociţi (precursorii gameţilor feminini)
Când se sparg rozetele, se eliberează:
161.merozoiţi, care vor căuta alte hematii pe care să le paraziteze;
162.pigment malaric, care va fi depus în macrofagele din ficat şi splină,
astfel explicându-se hepatosplenomegalia din toate formele malariei;
163.factori piretogeni, care explică accesul febril;
164.factori hemolitici, care duc la distrugerea şi a altor hematii, nu numai a
celor parazitate => anemie.

2. Sporogonia – la ţânţar
Ţânţarul preia hematii parazitate → stomac: rămân viabili doar gametociţii
→ gameţi → celula ou = oochinet, traversează peretele stomacului de ţânţar (de la interior
spre exterior); se fixează pe stomacul ţânţarului sub numele de oochist, în interiorul căruia
sporozoiţii se multiplică şi sparg peretele oochistului, migrând în saliva ţânţarului.

Rezistenţa la malarie este excepţională: subiecţii care nu prezintă antigene Duffy pe


suprafaţa hematiilor (genotip Fy a-b-), mai frecvent aparţinând rasei negre, sunt natural
rezistenţi la infecţia cu PV şi PK; lipsa acestor antigene nu reprezintă un deficit genetic.
Protecţia conferită de drepanocitoză (hemoglobinopatia S = siclemia, anemia falciformă)
este de tip diferit: ea limitează gravitatea acceselor de malarie cu PF, fără a împiedica
impaludarea; această tară genetică ar reprezenta un avantaj selectiv, explicându-se astfel
persistenţa sa în zone impaludate, în ciuda caracterului letal al formelor homozigote
(impaludarea = apariţia şi înmulţirea cazurilor de malarie într-o anumită regiune; provine de
la termenul de paludism, sinonim cu malaria).

Imunitatea dobândită rezultă printr-un proces lent şi progresiv; se numeşte


premuniţie. Ea este incompletă, nonsterilizantă (persistă anticorpi şi gameţi), labilă, dispare
rapid; este condiţionată de reinfecţie.

23
Subiecţii ,,noi” (turiştii, copiii mici) nu opun nicio rezistenţă; imunitatea nu se
instalează decât în urma infecţiei repetate în mod regulat. La copiii mici, în zonele
endemice, trebuie să treacă 4-5 ani ca să apară premuniţia.

Manifestări clinice
Malaria benignă: PV, PO, PM
Malaria malignă: PF
PK poate produce la om atât forme benigne, cât şi maligne (mai ales
la imunodeprimaţi).

Malaria benignă – are 4 faze:


165. faza nespecifică, prepatentă: corespunde timpului de la infecţie până la
apariţia parazitului în sânge: cefalee, febră, stare de curbatură (durere musculară asociată
cu senzaţia de oboseală), slăbiciune, diaree
166. faza acceselor febrile ritmice: când în sânge s-a ajuns la un anumit număr
de paraziţi şi ciclul eritrocitar s-a sincronizat, se sparg simultan mai multe rozete şi apare
accesul febril ritmic – ritmicitatea depinde de specie:
0 PV, PO la 48 ore = febră terţă benignă
1 PM la 72 ore = febră cuartă benignă
Accesul febril cuprinde o triadă de simptome:
2 frison 2-3 ore
3 febră: ascensiune bruscă la 40-41 ºC, însoţită de
tahicardie, tegumente hiperemice; durează 3-4 ore
4 transpiraţie (hipersudoraţie) generalizată, cu hipotensiune arterială
– 2-3 ore, până la revenirea la normal a temperaturii
Accesul febril epuizează bolnavul. În perioada dintre accese, pacientul are o stare
de bine. Primul acces este întotdeauna cel mai intens; se va repeta ritmic, de 10-12 ori,
scăzând în intensitate.
167. faza de cronicizare: febra devine moderată, îşi pierde ritmicitatea;
se instalează treptat hepatosplenomegalia, anemia, caşexia
168. faza recăderilor:
169. este posibil ca după vindecarea aparentă a malariei, la un interval de
câţiva ani, să reapară accese febrile ritmice dacă rezistenţa organismului scade
170. în infecţiile cu PV şi PO se datorează hypnozoiţilor din ficat, care
rezistă viabili 2-3 ani = recădere
171. în infecţiile cu PM se datorează posibilităţii ca în circulaţia pacientului
să rămână un mic număr de hematii parazitate în echilibru cu imunitatea gazdei, care
normal sunt insuficiente pentru a declanşa un acces febril; dacă imunitatea scade, echilibrul
se rupe şi reapare recrudescenţa (= revenirea bolii) – poate să apară şi la 20-30 de ani de la
infecţia iniţială.

Malaria malignă – PF; are 3 faze:


172. faza I, nespecifică: mai scurtă, dar mai intensă decât la malaria benignă
173. faza II, a acceselor febrile ritmice:
174. ritmicitatea este în funcţie de subspecia de PF:
024 ore – febră cotidiană (dubla terţă) malignă
136 ore – febră subterţă malignă
248 ore – febră terţă malignă
175. accesul febril nu mai respectă triada frison-febră-transpiraţie; între
accese, starea generală rămâne alterată

24
176. hepatosplenomegalia şi anemia se instalează constant încă din această fază
177. accesul febril necesită tratament de urgenţă, altfel poate da complicaţii
3. faza III, a complicaţiilor:
178. accesul pernicios (neuropaludismul sau malaria cerebrală) = o
encefalopatie acută febrilă, ce apare ca urmare a prezenţei hematiilor parazitate în
capilarele cerebrale, pe care le astupă: febră 41-42 ºC, convulsii, comă profundă; netratat,
este fatal
179. hipoglicemia: apare mai ales la copiii mici şi la gravide; este
rezultatul unei gluconeogeneze hepatice insuficiente, unui consum crescut de glucoză
(atât de către gazdă, cât şi de către paraziţi), chininei utilizate în tratament (chinina
stimulează secreţia de insulină); prognostic nefavorabil
180. insuficienţa renală acută, ca urmare a prezenţei hematiilor parazitate
în capilarele renale: anoxie renală cu necroză tubulară acută; prognostic nefavorabil

Tratament: Clorochin (există însă rezistenţă la Clorochin), Chinină (substanţă


naturală), Pirimetamină, Mefloquin, Artemether, Atresunate; se dau în paralel cu tratament
suportiv (scăderea febrei, ameliorarea simptomelor)

Profilaxie
0 colectivă:
181. lupta contra vectorilor
182. protejarea grupelor de risc crescut cu clorochină, dar este controversată
(excepţie – la gravide); este scumpă, dificil de aplicat; există riscul de a favoriza rezistenţa
plasmodiilor
183. punerea la punct a unui vaccin
0 individuală:
184. trebuie începută în ziua plecării în zona de endemie şi urmată pe tot
timpul sejurului, apoi prelungită 30-45 de zile după reîntoarcere
185. subiecţii care au de făcut o călătorie de lungă durată în zona de
endemie (câţiva ani) şi care au abandonat profilaxia în timpul sejurului trebuie ca în
timpul vacanţelor în zonele temperate să urmeze o cură antimalarică pentru a evita accese
palustre grave
186. profilaxie individuală prin: plase de ţânţari cu insecticide, haine cu
mâneci lungi, creme repulsive pentru alungarea insectelor, ingiena individuală
(transpiraţia atrage anophelul)

Clasa Cestoda
187. viemi plaţi, segmentaţi
188. hermafrodiţi
189. lipsiţi de tub digestiv; se hrănesc prin difuziune prin intermediul cuticulei
190. stadii:
191. adult (la gazda definitivă; localizare în intestinul subţire)
0 prezintă scolex, gât, strobilă = proglote tinere, adulte, bătrâne/ovigere/gravide
1 scolexul (capul) are organe de fixare
2 gâtul este regiunea fertilă a parazitului; prin înmugurire => corpul viermelui
3 strobila este alcătuită din segmente numite proglote, de 3 tipuri:
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 tinere (proaspăt
produse), în care organele genitale sunt imature
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ1 adulte (pe
mijlocul strobilei), cu organe genitale complet dezvoltate
şi funcţionale
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ2 bătrâne
(în partea distală) – toate organele interne au degenerat, cu excepţia uterului, care este
hipertrofiat şi plin de ouă

25
192. ou: la majoritatea viermilor din clasa Cestode, ouăle conţin un embrion (=
ou embrionat), deci sunt gata infecţioase încă din momentul eliminării pentru gazda
intermediară
193. larvă: la gazda intermediară, localizate în ţesuturi, cu aspect vezicular

Taenia saginata
194. produce teniaza (prin carne de vită), cu distribuţie geografică cosmopolită
195. necesită 2 gazde:
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 gazda
definitivă: omul (adultul în intestinul subţire)
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ1 gazda
intermediară: bovinele (larvă în musculatură)
Morfologie
1 Adultul:
196. plat, segmentat, alb, 6-8 m
197. scolex 1-2 mm diametru, globulos, cu 4 ventuze, fără rostru cu cârlige
198. gât scurt, 4-8 mm, care generează proglote
199. strobila (corp) – 2000 de proglote, musculatură bine dezvoltată
200. proglot bătrân 20-25 x 5-14 mm, uter plin cu ouă, cu 15-30 ramificaţii
principale, iar cele secundare de tip dicotomic; eliminate activ, între actele de defecaţie
201. longevitate 25-35 ani, solitar
0 Oul:
202. ovoid, 30-55 x 30-40 μm, înveliş gros, neted, cu structură radiară
203. conţine un embrion hexacant – infectant pentru gazda intermediară
0 Larva:
204. cysticercus bovis (cisticerc): veziculă monochistică monocefalică (un singur
scolex)
205. conţin scolexul invaginat
206. se dezvoltă la gazda intermediară
207. are aproximativ 1 cm, e albicioasă

Transmitere: digestivă – consum de carne de vită crudă/ insuficient prelucrată


termic, infectată cu cisticerci

Ciclul biologic: gazda definitivă (omul) elimină proglot matur (conţine 100.000 de
ouă) → ou (infectant, foarte rezistent la factorii de mediu) → gazda intermediară (bovine)
înghite oul → embrion eliberat după 2 ore → traversează peretele intestinal (croşete +
enzime litice) → cale vasculară → ţesut (adipos) peri- sau intramuscular – muşchi striaţi →
larvă = cysticercus bovis → gazda definitivă consumă carne de vită neprelucrată termic cu
cisticerci; în 2-3 luni se dezvoltă tenia adultă în intestin

Clinică:
A. Forme asimptomatice: eliminarea proglotelor pune diagnosticul (nu sunt
prezente simptome)
B. Forme simptomatice:
208. tulburări digestive: dureri abdominale, greţuri, vărsături,
diaree/ constipaţie (alternativ), apetit capricios – bulimie
209. fenomene generale: astenie, scădere ponderală
210. manifestări alergice: prurit, urticarie
211. fenomene neuro-psihice: excitabilitate, insomnii, senzaţia că simte parazitul
26
Complicaţii (mecanice):
212. migrarea proglotelor în apendice – colica apendiculară
213. mimează fenomene subocluzive (viermele se încolăceşte asupra lui
însuşi, rezultând un ghem care astupă tubul digestiv)

Taenia solium
214. produce teniaza (prin carne de porc), cu distribuţie geografică cosmopolită
215. necesită 2 gazde:
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 gazda
definitivă: omul (adultul în intestinul subţire)
1 gazda intermediară: porcul, accidental omul (larvă în musculatură, ochi)

Morfologie
2 Adultul:
216. plat, segmentat, alb, mai scurt – aproximativ 4 m
217. scolexul: mic, globos; are 4 ventuze + o coroană dublă de cârlige pe o
proeminenţă a scolexului numită rostru
218. gât
219. strobila – 1000 de proglote, musculatură slab dezvoltată
220. proglot bătrân: 15-20 x 5-10 mm, uter plin cu ouă, 7-15 ramificaţii
principale, iar cele secundare sunt de tip dendritic (nu dicotomic); eliminate pasiv, în
timpul actelor de defecaţie
221. longevitate 15-20 de ani, rareori solitar
0 Oul – identic cu oul de Taenia saginata
1 Larva – cysticercus cellulosae: veziculă monochistică, monocefalică
222. conţine scolexul invaginat
223. se dezvoltă la gazda intermediară

Transmitere: digestivă – consum de carne de porc crudă sau insuficient


prelucrată termic, infectată cu cisticerci
Ciclul biologic şi clinica: identice cu cele de la Taenia saginata
Complicaţii: cisticercoza prin ingerarea de ouă de Taenia solium
Tratamentul teniazelor: Praziquantel, Niclosamide

Cisticercoza
224. localizare intratisulară a larvei de Taenia solium la om
225. cosmopolită, cu incidenţă crescută în ţările sărace
226. transmitere digestivă – ingestie accidentală de ouă de Taenia solium
227. autoinfecţia (un subiect cu teniază): endogenă (prin reflux
duodeno-gastric) sau exogenă (prin vehicularea ouălor pe mâini murdare)
228. cisticercoza la om reprezintă o parazitoză în impas

Clinic – depinde de numărul şi localizarea cisticercilor


229. Neurocisticercoza: epilepsie, cefalee, vărsături, deteriorări mentale, ataxie
230. Cisticercoza oculară (rară, dar foarte gravă):
231. sindrom inflamator: edem palpebral, cornean, conjunctivită, uveită foarte
dureroasă
232. semne tumorale: exoftalmie, senzaţie de corp străin intraocular,
scăderea acuităţii vizuale, scotom

27
233. Cisticercoza musculară: mialgii, scăderea forţei musculare,
calcificări; reacţie inflamatorie dată de larvele dezintegrate
234. Cisticercoza subcutanată: noduli subcutanaţi la nivelul toracelui şi
membrelor, indolori; semne celsiene (inflamatorii) numai în caz de moarte a larvei

Tratament: antiparazitar (cu Praziquantel sau Albendazol), chirurgical sau simptomatic


Profilaxia teniazelor şi a cisticercozei:
235. individuală: igienă personală şi alimentară, a nu se consuma carne
crudă, ci corect prelucrată termic
236. colectivă: tratamentul subiecţilor infectaţi, control sanitar-veterinar al
cărnii, igienă fecală (evitarea contaminării solului cu fecale umane)

28
PARAZITOLOGIE CURS 5

Diphylobotrium latum/ Botriocefalul


237. produce difilobotrioza/botriocefaloza – infecţie prezentă în zonele
temperate şi reci unde există lacuri, bălţi sau ape lent curgătoare, bine oxigenate;
238. în special în Europa de Nord, zona baltică, Bazinul Dunării,
Marile Lacuri din America de Nord

Morfologie
Adult:
239. 8-12 m, localizat în jejun
240. parazitism cu mai multe exemplare
241. longevitate 20 de ani
242. scolex alungit (ca o migdală), cu 2 fante laterale – botridii – fără ventuze sau
cârlige
243. gât
244. proglote dreptunghiulare (mai mult late decât lungi), 3000-4000 la
număr; rozeta uterină în centru, aspect de spină pe linia mediană – prezintă un orificiu
(toracostom) prin care se eliberează ouăle – 1 milion de ouă/proglot
Oul:
245. 40x60 μm, oval, operculat, prezentând un pinten (carena) la polul opus,
fecundat
246. neembrionat, neinfectant
Larvele:
247. coracidium
248. procercoidă la prima gazdă intermediară (cyclop – crustaceu acvatic)
249. plerocercoidă la a doua gazdă intermediară (peşte răpitor – ştiucă, biban,
şalău)

Transmitere digestivă: consum de carne de peşte crudă/ insuficient prelucrată


termic (sărat, afumat) sau icre, infectate cu larve plerocercoide

Ciclul biologic
Ou – ajunge în fecalele umane (gazda definitivă) → mediu acvatic: larvă –
coracidium (oxigen, temperatură) → la prima gazdă intermediară (cyclop) devine larvă
procercoidă (neinfectantă) → la a doua gazdă intermediară (peşte răpitor) devine larvă
plerocercoidă (infectantă) 1-2 cm x 3 mm diametru → la gazda definitivă (om), pe cale
digestivă (peşte crud sau insuficient prelucrat termic) devine adult, localizat în intestinul
subţire → ou (mediu acvatic)

Clinica
250. similară cestodozelor intestinale, diferenţa fiind la nivelul complicaţiilor
251. forme asimptomatice, forme simptomatice
252. complicaţii: anemie megaloblastică (deficit de vitamina B12 pentru că
viermele, prin gâtul său, absoarbe această viatmină)

Tratament: Praziquantel, Niclosamide


Profilaxie individuală: evitarea consumului de peşte crud sau afumat/sărat şi a
icrelor infectate
29
Hymenolepis nana
253. produce himenolepidoza: infecţie cosmopolită, oportunistă, mai frecventă la
copii
254. specific uman
255. ciclu monoxen (aceeaşi gazdă) – găzduieşte atât stadiul larvar în
mucoasa intestinului subţire, cât şi adultul în lumenul intestinal

Morfologie
256. cel mai mic cestod care poate
parazita omul Adult:
257. 2-4 cm, localizat în intestinul subţire uman
258. scolex: globulos, cu 4 ventuze, rostru cu un singur rând de cârlige
259. gât lung şi subţire (efilat)
260. strobila: 200 de proglote trapezoidale, por genital de
aceeaşi parte Oul:
261. 35-40 μm diametru
262. înveliş extern subţire
263. înveliş intern gros, cu 2 formaţiuni mamelonare polare, de la care
pleacă nişte filamente libere
264. conţine un embrion hexacant, infectant
Larva:
- cisticercoid (veziculă) în vilozitatea intestinală

Transmitere
265. digestivă: apă sau alimente contaminate cu ouă
266. autoinfecţie:
0 exogenă: ouă prin mecanism fecal-oral (mâini murdare)
1 endogenă: ouă ce eliberează embrionul încă din lumenul digestiv

Ciclul biologic
Ou – din materii fecale în mediul exterior → cale digestivă (apă/alimente, autoinfecţie)
267. cisticercoid: larvă în vilozitatea intestinală (circa 7 zile) → adult în
lumenul intestinal (2 săptămâni) → ou infectat

Clinica – similară celorlalte cestodoze intestinale


Forme asimptomatice
Forme simptomatice:
0 tulburări digestive: malabsorbţie în funcţie de încărcătura parazitară;
dureri abdominale, greţuri, vărsături, constipaţie, inapetenţă
1 fenomene generale: astenie, scădere ponderală
2 manifestări alergice: prurit, urticarie
3 fenomene neuro-psihice: scăderea atenţiei, tulburări de memorie, iritabilitate,
insomnii
268. la imunocompetenţi, după câteva cicluri de autoinfecţie, apare un
răspuns imun celular care va limita acest proces
269. la imunodeprimaţi: diseminarea larvelor din peretele intestinal cu
apariţia himenolepidozei diseminate, mai ales la copiii cu SIDA instituţionalizaţi (este
o infecţie oportunistă deoarece dă forme grave la imunodeprimaţi)

Tratament: Praziquantel, Niclosamide (tratament mai multe zile)

30
Profilaxie
270. individuală: igienă personală riguroasă, cuparea ciclului biologic
(toaleta riguroasă, tăiat unghii etc.)
271. colectivă: tratarea cazurilor de infecţie la copii (izolare, tratament)

Echinococcus granulosus
272. produce hidatidoza uniloculară/ chistul hidatic/ echinococoza
273. parazitoză larvară cosmopolită, redutabilă prin gravitatea
leziunilor şi a complicaţiilor, posibilitatea recidivelor, costul şi durata
tratamentului
274. în toate zonele geografice

Necesită 2 gazde:
275. gazda definitivă: câinele – localizarea larvei în intestinul subţire
276. gazda intermediară: oaie, vită, porc, cămilă, cangur, om

Morfologie
277. este cel mai mic
cestod cunoscut Adult:
278. 3-9 mm lungime, în intestinul câinelui (gazda definitivă)
279. scolex: 4 ventuze şi rostru cu o coroană dublă de cârlige (30-42 de croşete)
280. gât
281. strobila cu 3 proglote (imatur, matur, gravid; 12-15 ramificaţii
uterine ce conţin 400-800 de ouă)
282. longevitate 8-24 luni
Ou:
283. eliminat în fecalele gazdei definitive
284. 32-40 x 21-35 μm, înveliş gros
285. embrion hexacant, infectant
Larva (hidatida sau chistul hidatic):
286. localizată în organele gazdei intermediare
287. este o veziculă cu peretele format din 3 straturi, de la exterior spre interior ele
fiind:
0 adventicea, produsă de gazda intermediară (ţesut condensat în jurul său);
aici se află vase de sânge care hrănesc prin difuziune chistul hidatic
1 cuticula, alcătuită din lame concentrice mucopolizaharidice care, glisând,
permit creşterea de volum a chistului hidatic; prin intermediul ei chistul se hrăneşte prin
difuziune de la nivelul vaselor de sânge din adventice; este elastică şi are aspectul albuşului
de ou fiert
2 membrana proligeră: porţiunea fertilă a chistului, formată din celule
germinative; produce conţinutul chistului, din ea generându-se prin înmugurire
veziculele proligere care conţin protoscolecşi (primordiul capului)
288. chistul hidatic poate conţine, pe lângă veziculele proligere, vezicule fiice sau
nepoate, cu structură de chist hidatic întreg; poate conţine protoscolecşi rezultaţi în urma ruperii
veziculelor proligere, alcătuind „nisipul hidatic”, cu potenţial extrem de infecţios (câteva mii

31
de protoscolecşi); tot în chist de află şi lichid hidatic, care este clar, limpede, steril,
imunogen, alergizant (conţine proteine străine gazdei umane)
289. din fiecare protoscolex ieşit în afara chistului hidatic la gazda
intermediară (om) se formează un nou chist hidatic; din fiecare protoscolex consumat de
gazda definitivă (câine) se formează un adult în intestinul câinelui

Transmitere
290. digestivă: ingestie de ouă de Echinococcus granulosus, eliminate în
mediu cu fecalele câinelui parazitat
291. extrem de frecventă în România, Turcia, Bulgaria (deoarece încă se
menţine ciclul oaie-câine-om; încă există câini comunitari)

Ciclul biologic
Gazda definitivă elimină ou → ajunge la gazda intermediară pe cale digestivă →
intestin (eclozare, traversare a peretelui intestinal) → diseminare hematogenă (prin vasele
de sânge din submucoasă) → ficat (60%), plămân (30%), creier şi alte organe (10%) =>
hidatida/ chist hidatic = leziune primară; parazitoză în impas la om

Evoluţia hidatidei primare


292. îmbătrâneşte şi moare, peretele se calcifică, iar conţinutul se cazeifică
(adventicea de îngroaşă, chistul nu mai poate fi nutrit)
293. se fisurează sau se rupe accidental/ posttraumatic/ intraoperator:
0 accidente alergice de intensitate variabilă, până la şocul anafilactic mortal
1 suprainfecţie cu germeni şi formare de abcese
2 hidatidoza secundară, prin diseminarea protoscolecşilor: formare de noi
chisturi hidatice din fiecare protoscolex ieşit din chist; poate fi locală (chist spart în ficat
→ ajunge la peritoneu) sau la distanţă (prin circulaţia sangvină)

Clinica
1. semne generale:
294. preced diagnosticul cu 1-2 ani
295. astenie, adinamie, transpiraţii profuze, anxietate, subfebrilităţi etc.
296. 40-50% dintre chisturile hidatice se diagnostichează
întâmplător, restul prin complicaţii
2. semne de organ:
A) chist hidatic hepatic – evoluţie lentă (deoarece ficatul se destinde odată cu chistul
şi are loc în cavitatea abdominală)
297. compresie biliară, dureri în hipocondrul drept, sindrom
dispeptic, icter, hepatomegalie
298. evoluţie:
0 compresiuni pe căile biliare şi vase (icter, ascită, hipertensiune portală
→ varice esofagiene)
1 supuraţie (abces hepatic): durere în hipocondrul drept, febră oscilantă
2 chist hidatic rupt spontan/ posttraumatic/ intra- sau postoperator: în căile
biliare (angiocolită), în peritoneu (dureri abdominale, febră, urticarie, şoc anafilactic), în
vena cavă inferioară (frison, transpiraţie, anafilaxie), pulmon (epanşament pleural)
B) chist hidatic pulmonar – evoluţie rapidă (deoarece toracele nu permite distensia)
299. asimptomatic sau compresie: tuse, dispnee minoră, durere/ junghi toracic
300. evoluţie:
0 chistul hidatic activ creşte, simptome din ce în ce mai evidente

32
301.abces pulmonar
302.chist hidatic rupt în bronşii cu vomică (vomică hidatică), hemoptizie, durere
toracică
C) alte localizări:
303. chist hidatic cerebral: hipertensiune intracraniană, cefalee,
vărsături de cauză nedigestivă
304. chist hidatic splenic: splenomegalie
305. chist hidatic renal: durere, hematurie, disfuncţii renale
306. chist hidatic osos: în oase lungi, vertebre, iliac; aspect de tumoră
osoasă → fracturi spontane

Tratament
307. medicamentos: Albendazol, Praziquantel, Mebendazol
308. chirurgical, însoţit de terapie pre- şi postoperatorie
309. cele 2 tipuri de tratamente se combină

Profilaxie
310. individuală:
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 spălarea mâinilor, a
fructelor şi a legumelor
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ1 controlul sursei de apă
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ2 deparazitarea de cel
puţin 2 ori pe an a animalelor de companie
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ3 evitarea câinilor
comunitari, de la care se pot infecta şi cei de companie
311. colectivă:
0 sacrificarea gazdei intermediare în locuri special amenajate, evitând
contactul câinilor din preajmă cu viscerele eventual parazitate, pentru a nu le consuma
1 evitarea sacrificărilor clandestine
2 arderea viscerelor contaminate (nu îngroparea lor, deoarece câinii le-ar
putea dezgropa şi mânca)

Echinococcus multilocularis
312. produce hidatidoza multiloculară/ alveolară (bavarezo-tiroleză)
313. parazitoză larvară cosmopolită (dar în special în Franţa, Elveţia,
Austria), cu risc profesional, cu evoluţie letală în afara tratamentului

Necesită 2 gazde:
314. gazda definitivă: vulpea, lupul
315. gazda intermediară: rozătoare, om (accidental)

Morfologie
316. Adult – în intestinul gazdei definitive; 2-4 mm
317. Oul: cu fecale, lupii şi vulpile elimină ouă embrionate, infecţioase
318. Larva:
319. la gazda intermediară
320. înveliş extern – cuticula, care este întreruptă şi astfel permite germinarea
în exteriorul formaţiunii către ţesutul care găzduieşte chistul
33
321. învelişul extern este dublat de proligeră
322. conţinut lichidian, gelatinos, proteolitic, permite fenomenul de
necroză locală şi infiltrare parazitară tisulară
323. protoscolecşi – elemente germinative
324. hidatida multiloculară are aspect macroscopic şi microscopic de miez de
pâine

Transmitere
325. digestivă: ingestie de ouă de Echinococcus multilocularis,
eliminate cu fecalele vulpii sau lupului parazitat în mediu
326. grupe de risc: vânători, blănari, tăbăcari, culegători de fructe de pădure

Ciclul biologic
Gazda definitivă elimină cu fecalele ouă, ce ajung în sol, pe alimente sau pe blana
animalelor → ouăle ajung la gazda intermediară (pe cale digestivă); embrion hexacant – pe cale
hematogenă ajunge în ficat (rar poate avea localizare extrahepatică) – larvă burjonată de aspect
chistic, septat, fiecare alveolă conţinând protoscolecşi; este o parazitoză în impas la om

Clinica
327. incubaţie: latenţă 5-15 ani
328. debut insidios: poate mima sindrom paraneoplazic
329. faza de stare: icter, hepatomegalie, alterarea progresivă a stării
generale, abdomen cronic dureros
330. complicaţii:
0 angiocolita
1 tromboza venei porte, având ca rezultat hipertensiunea portală
2 tromboza venelor suprahepatice
3 tromboza de venă cavă
4 complicaţii septice (suprainfecţii)
5 metastaze la distanţă (10%) – pulmonar, osos, cerebral, medular,
peritoneal, care evoluează cu simptomatologie de organ

Tratament
331. antiparazitar: Albendazol; tratament pe viaţă
332. mixt: medico-chirurgical (tratament de elecţie)

Profilaxie
333. individuală:
0 igienă personală şi alimentară (a fructelor de pădure)
1 igienă profesională: blănari, tăbăcari, pădurari – echipamente de protecţie
334. colectivă:
0 controale serologice ritmice la cei cu risc profesional sau ambiental
1 deparazitarea solului, de 2 ori pe an
2 evitarea pătrunderii animalelor sălbatice în grădini
3 deparazitarea în masă a animalelor cu risc (în Franţa, Elveţia, Austria)

34
Clasa Trematode
335. viermi plaţi, nesegmentaţi
336. prezintă tub digestiv
337. clasificare:
0 hermafrodiţi: distome – hepatic, pulmonar, intestinal
1 cu sexe separate: schistosome/ bilharzi – în sistemul circulator
338. stadii:
0 adult, la gazda definitivă
1 ou, evoluează în mediul acvatic → miracidium
2 larvă, la gazda intermediară (1 sau mai multe gazde intermediare);
prima gazdă intermediară este o moluscă acvatică, un gasteropod

Distome hepatice – Fasciola hepatica


339. produce fascioloza/ gălbeaza – zoonoză cosmopolită
340. necesită 2 gazde:
0 gazda definitivă: bovine, ovine, omul (adultul în căile biliare)
1 gazda intermediară: Lymneea – un melc de apă; larvele se multiplică şi trec
prin stadiile de: sporochist, redie, cercar

Morfologie
Adult:
341. 2-3 cm x 0,8-1,3 cm
342. plat, foliaceu (în formă de frunză), nesegmentat
343. cuticula este acoperită cu spini foarte fini cu care se prind de căile biliare
344. 2 ventuze: orală (orificiul oral) şi ventrală (cu rol de fixare)
345. hermafrodit – 1 testicul, 1 ovar ramificat
346. longevitate 10 ani
Oul:
347. 130-150 x 60-90 μm, ovoid, gălbui (din cauza bilei), operculat, neinfectant
348. în bilă sau materii fecale
349. evoluează în mediul acvatic

Ciclul biologic
Adult (în căile biliare ale gazdei definitive) → ou (bilă, fecale); 3 săptămâni în mediul
acvatic → miracidium → gazda intermediară Lymneea truncatula (3-12 luni), multiplicare
(sporochist-redie-cercar) → cercar în apă; mobil, apendice caudal, glande care secretă un perete
rezistent → metacercar (aspect de gămălie de ac albicioasă) pe vegetale; infectant după 3-5 zile
→ gazda definitivă (ovine, bovine, om); pe cale digestivă ajunge în intestin → cavitatea
peritoneală → ficat → căile biliare; migrare activă →adult (traseul durează 3-4 luni)

Transmitere digestivă – consum de vegetale (salată de creson, păpădie, untişor


sălbatic) infectate cu metacercari închistaţi pe frunze/ consum de apă de râu din preajma
păşunilor, infectată cu metacercari

35
Clinica
0 Faza de migrare/ invazie
350. la câteva ore-zile după ingestie; evoluţie progresivă, 2-3 luni
351. dureri abdominale, diaree, dureri în hipocondrul drept, hepatomegalie
dureroasă
352. febră, astenie marcată
353. alergie cutanată, prurit, urticarie
354. hipereozinofilie (30-40% din formula leucocitară, faţă de 1-5% în mod
normal)
355. semnele regresează progresiv, pentru faza următoare
0 Faza de stare
356. obstrucţia căilor biliare
357. blocajul adulţilor în căile biliare
358. instalare după 4 luni → 10-15 ani (în funcţie de încărcătura parazitară)
359. colici hepatice repetate
360. icter
361. angiocolită acută, cu triada Villart (durere în hipocondrul drept, febră, icter)
362. evoluţie: pusee succesive → ciroză

Localizări atipice/ ectopice – Halzoun bucofaringian


363. prin ingestie de ficat de vită crud, parazitat cu fasciole adulte
364. dispnee, disfagie, disfonie, adenopatie submandibulară şi preauriculară,
tulburări de echilibru (compresiuni pe nervul VIII)

Tratament
365. 2-dehidroemetina
366. eficacitate 80% în faza de invazie, 30% în faza digestivă

Profilaxie
367. individuală: evitarea consumului de salată sălbatică (creson) şi a apei de râu
368. colectivă: distrugerea moluştelor, ferirea culturilor de creson de
contaminarea cu fecalele erbivorelor

36
PARAZITOLOGIE CURS 6

Distome pulmonare
369. Paragonimus westermanii (Asia)
370. Paragonimus africanus (Africa)
371. Paragonimus mexicanus (America)

372. produc paragonimiaza – o zoonoză exotică


373. necesită o gazdă definitivă şi 2 gazde intermediare succesive:
Gazda definitivă: feline, canide, porcine, omul (stadiul adult al parazitului,
cu localizare în arborele bronşic)
Gazda intermediară 1: molusca acvatică (stadiile de sporochist, redie, cercar)
Gazda intermediară 2: crustaceu acvatic – crab (stadiul de metacercar)

Morfologie
Adultul:
374. aspect de boabă de cafea, brun
375. 10 x 5 mm
376. hermafrodit
377. 2 ventuze: orală (rol de orificiu bucal), ventrală (rol de fixare)
378. localizat în arborele bronşic al gazdei definitive: câine, pisică, porc, şobolan,
om
379. longevitate: 4-5 ani
Oul:
380. 80-100 μm
381. operculat (are un căpăcel), oval, ,,cu umeri” (o îngroşare a peretelui)
382. neembrionat/ neinfectant
383. brun-roşcat
384. evoluează în mediul acvatic

Ciclul biologic
Adult (în arborele bronşic al gazdei definitive) → ou (spută/ fecale la copii); 3
săptămâni în mediu acvatic → miracidium → prima gazdă intermediară (molusca):
sporochist – redie – cercar → a doua gazdă intermediară (crab): metacercar → gazda
definitivă (feline, canide, porcine, om); pe cale digestivă, migrare activă; intestin →
cavitatea peritoneală → diafragm → pleura → parenchim pulmonar → perete bronşic →
adult (3-4 luni)

Transmitere digestivă – consum de carne de crab insuficient prelucrată


permic, infectată cu metacercari de Paragonimus

Clinica
385. Faza de
migrare/ invazie - dureri
abdominale
- greţuri, vărsături,
diaree - febră
- urticarie
- transpiraţii
- hipereozinofilie

37
2. Faza de stare/ pulmonară
386. tuse, spută ruginie, vâscoasă, toracalgii
387. hemoptizii recurente
388. febră, transpiraţii nocturne
389. insuficienţă respiratorie cronică şi insuficienţă cardiacă dreaptă
390. pe radiografie: „inele olimpice/ bule de săpun” (în jurul paraziţilor se
condensează ţesutul pulmonar şi aceştia vor fi prinşi ca într-un chist, fiind oarecum
izolaţi; acest ţesut condensat se calcifică în timp, dând aspectul radiografic menţionat)

Localizări atipice/ ectopice


391. paragonimiaza cerebrală – mai frecventă la copiii sub 10 ani; pe calea
venei jugulare interne → gaura ruptă → craniu => cefalee – convulsii – pareze – paralizii

Tratament: Praziquantel (Cesol, Epiquantel)


Profilaxie:
392. individuală: prepararea termică corectă a crustaceelor
393. colectivă: distrugerea moluştelor

Schistosoma spp. (determină schistosomiazele/ bilharziozele)


394. Schistosoma haematobium (SH): schistosomiaza urogenitală (în
sudul Europei, Africa, Asia)
395. Schistosoma mansonii (SM): schistosomiaza hepatointestinală (Africa,America
de S)
396. Schistosoma japonicum (SJ) – descoperită în Japonia, dar eradicată din
această ţară: schistosomiaza arteriovenoasă (Extremul Orient)

Necesită 2 gazde:
397. gazda definitivă: omul, rumegătoarele, alte mamifere(stadiul de adult în venele
porte)
398. gazda intermediară: moluştele (gasteropozii) de apă dulce (larvele: sporochist,
redie,
cercar)

Morfologie
Adult:
399. dimorfism sexual (femela este diferită ca aspect de mascul)
400. 2 ventuze (fixare, nutriţie)
401. masculul: 10-12 mm x 0,3-1 mm, cilindric în treimea anterioară, apoi
turtit, formând canalul ginecofor, care adăposteşte femela; cuticula este acoperită de spini
402. femela: cilindrică în totalitate, 12-20 mm; cuticula este netedă (ca
să nu zgârie masculul)
403. longevitate 5-30 ani
Oul:
404. ovoidal, cu înveliş subţire, transparent, cu pinten
405. 110-180 x 45-75 μm (la Schistosoma japonicum este cel mai mic)
406. pintenul: Schistosoma haematobium – pinten
terminal Schistosoma mansonii – pinten lateral
mare Schistosoma japonicum – pinten lateral
rudimentar
407. embrionat, conţine miracidium, neinfectant
408. evoluează în mediul acvatic
38
Ciclul biologic
Ou eliminat: mediu acvatic, 30 ºC (4 zile) → miracidium → gazda intermediară:
molusca (sporochist – redie – cercar) → furcocercar (infectant) în apă; are 2 sexe, coadă
bifurcată, 500 μm → penetrare activă prin tegumentul gazdei definitive; îşi lasă coada
nivelul tegumentului → schistosomulă → migrare limfatică, sangvină: cord drept – pulmon
– sistem port; adulţi în 6-8 săptămâni; acuplare → femela migrează în venele mezenterice
inferioare (SH – în plexul venos pericolic şi perirectal; SM – în plexul venos perivezical,
periureteral, iar dacă gazda e de sex feminin migrează şi în plexul venos din pereţii uterului
şi trompelor uterine)/ superioare (SJ – în pereţii intestinului subţire şi stomacului) → ou
În momentul expulziei, ouăle se înfig cu pintenul în peretele vasului de sânge;
miracidiumul din interiorul oului eliberează o substanţă cu proprietăţi litice care difuzează
prin coaja oului, ajutându-l să se degaje în afara vasului de sânge, respectiv către lumenul
în cauză (al rectului/ colonului/ vezicii urinare/ intestinului subţire); aceste ouă ajung în
mediul extern odată cu eliminarea urinei şi a fecalelor; ouăle trebuie să ajungă în apă
pentru ca ciclul să poată continua, dar mai există încă 2 situaţii posibile:
409. ouăle care au penetrat pereţii vasculari dar nu s-au eliberat în lumen
rămân blocate în peretele intestinal, respectiv vezical (=retenţie tisulară), în jurul ouălor
blocate formându-se granuloame bilharziene
410. ouăle care nu s-au fixat cu pintenul în peretele vasului sangvin la
momentul expulziei de către femelă scapă în circulaţie şi se vor bloca în alte reţele capilare
(din ficat, plămâni); şi în jurul lor apar granuloame, care vor duce la fibroza segmentului
respectiv

Transmitere transcutanată activă: furcocercarii din apa infectată


penetrează tegumentele intacte

Etape ale infecţiei


0 Faza de pătrundere a furcocercarilor prin tegument
411. leziuni cutanate: dermatită bilharziană/ cercariană a înotătorilor/ pescarilor
412. prurit, urticarie
0 Faza de migrare a schistosomulelor: 2-4 luni
413. foarte evidentă în infecţiile cu SJ şi SM, mai estompată în infecţia cu SH
414. fenomene toxice şi alergice: sindromul (febra) Katayama
415. hipereozinofilie
416. urticarie, artralgii, mialgii, edeme fugace, tuse, dispnee,
wheezing, diaree, hepatosplenomegalie
0 Faza cronică, de localizare a viermilor adulţi în circulaţie
417. adulţii: bine toleraţi, scapă de răspunsul imun al gazdei prin „mimare
antigenică” = adulţii adsorb pe suprafaţa lor proteine ale gazdei, inclusiv antigene de
histocompatibilitate, devenind invizibili pentru sistemul imun
418. patologia se datorează răspunsului imun celular împotriva ouălor rămase în
ţesuturi: - iniţial: inflamaţie acută cu formare de polipi fragili, care sângerează
→anemie - apoi: reacţie fibromatoasă cronică cu formare de granuloame
bilharziene →
fibroza segmentului respectiv, stricturi
419.granuloame în jurul ouălor diseminate/ metastazate → fibroză hepatică,
pulmonară etc.

39
Schistosoma haematobium – schistosomiaza hepato-intestinală:
0rectoragii → anemie
1 mucoasa cu granuloame periovulare (în jurul ouălor) şi aspect pseudo-
polipoid, stricturi colon
2 hepatomegalie dură, nodulară, predominant de lob stâng → fibroză, ciroză
Symmer (granuloame şi fibroză periportală), stare generală bună, funcţie hepatică
conservată timp îndelungat
420.HP (hipertensiune portală): circulaţie colaterală, icter, ascită, edem, varice
esofagiene, HDS (hemoragie digestivă superioară), moarte
0ciroza se produce tardiv, după 5 ani

Schistosoma mansonii – schistosomiaza urogenitală:


421. debut: hematurie
0 polipi vezicali (sângerare, suprainfecţie, metaplazie)
422. infecţie avansată: uropatie obstructivă – hidroureter (uretere mult
dilatate), hidronefroză (dilatarea sistemului pielo-caliceal, stagnarea urinei, mărirea
rinichiului), pionefroză (puroi)
0 calcificări vezicale (ale ouălor, nu ale peretelui vezical)
1 litiază urinară
423. genital: infertilitate, avorturi (uterul nu se mai poate expansiona), sarcini
ectopice

Schistosoma japonicum – schistosomiaza arteriovenoasă


424. sindromul Katayama – foarte important, durată lungă
425. polipoză în intestinul subţire, sângerări – posibilă malignizare
426. fibroza intestinului subţire
427. produc ouă de 10 ori mai multe decât celelalte specii, aproape rotunde,
cu pinten rudimentar (nu se pot prinde bine de peretele vasului şi scapă în circulaţie) →
diseminare → fibroză hepatică şi pulmonară instalate relativ rapid (cea heptică în
aproximativ 2 ani)

Tratament: Praziquantel (se poate administra şi profilactic)


Profilaxie
428. individuală: evitarea contactului cu apa dulce posibil contaminată
429. colectivă: tratament de masă (mai ales în Egipt), educaţie
sanitară, canalizare, instalarea de latrine, inactivarea fecalelor, eliminarea moluştelor

Clasa Nematode
430. viermi cilindrici, nesegmentaţi, cu dimorfism sexual
431. corp acoperit de cuticula albicioasă cu striaţii transversale, sub
care există fibre musculare longitudinale: mişcări asemănătoare reptilelor
432. au cavitatea generală plină cu lichid celomic/ perienteric: antigenic şi toxic
-stadii:
433.adult, la gazda definitivă
434.ou: neembrionat (majoritatea)/ embrionat
435.larvă (unele specii produc ouă, altele larve)

40
Clasificare:
0 după localizarea adultului la gazda definitivă:
436. intestinale: după ciclul biologic:
0 cu ciclu perienteric
1 fără ciclu perienteric
2 geohelminţi: nematode intestinale ale căror ouă/ larve necesită evoluţie pe sol
437. tisulare (filarii)
438.după ponta femelei (ceea ce produce
femela): - ovipare (femela produce ouă)
- vivipare (femela produce larve)

Nematode intestinale
Ascaris lumbricans (limbricul)
439. produce ascaridioza, cosmopolită
440. parazit intestinal specific uman
441. geohelmint cu ciclu perienteric

Morfologie
Adult:
442. localizat în intestinul subţire; este cilindric
443. capsulă bucală cu 3 buze cu dinţi chitinoşi
444. masculul: 10-30 cm x 2-4 mm, cu extremittea distală încurbată (răsucită),
cu 2 spiculi copulatori ce nu se văd cu ochiul liber
445. femela: 25-35 cm x 5-6 mm, rectilinie, extremitate distală ascuţită
Ou:
446. 60-70 x 40-50 μm, rotund-ovalar
447. înveliş dublu, cel extern este mamelonat
448. fecundat/ fertil (neembrionat, neinfectant – evoluează pe sol); sunt
produse după ce femela a fost fecundată de mascul
449. nefecundat/ nefertil (când în organismul parazitat există doar femele
de Ascaris lumbricans, nu şi masculi); nu pot continua ciclul evolutiv al parazitului
- femela produce 200 000 ouă/ zi, timp de un an

Ciclul biologic
Ou fertil → fecale → sol contaminat (2-4 săptămâni), umiditate, 28-34 ºC → ou
embrionat – cale digestivă → larvă rabditoidă în intestin, traversează la 3-4 zile peretele
intestinal până la vasele sangvine din submucoasă => ciclu perienteric → sânge – limfă →
ficat (ziua 3-4 postinfecţie) → pulmon (ziua 5-7 postinfecţie) – sindromul Loffler → larvă
în spută (ziua 10-14 postinfecţie) → reînghiţită → adult (8-10 săptămâni postinfecţie) în
intestinul subţire (ponta la 2-3 luni după ingestie) → ou în fecale → mediul extern

Transmitere digestivă: ouă embrionate pe sol, preluate pe alimente contaminate


cu pământ (legume, fructe)/ apă de fântână contaminată cu pământ (ouă de Ascaris)/
geofagie (bolnavii psihic – sindromul Pica)

41
Clinica
0 Faza de migrare a larvelor
450. pasaj hepatic mut clinic (lipsit de manifestări)
451. pasaj pulmonar: sindromul Loffler – dispnee, febră, tuse seacă,
wheezing; pe radiografie: infiltrat pulmonar inflamator, tranzitoriu şi fugace
452. alergii cutanate, oculare, respiratorii
453. hipereozinofilie
454. sindromul Loffler apare în toate infecţiile cu nematode intestinale
care au ciclu perienteric, nefiind specific pentru Ascaris lumbricans
0 Faza de stare: limbric adult în intestin
455. dureri abdominale
456. greţuri, vărsături
457. tulburări de tranzit (diaree)
458. alergii cutanate, oculare (conjunctivită), respiratorii
0 Complicaţii
A) migrare eratică
459. eliminare spontană pe gură/ nas/ anus
460. apendicită
461. obstrucţie de căi biliare (icer obstructiv – urgenţă medicală), pancreatice
462. eratism (pleură, pericard etc.) – doar când sunt mulţi viermi
463. tendinţă gregară (mai mulţi viermi se adună într-
un ghem) - ocluzie intestinală (poate să apară necroza ansei
respective)
464. penetrarea suturilor chirurgicale
- perforaţie – peritonită

Tratament: Albendazole, Mebendazole, Pyrantel pamoate,


Levamisol Profilaxie
465. individuală: igiena alimentară
466. colectivă: a nu se folosi dejecte umane ca fertilizant în agricultură

Toxocara cati (limbricul pisicii), Toxocara canis (limbricul câinelui)


467. produc la om toxocaroză/ sindrom de larva migrans visceralis (LMV),
cosmopolită, mai frecventă la copii
468. sunt paraziţi intestinali ai pisicii, respectiv câinelui
469. sunt geohelminţi cu ciclu perienteric (identic cu al Ascarisului)
470. la om reprezintă o parazitoză în impas, determinată de migrarea larvelor
(ce nu-şi pot definitiva ciclul) prin: ficat, plămân, SNC, ochi, muşchi etc., unde determină
formare de granuloame eozinofilice cu dimensiuni de 2-3 mm

Transmitere digestivă. Există 2 modalităţi de infectare: cu ouă de Toxocara


embrionate pe sol (acelaşi mecanism ca la Ascaris) sau cu larve prin consum de alte gazde
la care apare sindromul de larva migrans visceralis (carne de pasăre sau de porc insuficient
prelucrată termic).

42
Clinica
- dependentă de localizarea granuloamelor şi de intensitatea infecţiei
471. reacţii alergice (puternice, deoarece proteinele acestor paraziţi au
structură diferită de cea umană)
472. hepatomegalie
473. pneumopatie: tuse, crize de tip astmatiform
474. hipereozinofilie
475. de obicei, aceste 4 semne
se asociază 5. semne neurologice
6. semne oftalmologice, putându-se ajunge la dezlipire de retină

Tratament: Albendazole, Ivermectina


Profilaxie
476. individuală:
0 igienă personală şi profesională (veterinari)
1 deparazitarea animalelor de companie de 2 ori pe an
2 consum de alimente bine spălate (fructe/legume) sau prelucrate termic (carne)
3 evitarea geofagiei
477. colectivă:
0 igienă comunitară
1 controlul câinilor comunitari
2 spălarea trotuarelor cu apă şi săpun

43
PARAZITOLOGIE CURS 7

Trichuris trichiura/ Tricocefalul


478. produce trichocefaloza, cosmopolită
479. parazit intestinal specific uman
480. geohelmint fără ciclu perienteric

Morfologie
Adult:
481. localizare în cec şi colon
482. cilindric, formă de bici
483. 3-4 cm, cu 2/3 anterioare ale corpului efilate, ca firul de păr („se
coase” în mucoasa intestinului gros), iar 1/3 posterioară mai îngroşată (atârnă în lumen)
484. la mascul: extremitatea posterioară este încurbată (în cârjă), cu spicul
copulator
485. femelele produc ouă
Oul:
486. 50-55 x 23 μm
487. formă de lămâie: 2 învelişuri, 2 dopuri gelatinoase la extremităţi
488. neembrionat, neinfectant; necesită evoluţie pe sol pentru a embriona

Ciclul biologic
Ou neinfectant → prin fecale ajunge pe sol (embrionează 3 săptămâni); ou înghiţit
→ larvă în intestinul subţire (vilozitate) → adult (intestinul gros – cec) → ou → evoluţie
pe sol; embrionare

Transmitere digestivă: ouă embrionate pe sol, preluate pe alimente contaminate cu


pământ (legume, fructe)/ apă de fântână contaminată cu pământ (ouă de Trichuris)/ geofagie

Clinica
489. Trichocefaloza asimptomatică (<10 paraziţi adulţi în intestin)
490. Trichocefaloza medie (câteva sute de adulţi)
0 dureri abdominale cecale
1 diaree mucosanguinolentă/ constipaţie (alternativ)
2 complicaţii: apendicită
491. Trichocefaloza masivă (mii de paraziţi) – mai frecvent în ţările
tropicale, cu nivel igienico-sanitar scăzut
0 dureri abdominale
1 diaree mucosanguinolentă permanentă
2 tenesme
3 prolaps rectal – patognomonic (ieşirea mucoasei intestinale în afara anusului)
4 anemie
5 moarte (hiperinfecţie, subiecţi malnutriţi)

Tratament: Albendazole, Mebendazole


Profilaxie:
492. individuală: igiena alimentară
493. colectivă: a nu se folosi dejecte umane ca fertilizant în agricultură

44
Enterobius vermicularis (oxiurul)
494. produce enterobioza/ oxiuroza, cosmopolită
495. parazit intestinal uman; nu este geohelmint, nu are ciclu perienteric

Morfologie
Adult:
496. localizare în cec
497. cilindric, alb-gălbui
498. ambele sexe prezintă un buton cefalic cu rol de fixare (expansiune
cuticulară cu conţinut perienteric)
499. esofag rhabditoid
500. femela: 1 cm; după ce se umple cu ouă, se îngroaşă
501. masculul: 3-5 mm; prezintă o extremitate răsucită
Ou:
502. 55 x 22 μm, plan-convex (formă de ,,seminţe de dovleac”)
503. înveliş dublu, transparent
504. conţine un embrion giriniform (cu codiţă), infectant

Ciclul biologic
Ou embrionat înghiţit → larvă în intestinul subţire → adult în intestinul gros şi cec
→ femela depune ouă embrionate perianal – element particular pentru oxiur; autoinfecţie
(pruritul perianal determină scărpinare şi astfel ouăle vor fi preluate pe mâini)/
retroinfecţie (în aprox. 4 ore, din ou iese larva, care poate merge înapoi în orificiul
intestinal)/ heteroinfecţie (de pe zona perianală, ouăle ajung pe haine şi pot contamina
ceilalţi membri ai familiei sau ceilalţi copii din grădiniţă)
Femela iese noaptea prin anus şi îşi depune ouăle perianal; ele sunt învelite
într-o substanţă lipicioasă şi pruriginoasă.

Transmitere digestivă: ouă embrionate preluate pe mâini murdare

Clinica
505. oxiuraza:
0 dureri abdominale cecale
1 prurit perianal (patognomonic)
2 leziuni cutanate perianale (în urma gratajului=scărpinat)
3 agitaţie, insomnie
506. complicaţii:
0 apendicită
1 vulvo-vaginită; migrare în tract urinar (datorită migrării eratice, femelele
pot să ajungă în altă parte decât în intestinul gros şi se fixează cu butonul cefalic în aceste
zone – vagin, vezica urinară)
2 enurezis (eliminare involuntară de urină)

Tratament: Albendazole, Mebendazole, Pyrantel pamoate,


Decaris Profilaxie
507. individuală: cuparea ciclului biologic (toaleta riguroasă, tăiatul unghiilor)
508. colectivă: igiena personală şi a colectivităţilor de copii (izolare, tratament
de masă în colectivităţi de copii)

45
Trichinella spiralis
509. produce trichineloza, boală cosmopolită
510. întreg ciclul evolutiv are loc la aceeaşi gazdă (adultul în intestinul subţire
şi larvele în muşchii striaţi)
511. gazde: porc, mistreţ, urs, şobolan, om

Morfologie
Adult:
512. localizare în intestinul subţire al gazdei
513. masculul: 1,5 mm x 30-40 μm diametru
514. femela: 3-4 mm x 40-60 μm diametru; este vivipară (depune larve
în mucoasa intestinului subţire)
515. longevitate: 5-6 săptămâni
516. extremitate anterioară efilată
517. cuticulă chitinoasă, striată
Larva:
- cea tânără are 100 x 5-6 μm, iar cea matură 0,8-1 mm

Transmitere digestivă: carne de la altă gazdă, insuficient prelucrată termic, infectată


cu larve de Trichinella spiralis închistate în fibrele musculare

Ciclul biologic
Cale digestivă: ingestie de carne ce conţine larve închistate → 18-24 h – larve
eliberate în intestin → adulţi: acuplare → masculul dispare, iar femela pătrunde în peretele
intestinului; ziua 5: ponta larvară – 1000-2000 larve/zi, 6000-10000/ femelă → cale
sangvină, limfatică → diseminare în organism: prezintă tropism pentru muşchii striaţi (dar
când sunt în număr foarte mare se răspândesc şi în alte organe); pseudochist infecţios
(rezistă infecţios 3 luni postinfecţie); aspect de lămâie, 500 x 250 μm, paralel cu fibra
musculară → calcificare: spontan (6 luni – 2 ani)/ post terapie

Clinica
518. în funcţie de intensitatea infecţiei: asimptomatică; de gravitate
medie; severă 1. Faza de debut/ intestinală
519. după 1-2 zile de la ingerare
520. diaree abundentă, vomă, dureri în epigastru
521. Faza de diseminare a larvelor/ acută – faza tipică a
trichinelozei - săpămănile 1-6 (atât timp depun femelele ouă)
- febră în platou: 40-41 ºC
- hemoragii conjunctivale şi sublinguale; edeme periorbitale şi faciale (de aici
denumirea populară de „boala capetelor umflate”) – aceste semne se produc prin
mecanism alergic
522. erupţii cutanate urticariene
523. mialgii
524. hipereozinofilie marcată (70-80% din formula leucocitară); scade brusc
în infecţiile severe, fiind un indicator de mare gravitate
525. complicaţii în formele grave: miocardită (aici larvele nu se
închistează, dar dau necroză), encefalită, pneumonie, moarte
3. Faza de închistare a larvelor/ cronică
526. după săptămâna 8

46
527. mialgii (persistă ani de zile), fenomene alergice (persistă şi ele),
psihoze (larvele spoliază organismul gazdă de neurotransmiţători)

Tratament: Mebendazol, Albendazol (de preferat), Pyrantel


528. Cazuri severe şi
moderat severe - spitalizare
- antihelmintice
- glucosteroizi (antiinflamatoare
steroidiene) - antialgice
- echilibrare hidro-electrolitică (prin perfuzii)
529. Cazuri benigne, asimptomatice
530. antihelmintice
531. antiinflamatoare nesteroidiene

Profilaxie
532. individuală: consum de carne bine prelucrată termic
533. colectivă:
0deratizare în fermele de porci şi abatoare
1control trichineloscopic al cărnii de porc, urs, mistreţ
2distrugerea prin ardere a cărnii infectate
3 congelarea cărnii (-20 ºC cel puţin 3 săptămâni); dar unele specii
de Trichinella nu se inactivează prin această metodă

Viermii cu cârlig (hook worms)


Ankylostoma duodenale (AD); Necator americanus (NA)
534. produc ankylostomiaza/ necatoroza
535. paraziţi intestinali aflaţi mai frecvent în zone cu climat umed tropical/ galerii de
mină
536. geohelminţi cu ciclu perienteric, hematofagi

Morfologie
Adult:
537. localizare în intestinul subţire
538. alb-roz, cilindrici
539. capsula bucală puternică, prevăzută cu 2 perechi de dinţi la
Ankylostoma duodenale şi cu 2 lame tăioase, ascuţite, chitinoase, semicirculare la Necator
americanus
540. glandele salivare secretă o substanţă anticoagulantă
541. masculul: 5-10 mm; extremitate caudală etalată (în evantai), pe un
schelet rigid, cu o bursă copulatoare
542. femela: 9-10 mm
Oul:
543. ovoid, cu înveliş subţire
544. la Ankylostoma duodenale: 56-60 μm, 2-4 blastomere (celula-ou
deja intrată în diviziune)
545. la Necator americanus: 70-80 μm, cu 8 blastomere
546. fecundat, neembrionat, neinfectant
547. evoluţie pe sol

47
Ciclul biologic
Ou → sol (geohelminţi); 14-37 ºC, umiditate, oxigen → ziua 1-5: larva rhabditoidă
(esofag rhabditoid = dilatare la nivelul esofagului, în timp ce restul tubului digestiv este
mai îngust), 175 μm; năpârleşte de 2 ori → ziua 5-10: larvă strongyoidă (esofag strongyloid
– tub digestiv lipsit de bulb esofagian), 500-700 μm; larvă închistată, infectantă:
termotropism (larvele sunt atrase de temperaturi asemănătoare celei a corpului uman),
hidrotropism (larvele sunt atrase de umezeală), histotropism (larvele sunt atrase de ţesuturi
vii), geotropism negativ (larvele pot să urce, deci pot ajunge de pe pământ pe pereţii
galeriilor de mină) → penetrare cutanată activă (piele glabră, folicul pilos, mucoase) →
cale sangvină/ limfatică (ciclu perienteric) → cord drept → alveole → trahee → urcă pe
căile respiratorii, prin înghiţirea sputei ajungând în stomac → duoden → adult ziua 13,
matur săptămâna 5, ponta săptămâna 5-6; femela elimină ouă

Transmitere transcutanată activă: pătrunderea larvelor strongyloide prin


tegumentul intact la contactul cu solul infectat

Clinica
1. Faza de penetrare a larvelor strongyloide prin tegumentul intact
548. leziuni cutanate: sindrom de larva migrans cutanată – traiecte liniare,
eritematoase, pruriginoase; se produc şi în infecţiile tegumentului uman cu orice tip de larve
strongyloide ale Ankylostomelor animalelor (A. caninum – la câine; A. brasiliense – la tigru/
leopard), caz în care larvele nu-şi pot continua ciclul, rămânând blocate în tegument:
parazitoază în impas, producându-se doar leziuni cutanate în infecţia cu Ankylostome animale

2. Faza de migrare a larvelor în ciclul perienteric


549. reacţii de hipersensibilitate (numai dacă migrează un număr mare de larve)
550. sindromul Loffler, uneori estompat
551. hipereozinofilie

3. Faza de localizare a viermilor adulţi în intestinul subţire


552. se fixează cu capsula bucală, lezând mucoasa intestinală şi
producând sângerări (hematofagi)
553. dureri în epigastru, greaţă
554. diaree sanguinolentă
555. anemie: paloare, astenie, tahicardie, dispnee de efort

Tratament antiparazitar (Mebendazol, Albendazol etc.) combinat cu tratament


pentru corectarea anemiei (sulfat feros)

Profilaxie
556. individuală: evitarea contactului tegumentelor cu solul (încălţăminte,
echipamente de protecţie)
557. colectivă: igiena fecală (latrine şi fose septice), ventilarea şi asanarea
galeriilor de mină şi a zonelor de lucru în mediu umed

48
Strongyloides stercoralis
558. produce strongyloidoza, cosmopolită (dar mai frecventă în zonele tropicale)
559. parazit intestinal specific uman, geohelmint cu ciclu perienteric, oportunist

Morfologie
Adult:
560. localizare în intestinul subţire
561. femela: 2-3 mm; masculul: 1-1,5 mm
562. cilindrici, cuticulă fin striată
563. femela depune ouă în grosimea mucoasei intestinului subţire (ouăle nu
se vor vedea deoarece se află în mucoasă)
Ou:
564. 54 μm, cu înveliş subţire, transparent
Larve:
565. larva rhabditoidă: 225 μm, esofag rhabditoid
566. larva strongyloidă: 700 μm, esofag strongyloid; termotropism,
hidrotropism, histotropism, geotropism negativ

Ciclul biologic
Larva strongyloidă (transcutanat, activ) → circulaţie (ciclu perienteric) – cord drept
– pulmon → efracţie alveolară; ajunge la joncţiunea aero-digestivă → înghiţită cu sputa →
intestinul subţire → adulţi (după 2 săptămâni); ponta – ouă în mucoasă → larve rhabditoide
în fecale; de aici sunt mai multe posibilităţi:
567. autoinfecţie internă: chiar în lumenul intestinal, larvele rhabditoide se
transformă în larve strongyloide, care penetrează înapoi mucoasa intestinală şi intră în
circulaţie
568. autoinfecţie externă: larvele rhabditoide ajung cu fecalele în zona
perianală, unde se transformă în larve strongyloide ce penetrează tegumentele perianale şi
intră în circulaţie
569. larvele rhabditoide ajung cu fecalele pe sol (geohelmint); de aici:
0 o parte din larvele rhabditoide devin strongyloide pe sol (ciclu extern scurt)
1 altă parte din larvele rhabditoide → adulţi liberi pe sol; după
acuplare, femela produce ouă pe sol, din care ies larve rhabditoide, o parte din ele
devenind larve strongyloide, iar altă parte adulţi liberi (ciclu extern lung)

Transmitere transcutană, activă: pătrunderea larvelor strongyloide prin tegumentul


intact

Clinica
1. Faza de penetrare a larvelor prin tegument
570. leziuni cutanate: sindrom de larva migrans cutanată/ larva currans –
traiecte liniare, eritematoase, pruriginoase, fugace, 5-10 cm/oră, apoi intră în circulaţie

571. Faza de migrare a larvelor în ciclul


perienteric - reacţii de hipersensibilitate
- sindrom Loffler, ce corespunde cu larvele prezente în
plămân - hipereozinofilie

572. Faza de localizare a adulţilor în intestinul subţire


573. dureri epigastrice, însoţite sau nu de greaţă
574. diaree (consecutivă iritaţiei terminaţiilor nervoase)
575. malabsorbţie (ca urmare a leziunilor mucoasei intestinului subţire)

49
La imunocompetenţi:
576. în infecţiile cronice apare un echilibru între gazdă şi parazit
577. poate rezista în organism şi 30-40 de ani
578. înmulţirea parazitară (autoinfecţia) e oarecum îngrădită, omul nefiind
capabil să-l elimine complet
La imunodeprimaţi:
579. înmulţirea parazitară (autoinfecţia) nu mai e îngrădită
580. sindrom de hiperinfecţie: manifestări pulmonare cronice, ajungându-
se la fibroză pulmonară
581. strongyloidoza diseminată, mai frecventă la bolnavii de diabet insulino-
dependent: larvele strongyloide migrează prin circulaţie la distanţă, inclusiv în SNC; de obicei
e mortală

Tratament: Albendazol, Mebendazol, Tiabendazol,


Ivermectina Profilaxie
582. individuală: evitarea contactelor tegumentului cu solul
583. colectivă: igiena fecală (latrine şi fose septice); a nu se folosi fecale
umane pentru fertilizarea solului

Nematode tisulare/ filarii


Viermi cilindrici, cu dimorfism sexual, ale căror femele sunt vivipare şi produc
microfilarii mobile ce migrează în sânge sau derm. Microfilariile au morfologie distinctă,
în funcţie de specie: toate au 3 porţiuni – spaţiul cefalic, de obicei gol; corpul – coloane
de nuclei; coada – are sau nu coloane terminale.
Necesită 2 gazde:
584. gazda definitivă, la care se localizează adulţii
585. gazda intermediară: un nevertebrat (în majoritatea cazurilor o insectă
hematofagă), care preia din sângele sau dermul gazdei microfilariile mobile; în
organismul insectei ele suferă procese de transformare în microfilarii infectante (fără a se
multiplica) pentru o nouă gazdă definitivă.
Clasificare după localizare:
586. filarii limfatice: Wuchereria bancrofti, Brugia malayi, Brugia timori
587. filarii subcutanate: Loa Loa, Dracunculus medinensis, Onchocerca volvulus

Filarii limfatice:
1. Wuchereria bancrofti
588. cea mai răspândită, specific umană
589. în sud-estul Asiei, Africa intertropicală, Oceania, America de
Sud, nord-estul Australiei, sudul Europei (sporadic)
2. Brugia malayi
590. prezentă la om, maimuţă, câine, pisică
591. în Asia
3. Brugia timori
592. prezentă la om, maimuţă, câine, pisică
593. în insula Timor şi în Indonezia

50
Morfologie
Adult:
594. habitat în sistemul limfatic
595. cilindric, alb
596. longevitate 5-10 ani
597. masculul: 2,5-4 cm, extremitatea terminală în cârlig, 2 spiculi inegali
598. femela: 5-10 cm
Microfilariile:
599. 250-300 μm
600. se găsesc în permanenţă în limfă şi cu periodicitate nocturnă în sânge
(noaptea, între orele 22 şi 3, se revarsă în sângele periferic)

Ciclul biologic
Femelă fertilă; ganglionii axilari, inghinali → microfilarii (larve mobile),
longevitate 1 an → circulaţie – periodicitate nocturnă (fără semne clinice) → vector:
ţânţar → larve infectante fără multiplicare în vector (10 zile) → aspect de ,,cârnăcior” în
musculatura toracică → larvă zveltă, mobilă, filariformă → inocul la un prânz hematofag

Transmitere vectorială, de tip inoculativ


601. insecte vector din genul: Culex, Anopheles, Aedes, Mansonia
602. doar femelele sunt hematofage şi orarul prânzului lor hematofag
coincide cu periodicitatea microfilaremiei

Patogenie
Filarioza limfatică se manifestă diferit la subiecţi ce trăiesc în condiţii identice –
probabil că la originea acestei diversităţi de manifestări se află diferite expresii ale
conflictului imunologic dintre paraziţi şi gazdă.
La cei ce trăiesc în zone endemice, boala nu e la fel de gravă ca la cei recent intraţi
în aceste zone, apărând ipoteza că cei născuţi în zonele endemice devin toleranţi faţă de
antigenele parazitare încă din uter: „toleranţă imunologică” – hiporeactivitate faţă de
antigenele parazitare.
Există şi situaţii în care apare o hiperreactivitate faţă de antigenele parazitare:
formare de leziuni cronice limfatice şi sindrom de hipereozinofilie tropicală (plămânul
eozinofilic tropical).

Clinica
1. Subiecţi „sănătoşi”
603. nu au nicio manifestare clinică sau parazitologică a bolii – e dificil de
spus dacă e vorba de un fenomen de rezistenţă naturală la parazit sau de o infecţie
subclinică
2. Subiecţi cu microfilaremie asimptomatică
604. persoane ce prezintă în sângele circulant microfilarii, lipsite de manifestări
clinice
605. aceşti purtători sănătoşi sunt numeroşi şi reprezintă rezervorul natural
al infecţiei, contribuind la perenizarea bolii
3. Subiecţi simptomatici:
a) manifestări acute:
606. febră mare
607. limfangită dureroasă, cu evoluţie centrifugă (din centru către
periferie), fugace dar recidivantă
0 a vaselor limfatice de la nivelul membrelor sau sânului
1 a vaselor limfatice profunde

51
608. adenită: ganglionii inghinali, axilari
609. accidente genitale acute: orhită (inflamaţie testiculară), hidrocel
(lichid în sacul scrotal), limfangita scrotului, epididimită
b) manifestări cronice
610. consecinţa unei staze limfatice deasupra obstacolului produs de viermii
adulţi → varice limfatice, care se pot rupe, iar limfa se revarsă în diverse teritorii, cu
producere de:
0 elefantiazis – limfa infiltrează dermul şi hipodermul: membrele superioare
şi inferioare, scrot, vulvă, sân
1 chiluria (urina cu limfă; aspect albicios, lăptos)
2 chilotorax (limfă între foiţele pleurale)
3 ascita chiloasă (în abdomen)
611. Sindromul de hipereozinofilie tropicală/ plămânul
eozinofilic tropical - tuse
- dispnee astmatiformă
- evoluţie cronică → fibroză interstiţială pulmonară
- pe radiografie: opacităţi miliare (multe şi mici)/ nodulare
bilaterale - biologic (analize):
0 hipereozinofilie constantă
1 microfilarii absente în sângele periferic şi prezente în plămâni, ganglioni, splină

Tratament:
612. Antiparazitar – nu e activ în elefantiazis
613. Simptomatic
614. antialergic/ antiinflamator
615. antibiotic
3. Chirurgical

Profilaxie
616. individuală: evitarea contactelor cu vectorii: plase de ţânţari,
substanţe repelente, insecticide
617. colectivă: insecticide, larvicide, educaţie sanitară, tratamente periodice de
masă

52
PARAZITOLOGIE CURS 8

Loa Loa
618. filarie subcutanată
619. produce loază
620. este o filarie specific umană, cu distribuţie geografică în blocul forestier
centrafrican
621. transmitere vectorial inoculativă: Chrysops (femelele sunt
hematofage, cu agresivitate maximă către orele prânzului)

Morfologie
Adulţi:
622. mobili
623. subcutanat, subconjunctival
624. femela: 5-7 cm
625. masculul: 2-3,5 cm
626. longevitate 10-
20 ani
Microfilarii:
627. apar în sânge cu periodicitate diurnă (maximul între orele 11-13)
628. 250-300 μm
629. longevitate 1-2 ani, după moartea adultului

Ciclul biologic
Adult (mobil subcutanat) → femela fertilă eliberează microfilarii în circulaţie
(periodicitate diurnă) → microfilarii preluate de vector – Chrysops → larve filariforme
infectante în 10-12 zile → inocul → larve în circulaţie → adult; maturare după 3-12 luni,
migrare subcutanat sau la nivel local → acuplare → femela fertilă eliberează microfilarii
în circulaţie

Clinica
630. Leziun
i cutanate - prurit
- edeme de Calabar: fugace şi migratorii, durează ore-zile, localizare pe zonele expuse
(o expresie a hipersensibilizării faţă de antigenele parazitare)
631. leziuni produse de migrarea adulţilor, sub piele: viermele apare sub
formă de cordon alb, palpabil, mobil, deplasându-se cu 1 cm/min; sunt mai evidente la
nivelul extremităţii cefalice (pe aripile nasului, pe tâmple, pe frunte)
2. Leziuni oculare
632. determinate de trecerea viermilor în sacul subconjunctival:
0 hiperemie conjunctivală
1 durere
2 lăcrimare
3 edem palpebral
4 senzaţie de corp străin

Tratament
633. chirurgical: îndepărtarea adulţilor sub anestezie locală
634. DEC = dietilcarbamazină (Hetrazan, Banocid) – timp de 3 săptămâni

53
Profilaxie
635. individuală: evitarea contactului cu vectorii
636. colectivă: insecticide, larvicide, educaţie sanitară, tratamente periodice de
masă

Oncocerca volvulus
637. filarie subcutanată
638. produce oncocercoza/ cecitatea de râu
639. filarie specific umană cu distribuţie geografică în Africa
ecuatorială, America centrală, Asia – Yemen
640. transmitere vectorială inoculativă: Simulium (femela e hematofagă);
aceste insecte îşi depun ouăle pe plantele sau stâncile din apele curgătoare bine
oxigenate; aşa se explică distribuţia geografică a bolii strict legată de reţeaua hidrografică

Morfologie
Adulţi:
641. în ţesutul subcutanat, liberi sau în noduli fibroşi (3-5 adulţi)
642. cilindrici
643. masculul: 2-5 cm, extremitate posterioară încurbată
644. femela: 30-70 cm
645. longevitate 20 ani
Microfilarii:
646. fără periodicitate, migrează în derm şi în globul ocular; nu apar în sânge
647. 250-350 μm
648. dacă adultul moare, microfilariile rămân viabile în tegument 1-2 ani

Clinica
649. se datorează:
0 adulţilor din derm
1 microfilariilor, care:
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ0 migrează în
derm şi în globul ocular
Ȁ⸀ĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ1 mor în
derm şi în globul ocular, determinând reacţii de hipersensibilitate 1. Sindromul
cutanat
650. prurit supărător (,,râie filariană”)
651. noduli subcutanaţi: oncocercoame, determinate de închistarea
grupurilor de adulţi în piele; vizibile pe planurile osoase ale crestelor iliace, omoplaţi,
scalp
652. leziuni cutanate structurale ireversibile
0 hiperpigmentare la nivel tibial
1 alternează hiper- şi hipopigmentare, „piele de leopard”
2 tegument flasc, fără elasticitate, ,,piele de reptilă”
653. hipertrofia ganglionilor – ganglioni atârnaţi sau discret elefantiazis
de membre inferioare şi scrot
654. pot apărea hernii (cedează zonele slabe datorită migrării
microfilariilor prin tegument)
2. Sindromul ocular
655. lezunile sunt situate la orice nivel al ochiului → cecitate
656. keratită (afectarea corneei: ulceraţii; la debut – semilunar)
657. iridociclită (afectarea irisului şi corpului ciliar)
54
658. cataractă (afectarea cristalinului)
659. corioretinită
660. atrofie de nerv optic

Tratament
- combinat:
661. antiparazitar: Ivermectina, Suramina, DEC
662. nodulectomie: în special cei din extremitatea cefalică, îndepărtând riscul
cecităţii

Profilaxie:
663. individuală: evitarea contactului cu vectorii
664. colectivă: insecticide, larvicide, educaţie sanitară, tratamente periodice de
masă

Dracunculus medinensis
665. filarie subcutanată
666. produce dracunculoza
667. filarie specific umană, cu distribuţie geografică în Africa, Asia, America de
Sud
668. transmitere digestivă: consum de apă nefiltrată, infectată cu gazda
intermediară: cyclop (un crustaceu acvatic)
669. este singura filarie subcutanată care se transmite digestiv, nu vectorial

Morfologie
Adulţi:
670. cilindrici, albi
671. femela: 35-120 cm; are pe toată lungimea ei uterul, care după
fecundare e plin cu milioane de microfilarii; femela e cea care determină
simptomatologie clinică
672. masculul: 1-3 cm
673. longevitate 12-18 luni
674. infecţie cu 1-20 exemplare
Microfilarii:
675. 750 μm – cele mai lungi din patologie
676. ascuţite caudal

Ciclul biologic
Ingestie de apă cu cyclopi → microfilarii infectante în intestinul uman →
traversează peretele intestinal şi ajunge retroperitoneal → adulţi, maturare 1 an → acuplare;
femela induce patologia (uter foarte bine dezvoltat, plin cu microfilarii); masculii sunt
rareori evidenţiabili → migrare lentă a femelei către tegument (tropism către membrele
inferioare): veziculă cutanată, flictenă (băşică); veziculele sunt dureroase, bolnavii îşi
calmează durerea prin introducerea în apă a membrului afectat; microfilariile sunt eliberate
din uterul femelei la contactul cu apa → cyclop

Clinica
677. asimptomatică până la sosirea femelei sub piele (cel mai frecvent în membrul
inferior)
678. la ieşirea viermelui → leziuni cutanate → papulă → veziculă →
spartă spontan, dureroasă → ulcer cutanat în care central se vede uterul prolabând
55
679. femela iese 2-4 cm/zi (se exteriorizează spontan)
680. complicaţii invalidante:
0 moarte intratisulară → calcificare
1 sepsis la locul de ieşire; dacă bolnavul trage de vierme, acesta se va rupe
şi zona se va suprainfecta; cade ţesutul din jurul viermelui
2 migrare aberantă către: gât, faţă, sân, organele genitale, măduvă
(produce paralizie), intraarticular

Tratament
681. extragerea femelei adulte după metoda tradiţională: încolăcirea ei în
jurul unui băţ (2-4 săptămâni)
- pansament aseptic
- profilaxie
antitetanică - AINS
682. antibiotice: Metronidazol
683. antiparazitare: Tiabendazol (acest medicament determină multe reacţii
adverse)

Profilaxie
684. individuală: filtrarea şi fierberea apei de băut, când sursa este dubioasă
685. colectivă: controlul surselor de apă potabilă, educaţie sanitară, distrugerea
cyclopilor

Ectoparaziţi
686. paraziţi ce trăiesc la suprafaţa corpului, necesitând oxigen
687. artropode hematofage (se hrănesc cu sânge) şi cuticole (se
hrănesc cu straturi cornoase ale pielii)
688. determină leziuni în mod direct
689. unele sunt vectori pentru alte boli infecţioase, bacteriene, virale sau parazitare

Sarcoptes scabiei
690. produce scabia/râia
691. parazit specific uman, cosmopolit
692. prevalenţă foarte mare
693. boală familială sau de colectivitate
694. transmitere:
0 contact direct interuman, venerian
1 indirect: lenjerie contaminată

Morfologie
Adulţii:
695. ovalari, globuloşi, octopozi, cu tegumentele marcate de striuri paralele
696. masculul: 200-250 μm, roşiatic
697. femela: 330-450 μm, gri-roşiatică
698. cap prevăzut cu chelicere (forfecuţe)
Ouăle:
- ovalare, 100-150 μm, într-o substanţă pruriginoasă

56
Ciclul biologic
Femela fecundată sapă galerii în epidermă ca să-şi depună ouăle (2-3 mm/zi) →
depune 4-5 ouă/zi, 10 zile → în 3-10 zile eclozează larvele hexapode → larve octopode
(sapă şanţuri laterale, perpendiculare pe cele în care s-au dezvoltat) → adulţi femele şi
masculi → acuplare la suprafaţa tegumentului

Clinica
699. incubaţie care depinde de zona infectantă: 10 zile – 2 luni
700. faza de stare:
0 prurit intens, nocturn, intensificat de căldură (respectă capul şi gâtul)
1 vezicule cutanate mici, perlate
2 şanţuri cutanate patognomonice (linii sinuoase de 5-10 mm, terminate
printr-o supraelevaţie – eminenţa acariană)
701. localizare: în special în zonele cu piele subţire – spaţiile interdigitale,
pliuri de flexie, axile, zona inghinală, gland, mameloane
702. evoluţie: generalizare, suprainfecţie – streptococi piogeni
703. scabia norvegiană: dermatită crustoasă, generalizată, foarte contagioasă,
apare la imunodeprimaţi, la care nu există niciun fel de apărare la nivel tegumentar, astfel
înmulţirea lor va fi nemăsurată (milioane de adulţi); vor fi înfometaţi → stare foarte
contagioasă

Tratament
704. soluţii şi creme scabicide
705. Ivermectina (administrare orală)
706. tratament simptomatic/ local:
0 tratamentul leziunilor suprainfectate
1 în scabia norvegiană: vaselină salicilată, tratament etiologic

Profilaxie
707. individuală: igienă personală, limitarea contactelor sexuale
întâmplătoare, fierberea şi dezinfectarea lenjeriei
708. colectivă: tratamentul tuturor contacţilor, educaţie sanitară şi sexuală

Pediculus humanus capitis


709. produce pediculoza capului, specific umană, cosmopolită, cu prevalenţă
foarte mare
710. boală familială sau de colectivitate
711. transmitere prin contact direct interuman sau indirect – prin lenjerie, pălării,
pieptene
712. toţi păduchii prezintă în glandele salivare o substanţă anticoagulantă → locul
înţepăturii rămâne vizibil, ca o mică echimoză

Morfologie
Adulţi:
713. hematofagi
714. femela: 3 mm; masculul: 2 mm
715. culoare gri
716. cap prevăzut cu antene şi gură adaptată pentru înţepătură şi sucţiune
(,,trompă”)
717. torace strâmt
718. abdomen voluminos format din 9 segmente, 3 perechi de membre
prevăzute cu gheare
57
Ou/ Linden:
719. 0,6-0,8 mm
720. operculat
721. fixat oblic la firul de păr, spre rădăcină, într-o substanţă care se
coagulează în contact cu oxigenul → se lipesc de firul de păr

Ciclul biologic
Femela fecundată depune circa 140 lindeni viabili o lună → eclozare după 6-8 zile
→ nimfe hematofage (3 maturări în 2 săptămâni) → adulţi hematofagi – femele şi
masculi

Clinica
Perioada de stare
722. prurit localizat la nivelul pielii capului, mai ales occipital şi retroauricular
723. leziuni de grataj cu aceeaşi localizare
724. microadenopatii cervicale
725. leziuni roşii-violacee discrete pe ceafă
Evoluţie spre cronicizare – la subiecţii netrataţi
726. prurit intens la nivelul pielii capului
727. papule sanguinolente la nivelul cefei
728. adenopatii cervicale, voluminoase şi dureroase
729. extindere pe toată pielea capului – conglomerat de păr superpopulat de
păduchi şi de serozitate, alcătuind o cască fetidă

Tratament
730. soluţii şi şampoane pediculocide
731. Ivermectina (în infecţiile mai puternice)
732. pediculoza cronicizată:
0 raderea părului
1 tratamentul leziunilor suprainfectate
2 tratament insecticid
3 calmarea pruritului

Profilaxia
733. individuală: igiena personală
734. colectivă: tratamentul tuturor contacţilor, control periodic la copiii
mici, la copiii instituţionalizaţi, şcolari, bolnavi psihic, militari în termen; educaţie
sanitară

Pediculus humanus corporis (păduchele de corp)


0produce pediculoza corpului
1specific umană, cosmopolită
2boală a vagabonzilor, a soldaţilor în campanie
3 transmitere prin contact direct interuman sau indirect – prin lenjerie sau
haine contaminate
735.vector pentru: tifos exantematic(Rickettsia prowazeki), febră de tranşee (R.
quintana), borelioză (Borrelia recurrentis), tifos murin (Rickettsia prowazeki mooseri)

58
Morfologie
Adulţi:
736. hematofagi
737. asemănători cu cei de cap, dar puţin mai mari: femela – 4 mm; masculul – 3
mm
Ou/ linden: 0,6-0,8 mm, operculat; se depune oblic la firele de păr ale
corpului şi pe ţesături, mai ales la nivelul cusăturilor

Ciclul biologic: identic cu cel al Pediculus humanus


capitis Clinica
738. papule roşiatice
739. prurit localizat la nivelul pielii corpului, iniţial pe umeri, ,,în
pelerină”, apoi pe tot spatele; leziuni de grataj cu aceeaşi localizare
740. suprainfecţie, piodermizarea sau eczematizarea leziunilor de grataj
741. hiperpigmentarea brună a pielii (melanodermia vagabonzilor)

Tratament
742. antiparazitar: soluţii pediculocide; se recomandă arderea hainelor contaminate
743. simptomatic/ local: tratamentul leziunilor suprainfectate,
calmarea pruritului Profilaxie
- individuală: igienă personală, sterilizarea hainelor
- colectivă: tratamentul tuturor contacţilor, educaţie sanitară

Phtirius pubis (păduchii laţi)


744. produce phtiriaza
745. parazit specific uman, cosmopolit
746. transmitere prin: contact sexual/ venerian; rar indirect – lenjerie/ haine
contaminate

Morfologie
Adulţii: hematofagi; la fel ca Pediculus humanus capitis, dar sunt cei mai mici:
femela – 1,5 mm; masculul – 0,8 mm
Ou/ linden: 0,6-0,8 mm,operculat, fixat oblic la firul de păr pubian, posibil şi
la gene, sprâncene, mustăţi, părul de pe piept (se fixează pe firele groase de păr)

Ciclul biologic: identic cu cel al Pediculus humanus


capitis Clinica
747. prurit localizat pubian, exacerbat noaptea; leziuni de grataj cu aceeaşi
localizare
748. pete albăstrui, cu diametrul de câţiva mm, subombilical, datorate înţepăturilor
749. piodermizarea, eczematizarea leziunilor

Tratament
750. antiparazitar: soluţii/ prafuri pediculocide - Lindan
751. simptomatic/ local: tratamentul leziunilor suprainfectate,
calmarea pruritului, dezinfectarea lenjeriei de corp şi de pat
- tratarea concomitentă a partenerului/ partenerilor sexuali

Profilaxie
752. individuală: igiena personală şi a actului sexual
753. colectivă: tratarea tuturor contacţilor, educaţie sanitară şi sexuală
59