Anul XXVIII B l a j , Mercuri 16 Octomvrie ¿ 9 1 8 .

Numărul 63
ABONAMENTUL. 1NSERŢIUN1.
Pentru M o n a r h i e : U n şir garmond:
Pe an 2 8 cor. V. an odată 8 4 fii., a doua
1 4 cor. V 7 cor.
4
oară 72 fii., a treia
U n număr 30 fîleri. oră 60 fii.
• • • •
P e n t r u străinătate:
P e un an 32 coroane
1
ft an 16 cor. '/« an
8 coroane.
M
Foaie bisericească'politică. — Apare: Mercurea şi Sâmbăta.
m Tot ce priveşte foaia
să se adreseze la R e
dacţiunea şi Admini-
straţiunea „Un ir ei"
în Blaj.

Prefaceri.
i Berlin, 12 Octomvrie 1918.
Evenimentele se precipită 'cu o ;
celeritate atât de mare, încât abia ; drept a conferă cu oricine, ca per- •
le mai putem înregistra. j soană
Germania a răspuns (şi în nu- !
mele Monarhiei noastre) afirmativ la prezenta însă nimeni, ci
cele trei întrebări puse de Wilson;
răspunsul a fost primit în America j
cu adevărată bucurie, ca un presemn j
sigur al păcii.
Turcia a capitulat; trupele en- j
tentei îşi continuă ofenziva din sus :
de Niş; ofenziva trupelor anglo- j
americano-franceze continuă pefron- j
tul de vest, în vreme ce Italia încă j
încearcă ofenziva, cu succes mai j
îndoelnic.
In Germania cancelarul a ab- |
dicat şi svonuri tot mai declarate j
se aud despre limitarea puterii fm- j
paratului şi despre democratizarea !
imperiului.
Singur ziarele ungureşti se plâng, j
că în mijloeul atâtor prefaceri, aici j
rămân la putere politicianii conzer- i
vativi, a căror vederi nu mai con- |
gruează cu vremile de azi, ce aduc j
surprize enorme în orice clipă. Ca \
un anahronisra deplin, foile de azi j
semnalează probabila numire a con- i
telui Apponyi, ca ministru prezident, ;
în o vreme când Congresul socia !
liştilor din Budapesta, a cerut în j
aceste — chiar dacă s'ar adeveri — j orice acţiune a sa, vorbeşte în nu­
1
nu pot avea nici un caracter obli- m e l e guvernului şi a poporului german.
gâtor pentru neamul nostru.
Fiecare fruntaş al nostru e în
Dr. Solf,
secretar de e x t e r n e al statului.
privată.
Neamul nostru nu-1 poate re­
jtîanifestul regelui. Din cercurile
singur
politice bine informate s'a lansat ştirea,
comitetul naţional.
că Maiestatea. Sa în timpul mai scurt
Susţinem ceeace spuneam în
va da un manifest, în care va pro­
numărul trecut, deci:
clama dreptul de liberă dispoziţie al
\ Să se recunoască existenţa de ,
tuturor popoarelor din Monarhie, atât
drept a partidului nostru naţional;
din Austria, cât şi din Ungaria. Ma­
Să ni-se dea libertatea cuvân­
nifestul va cuprinde şi alte enuncia-
tului în presă şi întruniri; — j
ţiuni de mare importanţă.
Şi atunci ne vom declara şi noi,
Să nu pripim. /
In legături cu diferitele svonuri d e s p r e o
înţelegere cu naţionalităţile (începând ou organele
radicale »Vilag« ţi >Neptzava«, până la tiradele
*oviniste ale d-lui Apithi) reţinem din partea finală
a articolului de fond din >Drapelul«, ce ne-a sosit
Răspunsul Germaniei cătră j mai recent:
Wilson. j „Fără reprezentanţi autorizaţi pentru
' marea problemă ce bate la uşă, fără cuvânt
Ca răspuns la întrebările prezi- \
liber fi fară dreptul indiscutabil de întrunire
dentului Statelor Unite, guvernul ger­
e<te totul ce s e f i c e numai un trist «insu-
man declară următoarele: lacni.
Guvernul german a primit punc­ f e u t r u un popor de trei milioane s u n t
tele, pe cari le-a fixat Wilson în j cei vre o ii—4 deputaţi, cari au străbătut
la întâmplare ca priu urechile acului in dietă,
declaraţia sa dela 8 Ianuarie şi în cele I
ficandu-şi datoria Intre Împrejurări grele,
de mai târziu, ca bază a păcii legale |
prea puţin. Sfertul de milion de Romani
durabile. Ţinta purparleurilor c e vor j bucovineui este cu uu mai mare număr da
urmă este deci numai de a cădea de ' deputaţii proprii r e p r e z e n t a t in camera im­
acord asupra aplicării practice a ace­ perială vieneză. decât cele mai bine de trei
stora. Guvernul german presupune, milioane Romani din Ungaria! Iar în mu­
nicipii suntem o» asemenea aproape anihilaţi
că şi guvernele aliate cu Statele Unite, v

Dumineca trecută, excluderea oli­ de nici glasul nu se mai resună din cele
vor acceptă ca bază de discuţie enun-
garhiei dela putere. mai multe. Din corpurile reprezentative
ciaţiile lui Wilson.
| Guvernul german în înţelegere cu
bisericeşti, gândite odinioară ea paladic. s'a
făcut batjocură. Cu asemene» r e p r e i e n t a n ţ i
Ce facem noi, în faţa situaţiei ? guvernul au=tro-ungar se declară gata nu poate luă poporul roatân lec la m a i a
„Drapelul" a avut multă drep- ! de a împlini proiectul de evacuare al Înţelegerii dela popor la popor.
tate, când a constatat, că evenimen­ „Înţelegerile" şi , t r a t a t i v e l e " , despre
prezidentului, pentru a obţinea armi­
cari se vorbeşte acum priu presă, sunt simple
tele ne-au aflat nepregătiţi. Vina nu stiţiul. Concrede prezidentului iniţia­
experimentări, de cari poporul român an
e a noastră. Deoparte evenimentele tiva de a conchemâ comisia mixtă, a ponte luă act.
s'au precipitat, în vremea din urmă, | cărei îndatorire ar fi stabilirea con­ Noi Românii suntem gata. dar numai
eu o repeziciune prea de tot mare; \ venţiilor necesare la evacuare. ca factor echivalent, sa luăm parte la lucră­
de alta, neavând nici libertatea cu- Actualul guvern german, care e rile de Înţelegere, ca oameni liberi şi stăpâni
Tântului (în scris, graiu şi adunări) ! pe voinţa proprie, lămurită In presă şi la
responzabil, pentru pasul de pace, s'a
nu ne-am putut declara în merit. '; întruniri publice, libere şi nestingherite d e
format pe calea tratativelor, şi în în­
cunoscutele practice. Dar cu speculanţii con­
Auzim svonuri, că anumiţi frun- j ţelegere cu majoritatea adunării im­ flictelor naţionale nu voim aă avem nimic
taşi ai noştri ar fi avut întrevederi periale. Bazându-se cancelarul ger­ comun. Aceştia trebue să dispară de pe teren!"
cu contele Kârolyi şi alţii, dar toate i man pe voinţa acestei maioritâţi, în
 Pag. 2. U N I R E A Nr. 63.

t u r c i a a cerut pace separată. J aflau la nordul Dunării, p â n ă pela mijlocul
A g e n ţ i a Reuter anunţă, că Turcia s'a
adresat prezidentului Wilson pentru
j d r e a p t a Dunării: din Silistra şi Vidin*. La
intermediarea păcii.
Ziarul »Frankfurter Zeitungt
anunţă, că deodată cu schimbările la episcopii dela D u n ă r e , iar cei din păr­ Ungurilor*, afirmând, (pag. 29) că Ungurii
efectuate în guvernul otoman, or să ţile n o r d i c e la episcopii din Haliciu şi mai
mai urmeze altele: o transformare ra­
dicală a guvernului turcesc. Noul mi­
nistru de externe A c h m e d Riza s'a
declarat împotriva cooperării cu pu­ veacului al XHI-iea« şi că prin u r m a r e nu
terile ceatrale, luând adese în apărare aveau lipsă să m e a r g ă pentru trebuinţele
pe armenii cei prigoniţi. E un decla­
rat adict al Franţei. S e conclude, cu
siguranţă, că armenii nu vor mai fi
excluşi, pe viitor, dela guvern.
0 nouă istorie a bisericii
române ardelene.*)
(Continuare.)
Dar să ne întoarcem la Octoihul din
1557. Dsa scrie cum am văzut »am arătat
altădată c i la Braşov se tipăriau cărţi ro­
mâneşti încă din 1557«. Se vede, că a
uitat cuprinsul notiţei d. Bianu din volumul
citat al Analelor A c a d e m i e i r o m â n e p. 17.
A c o l o se s p u n e n e g r u pe alb, că Nerva
H o d o ş »a avut norocul să găsească o carte
d e o î n s e m n ă t a t e mare, a n u m e : Octoih
mic slavonesc tipărit de O p r e a Logofătul
si D i a c o n u l Coresi la Braşov în 1557«. E
vorba, deci nu de cărţi româneşti, cum crede
păr. Meteş, ci de cărţi slavoneşti. De altfel
autorul uită foarte uşor şi de multeori uită
dela o pagină la alta. Aşa d. p . la pagina
3 5 n e spune, că »Toţi R o m â n i i , cari se
*) Ştefan Meteş: «Istoria bisericii române şi
a vieţii religioase a Românilor din Ardeal şi Un­
garii*. I. Până la 1700. Arad 1918. Preţul 10 cor.
veacului al XlV-lea se a d r e s a u p e n t r u tre­ trebuit
buinţele lor religioase la episcopii din
p. 38 însă uită ce a zis la p. 35 şi afirmă că
n u m a i cei din sudul Ardealului m e r g e a u
ales uită că la p. 36 scrisese, că
R o m â n i i din Ardeal şi cei din jurul Car-
paţilor au organizaţie bisericească cu mai
mulţi episcopi în frunte pe la începutul
sufleteşti nici la Haliciu, nici la Silistra şi
Vidin. Dar uită şi mai mult şi a n u m e la
pag. 38 şirele 1 5 — 2 1 , uită ce a
aceeaşi p a g i n ă şirele 1—4. Şirele 15—21
s p u n e , că Românii ardeleni n e a v â n d p â n ă
la intemeiarea mitropoliilor din Ţ a r a ro-
m â n e a s c ă (1359) şi Moldova (1392—1401)
episcopii îşi trimiteau preoţii la sfinţire la
episcopii dela D u n ă r e iar cei din n o r d la • maradt. A gorog egyhăz teritese sikertelen-
episcopii Haliciului. Şirele 1—4 însă scrie
»e natural, că Românii din A r d e a l şi Un­
garia au avut şi p â n ă în veacul X V o or­
ganizaţie episcopească cu episcopi-canonici
în frunte*. La pag. 43 scrie: »dela ur­
maşii lui S i g i s m u n d : loan H u n y a d i şi re­
gele Matia nu avem nici o poruncă, prin
care să dispună persecuţia R o m â n i l o r or-
todoxi*. Acelaş d. Meteş scrie la pag. 5 5 :
»Ioan H u n y a d i d i s p u n e printr'o ordinaţiune
din 7 F e b r u a r i e 1456, ca toţi preoţii sfin­
ţiţi de episcopul loan (de Capha), la sfatul
călugărului minorit Mihail Szekely să treacă
la legea romană, iar cei cari nu voiesc să ! egyhâznak a magyarok megteritcsc'htz?
fie expulzaţi de pe moşiile lui Hunyadi din
Şoimuş, Deva şi H u n e d o a r a « . Prin ur­
m a r e nu avem şi t o t u ş avem.
Dar nu contrazicerile acestea sunt j
partea cea mai slabă a cărţii dlui
ci multele, prea multele greşeli
natură şi prea multele afirmaţii luate din
vânt. T r e c â n d preste cap. I—II, cari ar fi
scrise cu mai multă rezervă şi mai
ales, cu mai multă modestie ne opiim la
cap. III. în partea întâie a acestui capitol
autorul se o c u p ă de «Influenţa bisericii ră­
săritene şi a Românilor asupra Încreştinării
au primit creştinismul dela biserica Con-
»de fapt stantinopolitană şi n u m a i p e u r m ă deter­
minaţi de motive politice s'au intors la
cea latină. La pagina 31 ne s p u n e , că
Ungurii au fost î n d e m n a ţ i de R o m â n i să
iea creştinismul în forme orientale. Chestia
încreştinării Ungurilor are o literatură în­
treagă, p e care d. Meteş nu o cunoaşte.
Dar dintre istoricii şi filologii moderni un­
scris la guri singur doar Melich Jânos mai admite
o a n u m i t ă influinţă a creştinismului ori­
ental asupra Ungurilor. Melich s p u n e : a
1
g o r o g egyhâznak csak annyi sikerult, hogy
az e l o k e l o b b e k kozill n e h â n y urat megte-
ritett, a rnagyarsâg z 6 m e azonban pogâny
segenek legfobb, szerintem egyediiii oka a
honfoglalâs alkalniâval t o r t e n t teriiletvâlto-
zâsban k e r e s e n d o * '). Maioritatea covârşi­
toare a istoricilor şi filologilor unguri
nu dă nici o i m p o r t a n ţ ă influinţei bi-
sericei greceşti a s u p r a încreştinării nea­
mului lor, d e ş i privitor la originea misio­
narilor latini, cari l-au încreştinat pă­
rerile sunt diferite. Părerile istoricilor
unguri m o d e r n i privitor la chestiunea
aceasta s e pot rezumă scurt şi concis în
răspunsurile lapidare ale lui Karăcsonyi şi
Pauler. La î n t r e b a r e : Mi koze a gorog
Ka­
răcsonyi r ă s p u n d e : semmi ),2
iar Pauler: es
3
a vdlasz kdriilbelill helyes ) . A a d u c e în spri-
•l »Nytlvtudomi»yi k 6 z l e « e n y e k XXXV,
Meteş. p. 155. fr. şi Magyarnyelv VI, pp. 2 9 3 - 5 .
de altă ') Kath. Szemle din 1900 p. 3oo.
') Szazadok XXXIV, p. 3 6 3 - 4 .

— Vin de sigur. Şi aşa asul aeesta I dar am oficiu stabil, care promite să fie chiar

F O I Ţ A .
F ă r ă titlu.
— Icoane din zilele de azi. —
— Ei bine fraţilor! — a e zise d«-a
unăzi păr. protopop Florescn, intrând în
casină şi văzând adunaţi Îs aassi pt> v r e o
5—6 absolvenţi de teologie, — ce vă pier-
daţi voi timpul aei? de ca ne vă însuraţi
ţi sfinţiţi de preoţi, ca să fiţi folositori bise-
ricii şi n e a m u l u i :
— Ne-am însura păr. protopoape, răs-
punse prietinul Virgil, dar na cunoaştem
fete, eă aeum de când ca răsbeiul, !s rari
petrecerile.
— Atâta pagubă! — răspunse el vesel,
— veniţi la mine, vă reoomlDd eu fete,
frumoase, băgate şi inteligente, CUB» ştia,
eă doriţi voi ăştia, cari aţi apucat să vă în­
soreaţi în centra.
— Atunci eu îs cel dintâi, — adaus*
prietinul • — Iţi mulţumesc foarte mult păr. pro­
— Foarte bine, pe Sâmbătă dimineaţa
t e aştept. Dumiaecă şi aşa am o comisie
tn o comuna Învecinată, unde sânt doua
domnişoare drăguţe.
— Voi veni!
— Aşadar te aştept.
n'am lipsit nici o zi dela oficiu, am să-mi ! pttrivit pentru firea mea cam prea simţitoare.
cer un coneedin de vre-o 2—3 săptămâni, j
Şi în mijlocul glumelor noastre Virgil nişoarele, cărora te voiu prezentă mâne, au
ne părăsi, spre a începe cu preparativele
Sâaabâtă el sosi cu trenul de dimineaţa
la dumbrăveni, preta îl aşteptă.
— Mai nu eredeam eă-li vei ţinea cu­
vântul; voi, dacă apucaţi să vă dedaţi cn
vieaţa de oraş, cu greu vă mai mişcaţi, parcă
j vă ingrosiţi de sate. Şi noi aci avem lipsă
de oameni, cari să muncească din grea, ales
\ In aceste vremuri nespus de critice. Câte
j primejdii nu ameninţă acum pe credincioşi,
| te-ai înspăimânta să ţi-le înţir, şi chiar de
aceea avem lipsă de sunete idealiste, cari
să-şi pnnă toate forţele pentru salvarea ţă­
ranilor noştri. Mă buear, eă chiar tu t«-ai
nimerit să asculţi de chemarea mea, pentrucă
a n cele mai bane nădejdi in calităţile tale.
Vei fi ştiind că am foit bun prietin cu fie
iertat tatăl tău şi a c e s t a încă mă Îndeamnă — o vizită nu aduce cu sine nici îndrăgo­
să-mi dan silinţa, «a să-ţ; câştigi • soţie
potrivită.
topoape, dar eu deocamdată n'am să ies la
s a t e ; poate mai târsin.
— Iată, chiar cum am spus eu mai
înainte.
— Să ierţi, nu frica mă reţine, de-a
ieşi la sate şi a munci în mijlocul ţăranilor,
— Fie! — zis» el — vei vedea; dom­
firi deosebire, una mai veselă, deschisă şi
ideală, cealaltă mai închisă, mai puţin comu­
nicativă şi aristocratică. Amândoae au erai-
tere străină, n'aa cercetat şcoli româneşti,
căei rămase orfane de tată, mama ior, care
le adeară, a preferit să le ţină aproape de
sine, deşi U şcoli s t r ă i n e —
A doua si după sf. liturgie preta cu
Virgil plecară la Măgura In afaeeri oficioase.
Ajunseră pe la 11.
— Păr. Iosife, — zise preta preotului
din sat, — până ee mai trece timpul, nai
facem o vizită fam. Corbean.
— Tinerul cleric, — se mestecă în
vorbă preoteasa, — are aripi, pe cari ar vel
să şi-la a r d ă ?
— Nu doamnă, — reflectă Virgil roşind
stire cu atftt mai puţin peţire. Aderărat,
că sunt încă tinăr şi aşi putea să mă aprind
uşor, dar cred, oă mă voiu pute* păzi.
Familia Cerbean era foarte bine situată
şi locuia nu departe de casa parohială. Ea
na era de aci. Ei veniră aci ca arândaşi, dar
ajutaţi de împrejurări, cumpărară pe reeie
moşia, pe care o luerară vreme îndelungată.
In Magora locuia văduva cu deuă fete, cta

ginul acestei teorii faptul, că p e timpul s.
Ladislau (1077—95) erau mulţi preoţi ca­
1
tolici căsătoriţi în Ungaria, p e n t r u c ă bise­
rica din Răsărit nu o p r e ş t e decât căsătoria
a d o u a a preoţilor, cum face d. Meteş la
p. 30 e şi ridicol şi naiv. Preoţi latini cu
n e v e s t e se gâsiau atunci în întreagă lumea
catolică.
La pag. 52 în notă s p u n e cu multă
hotârîre că faimosul d o c u m e n t din 14 Maiu
1494 e »un falzificat*, deşi d o c u m e n t u l
nu-i falzificat, lucru, p e care l-am mai spus
o d a t ă i n d i c â n d şi locul u n d e se află ori­
ginalul lui — d a c ă d. Meteş e curios îi
pot servi cu a m ă n u n t e — şi deşi dsa ne
vorbeşte la p a g i n a p r e c e d e n t ă d e e g u m e n u l
mănăstirii Perilor, Ilarie, din 1494, care, la
acest an, e amintit n u m a i in d o c u m e n t u l
din 14 Maiu. La p. 157 ne s p u n e d e s p r e
vlădica b ă l g r ă d e a n Simion Ştefan, că erâ
scriitor >GU bun condeiu* p e n t r u ca la p.
159 să-1 n u m i a s c ă »un biet vlădică a p r o a p e
necărturar*. La p. 178 zice, că »Sava
Brancovici ^întemeiază şi sfinţeşte la 1672
m ă n ă s t i r e a Moiseiului, ca p e s t e câteva pa­
gini şi a n u m e la p. 229 să spună, că mă­
năstirea Moiseiului »se aminteşte încă la
1612*. La p . 209 scrie că Sava Brancovici
s'a năcut la 1620, ca la anul 1668 să-1 nu­
m e a s c ă >bătrânul vlădică (de 4 8 de ani!)
al Românilor ardeleni». La p. 226 n e
s p u n e , că în 26 F e b r u a r i e 1669 Mihail
Apari confirmă d o u ă «chrisoave* unul alui
S i g i s m u n d R â k o c z y din 1608 şi celalalt alui
G h . Râkoczy din 1643. D e s p r e cel dintâiu
zice, că e n e c u n o s c u t , deşi a vorbit d e s p r e
el p e larg la p. 192 şi deşi se află publi­
cat în vArckivul* lui Cipariu la p . 609 —10
iar d i p l o m a d e confirmare alui Apafi în
acelaş Arhiv p . 611 —12. Straşnică m e ­
m o r i e d e istoric! La p. 292 zice, că Mă­
năstirea dela S â m b ă t a d e j o s a fost zidită j
mai m a r e de 20, a don» de 17 ani. Felicia
era frumoasă, cu faţa cam brună, cu ochi
« a r i , negri, schinteietori; Elvira mai gingaşă,
faţă nobilă, delicată şi cam slăbuţă.
Virgil fii primit destul de bine. î m p r e ­
jurarea, că era prezentat de protopopul, li
ajată mult Sfinţia Sa era un prietin al
familiei.
— Îmi ieau voie aţi atrage atenţia
asapra acestui tinăr, — şopti păr. protopop
In taină văduvei, — e un băiat bun, inteli­
g e n t şi cu viitor. Samănă mult cu tatăl său,
care mi-a fost bun prietin.
— Doreşte să se însoare?
— Nu! e aplicat în centru la censistor,
a r e oiciu bun, aeam şi-a luat un concediu,
ca să se mai restaureze. E Încă tiuăr. de
abia e de 23 ani, a absolvat teologia anul
trecnt.
— E simpatie tiner, adause văduva.
De fapt Virgil făcea bană impresie.
E r a bine făcut, sănătos, frunte albă, lată,
p ă r castania şi oehi albaştri, senini, piini
de bunătate.
— Mai rămâneţi mult pe Ia noi? —
îl întreabă Felicia la despărţire.
— Pânăee păr. protopop îşi va termină
afacerile.
— Ei, atnnei până de seară nu plecaţi
— adause ea r â a l n d ; — se poftiţi şi dapâ
masă la noi, şi aşa ştim, că nu aveţi nisaie
oficios.
— Vă malţumese foarte mult, eu n'am
nimic de lucru, d a r n'aş roi să vă fiu in­
comod.
d e b o e r u l m u n t e a n P r e d a la 1657, la p .
298 însă s p u n e , că e zidită de v o i e v o d u l
Constantin Brâncoveanu. La p . 318 scrie,
că sinodul m a r e d e n u m i i p e cei doi pro­
topopi, cari însoţiau p e nou alesul vlădică
în Ţ a r a r o m â n e a s c ă la sfinţire. A p o i în­
d a t ă c o n t i n u ă : Dintre aceşti p r o t o p o p i c u ­
n o a ş t e m p e Staicu din Braşov, care a fost
cu Ioasaf la 1682, apoi p e p r o t o p o p u l
O p r e şi p e popa — deci sinodul nu d e -
n u m i â doi protopopi — Ş i i c u t o t din Şcheiul
Braşovului cari au însoţit la sfinţire în Iulie
1692 pe vlădica TeofiU.
T o t la p. 31 ne s p u n e d. Meteş, că
R o m â n i i aveau o organizaţie n a ţ i o n a l ă cu
cnezi-juzi şi voivozi în frunte, cu s c a u n e
d e j u d e c a t ă fiind oameni liberi cu moşie.
Toate acestea le-au păstrat până prin veacul
al XlV-lea. Afirmaţia e curioasă mai ales
c â n d vine dela un om, care a n u n ţ ă în gură
m a r e lumii, că are lucrări cu titlul: Istoria
vieţii economice a Românilor din Ardeal şi
Ungaria până la 1848, Documente privitoare
la vieaţa economică a Românilor din Ardeal
din care citează voi. III, Contribuţii noue
privitoare la voevozii români din părţile un­
gureşti şi mai ales Situaţia agrară a Ro­
mânilor de pe teritorul cetăţilor tegale-fiscale
din Ardeal. Orice cetitor laic fără fi au­
torul in spe al atâtor lucruri ştie răsfoind
cât de superficial colecţia de d o c u m e n t e
H u r m u z a c h i , atât de accesibilă t u t u r o r , că
R o m â n i i aveau cnezi şi voevozi şi d u p ă
veacul al XlV-lea. De altfel autorul uită
iarăşi la pag. 184 afirmaţia dela p . 4 3 . La
pag. 184 scrie: Organizaţia noastră naţio­
nală cu voevozi şi cnezi in fruntea popo­
rului ni-s'a păstrat.... până citră mijlocul
veacului XVIII. Afirmaţia dela p. 32, că
Ungurii, Săcuii şi Saşii ardeleni şi-ar fi luat
organizaţia dela R o m â n i autohtoni e com­
p r o m i ţ ă t o a r e şi mă mir, că în epoca acea-
— Ineomed acum? o, n a ! noi s i n t e m
la 2 ore gata cu masa.
— Voi profită deci de invitare —
răspunse Virgil inelinându-se.
Dupăce se despărţiră, aceiaş întrebare
se punea din doue părţi.
— Ce zici de tinărul ăsta, Elviro? —
întrebă Felicia.
— Mie nu-mi convine, are ochi albaştri...
— Şi e numai un cleric, adause ironic
Felicia. — Mie ;mi convine!
— Nu cumva te-ai şi amorizat In el,
că l-ai i a v i u t eă vină şi după p r â n z ? —
întreabă Elvira ironie.
— Nu in'am amorizat, dar nu-i eschis,
că nu l-aş pntea iubi. E foarte d r ă g u ţ !
— Fie. nu e pentru mine! şi Elvira
ieşi din odaie cu un aer saperb.
Văduva, care ascultase acest schimb
de vorbe, dădea dreptate Feiiciei. Şi ei îi
convenia tinerul, mai ales In aceste vremuri,
când tinerii sunt aşa de rari şi şi cari sunt,
poartă pecetea grozăviilor răsboiului.
— Bine a făcut protopopul, — mur­
mură ea, — că m i a atras asupra iui luarea
aminte.
— Ei, ce zici? — întrebă protn pe Virgil.
— Frumoase fete şi bine crescute In
special Felicia e cu temperament. Are nişte
ochi, ce te ard.
— Eu nu sie să-ţi grijeşti aripile, ca
preoteasa, din potrivă, eboară cu curaj ia
jurul focnlui, care nu namai arde, dar şi
încălzeşte.
— Vorbeşti tn pilde par. protopoape.
— Asenltă namai de mine! (Va arau).
Pag. 3
sta pozitivistă a istoriografiei r o m â n e mai
poate fi susţinută din p a r t e a unui om cu
pretenţii — şi cu ce pretenţii! — ştiinţifice.
L a p. 36. d. Meteş ne asigură că, R o m â n i i
din Ardeal şi cei din jurul Carpaţilor aveau
pela începutul veacului al XIII-iea o orga­
nizaţie bisericească cu mai mulţi e p i s c o p i
în frunte. D o v a d ă ar fi scrisoarea p a p e i
Gregoriu IX din 14 Noemvrie 1234 trimisă
regelui Ungariei Béla IV. Dar la 1234
r e g e al Ungariei nu era Béla I V ci A n ­
d r e m II. Béla era prinţ d e coroană, apoi
scrisoarea papei vorbeşte d e R o m â n i i din
episcopia c u m a n ă , oare n'aveà nimic cu cei
din Ardeal şi, în sfârşit, episcopii aceia —
pseudoepiscopi c u m îi n u m e ş t e p a p a — nu
p u t e a u fi decât sau episcopi greci dela
D u n ă r e sau episcopi vagabunzi, cari p e -
treciau ici colo prin schituri în părţile Mun­
teniei de mai târziu. O organizaţie bise­
ricească cu episcopi în frunte au avut-o
R o m â n i i d e p e s t e Carpati n u m a i d u p ă con­
solidarea celor d o u ă state, lucru p e care
11 ştie tontă l u m e a şi-1 p u t e a şti şi d. Meteş,
dacă cetiâ serios lucrările fostului său p r o ­
fesor N. Dobrescu, memoriei căruia îi d e ­
dică cartea.
La pag. 37 d. Meteş ne dă şi n u m e l e
unui e p i s c o p r o m â n dela 1230, T e o d o r
care a lăsat o foarte intuitivă descriere a
stării sociale şi religioasă a Românilor.
Senzaţională şi epocală d e s c o p e r i r e ! O d e ­
scriere a stării sociale-româneşti dela 1230
făcută din partea unui vlădică r o m â n ! Iată
cea mai m a r e d e s c o p e r i r e istorică r o m â ­
nească a veacului. Durere, că afirmaţia
aceasta d e s c o p e r e n u m a i ignoranţa a u t o ­
rului. T e o d o r - u l d. Meteş e b i n e c u n o ­
scutul călugăr d o m i n i c a n T e o d o r i c , p r i m u l
e p i s c o p catolic latin al Cumanilor '). Iar
dacă dsa vrea să aibă date d e s p r e Alani
şi Alania, din timpul acela să cetească ra­
portul din 1237 al călugărilor predicatori
din Ungaria, cari au m e r s să caute pe stră­
moşii Ungurilor. E publicat în colecţia
Hurmuzachi I, 155 squ Nr. 118.
(Va urma).
l
i N. Pfeifer, Die ungarische D » « i n i k a n e r -
ordensprovinz »on ihrer Gründung 1221 bis zur
Tatarenverwüstung 1241—1242. Zürich 1913 pag.
79 squ.
Dr. Zenovie Pâclisanu.
independenţa poloniei. Consiliat
de regenţă polon a adresat un apel
de unire cătră toţi fiii neamului lor,
risipiţi sub trei stăpâniri străine.
Manifestul se provoacă la punc­
tele prezidentului Wilson, acceptate
de lumea întreagă, ca bază de dis­
cuţie, pentru viitoarea formaţiune a
Europei de mâne.
Reţinem din apel:
«Relativ la Polonia d u c principiile la
crearea unui stat i n d e p e n d e n t , care cu­
p r i n d e t o a t e teritoriile poloneze, cu ieşiri
la Mare, cu i n d e p e n d e n ţ ă politică şi eco­
n o m i c ă , p r e c u m şi cu integritate teritorială,
ce are a se g a r a n t a prin convenţii inter­
naţionale.
«Spre a realiza acest prograas trebuie
să se afirme p o p o r u l polonez ca un om şi
să-şi i n c o r d e z e t o a t e energiile, ca voinţa
sa să fie înţeleasă şi r e c u n o s c u t ă d e în­
treaga lume.
 r*ag. 4.
»în acest scop h o t ă r î m :
»1. A disolvâ conziliul d e stat.
»2. A institui îndată un guvern com­
p u s din reprezentanţii celor mai largi p ă ­
turi ale poporului şi din direcţiile politice.
>3. A i m p u n e acestui guvern î n d a t o ­
rirea d e a elabora d i m p r e u n ă cu reprezen­
tanţii grupurilor politice u n statut electo­
ral p e n t r u un p a r l a m e n t polonez râzimat
p e baze largi democratice, având să p r e -
xenteze acest statut cel târziu în d e c u r s d e
o lună conziliului d e regenţă spre a p r o b a r e .
»4. A c o n v o c ă imediat d u p ă aceasta
parlamentul şi a trece în c o m p e t i n ţ a lui
organizarea mai d e p a r t e a supremei forţe
d e stat, în ale cărei mâni are conziliul d e
regenţă s i d e p u n ă in conformitate cu jură­
mântul p u s , puterea sa.
Abdicarea regelui Sârbiei. Prinţul
moştenitor al Sârbiei, Alexandru, d e ­
clară în ziarele franceze, că tatăl-său
Petru, va abdica de tron, în ziua,
cănd trupele sârbeşti vor reîntrâ în
Belgrad. Coroana sârbească va trece
la moştenitorul Alexandru.
Informaţiunt.
jtioartea jtfitropolitului JYîangra.
O d e p e ş ă anunţă, că Părintele Mitro­
polit Mangra a repausat repentin în
hotelul Bristol din Budapesta, unde
sosise delà Oradea-mare, înainte cu o
săptămână.
Repausatul mitropolit a fost în
etate d e 6 8 ani.
în tinereţă, ca profesor de dreptul
canonic, istoriograf, ziarist şi naţionalist
entuziast, a fost una dintre figurile cele
mai simpatizate. In 1 9 0 0 a fost ales
vicar la Oradea-mare, iar în 1 9 0 2 a
fost ales episcop la Arad, fără a fi
obţinut însă întărirea.
In 1 9 1 0 , când a reuşit ca d e ­
putat guvernamental la Ceica-maghiară,
Vasile Mangra erà un dezertor decla­
rat delà linia de conduită a partidului
nostru naţional, unde a lucrat c a
membru activ şi viceprezident, ani
de-arândul.
Cu aceasta s'au cofirmat toate
svonurile, cari circulau până atunci
numai în cercurile celor iniţiaţi: Vasile
Mangra şi a atras, lu bătrâneţe, odiul
neamului, s'a e x p u s la inzulte, Aca­
demia R o m â n ă 1-a şters din şirul mem­
brilor ei la 1 9 1 4 .
In 1916, cu t o t odiul, a fost ales
t din partea Sinodului ca Mitropolit,
după cunoscuta reţetă, prin care s'a
efeptuat » alegerea liberă* a e l e c ­
torilor.
In Sibiiu a trăit puţin, fără să s e
încreadă în nimeni şi fără să fi avut
nici un intim.
Moartea 1-a ajuns în străini, unde
petrecea mai mult, ca 1% sediul Mi­ j
tropoliei. j iştilor iese t e t mai mult la iveală, din haosul :
• D u m n e z e u să-1 ierte! i prefacerilor, prin cari trecem. In şedinţa j
Nr. 6 3 .
Contra cenzurai. La iniţiativa socie­ din urmă a camerei austriaco, deputata) Dr.
tăţii ziariştilor din Budapesta — serie Straurher (ovreu naţional) a cerut stat in­
„F. P. R " — s'a prezentat Sâmbăta o d e - ; dependent în Palestina, pe seama celor 14
pntaţiane de ziarişti la prim-miniatru dr. milioane de ovrei.
Wekeile, -cerându-i să puie odată capăt abu­ O cerere nu se poate mai justă şi mai
zurilor < enzurei care-şi face de cap, impe- actuala!
dieând CA publicul s i ne deplin orientat Necrolog, f Ana Peter nasc. Torok,.
asupra situaţiei. Delegaţia a cerut ca cen­ în 19 Septemvrie n. 1918. împărtăşita i i n d
zura să se mărginească numai asupra lucru­ cu s. Sacramente, a trecut la celea vecinie*
rilor de ordin militar, dar chestiile politice în al 2 M e a au al vieţii şi al 3-lea al fericitei
să fie tratate în mod liber. Ziaristul Szakă• s, \ sale casatorii.
a mai cerut ca şi şeful hiioulni presei, dr. Osemintele di-f incu-i s'au transferat din
Gonda, să fi<i înlăturat, căci el f-ce pe eon- ; Purc.ereţi la Câţcâu, unde sn 21 Septemvrie
zorul aspru. n 1918. ia 12 oro din zi s'au astrucat.
Prun-ministru a răspuns, făgăduind îm- ; — f Eugenia Scridon, elevă în clasa,
bunătăţiri, d a r a adăugat că .iu poate «probă | IV. civila, a trecut din vieaţa aceasta tn
patria fericiţilor, după scurte, d a r grozave
personalităţile şi atacurile îndreptate contra
suferinţe. In primăvara vieţii s a ' e . In 10 Oct.
consilieraiui ministerial dr. Gonda, care-şi ! 1918 la 4 ore d. a. împărtăşită fiind cn si'...
face datoria nepărtinitor, cu mâini curat», Taine ale muribunzilor.
caaescând întreg complexul problemelor de Rămăşiţele pământeşti s'au dat fiinţei,
azi, aşa eă şi dacă el Wekerl* a r ple.-â dela din care au fost. luate Sâmbătă îu 12 Oct.,
guvern de sigur va ţine pa dr. Gouda in la 2 ore d. a. în cimiternl gr.-rat. din loc.
poziţia lui de acom. Odihnească tn pace!
La şcolile medii române (gimnaziu şi I
şcoala reală) din Braşov, cursurile s'au sus­
pendat pe timp de 2 săptămâni şi anume
până la 15 Octomvria st. v. Cauza este
;
MAI N O U .
influenţa spaniolă, care a început sa ia pio-
porţii tot mai mari şi intre elevii noştri şi
căreia i-a căzut deja jertfă un elev (Petru |
Bârs diu ci. VII gima. de'naştere din Sărel).
Şcoala nedispuuând de localităţi, unde elevii J
atinşi de boală să poată ti izolaţi, iar pe de
altă parte mulţi din părinţii ingrjaţi recla­
mând eoneediarea dela şcoală a copiilor lor
— corpul profesoral s'a văzut silit să sisteze •;
deocamdată cursurile. In caz ca s'ar ivi ne- !
eesitatea, ca cursurile nici dupa 2 săptămâni
să nu poată ti reluate, direcţiunea va aviză i
publicai pe calea ziarelor româueşti.
Fondul cultural. Ia urma apelului pu
blicat lu cercular, s'an trimis pentru fondul
cultural arhidiecezau următoarei*! sume: \
iciul paiohial Cisieie* . . Cor. b'28 20
Poiana-de-Ari«ş
n » r 41 (¡-20
n Frdta . . . }) 255 10
» Şeulia-de-eâinpie 219 — Răspunsul Germaniei îrţ jAmerica.
» Teaca . . v 167-—
n Ag&rb'ciu , . r> 164*20 O depeşă din Haga anunţă cu datul
» Dâmb . 151*—
» 7*
de 14 c r t , că cercurile oficiale din.
» Şopteau }) 130-—
n Răvăşel . . TJ 111-60 America sunt îndestulite cu răs­
n » Atei . . . 104-41 punsul dat de Germania. La Wa­
n Găbud . . 9 100- —
shington se crede, că germanii au
n Lunca . 77-50
Cs.-Gorbô . 7(r— primit fără rtuervă condiţiile lui
» »
» Moardeş 43—
r. Wilson şi au dat un răpuns loial,
» n Proştea-mică . 40 —
îi « Căpâlna . . ¡10- în toată privinţa. S'a delâturat ast­
» Ocnişoara . . » 8 — fel şi cea din urmă piedecă,din calea
Ernot . . . 3 —
»
păcii.
Primească toţi marinimoşii contribui-
| tori mnlţsmita noastră sinceră.
Proprietar, editor şi Rodacter responsabil:
j Comisiunea permanenta. \ loan Sucin.
Ieftinirea artielllor. Deodată cu *vo- ;
| nurile de pace, s'au ivit in piaţa din Buda-
pgF" C a u t o e c o n o a m ă
j pesta o mulţime de articlii. cari mai înainte
inteligentă, espertiâ în conducerea e c o ­
| nu se aflau decăt cel mult cu preţuri oribile,
j Acum s'.t aflat deodată, şi eu preţuri mode- j nomiei d e casă la sate. Pentru ori­
entare amintesc, cumcâ sum preot
r a t e : stefă, covoare, cafea, zahăr etc Ziarele I
văduv cu trei nepoţi d e frate: de 7,.
pretind, ca poliţia să pună numai decât m i n a j
9 şi 13 ani. Reflectantele să ae adre­
pa articlii, cu cari aceşti escroci au făcut ]
seze subscrisului.
geşeft, asGuna&ndu-i, ca să le urce preţul
1
dapă piae. , Craifalăul-de-câmpie (Mezokirâlyfalva)-
u. p . Mezcjormenyes. la 2 Oct. 1918.
Ovreii cer stat naţional. Ideia zioa-
E m i l CAIimam
prtot.
T l e o g r a f l a s l Librăria S e m l n . T s a t . Gr. C a t . B a f ' ^ s f a N s — B l a j .