Sunteți pe pagina 1din 18

SLUJBA

SFINTEI FERICITEI XENIA


DIN PETERBURG
(24 ian./ 6 feb.; 24 mai/ 6 iunie)
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfințitului
NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”


Edineț

2
LA VECERNIE

După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit păstrîndu-ți cugetul nezdruncinat


bărbatul..., starea întîi.
la Stăpînul Hristos, dănțuiești
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile
fericitei pe 8, glasul al 4-lea:
acum împreună cu îngerii, a căror
viață ai urmat-o, fericită.
Podobie: Dat-ai semn…
Rănindu-te de dragostea Nici foamea, nici sărăcia, nici
Ziditorului, aprinderile dez- slăbiciunea femeiască nu te-au
mierdărilor trupești și amăgirile oprit pe tine a te asemăna cu tăria
vrăjmașului întru nimic le-ai cuvioșilor celor de demult,
socotit, Xenia ce cu nume mare, prealăudată. Căci cu osîrdia
dumnezeiescule vas al Duhului și sufletului te-ai nevoit, pentru
înfrumusețarea nevoitorilor. (de 2 aceasta ai fost încununată cu
ori)
mulțimea darurilor de Ziditorul și
Primind înăuntru strălucirea Dumnezeul tău.
cunoștinței celei dumnezeiești, te-
ai luminat la ochii sufletului și cu Ca un înger viețuind pe
prefăcuta nebunie ai disprețuit pămînt cu trupul, ai fost tuturor:
deșertăciunea lumii acesteia, noian al minunilor, rîu al
fericită; pentru care și întărindu- milostivirii, chezășuitoarea pă-
te cu puterea Duhului, te-ai cătoșilor, pom cu adevărat al lui
numărat împreună cu cetele cele Dumnezeu plin de roade, veselind
de sus. (de 2 ori) cu untdelemnul nevoințelor tale
Cu adevărat înger în trup te- fețele celor ce cu credință te laudă
ai arătat, fericită maică, prin pe tine, fericită Xenia.
topirea trupului cu privegherile de
Slavă..., gl. 6-lea:
toată noaptea, mulțimea lac-
rimilor și rugăciuni îndelungate; Cine nu se va minuna? Cine
pentru care și darul facerii de nu va cînta în Hristos slăvita și
minuni ai primit de la Cel minunata viața ta, maică Xenia,
Preaînalt, pe Carele roagă-L să căci și după sfînta ta adormire dai
mîntuiască sufletele noastre. celor ce vin cu credință la tine
Petrecîndu-ți viața printre bogate vindecări. Pentru aceasta
mulțimea poporului din cetatea să cîntăm Binefăcătorului
cea aleasă, te-ai făcut slobodă de Dumnezeu Care te-a arătat pe tine
patimi, cuvioasă maică, fiind vindecătoarea sufletelor și
păzită de harul Duhului și trupurilor noastre.
3
Și acum..., a Născătoarei norilor, la ţintă vor lovi, şi, din
Cine nu te va ferici, Prea mîna cea aruncătoare de pietre
Sfîntă Fecioară? Sau cine nu va pline, se vor arunca grindine.
lăuda prea curată nașterea ta? Că Întări-se-va asupra lor apa mării
Cel ce a strălucit fără de ani din şi rîurile îi vor îneca de năprasnă.
Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același Sta-va împotriva lor duhul puterii
din cea curată a ieșit, negrăit şi ca un vifor va vîntura pe ei, şi va
întrupîndu-Se, din fire Dumnezeu pustii tot pămîntul fărădelegii, şi
și om făcîndu-se pentru noi. Nu în răutatea va răsturna scaunele
două fețe fiind despărțit, ci în puternicilor. Auziţi dar, împăraţi
două firi neamestecat fiind şi înţelegeţi, învăţaţi-vă, ju-
cunocut. Pe Acela roagă-L, curată,
decătorilor marginilor pămîntului.
cu totul fericită, să se miluiască
Ascultaţi, cei ce stăpîniţi mulţimi
sufletele noastre.
şi cei ce vă trufiţi întru popoarele
V O H O D: Lumină lină...
neamurilor. Că de la Domnul s-a
P R O C H I M E N U L zilei
dat vouă stăpînirea şi puterea de
PAREMIILE
la cel Preaînalt.
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 16-24; VI, 1-3) De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
Drepţii în veci vor fi vii şi de la (III, 1-9)
Domnul plata lor, şi purtarea de Sufletele drepţilor sînt în mîna
grijă pentru dînşii de la Cel lui Dumnezeu şi nu se va atinge de
Preaînalt. Pentru aceasta, vor lua ele munca. Părutu-s-a întru ochii
împărăţia podoabei şi stema celor nepricepuţi a muri şi s-a
frumuseţii din mîna Domnului, socotit pedepsire ieşirea lor, şi
căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe mergerea de la noi -sfărîmare, iar
ei şi cu braţul Său îi va apăra. ei sînt în pace. Că înaintea feţei
Lua-va toată arma dragostea Lui oamenilor, de vor lua şi muncă,
şi va întrarma făptura spre nădejdea lor este plină de
izbînda vrăjmaşilor, îmbrăca-Se- nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi,
va în ziua dreptăţii şi-Şi va pune cu mari faceri de bine se vor
Lui coif judecata cea nefăţarnică. dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe
Lua-va pavăza nebiruită sfinţenie dînșii şi i-a aflat Sieşi vrednici. Ca
şi va ascuţi cumplită mînie întru aurul în ulcea i-a lămurit pe ei şi
sabie, şi va da război împreună cu ca o jertfă de ardere întreagă i-a
dînsul lumea asupra celor fără de primit. Şi în vremea cercetării sale
minte. Merge-vor drept vor străluci şi ca scînteile prin paie
nimeritoare săgeţile fulgerilor şi, vor fugi, judeca-vor limbi şi vor
ca dintr-un arc bine încordat al
4
stăpîni popoare, şi va împărăţi L A L I T I E, gl. 4-lea:
întru dînşii Domnul în veci. Cei ce Iubind pe Dumnezeu,
nădăjduiesc spre Dînsul vor cuvioasă, ai lepădat deșertăciunea
înţelege adevărul şi credincioşii în lumească și cu prefăcuta nebunie
dragoste vor petrece cu Dînsul, că te-ai ostenit nevoindu-te, pînă ce
dar şi milă este întru cuvioşii Lui te-ai făcut locaș preafrumos al
şi cercetare întru aleşii Lui. Sfintei Treimi.
Mare și uimitoare minune s-a
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire: săvîrșit întru tine, cuvioasă maică,
(IV, 3-15) căci ai primit har de la Dumnezeu
Dreptul, de va ajunge să se de a vineca bolile sufletului și
sfîrşească, întru odihnă va fi, că neputințele trupului tuturor celor
bătrîneţile sînt cinstite, nu cele de ce cu credință aleargă la ajutorul
mulţi ani, nici cele ce se numără tău.
cu numărul anilor. Şi cărunteţile Lepădînd deșertăciunea
sînt înţelepciunea oamenilor şi lumească, te-ai legat cu dragostea
vîrsta bătrîneţilor viaţă lui Hristos, răbdînd felurite
încercări și lipsuri grele, întărită
nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu
fiind de Născătoarea de
făcîndu-se, L-a iubit; şi, vieţuind
Dumnezeu. Pentru aceasta acum
între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s- petreci în sălașurile drepților.
a ca să nu schimbe răutatea
Ascultătoare fiind și supusă
mintea lui sau înţelepciunea să
dumnezeieștii chemări, ai
înşele sufletul lui. Că rîvna disprețuit cele deșarte ale lumii
răutăţii întunecă cele bune şi acesteia și cu adîncul smereniei
neînfrînarea poftei schimbă gîndul îmbogățindu-te, ai înaintat din
cel fără de răutate. Sfîrşindu-se putere în putere, pînă ce ai ajuns
peste puţin, au plinit ani să te faci și părtașă a dragostei
îndelungaţi. Că plăcut era Dumnezeiești.
Domnului sufletul lui, pentru Slavă...,
aceea, S-a grăbit a-l scoate pe Ca o stea a dimineții a
dînsul din mijlocul răutăţii. Şi strălucit astăzi cinstita prăznuire a
popoarele văzînd şi necunoscînd, fericitei Xenia, adunîndu-ne
nici punînd în gînd una ca aceasta, împreună cu toți sfinții, să cinstim
că dar şi milă este întru cuvioşii sfințita-i pomenire, cerînd ca,
Lui şi cercetare întru aleşii Lui. pentru rugăciunile ei, să dobîndim
milă în ziua judecății.

5
Și acum..., Slavă..., gl. 4-lea:
Fericimu-te pe tine, de Viață îngerească pe pămînt ai
Dumnezeu Născătoare Fecioară și arătat, preafericită: izvorul
te slăvesc credincioșii după datorie umilinței, bogăția milei, rîu de
pe tine, ceea ce ești cetatea cea vindecări, măslin dumnezeiesc cu
neclătinată, zidul cel neînfrînt, adevărat roditor, care cu uleiul
ocrotirea și scăparea sufletelor nevoințelor tale luminezi pe
noastre. credincioșii ce te laudă. Roagă-L
pe iubitorul de oameni Dumnezeu
L A S T I H O A V N Ă, gl. 6-lea: să se mîntuiască sufletele noastre.
Podobie: A treia zi ai înviat...
Viața ta cea minunată Și acum..., a Născătoarei
întărește inimile credincioșilor și Apărătoare caldă celor aflați
pe mulți la pocăință îi aduce, în nevoi și Ajutătoarea noastră,
pentru care și pe noi, cu lumina prin care din stricăciune ne-am
cea neînserată, ne luminează, izbăvit, Născătoare de Dumnezeu,
fericită maică Xenia, pe cei ce credincioșii cu toată osîrdia te
săvîrșim cinstită pomenirea ta. fericim.
Stih: Drepții în veac vor fi vii și în La binecuvîntarea pîinilor
Domnul este răsplata lor.
T R O P A R U L, gl. 7
Mulțimea credincioșilor te
Iubind sărăcia lui Hristos,
laudă după vrednicie, cuvioasă,
acum te îndulcești de ospățul cel
căci și după sfîrșitul tău, pe cei ce
veșnic; cu nebunia cea părută ai
cu osîrdie aleargă la ajutorul tău,
rușinat nebunia acestei lumi, prin
de neputințe îi slobozești. Pentru
smerenia Crucii ai primit puterea
care, roagă-te neîncetat să se
lui Dumnezeu. Pentru aceasta,
mîntuiască sufletele noastre.
dobîndind darul ajutorării prin
Stih: Cei ce nădăjduiesc în El, vor minuni, fericită Xenia, roagă pe
cunoaște adevărul și credincioșii în dragostea
Lui vor petrece. Hristos Dumnezeu să ne
izbăvească prin pocăință de tot
Slăvita, neputincioasă fiind,
răul.
cu puterea lui Dumnezeu cursele
Troparul sfintei de două ori
vrăjmașului le-a biruit. În
pribegie petrecîndu-și viața și Apoi aceasta:
patimile trupului omorîndu-le, Născătoare de Dumnezeu
acum în ceruri locuiește, unde a Fecioară, bucură-te... (o dată)
dobîndit adevărata locuință,
Xenia, de Dumnezeu înțelepțita.

6
LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... se cîntă Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.


troparul sfintei, de două ori, Slavă..., Şi Apoi aceste mărimuri:
acum..., a Născătoarei: Ceea ce ești vistieria
învierii noastre..., o dată. Mărimu-te pe tine, sfîntă
După catisma întîi, se cîntă sedealna, glasul al fericită maică Xenia, și cinstim
3-lea: sfîntă pomenirea ta, că tu te rogi
Frumusețea cea lumească ai pentru noi lui Hristos
lepădat-o, cuvioasă, iar bogăția Dumnezeului nostru.
cea trecătoare ai schimbat-o pe Cu aceste stihuri:
cea veșnică și nepieritoare; pentru 1.Aşteptînd, am aşteptat pe Domnul şi El a
aceasta acum împreună cu toți căutat spre mine, şi a auzit rugăciunea mea.
sfinții slăvim cinstită pomenirea Genunchii mei au slăbit de post şi trupul
2.
ta, cerînd să dobîndim, prin meu s-a istovit de lipsa untdelemnului.
rugăciunile tale, mare milă. 3.Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit
căi aspre.
Slavă..., Și acum...,
4.Schimbat-ai plîngerea mea întru bucurie,
Fecioară Preacurată, ceea ce rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
ai născut pe Iisus, Hristosul meu, 5.Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel
tu, care singură ești neîntinată, cuvios al Său.
curățește-mă acum cu isopul 6.Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi
lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
rugăciunilor tale, pe mine cel
întinat. Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:

După catisma a doua, se cîntă sedealna, glasul Slavă..., glasul 1-îi:


al 5-lea: Slavă Ţie, Treime Sfîntă:
Viața cu nevoința ți-ai Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte,
înfrumusețat-o, iar trupul ți l-ai zicînd: Slavă Ţie Dumnezeule.
supus duhului, biruind toate Şi acum..., acelaşi glas:
cursele vrăjmașului; în smerenie și Bucură-te, ceea ce eşti cu dar
umilință pe Dumnezeu ai căutat, dăruită, Marie, Domnul este cu
maică fericită. tine, zicînd: şi prin tine cu noi.
Slavă..., Și acum...,
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă
Născătoare de Dumnezeu, Ţie Dumnezeule (de 3 ori).
primește rugăciunea roabei tale
Xenia și ne izbăvește pe noi de După polieleu,
toate nevoile, căci ai născut nouă S E D E A L N A, glasul al 4-lea:
pe Hristos, Mîntuitorul și Minunat te-ai arătat în
Izbăvitorul sufletelor noastre. răbdarea ta, fericită Xenia, și în
7
toate i-ai plăcut lui Hristos. Cu Şi stihira, glasul al 6-lea:
înțeleaptă cugetare ți-ai întărit Viața ta cea minunată
sufletul tău, iar cugetarea cea întărește inimile credincioșilor și
trupească ai supus-o Duhului pe mulți la pocăință îi aduce,
Sfînt. Pentru aceasta, Hristos pentru care și pe noi, cu lumina
dăruiește har și milă, la cea neînserată, ne luminează,
rugăciunile tale, celor ce cu fericită maică Xenia, pe cei ce
dragoste cinstesc sfîntă pomenirea săvîrșim cinstită pomenirea ta.
ta. CANOANELE
Slavă..., Și acum...,
Canonul Născătoarei de Dumnezeu pe 8 şi
Valurile păcatului mă acoperă canonul sfintei, pe 6, glasul al 8-lea:
și patimile gîndurilor rele mă C A N O N U L Născătoarei de Dumnezeu:
înconjoară, milostivește-te, Prea- Cîntarea I, glasul al 2-lea:
curată, și-mi dă mînă de ajutor, Irmosul:
căci ești milostivă, ca mîntuit să te
În adînc a aşternut de demult
măresc pe tine. toată oastea lui Faraon, puterea
Antifonul întîi, glasul al 4-lea. cea prea într-armată; iar
Din tinereţile mele... întrupîndu-Se Cuvîntul a pierdut
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea: păcatul cel prea rău Domnul cel
Preamărit, căci cu slavă S-a
Drepții în veac vor fi vii și în
preamărit.
Domnul este răsplata lor.
Dumnezeu, alegîndu-te ca pe o
Stih: Cei ce nădăjduiesc în El vor frumoasă, ca pe o împodobită, şi
înțelege adevărul și credincioșii în dragostea
Lui vor fi. ca pe cea cu totul fără prihană
între femei, în pîntecele tău cel
Toată suflarea...
preacurat S-a sălăşluit. Pe Acela
Evanghelia de la Matei XI, 27-30 roagă-L, Fecioară, de vina
Psalmul 50 greşelilor să mîntuiască pe toţi cei
Slavă..., glasul al 2-lea: ce te laudă pe tine.
Pentru rugăciunile fericitei Precum zice Psalmistul: stătut-
Xenia, Milostive, curăţeşte ai, Fecioară împărăteasă, de-a
mulţimea greşelilor noastre. dreapta Împăratului celui ce a
răsărit din pîntecele tău. Pe Acela
Şi acum..., roagă-L, Mireasă a lui Dumnezeu,
Pentru rugăciunile Născătoarei ca să mă învrednicească de
de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte şederea cea de-a dreapta în ziua
mulţimea greşelilor noastre. răsplătirii.
Ceea ce ai născut pe Hristos,
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare
mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, ploaia cea cerească, care a înnoit
curăţeşte fărădelegile noastre. firea omenească cea înţelepţită
8
prin cele netrebnice, arată şi Slavă...,
sufletul meu cel înţelenit a fi Apă vie a nemuritoarelor
roditor, dumnezeiască Mireasă. daruri, ți-a dat ție Hristos,
cuvioasă maică, căci de bunăvoie
C A N O N U L sfintei, glasul al 8-lea ai iubit sărăcia Lui.
Irmos: Ca pe uscat umblînd Israil… Și acum...,
Cu lumina harului în care Apele pocăinței dăruiește-le
petreci, luminează-mi întunericul mie, Preacurată, curățindu-mă de
minții mele, fericită maică Xenia, necurăția păcatelor și curat mă
ca să laud după cuviință sfîntă arată, Născătoare de Dumnezeu,
pomenirea ta. Fiului tău și Dumnezeului nostru.
Chemată fiind de Dumnezeu Catavasie:
pentru slujirea ce-ți stătea înainte, Pămîntul cel roditor de
ai răspuns voinței celei cerești fără adîncime, uscat l-a trecut oarecînd
de cîrtire, rămînînd supusă voii soarele, căci ca un zid s-a închegat
Făcătorului. apa de amîndouă părţile, trecînd
Nici moartea grabnică a poporul marea pedestru şi lui
Dumnezeu cu plăcere cîntînd: Să
soțului, nici lipsa urmașilor, nici
cîntăm Domnului, căci cu slavă S-a
văduvia nu te-au împiedicat a
preaslăvit.
vedea purtarea de grijă a Celui
Cîntarea a 3-a:
Preaînalt.
Irmosul:
A Născătoarei:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul,
Fecioară curată, fiind locaș Doamne Biserica păgînilor cea
împodobit al Luminii celei stearpă prin venirea Ta; întru care
neînserate, curățește-mă de toată s-a întărit inima mea.
întinăciunea, pe robul tău. Întru mine, omul,
Alt canon al sfintei
îmbrăcîndu-Se Ziditorul, a ieşit
din pîntecele tău, Preacurată, dă-
În apa botezului spălîndu-te, ruind haina nestricăciunii celor ce
de păcatul strămoșesc te-ai s-au golit prin fapte netrebnice.
izbăvit, fericită maică Xenia, și Născut-ai, Stăpînă, pe Dum-
inimile noastre cu lacrimi de nezeu Cuvîntul cel preacinstit. Pe
pocăință le curățește, luminînd pe Acela neîncetat roagă-L să se
cei ce cinstesc sfîntă pomenirea ta. milostivească spre smeritul meu
suflet, cel mîhnit de necinstirile
În apa botezului pe șarpele cel dezmierdărilor.
viclean l-ai înecat și prin suferința Vindecă, Preacurată, rănile
vieții tale puterea vrăjmașului ai sufletului meu; şi smerită inima
omorît-o, fericită. mea, cea otrăvită de veninul
9
şarpelui, tămăduieşte-o cu doc- rugăciunile tale, să dobîndim cele
toria ta cea lucrătoare. de sus.
Canonul sfintei Slavă...,
Irmos: Nu este Sfînt …
Dorind sălașurile cerești, ai
Înțelegînd deșertăciunea vieții petrecut viață pămîntească în
acesteia, după moartea soțului tău, prefăcuta nebunie, pentru care,
ai împărțit cele rămase și împreună cu toți sfinții, în
trecătoare săracilor, de a nu fi cereștile locașuri dănțuiești.
împiedicată de ele în alergarea ta
Și acum...,
la Hristos.
Fecioară curată ai rămas
Urmînd cereștii chemări, ai
după naștere, cea întru tot sfîntă;
lăsat toate cele lumești și vreme de
că ai născut pe Dumnezeu-
opt ani în post, nevoință și
ascultare desăvîrșită ți-ai curățit Cuvîntul, Care S-a asemănat
sufletul, supunîndu-l Duhului. nouă, afară de păcat.
Îndrumată fiind de pustnica Catavasie:
care se nevoia în preajma cetății Întărirea celor ce nădăjduiesc
celei alese, ai fost călăuzită de ea la spre Tine, întăreşte Doamne,
stingerea patimilor trupului cu Biserica Ta, pe care o ai cîştigat cu
focul înfrînării și astfel te-ai făcut scump sîngele Tău.
desăvîrșit unealta voii celei
dumnezeiești. S E D E A L N A, glasul al 5-lea
A Născătoarei: Ca o străină în cetatea cea
Pe tine noi toți te avem zid și aleasă te-ai arătat și cu voia lui
scăpare către Dumnezeu, pe care Dumnezeu, întărită fiind de harul
te mărim neîncetat, Fecioară dumnezeiesc, de minuni făcătoare
preacurată. a fi te-ai învrednicit, cuvioasă
Alt canon al sfintei maică, pentru aceasta, avînd
Viața ta ai încredințat-o îndrăzneală către Hristos
Ziditorului și pe Acela pînă la Dumnezeu, cere pace sufletelor
sfîrșit L-ai iubit, învrednicește-ne noastre și mare milă.
și pe noi, cu rugăciunile tale, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
fericită, să-L iubim pe Domnul Maică preacinstită, izbăvește
pînă la sfîrșit. poporul tău din nevoi și ajutor
Dorind viață cerească, toate dăruiește celor ce se împotrivesc
cele pămîntești le-ai părăsit și pe vrăjmașului mîntuirii, ca să cînte
noi ne învrednicește, maică, cu ție: bucură-te, preabinecuvîntată.

10
Cîntarea a 4-a: te-au împiedicat de la chemarea ta
Irmosul: cea dumnezeiască.
Venit-ai din Fecioară, nu sol A Născătoarei:
nici înger, ci Tu însuţi Domnul Te- Preacurată Fecioară, pe Cel
ai întrupat şi m-ai mîntuit pe mine, ce S-a născut din tine roagă-L, cu
tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: totul fericită, să dăruiască iertare
Slavă puterii Tale, Doamne. de păcate tuturor celor ce te laudă
Rourează-mi mie stăpînă pi- cu credință.
cătura umilinţei, ca să scoată toată Alt canon al sfintei
arderea inimii mele şi să
Respingînd deșertăciunea
potolească pornirile cele înşe- lumească și cu nevoința postului și
lătoare ale nedumeririi mele. a sărăciei ai dorit să-L slăvești pe
Pe mine, cel vătămat cu arma Dumnezeu pe pămînt, pe Care a-L
desfătării şi care zac rănit, nu mă slăvi și pe noi ne învrednicește.
trece cu vederea, Preacurată, ci Cu nădejde și dragoste pentru
mă vindecă cu suliţa şi cu sîngele Hristos ți-ai înfrumusețat sufletul
Fiului tău şi Dumnezeului nostru, tău, fericită, iar cu nevoința
Cel ce S-a răstignit. blagocestiei luminîndu-te, întărită
Ceea ce te-ai îmbogăţit cu ai fost de puterea lui Dumnezeu.
stăpînia a toată făptura, pe mine Slavă...,
cel cumplit sărăcit învredniceşte- Răbdînd uneltirile demonilor
mă de dumnezeiescul dar, ca să te și toate cursele lui, neclintită ai
măresc pe tine ca pe o bună a mea rămas în credința ta, și pe noi
folositoare Preacurată. neclintiți în fapte bune ne
Canonul sfintei întărește.
Irmos: Hristos este puterea mea... Și acum...,

Chemată de Dumnezeu la Ascultă, Preacurată Stăpînă,


slujirea poporului în cetatea cea rugăciunile noastre și ne izbăvește
aleasă, cu prefăcuta nebunie, te-ai pe noi de uneltirea vrăjmașului,
arătat ascultătoare voii Lui. iar glasul lui Hristos, care ne
cheamă la binecuvîntata
Purtînd straiele soțului și Împărăție, a-l auzi ne
numindu-te cu numele lui, ai învrednicește.
căutat la smerenia trupului, Catavasie:
ascunzînd mulțimea harului din Acoperit-a cerurile bunătatea
adîncul sufletului. Ta, Hristoase, că ieşind din
chivotul sfinţirii Tale, din Maică
Nici insultarea cerșetorilor,
nepătată, în Biserica slavei Tale
nici umilința locuitorilor cetății nu
11
arătatu-Te-ai ca un prunc în braţe ai răbdat pentru dragostea Celui
purtat şi s-au umplut toate de lauda ce ne-a mîntuit pe noi.
Ta. Prin necontenitele în-
Cîntarea a 5-a: genuncheri, cu neîncetate
Irmosul: rugăciuni și suspinuri, patimile
Mijlocitor Te-ai făcut lui trupului le-ai vestejit, dînd tărie
Dumnezeu şi oamenilor Hristoase duhului, preafericită maică.
Dumnezeule. Că prin tine, Stăpîne, A Născătoarei:
către părintele Tău, începătorul
Zămislind în pîntecele tău,
Luminii, din noaptea necunoştinţei
Preacurată, pe Stăpînul a toate,
aducere am aflat.
te-ai arătat mai presus decît cele
Ceea ce ai născut Calea vieţii, cerești și pămîntești.
la calea cea dreaptă povăţuieşte- Alt canon al sfintei
mă, Preacurată, pe mine cel ce
fără de pricepere sunt abătut şi Se luminează cei credincioși
căzut în prăpastie cumplită. văzînd nerăutatea și blîndețea ta,
cuvioasă, pe care te rugăm: ajută-
Cu minte nemulţumitoare
ne și nouă să urmăm nerăutății
înstrăinîndu-mă pe mine de la
tale.
Dumnezeu şi rătăcindu-mă în
latura patimilor cea depărtată, cu Iubind pe Dumnezeu din tot
desfrînare am vieţuit. Şi mă sufletul tău, ai căutat să-I urmezi
întoarce şi mă mîntuieşte prin Lui întru toate, pentru care
rugăciunile tale, Fecioară. învrednicește-ne și pe noi de cele
cerești.
Cu apele tale cele de viaţă
Slavă...,
curgătoare, adapă pe robul tău cel
aprins de văpaia păcatelor, şi ars Petrecînd acum în lumina cea
de năvălirile demonilor, Fecioară neînserată, o, maică, roagă-te
Maică preacurată. Domnului ca să mîntuiască pe cei
Canonul sfintei ce te cinstesc cu credință și se
Irmos. Cu dumnezeiasca strălucirea Ta... închină Lui cu dragoste.
Și acum...,
Ca o făclie ce luminează, așa
te-ai arătat tu, maică, în marea Vindecă rănile inimiii mele,
cetate, căutînd să atragi prin Fecioară, și îndreptează mișcările
nevoințele tale mila Domnului sufletului meu către voirile lui
peste mulțimea poporului. Dumnezeu, Preacurată.
Catavasie:
Cu privegheri de toată Cînd a văzut Isaia, în vedenie
noaptea, în cîmp petrecînd și pe Dumnezeu pe scaun preaînalt de
îndurînd răceala gerului, toate le- îngerii slavei înconjurat, a grăit: O,
12
eu, ticălosul că am văzut mai Dumnezeu fericită, întărind pe cei
înainte pe Dumnezeu întrupat, slabi și sprijinind pe cei ce se
Lumina cea neînserată, pe Cel ce clatină în calea mîntuirii.
stăpîneşte pacea. A Născătoarei:
Cîntarea a 6-a: Ceea ce ești mai înaltă decît
Irmosul: puterile cele de sus, Fecioară
În adîncul greşelilor fiind preacurată, arată cugetul meu mai
înconjurat chem adîncul înalt decît cele trupești.
milostivirii Tale cel neurmat, din Alt canon al sfintei
stricăciune, Dumnezeule, scoate-
mă. Rugăciunea ta ca un izvor
Să nu mă arăţi demonilor nesecat acum se revarsă peste cei
bucurie la judecata ce va să fie, neputincioși și suferinzi care te
Stăpînă; ci îmblînzeşte pe Ju- cheamă cu credință, izbăvindu-i
decătorul şi Fiul tău, ca să caute de toate cele rele.
cu bunătate spre mine.
Și după sfîrșitul tău ne
Cu cugetele şi cu faptele mele
cele viclene şi fără de lege, pe izbăvești de boli și necazuri,
Tine, Doamne, pornindu-Te spre pentru care ești lăudată de
mînie, îţi aduc pe Maica Ta spre mulțimea credincioșilor ca
îmblînzire. Dar, îndurîndu-Te, grabnică apărătoare.
mîntuieşte-mă. Slavă...,
Scapă-mă de osîndă, stăpînă, Rugăciunea noastră o
pe mine cel ce sunt osîndit cu primește, cuvioasă maică, și în
greşelile mele, ca una care ai cinstita ta biserică venind cu
născut pe Judecătorul şi Dum-
nădejde, de neputințele sufletești
nezeul tuturor, Prealăudată.
și patimile trupești, vindecare
Canonul sfintei
degrab să primim.
Irmos: Marea vieţii văzîndu-o …
Și acum...,
Locaș făcîndu-te pe tine
Mireasă a lui Dumnezeu,
Sfîntului Duh, ai arătat multora
Marie, Născătoare de Dumnezeu,
cele ce aveau să se întîmple și
izbăvește-mă de cumplitele greșeli
descoperind cele ascunse.
și de primejdii, și, cu rugăciunile
Celeia ce i-ai dăruit cei cinci tale, povățuiește-mă către limanul
bănuți, i-ai vestit stingerea liniștirii și al mîntuirii.
flăcărilor, arătînd că toate îți erau Catavasie:
știute prin descoperirea harului Strigat-a Ţie bătrînul văzînd cu
dumnezeiesc. ochii mîntuirea, care a venit
Rîu de alinări și izvor de popoarelor de la Dumnezeu:
bunătăți te-ai arătat, de Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
13
C O N D A C, glasul al 3-lea: Din feciorescul tău sînge, în-
Luminat saltă astăzi cetatea trupînd pe Dumnezeu, Fecioară, ai
lui Petru, că mulțimea celor îndumnezeit neamul omenesc.
scîrbiți află mîngîieri, nădăjduind Pentru aceasta, prin rugăciunile
la rugăciunile tale, fericită Xenia, tale, izbăveşte-mă pe mine cel
că tu ești lauda și întărirea acestei spurcat de patimi şi stricat de
cetăți. meşteşugirile vrăjmaşului.
ICOS Cuptorul mai înainte a închi-
Cum voi putea eu, păcătosul și puit naşterea ta, Preacurată; căci
cel întinat cu sufletul și trupul, să pe tineri nu i-a ars, precum nici
povestesc viața ta cea asemenea pîntecele tău nu l-a ars focul cel de
îngerilor și preaslăvitele minuni. neîndurat. Pentru aceasta mă rog
Încă și mulțimea înțelepților nu ţie, scapă pe robul tău de focul cel
îndrăznește să mărturisească veşnic.
răbdarea ta cea multă și calda ta Canonul sfintei
iubire către Hristos, dar Irmos: Dătător de rouă cuptorul ...
nădăjduind la a ta mijlocire, o, Prin pronia cea de Dumnezeu
fericită maică, cîntăm ție: bucură- văzătoare, pe pruncul nou-născut
te, că pretutindeni unde ești și rămas orfan l-ai încredințat
chemată, ești grabnică ajutătoare; unei văduve spre creștere, arătînd
bucură-te, că mulțimea scîrbiților cunoașterea celor de departe ca și
dobîndesc prin tine mîngîiere; a celor de aproape.
bucură-te, sfîntă fericită maică
Xenia, cetății acesteia laudă și Cu mulțimea minunilor tale ai
întărire. umplut sufletele oamenilor de
Cîntarea a 7-a: veselie dumnezeiască, ale celor ce
Irmosul:
slăvesc pe Dumnezeul tuturor.
Porunca cea potrivnică lui Urmînd întru toate
Dumnezeu, a tiranului celui preadoritului tău mire, Hristos, și
călcător de lege înaltă văpaie a stăpînită de dumnezeiescul dor, ai
ridicat; dar cinstitorilor de avut privirea ațintită la cele de sus
Dumnezeu tineri a trimis roua și la slava cea veșnică.
Duhului, Hristos, Cel ce este A Născătoarei:
binecuvîntat şi preamărit.
Tăria mea şi lauda, şi mîn- Sălășluindu-Se întru tine
tuirea şi folositoare tare şi zid Cuvîntul, fără nici o schimbare
nebiruit fiind, Stăpînă, bate pe sau mutare, Preasfîntă Fecioară,
demonii cei ce se războiesc asupra întărește pe cei ce te laudă cu
mea, care totdeauna caută să mă credință.
omoare.
14
Alt canon al sfintei pe cei ce cîntau Binecuvîntaţi, toate
Întărită fiind de harul Du- lucrurile Domnului, pe Domnul!
hului Sfînt, ai trecut marea vieții Rîvneşte celor bune, de cele
acesteia cîntînd: Binecuvîntat ești, rele depărtîndu-te, prin lucrarea
Dumnezeule, în veci. dumnezeieştilor fapte, avînd pe
Maica lui Dumnezeu şi
Prunciei evanghelice ai urmat folositoarea tuturor cea
în viața ta, iar calea nopții ai neruşinată, rugătoare pentru tine,
petrecut-o în nevinovăție și-n suflete al meu, ca pe o milostivă şi
nerăutate. Pentru aceasta, și pe de oameni iubitoare.
noi la nevoința faptelor bune ne Dezlegat-ai de legătura osîn-
întărește, cîntînd: Binecuvîntat dirii celei de demult omenirea, de
ești, Dumnezeule, în veci. Dumnezeu Născătoare. Pentru
aceasta mă rog ţie, dezleagă toată
Slavă...,
legătura răutăţii inimii mele,
Tinerilor din cuptorul Preacurată, legîndu-mă de
haldeilor ai rîvnit, fericită Xenia, dumnezeiasca dragoste a
cîntînd lui Hristos, Cel ce ți-a dat Ziditorului.
ție tărie: Binecuvîntat ești, Raza slavei Tatălui născînd-o,
Dumnezeule, în veci. luminează inima mea ceea ce se
Și acum..., mîhneşte pentru necinstirea
greşelilor, Născătoare de Dum-
Cel ce S-a întrupat mai presus nezeu; şi slavei celei pururea
de fire din pîntecele tău, Fecioară, veşnice, mă arată părtaş, ca să te
a luminat lumea cu strălucirea slăvesc pe tine cu credinţă.
cunoașterii de Dumnezeu, Canonul sfintei
Preacurată. Irmos: Din văpaia cuvioșilor...
Catavasie:
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc Rîvnind vieții îngerești, te-ai
pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au întărit prin aspră nevoință și ai
numit şi în Fecioară nepătată Te-ai căutat să ajuți întotdeauna pe toți
sălăşluit, Dumnezeu-Cuvîntul Te cei care te cheamă cu credință,
lău- dăm, cîntînd cu dreaptă fericită maică.
credinţă: Binecuvîntat este Pe cea care suferea de boala
Dumnezeul părinţilor noştri. grea a surzeniei ai tămăduit-o de
neputința ei prin rugăciunile tale,
Cîntarea a 8-a:
cîntînd Făcătorului tuturor:
Irmosul:
Dumnezeule, bine ești cuvîntat în
Cuptorul cel cu foc oarecînd în veci.
Babilon Iucrări-le şi-a despărţi prin
dumnezeiasca poruncă; pe haldei Pe tine avîndu-te, cuvioasă,
arzînd, îar pe credincioşi răcorind acoperămînt și scăpare, ne

15
mîntuim de ispite și de primejdii, În focul cel mistuitor uniţi
pentru aceea neîncetat te fericim fiind tinerii, cei ce au fost cei dintîi
A Născătoarei: în cinstirea de Dumnezeu, dar de
Ca ceea ce ești mai sfîntă decît văpaie nefiind vătămaţi, cîntare
toate făpturile, Fecioară dumnezeiască au cîntat:
preacurată, roagă pe Fiul tău și Binecuvîntaţi, toate lucrurile
Dumnezeul nostru să ne mîntuim Domnului pe Domnul şi-L
noi, cei ce te cinstim pe tine. preaînălţaţi întru toţi vecii.
Alt canon al sfintei Cîntarea a 9-a:
Irmosul:
Biruitoare patimilor te-ai
Părintelui celui fără de început
arătat, sfîntă Xenia, și ispitele
vrăjmașului le-ai biruit, cîntînd Dumnezeu şi Domnul, întrupîndu-
neîncetat: Binecuvîntați toate Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca
lucrurile Domnului pe Domnul. să lumineze cele întunecate şi să
adune cele risipite. Pentru aceasta,
Ca o stea prealuminoasă te-ai
pe Născătoarea de Dumnezeu cea
arătat celor căzuți în păcate,
prealăudată o mărim.
povățuindu-i să trăiască cu
înțelepciune, cîntînd: Bine- Gustînd Adam din rodul po-
cuvîntați toate lucrurile Domnului mului celui oprit, moarte cu
pe Domnul. amărăciune a cules: iar Fiul tău pe
Binecuvîntăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul lemn pironindu-Se, a izvorît lumii
Duh, Domnul dulceaţa nemuririi. Pentru aceasta
Biruitoare păcatului te-ai te cinstim, Preacurată.
arătat, fericită maică, avînd harul Împărăteasă eşti, Fecioară, ca
de sus, pentru care și cele cerești ceea ce mai presus de cuvînt ai
ai dobîndit, unde acum împreună născut pe împăratul şi Domnul,
cu îngerii cînți: Binecuvîntați toate Cel ce a stricat împărăţiile iadului.
lucrurile Domnului pe Domnul. Pe Acela neîncetat roagă-L să
Și acum..., învrednicească de împărăţia cea
Zămislind întrupat pe de sus, pe toţi cei ce te cinstesc pe
Cuvîntul, Cel ce era mai înainte tine, Preacurată.
neîntrupat, ai stricat blestemul cel Îmbunătăţeşte, Stăpînă, sme-
de demult al Evei, Fecioară, rită inima mea cea înrăutăţită de
născînd lumii Binecuvîntarea. vătămarea dezmierdărilor, ca ceea
Catavasie: ce ai născut pe Cel bun şi eşti cu
Să lăudăm, bine să cuvîntăm și să ne totul bună, şi-mi deschide uşile
închinăm Domnnului, cîntîndu-I și
preaînălțîndu-L întru toți vecii.
cele bune ale pocăinţei.

16
Canonul sfintei sfîrșit, acela se va mîntui, și acum,
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea … împreună cu toți cei mîntuiți, pe
Dumnezeu pururea Îl slăvești.
Strălucind dumnezeiasca ta Slavă...,
pomenire, mulțimea poporului Nimeni din cei ce aleargă la
tresaltă bucurîndu-se, iar tu, cu ajutorul tău, fericită maică, nu
dumnezeieștile tale rugăciuni, pleacă deșerți de harul lui
păzește nevătămată țara aceasta și Dumnezeu, de care și pe noi ne
pe cei ce te laudă. umple ca să te mărim.
Și acum...,
Luptîndu-te lupta cea bună, ai Glas de mulțumire să aducem
săvîrșit calea vieții acesteia,
Maicii lui Dumnezeu, și să
ajungînd la Limanul-Hristos, Cel
strigăm: Bucură-te, scaunul lui
dorit de tine, cuvioasă maică, Dumnezeu cel preaînalt; bucură-
pentru care te lăudăm.
te, norul Luminii; bucură-te,
Unindu-te cu oștile cerești și raiule prin care ne-am învrednicit
veselindu-te împreună cu ceata din nou de desfătarea raiului.
cinstitelor femei ce au urmat Catavasie:
desăvîrșit Mîntuitorului, adu-ți În Lege, în umbră şi în
aminte în rugăciunile tale și de Scriptură închipuire vedem noi,
noi, care săvîrșim pomenirea ta. credincioşii. Toată partea
A Născătoarei: bărbătească, ce deschide pîntecele,
sfînt lui Dumnezeu este. Deci, pe
Pe Fiul Cel de-o ființă cu
Cuvîntul Cel mai înainte născut,
Tatăl L-ai născut, Care, la sfîrșitul
Fiul Tatălui Celui fără de început
vremurilor, fiul omului S-a făcut
Cel Întîi-născut din Maică, fără
în trup, și Care S-a arătat
ispită bărbătească îl mărim.
oamenilor în două firi unite, prin
unire negrăită, într-o singură LUMINÎNDA
Persoană. Precum soarele luminează,
Alt canon al sfintei așa s-a arătat și astăzi pomenirea
Chip al virtuții pe tine avîndu- ta, fericită maică, bucurînd pe cei
te, și pe noi ne învrednicește ca credincioși, care în rugăciuni te
împreună cu puterile cele de sus cheamă pe tine, strigînd: roagă-te
pe Hristos pururea să-L slăvim. totdeauna să ne mîntuim noi.
Slavă..., Și acum...,
Cu adevărat s-au împlinit cu
Preacurată, cu cinstitul tău
tine, fericită maică, cele spuse de
acoperămînt, pe noi, robii tăi, de
Hristos, că cel ce va răbda pînă la
17
încercările vrăjmașului ne păzește cu cunună neveștejită ești
totdeauna nevătămați; căci pe tine încununată de mîinile
unică nădejde și întărire te-am Atotțiitorului Dumnezeu, pe Care
dobîndit. roagă-L să se mîntuiască sufletele
noastre.
LA LAUDE Slavă..., gl. 8-lea:
Stihirile pe 4, glasul al 2-lea: Astăzi cetatea cea aleasă se
Nesfîrșit este harul care de la luminează cu razele harului
Hristos l-ai primit, fericită maică, Duhului Sfînt, cuvioasă maică
căci și sfintele tale moaște, cu Xenia, și mulțimea credincioșilor
puterea Dumnezeiască, necontenit îți cîntă ție, plăcuta lui Hristos: Nu
săvîrșesc minuni celor ce se înceta a te ruga pentru toți cei
apropie și cu credință cheamă care cinstesc cu dragoste sfîntă
numele tău, și de nevindecatele pomenirea ta.
boli se tămăduiesc. Pentru Și acum..., același glas:

rugăciunile ei, Doamne, și pe noi Stăpînă, primește rugăciunile


de patimile sufletești și trupești ne robilor tăi și ne izbăvește pe noi
slobozește, ca un iubitor de din toată nevoia și necazul.
oameni. (de 2 ori) Slavoslovia mare, troparul, ecteniile şi
otpustul
Cu nevoințele tale multe
suflete ai adus la mîntuire; pentru
aceasta, Hristos, Care a sărăcit LA LITURGHIE
pentru noi și neavînd unde să-și
plece capul, cu semne și minuni Fericirile din cîntarea a 3-a și din cîntarea
a 6-a.
preaslăvite, cu adevărat te-a
PROCHIMENUL, glasul al 4-lea : Scumpă
împodobit pe tine, fericită maică. este înaintea Domnului moartea cuvioșilor
Virtuțile tale, de Dumnezeu Lui. Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru
înțelepțită maică Xenia, întăresc toate cîte mi-a dat mie?
inimile în credință, căci cine, Apostolul către Galateni V, 22-VI, 2,
Evanghelia de la Luca VI, 17-23.
auzind de adînca ta smerenie și
răbdare, nu se va minuna? Încă și
C H I N O N I C U L:
către toți arăți blîndețe și
nerăutate, celor scîrbiți mîngîiere, Întru pomenire veşnică va fi
celor aflați în nevoi te faci dreptul de auzul rău nu se va
grabnică ajutătoare, celor ce teme.
înnoată pe mare, liman
neînviforat și celor ce călătoresc,
bună însoțitoare - tuturor toate te-
ai făcut. Cuvioasă maică, și acum
18