Limba originara si Cuvantul pierdut Mai inainte de a intra in miczul lucrurilor, sé ne reamintim avertismentul aflat in celebra carte a lui Farid Uddin Attar Graiul Pasarilor, Mantic Ustair, Rosmarin, B., 1999, p. 11: “Din tot ce-aé vrea sd spui,cel mai bun lucru este tdeerea, ciici despre aceasta nimeni nu are nimic de spus. Limba originara gi cuvantul pierdut sunt subiecte asupra cirora s-au aplecat Superiorii Necunoscuti — alias Superiori ignoti, un fel de modele trans-humane, de natura divind, din conducerea esoteried a lumii —, dar si marii initia diverselor organizatii initiatice, cat si poetii ori iubitorii de frumos, mai mult sau mai putin inspirati. Dupa potop, ne spune Cartea Sfanta, in Facerea, cap. 11; 1: fir vremea aceea era in tot pdnrdntul a singurd limba si-un singur grai Ja tori. Mergand de la rasarit spre tara Senaar, oamenii au facut cardmizi, le-au ars in foc si au folosit cramidd in loc de piatrd, iar smoala in loc de var, hotdrind, manafi de orgoliu nemisurat, si facd un oray sé wn turn al carui varf sd ajunga la cer. Spune Biblia, cap. 11; 5: Atwnci S-a pogordt Domnul si vadé cetatea s¢ awnul pe care-1 zideau fiti oamenilor....7. Haidem, dar, si ne pogordm si sé amestecim limbile lor, ea sé nu se mat injeleagd unut cu attul, 8. $i i-a impréigtiat Domnut de acolo in tot pémantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul, 9. De aceea s-a mumit cetatea aceea Babilon, pentru cé acolo a amestecat Damnul limbile a tat pamantul si de acalo i-a imprastiat Domnul pe toaté fata pdméniulei. Dicjionarul de simboluri, vol. 3, Ed. Artemis, B., 1993, pp. 393-394, autori Chevalier, J., Gheerbrant, A., aduce completari si limuriri: .Purntd Babel, poarta cerutui, af céirui scop era de a restabili printr-un artificiu axa primordiala rupta gi de a se indlja pana la Dumnezeu, Turnut Babel era un zigurat babilonian, asa numitele prasat din arhitectura khmert sunt substiteite muntelui Meru, etajele se ingusteaza spre varful turnuelué evociind intr-adevair un rmunte. Se spune ca Turnuil Babel s-a prelungit in pimént. Este si cazul muntelui Meru si, cel pugin én plan simbolic, al twteror turnuritor ce-l reprezinté. Ele cuprind 0 parte subterand marcaté prinw-un blocaj sau printr-un put central adanc. Asifel ele unese cele wei lumi — cerul pémédnual si tirdmul subpémdntean. Turnul Babel a fost construit din céramida arsé si bitum, ca atatea turnuri din Mesopotantia, zigurate. Ziguratul este un tura cu etaje, deasupra ciiruia se ridica un templu, pentru ca varfil siu sd fie asemenea cerului si locuinjei lui Dumnezeu. In aceaciand Babel inseamnd poarta lui Dumnezeu. Asemenea turnurt ce dominau orasele babiloniene erau semne ale politeismului, de aeeea monoteismul ebraic avea si le condamne. Tradijia despre un edificiu sacru indljat spre cer, care se wagea fard indoiald din dorinja de apropiere fatit de puterea diving si din aceea de a canalize aceasté putere spre pamédnt, s-a pervertit, prefacdndu-se in propriwl stu conérarit, araré revelatia biblicé: Turn Babel a devenit iucrarea trufiet omenesti, incercarea omului de a se ridica la indlfimea divinitéyii si, pe plan colectiv, dorinta cetifii de a se 1. Sinrbol al pactului orgolios $i tivanie, ea gi al confuziei, imprastier catastrofei — acesta este sensul Turnului Babel, in traditia crestind ternal a devenit simbat at vigilentet si diljérié, iar in evul medixe, scaré, raport intre cer yi pamdnt. Fixat chiar pe un centru (centrul lumii), turnul este um mit ascensional si, ca si 0 clopotnifa, wraduce 0 energie solard generatoare transmisé paménwului. In urnul de bronz in care era inchisi, Danae a si primit ploaia de aur, fecundanti, a lui Zeus, Athanorul alchimistilor are forma de turn tocmai pentru a ardta ca wansmutiirile urmarite prin operatiile alchimice merg toate in directia unei fndlidri: de la plumb la aur si, in sens simbolic, de la greutatea carnii [a spiritualitatee purd”, Tot in Biblie, Cartea a doua paratipomena, sau Cartea a dou a cronicilor, cap. 2, este scris clar: J. Apoi Solomon hotdrt sé inalfe un templu nuamelui Domnului sf casé domneasca pentru sine; 3. Apot a trimis Solomon ta Hiram, regele Tirului — simplifie si reduc la esenyial citatul! — dupd lenn de cedru, de chiparos si de molift din Liban, Hiram, regele Tirului i La trimis lui Solomon pe mesterul Hiram Abi, fiul unei femei diatre fiicele lui Dan, iar tatél sau e tirian. Din cap. 3; 1, mat aflim: Solomon a inceput sé inalfe templul Dommuelui in lerusalim, pe muntele Moria, unde se artitase Dommul lui David, tatdl séiu, si pe locut pe care-l pregdtise David, in aria fui Ornan lebuseui. Dictionarul de teosofie...Ed.Herald, B,, p, 110, adaugi referitor la Hiram, numele arhitectului care a construit templul regelui Solomon. Conform traditiei, Hiram era fiul unui om din Tyr numit Ur sau Aor —ignis: foe — n.n.! ~ si al unei femei din tribul lui Dan, Aceastd femeie a devenit curind viduya, de unde porecla de ..Fiul Vaduvei”, dat lui Hiram, al cérui nume semnifica viafd elevatd. Hiram este eroul dramet simbolice masonice pe care o traieste candidatul in cursul inijierii pentru gradul de “Maistru”. Prin sacrificiul su voluntar, el impiedicd “Secretul® sa cada in mAinile celor ,,Trei Frati Rai”, care il omoara. Semnificatia acestei drame simbolice este aceea cd omul moare, victim a unor forte malefice, si invie pentru o existen{é glorioasi si transfigurati. Mitul lui Hiram este totodaté o alegorie a Marti Opere spirituale, “moartea” fiind faza prin care trebuie s& treaci mareria prima pentru a transcende, Din punct de vedere astronomie, Hiram este soarele ucis, estompat, la intrarea sa in semnele inferigare ale zodiacului gi care renaste in fiecare an dup& solstitiul de iamd. Acest frumos mit inijiatic leagd franemasoneria de sistemele inifiatice ale Fenieici si Iudeii, Cat despre Solomon, acclasi Dietionar explicd: nume care semnified cel care aduce pacea, pacificatorul”. Solomon, fiul regelui David, este cel care |-a instircinat pe arhitectul Hiram cu acea ridicare a templului lui Iehova din Terusalim. Datorita acestei vechi legende a ,constructorilor”, numele lui Solomon este asociat ..Misterelor” confreriilor, asa cum sunt cele ale francmasoneriei, La randul sau cuvantul in general, dar mai ales cuyantul divin despre care in amintitul Dictionar se consider: “Cuvéintul exisié in om, ca in orice tueru, dar ormul aul cunoaste: acesta este cuvantul divin”. Cuvantul se bucuri de atentia speciali a initiatilor, teologilor, filologilor, filosofilor, artistilor, poetilor ete. Pentru Jacob Boeme, “Verbul, cuvdntul iui Dumnezeu, inseamnd miscare sau viaté a divinitatii st toate limbile, fortele, culorile si virtutite saldstutese in Verb saw cuvdnt”. La popoarele primitive — dogonii din Africa de Nord, populatia bambara, indienii guarani din Paraguai, indienii din America de Sud, canacii din Noua Caledonie — notiunea de cuvant care fecundeazd, de verb purtitor al germenului creafiei, avandu-si obarsia in zorii acesteia, ca prima manifestare divina, inainte ca lumea sa se fi plimadit, sé regiseste in conceptiile cosmogonice. in traditia biblicd, Veehiul testament cunoaste tema Cuvantului lui Dumnezeu si eel al infelepeiunii, care exista inainte de facerea lumii, in Dumnezcu; prin care a fost creat totul; infelepciunea a fost trimisd pe pmant pentru a revela seeretele vointei divine; ea se intoarce Ia Dumnezeu, odati ce si-a terminat misiunea. Asemindtoare este si conceptia sfintului loan, Noului Testament, si, mai ales lui Loan, apostolul, datorita reincarndrii, le-a revenit misiunea de a pune limpede in evidenté caracterul personal al acestut Cuvant (Injelepeiune), [n gindirea greaed, euvantul, logosul a insemmat nu nimai cuvintul, faza, discursul, dar gi rajiunea si inteligenta, ideea si sensul cel prof insiisi gindirea divini, Marele initiat René Guénon, in cartea Simboluri ale stiintel sacre, cap. V7 Stinga literelor, pp. 50° — 56 si cap. VII Limbapisérilor, pp. 57 = 61, aduce o contributie esentiali in imurirea ambelor probleme. Savantul il citeaz’ pe Warrain, care in La Théodicée de la Kabbale combate ipoteza cabalisticd potrivit cdreia limba ebraied este limba perfect transmisi de Dumnezeu primului om si isi exprima rezervele asupra pretentie iluzorii estei limbi cd ar define elementele pure ale unei limbi naturale, cind, de fapt, ea nu posed’ decat fragmente si deformiri, admitind totusi ci este probabil ca limbile vecht si provind dintr-o limba hieratica alcémité de inspiragi, cA trebuie sa existe in ele cuvinte care si exprime esenga lucrurilor gi raporturile lor numerice, O alt& pirere sustine c& limba araba ar fi limba originard a umanitaqii; veritabila invatiturd traditional a Islamului potrivit cdreia dimba adamicd era limba siriacé, luga suryaniyya, cate de altfel, nu are nicio legiiturd cu tara desemnati astizi sub numele de Siria si nici cu vreuna dintre limbile mai mult sau mai putin vechi a cdror amintire a yi fost pastrata de omenire pana in zilele nostre. Aiei am adiuga noi, si limba vechilor daci — dacd nu cumwa si limba armeani, poate si limba copti — conform uluitoarelor desoperiri recente: inca nedescifratele Tablite de la Fartdria, apoi Tablitele de la Sinaia si tot ce este ascuns sub Sfinxul din Bucegi, respectiv sub Sarmisegetuza, si nu numai, poate si unele inscrisuri pelasge. René Guénon observ ci insisi constituirea centrelor spirituale secundare, se afla in strans raport cu cea a limbilor destinate sf serveascd drept vehicule pentru formele traditionale corespunzitoare. Acestea sunt limbile pe care le putem numi, pe drept cuvant, limbi sacre. R. Guénon mai arata c& orice limbé sacré, sau hieraticd daca vrem, poate fi privita ca 0 imagine sau ca a reftectare a limbii originare care este limba sacra prin excelentii; acesta e Cuvdntul pierdut san, mai degraba, ascuns celor din varsta inunecata, la fel dupa cum Centrul suprem a devenit pentru ei invizibil gi inaccesibil. Sayyd Muhieddin ibn’Arabi ne inva cd fiecare profet sau mesager al revelajiei trebuia neapdrat si foloseascd un limbaj poali fi infeles de cei cdrora li se adresa. Aceasta este una din cauzele diversititii formelortraditionale, si chiar aceasti diversitate 0 antreneazi, ca o consceinti imediata, pe cca a limbilor care trebuie s& le serveasca drept mijloace de expresie; agadar, toate limbile sacre trebuie privite ca fiind creatia unor inspiraii, eaci altfel cle nu ar fi apte sa indeplineased rolul edruia ii sunt in mod esential destinate. [n ce priveste limba primitiva, originea sa trebuie sa fi fost nonumand, ca si cea a traditiei primordiale insesi; si orice limbé sacri detine inca in structure ei si in semnificagia ei o reflectare a limbii primitive....Problema adaptarii intervine si aici: aga stau lucrurile, de pilda, in ceea ce priveste forma simbolicd a caracterelor folosite pentru scriere; tot astfel se prezinti, indeosebi pentru ebraicé si araba corespondenta numerelor cu literele gi, in consecinfa, cu cuvintele compuse din aceste litere. Sayyd Muhicddin infaitisazi wniversud ca fiind simbolizad de o carte: este binecunoscutul Liber mundi al rozacrucienilor si, de asemenea, cel al lui Liber Vitae apocaliptic — chiar pe fundul potirului Sfantului Graal, se zice ci ar fi fost gravata Cartea viet .—. Caracterele céirfit sunt, in principiu, scrise simultan si indivizibil de pana divina; aceste litere transcendente constituie esentele eterne sau ideile divine; si, cum fiecare literd este totodaté un numdr, se va remarca acordul acestei invéfaturi cw doctrina pitagoreicé. Se impune aici 0 apropiere si de acel ro! pe care il joacé hiterele in doctrina cosmogonicd din Sefer letira; stiinfa literelor are, de alifei, 0 importanta aproape egald in Cabala ebraica si, chiar in ezoterisimul islamic, Pentru tarii si adevaratii initiati, stvinra literelar poate fi asimilatd cu alchimia, la fel cum procesul insugi al inifierii, care reproduce de alifel riguros procesul cosmogonic, pentru cé realizarea totala a posibilitazilor unei fiinfe se efectueazd in mod necesar trecdnd prin aceleast faze ea acelea ale Existengei universale, insugi Mireea Eliade — ef. cartea Sacrul si profanul, credincios acestei dihotomii, afirmd cd initierea spirituala inseamna o mutatie ontologica a fiinfei, in diverse traditii e pomeneste despre un limba; misterios numit limba pasarilor. denumire evident simbolic’, pentru importanya care este atribuitd cunoasterii acestei limbi, ca prerogativé a inaltei inigieri, nm permite sensul literal, Preainjeleptul Solomon a spus: O, oameni! Am fost instruit in tainele limbii pasdrilor si asupra mea s-au revarsal toate implinirite — ¢f. Coranul XXVIL, 15, Ne reamintim ea Siegfried gi alfi croi, dupa ce repurteazi vietoria asupra dragonului, scorpiei, dobandesc nemurirea ceea ee implica reinegrarea in centrul fiinjet umane, adici in punctul unde se stabileste comunicarea eu stdrile superioare ale fine’. Aceasti comunicare este reprezentaté de infelegerea limbii pasdrilor; de fapt, pasivile sunt infelese ea simboluri ale ingerilor, mai precis ale stivilor superioare — cf. si Farid Uddin Attar, Rosmarin, B., 1999, Graial pasirilor, Mautic Uttair- nn. Dupa o scurt adunare, pasarile o alegpe incoronata pupizi drept cilduza in drumul lor catre Regele pasdrilor, Simorgul: Fii binevenita, o, pupézi! Tu, care ai servit drept ghid regelui Solomon, tu, care ai fost cu adevarat mesagerul tuturor vdilor.O, tu, fericito, care ai ajuns pénd la frontierele regatului din Saba (Saba era numele Arabiei fericite, de unde, dupd o traditie arab, a venit regina numité Balgis, aceeasi pe care istoricul Josephe 0 numeste Nicaulis, ca si-l viziteze pe Solomon, avand-o pe pupézd drept mesager). O pasare o intreabai pe pupaza despre calea de urmat, iar aceasta rispunde: Avem de trecitt sapte vai si numai dupd aceste vai ti se descoperd palatul Simorgului, Nimeni nu s-a intors in lame dupa ce a parcurs acest drum; nu se poate sti edt de lungé fi e intinderea....Prima vale este cea a céutdrit (talab): cea care vine dupa aceasta € a dragostei (ischc) si ¢ fard margine; a treia e valea cunoasterii (ma ‘rifal), a patra a detasarii (istignd), a cineea a unitdjii (tauhid), a sasea e vatea uimiril (hairal) si, in sfarsit, a saptea este cea a siriciei spirituale (fagr) sia stingerii (fand), mai departe nu se poate inainta. Dintre miile de pasari pornite in cdutarea Simorgului, unele au renunjat de la inceput sub diverse scuze si pretexte, altele au murit, numa treizeci ajung ta destinagie. Un nobil sambelan al gratiei — poate chiar un Al Khidr, maestru al initierii!; nan. RIO — dadu ia o parte ined o sud de perdele, unele dupa altele. Atunci o lune nowd se infatisd fara val acestor pasdri; unina luminii lumina aceasta manifestare. Pasdrilor li se pune in fata 0 scriere pe care trebuiau sé 0 citeascét pand la capat. Sufletul acestor paséri se mistui complet de teamd si de rusine gi trupul lor, ars, deveni precum fininginea. Céind furd pe de-a-niregul curdgite si desprinse de absolut orice, aflara toate 0 viagé noud in lumina Simorgului. Atunci, in oglinda chipului lor, aceste treizeci de pasari (si morg) lumesti contemplara fata Simorgului spiritual, Se grabeau sa-l priveased pe acest Simorg si se asigurara cé nu eva altul deedt si morg (tradus: cele treizeci de paséri). Toate atunci ramaseré wluite: me stiau dacd erau in continuare ele fnsele sau deveniserd Simorg. Vedeau cit ele gi Simorgul nu erau, in realitate, decat 0 singuré fina. i rugard pe Simorg, fard a se sluji de grai, sa ledezviiluie marea taind, sé le dea solutia misterului pluralititit yi unitdtii fitntei. Si atunci, Simorgul, tot (fard ajutorul vorbirié, le dédu urmésorul rdspuns: Soarele majestafii mele, zise el, este 0 oglindd; cel care se apropie de ea se vede pe de-a-néregul in ea, Desi suntefi, foarte schimbate, va vedefi pe voi insevai asa cum erafi mai intai. Intr-adevar, pasarile se mistuiré pané la urmé pentru totdeauna in Simorg; umbra lor se sé pierdu in soare, 9i fata tot. Messer Attar incheie frumos: Calea réimdne deschisé, dar nu mai e de aici incolo nici célducé, nict célitor. Dupd ce o suté de mit de generafii reprezentate prin aceste pasdri ajunseré la tintd, se abandonaré extinetiei totale, Cand toate erau iegite din ele insele atinserti nemurirea de dupa stingere. in cartea Omul si devenirea sa dupa Vedanta, acelasi R.Guénon citeazi parabola evanghelicd unde este vorba despre pasdrile cerului ce vin si se adihnese pe crengile arborelui, ale acelui arhore care reprezinté axa ce trece prin centrul fiecérei stéri a fiinjei, unindu-le intre ele; insigi pasirea paradisului este figuraté doar prin cap gi aripi, forma sub care sunt adesea reprezentaji ingeri Conchide René Guenon: limba pasaritor, pe care am putea-o numi, tot atat de exact, limba ingerilor, si al cArei corespondent in Jumea umand este finrbajel ritmat, caci, in definitiv, pe stiinta ritmelui, care de altfel comporti multiple aplicajii, se bazeazi toate mijloacele utilizabile pentru comunicarea cu stérile superioare. Cargile sacre sunt scrise intr-un limbaj ritmar, insagi poezia Ja inceputuri avea un caracter sacru si era numita limba zeilor. in limba latina, versurife erau numite carmina, denumire care se raporta la folositea lor in indeplinirea ritualurilor, c&ci latinescul Carmen este identic eu sanscritul Karma, care trebuie infeles aici in sensul lui special de aefinine, ritual; si chiar poetul insusi, interpret al limbii sacre, prin intermediul cdreia transpare Verbul divin, era vates, euvant care il caracteriza ca flind inzestrat cu a inspiratie oarectum profeticd. Mai tarziu, in urma unei alte degenerescenje, vates nu a mai fost decat un vulgar divinator, iar Carmen, de unde cuvantul francez charme, un farmec, adicé o operatic de magie inferioard; chiar daca in acest proces se poate vedea faptul ci magia, vrdjitoria in speté, este ceea ce mak subzista cat ultim vestigiu al traditiilor dispaérue. Aga cum adagiul alchimic ne inva{a si nu disprejuim cenugile, nu trebuie nici si Tuam ugor textele in care este vorba despre limba pasdrilor sau euvdntul pierdut, Macstrul francez, referindu-se la inifiere atentioneazi: Nowa nastere presupune, in mod obligatoriu, moartea fafa de vechea stare, fie ci este vorba de wn individ, fie ca este vorha de o lume; moartea si nasterea sau invierea sunt doud aspecte inseparabile, céci ele nu constituie in realitate decdt doud fee opuse ale aceleiasi schimbari de stare — ibidem, p. 161. Referindu-se la samanism, Mircea Eliade — cf, Istoria ideilor si credintelor religioase, Polirom, Iasi, 2011, vol.3, p. 30 — atentioneaza caatunei “cénd isi pregateste tansa, samanul bate in toba, igi cheama spiritele ajutdtoare, vorbegte un wlimbaj secret” ori .limbajul animalelor”, imita tipatul animalelor si mai ales cdntecul pasirilor, El sfarseste prin a dobindi o ,.stare secunda”, ce declangeaza ereatia lingvistica si ritmurile poezici litice”. $i Hermann Hesse, in romanul Jocul cu mirgele de sticli, adept al psihanalizei lui C.G.Jung, apeleazi la inconstientul ancestral, c&ruia Jung ti confera atributul de mobil decisiv al viesii psihice, valorificdnd filonul popular si lumea striveche a miturilor, Hermann Hesse isi rezerva in carte rolul editorului biografiei lui Josef Knecht, magister Judi, Biografia este serist de un tinar admirator al maestrului, Povestirile care vin sa ilustreze biografia acoperd o uriasa perioada din istoria omenirii de la matriathat, trecdnd prin primele veacuri crestine, prin epoca legendara a istorici indiene, apoi China gi, in viitor, spre finele secolului al XXIV-lea, semn ca scrierea este una alegorica. in provincia pedagogica, utopica, numiti Castalia se cultiva de citre alesi, adic elite, spiritul si geniul uman. in acest paradis al intelectualitatii, repetiterii, funcfionarii, arhivarii, magistrii practica exercifii si meditafii, atingand chiar dimensiunea contemplativa a existenjei spirituale. Un batran magister musicae este protectorul si sfatuitorul lui Joseph Knecht. Jocud cu margele de sticld realizeaza surprinzatoare sinteze si contribuie hotarator la edueatia spiritual a tinerilor. Colegii lui Knecht sunt castalianul Tegularius, hospitantul Plinio Designori — personajul semnificd idealul hessian al impacarii spiritului eu lumea gi al restabilirii armoniei dintre universul spiritual si cel teluric. Jon Roman, in Prefafa la roman, subliniaza ea jertfa de sine si “legenda acestui senior al spiritului — Joseph Knecht, n.n.— reia in alfi termeni jertfa zidirii” — respectiv Tito Designori, cel care transforma in fapti visul tatalui si al magistrului. 84 notim in treacat, acest personaj ii este inspirit autorului de un model real: poetul brasovean Gusto Griser. Insusi metoul romanului — Celor ce viziteazd Orientul Apropiat — este parabolic, menit si ne atraga luarea aminte, Castalia, ni se spune, in organizarea ierarhicd are drept ideal anonimatul, Regulile jocului cu margele desticli, acest joc al jocurilor, limbajul semnelor si gramatica jocului reprezinti un fel de limbaj secret foarte perfectionat, la care participa mai multe discipline stiingifice si ramuri ale artei, matematica, muzica, sunt privilegiul initiatilor. Jocul cu margele de sticli est un exercitiu mnemotehnic si de combinalii, un joc care sintetizeaz& toate continuturile si valorile din teaurul intelectual al cultu umanitasii, reprezentat simbolic printr-o orgii — insusi marele constructor de orgi si-a tdinuit numele Innd pseudonimul Silbermann! —, prin instrument poate fi reprodus in joe intregul conginut spiritual al lumii — cum vom vedea cutia muzicala apare gsi la 1.P.Culianu — Nu ne miré deloc ca, printre ultimele povestiri ale loan Petru Culianu, se afl si povestirea intitulat’ Limba creatiei — cf. loan Petru Culianu, Pergamentul diafan. Ultimele pavestiri, Polirom, lagi, 2002, pp. 175 —186, Jean Baptiste Bochart a fost ghilotinat sii s-au ars hartiile in timpul Revolutiei franceze. Avusese un laborator unde a efectuat topirea platinei, El pretindea ca ar fi descoperit — din intamplare sau prin deductie, nimeni nu poate spune exact — limba folasité de Dumnezeu inainte de facerea lumii. Ceea ce inseamna, desigur, limba folosita de Dumnezeu jin timp ce crea lumea. Mai mult, exist3 indicii c3, pentru a pune aceasta descoperire extraordinara la Indemana omenirii, Jean Baptiste Bochart a construit un soi de cutie muczicald ce pdstra sunetele misterioase ale graiului divin. Lucrurile au inceput in 1274. Cu mult, mult mai devreme: chiar Inainte de rotile din Sefer Yetsirah sau Cartea Creatiei, nobila strabuna a Cabalei, Aceste roti, pe care apdreau scrise multiple alfabete ebraice, produc infinitele combinatii de litere capabile sa repete limba sublimé a Creatiei, |imba ce anunta toate lumile, cele vazute si cele nevazute. Rogile alfabetice erau Sferele ceresti, miscarea ratilor a devenit miscarea corpurilor ceresti, iar limba a devenit universul insusi, Inc inainte de 1274, acei cercetatori care puteau pretinde ci st&panesc graiul ascuns erau m putini la numar decdt alchimistii prosperi. in iarna aceea, Ramon Llull, ori, latinizat Raymundus Lullus, un catalan in varst8 de patruzeci de ani, a avut o revelatie in peisajul sdlbatic si muntos din Palma de Majorca. Ela numit descoperirea Artd, iar ca s-0 practice s-a facut pustnic. Masina logieé a lui Lullus are pentru umanitate o importanta mult mai mare decat descoperirea penicilinei. Lullus a inteles deodata simplitatea frapanta a limbii arabe, felul in care creste ea prin permutiri ale unor grupuri de cate tr litere. De vreme ce, Dumnezeu a creat lumea asta prin formule matematice, rezulta c& limba Creatiet trebuia s8 fi fost vast, si totusi Tnzestrati cu o simplicitate desivarsit. Lullus cunostea bine numeroasele scrieri apocrife vechi, care pretind, fard a dovedi, cdi o limbé semita - indeobste ebraica sau caldeeana, adicé aramaica — este graiul Ratului. Acum insa stia cd 0 poate dovedi si stiintific. LuRaimond Lull i-a venit ideea ci mintea diving si cea omeneascd lucreaza aidoma unor masini digitale, prin nesfarsite combinatii derivate dintr-un set simplu de reguli generative. Extrapoland, Lullus a demonstrat cd tot ceea ce poate fi conceput este rezultatul permutdrii a trei simboluri sau notiuni, Dac acel cod prolific este limba Creatiei, atunci el trebuie sd aibd putere de convingere asupra fiintelor omenesti, indiferent de grai, culturd sau rasé, Dupi trei sute de ani, Giordano Bruno a reluat cercetarile lui Lullus. Bruno céuta limba Creatiei in misterioasele hieroglife egiptene. in cartea sa Aegipt, dr.John Crowley de fa Barnabas College aduce dovezi ca acest edilugar rétdcitor a descoperit graiul ingerilor. Ur atribuie Jui Bruna construirea unui automat capabil de a reproduce sunetele limbii divine, Bruno réméne cel mai mare comentator al operelor Jui Lullus si un practicant de prima ménd al Artei, care se credea el insusi nemuritor. René Descartes @ ajuns Ia concluzia ea noi, oamenii, nu suntern decat niste automate ale Lui (aprinse de o scdnteie a mintii Lui). Limba a intrat iar in discutie, pentru cd apdérea limpede ed ele, graiurile omenesti, nu erau totuna cu gralul lui Dumnezeu, nici mécar cel francez, $1 ce limba secretd a lui Dumnezeu trebuia sé aibé puteri nelimitate asupra fiintelor omenesti, care posedé un organ special (glanda pineald) in stare sd o perceapd. Acela care va descifra limba Domnului va intra in posesia unei arme nemaipomenit de versatile, capabild sd implineascd orice ndzuingé paménteascd si chiar mai mult decdt atét. $i baronul G. W. von Leibniz visa adesea la o limba universald, i a incercat sé a reconstituie. Chiar dacd ar mai exista numai sperante infime ca limba Creajiei sé fie inteleasd, conchide loan P. Culianu, goana dupd cutia muzicald a lui Bochart de Saran if este ined deschisé aricui, cel pugin pana in momentul cénd se pomeneste el insusi vanat de ea. Dinpovestire rezulta c insusi povestitorul a participat la un targ de antichitati, dar nu si, dacd a intrat in posesia cutiei muzicale, Daca da, atunci intelegem orice. Plata a fost teribil. Acest joc nu are propriu-zis un inceput, ci, ca idee a existat intotdeauna: la Pitagora, in perioada tarzie a culturii antice, in cercul elenistic al gnosticilor, la vechii chinezi, in cultura arabo-maura, in scolasticd si umanism, la Nikolaus Cusanus, in academiile de matematicieni din secolele al XVll-lea si al XVUll-lea, pana la filosofiile romantice si Novalis, apoi Abelard, Leibniz, Hegel, In evolutia omenirii s-a produs treptat o ingrozitoare devalorizare a cuvintelor, ori, cum inspirit se spune in serierile chinezesti, a inceput si risune muzica picirii. S-a ajuns la o supraproductic barbara gi diletanti, Gratic Calélorilor in Orientul apropiat sa dezvoltat “capacitatea de patrundere magica in epoct si stari culturale indepartate, objinutd pe be unor vechi practic’ secrete”. Cucerind toate stiinjele gi artele, jocul le-a determinat si-si creeze gi sugeased un limbaj aledtuit din formule, abreviatii gi posibilitiji de combinagii; jocurile cu serii de formule si dialoguri, Jocul cu margele de sticlé devine un instrument universal de cultura, Un mare muzicolog helvet, recte Lusor, Joculator Basiliensis da jocului o noua orientare; el a descoperit principiile unui now limbaj de semne si de formule, la care au colaborat in mod egal matema fiicea posibila legarea formulelor astronomice cu cele muzicale, aducerea matematicii gi muzicii la acelagi numitor. Jocul insusi a evoluat rapid si pe deplin spre ceea ce este pan’ in ziua de aziz chintesenta activitatilor intelectuale sia muzicii, cultul sublim, acea Unio Mistica a partilor distincte ale intreg: Universitas Litterarum, in vremea lui Plinius Ziegenhals jocul a devenit teatru magic! — vezi si romanele Lupul de step4 gi CAlitorie spre soare-risare ale lui Hermann Hesse ~. Ulterior i s-au mai adSugat jocului, contemplatia si meditafia. Hieroglifele jocului nu mai pot deveni cum in epoca foiletonistica simple litere.”Jocul jocurilor s-a perfectionat, ajungénd un fel de limbaj universal, prin mijlocirea c&ruia ju i crau in masura sd exprime valori in semne sugestive si si le puna in relajii reciprace. Jocul insu: a nizuin{ei spre desivargire, chiar si un fel de alchimie sublima si o apropiere de spiritual, unic in sine, pe deasupra tuturor imaginilor gi pluralitagilor, asadar 0 apropiere de Dumnezeu, un serviciu religios”, Apoi, un invajat parizian, in serierea Avertismentul chinez evidentiaza pericolele | care se expune omenitea daci renunta la constituirea unui limbaj graphic intemational cate ar face esibili cultura lumii, Insuyi savantul Mircea Eliade noteazi, in Istoria ideilor si eredin{elor religioase, Polirom, lagi, vol. 3, pp. 96 ~ 97, cd Fedelii d’ Amore, atestaji incepfind cu secolul al XU-lea,in Provence gi Italia, edt gi in Franga gi Belgi: ati avand drept scop cultul “Femeii unice” gi initicrea in misterul “dragostei”, “tofi utilizaw un limbaj aseuns” (parlar cruz), pentru ca doctrina lor sii nu devind accesibild pentru la gente grossa, cum spunea Francesco da Barberino, Un alt fedele d'amore, Jacques de Baisieux, prescrie in poemul siu, C'est des fiez d'Amours, cA nu trebuie dezvaluite sfaturile Amorului, ci invaluite cu grijé. CA initierea prin dragoste era de ordin ritual o afirmd insusi Jacques de Baisicux, interpretind sensul cuvantului Amor: A senefie en sa pattie et mor senefie mort; / Or assemblons, s'aurons sans mort, in traducere: A inseamné in a tui parte . gi mor inseamna moarte; / De le-mpreuni ai: fird moarte". Vasile Lovinescu, noteaza in cartea Steaua fara mume, Rosmarin, B., 1994, pp. 103 — 104: in texte fundamentale, se spune cd, la ceca ee s-a picrdut (Marele Nume), s-a pus in loc un cuvant substituit, Realizarea inifiatica consta in cautarea st ‘ea, incepdnd de la munele substituit la Numele total si absolut, Privitor la “Cuvérttul pierdut” gi la Jutarea lui, René Guénon observa ci aceasta pierdere definitiva e pus’ in legituri cu moartea lui Hiram Abi. In ritual! cel mai inalt in arhitecturi (Royal Arch), acest cuvént era in posesiunea celor trei mari personagit care aveau puterea sé-l conunice: Solomon, Hiram, regele Tyruiui si Hiram Abi, Moartea ultimulué a anteenat pierderea Cuvéntului. Inifiatul de tang inalt, R.Guénon spune c& pentru comunicarea regulatd si in forma regulatié a Numelui, trebuia concursul celor trei primi maestrt (si aceasta fn modul tot atat de necesar ca si formafiuea unui triunghi), in asa fel incét absenja sau disparifia anuia singur dinire ei, fcea aceasta comunicare imposibild. De altfel, pe vremea cénel inca era posibila o initiere, fi ea si virtualé, in constructie, operafiunea mu putea fi inceputd, decat prin concursul a trei maestri avand in posesiunea lor, trei baghete ale cdror lungimi respective erau in raport de 3, 4, si respectiv 5, si numat cand cele trei baghete erat apropiate gi strdnse in asa fel ca s& formeze triunghiul rectangular pitagorician, muncile — Travaux, Labour's — puteau avea loc, E usor de injeles ci intr-un fel similar, un cuvdnt sacra poate fi format din trei parti din care niciuna ru poate fi comuntcatd in absenta unia dintre maestritdetindtori. Or, Hiram Abi fusese asasinat de iucratorii Templului, cea ce ficuse impronunjabila de atuaci incoace rostirea Cuvintului Suprem compus din trei silabe. Deci, acest al tretlea maestru asasinat e plerdut, adied foarte precis, in englezeste: Lost. Sacrifictul lui Hiram Abi prefigureazé patimile Labour's Pommului Christos, prin care S-a fficut aecesibil un Nume mai presus de ai ingerilor, in noua readapiare a Traditiei primordiale, prin sacrificial Lui. Ce ar putea urma dupa gestul suprem al sacrificiului? Intireste Farid Uddin Attar: atunc? cand, a, nestiutorule, nu mai esti in existentia sé nict in neant, intri in nemurire ca intr-un vis si vezi ce a avut loc si la fuceput si la sfarsit; $i, cunoseand sfarsitul, vezi in acesta s# inceputnl. Cu 0 alti execelenti abordare, vine si Angelo Moretta — cf. cartea sa Cuvantul si ticerea, Ed, Tehnicd, B., p. 159; savantul crede 4 “Logosul grecilor si Sphota indienilot fine, nu intamplitor sunt unul si acelasi lucru cu Verbul Sfantului Ioan”, si ci “tocmai lingvistiea aceea mai inaintata este cea care va putea si ne ajute la regdsirea acelui “verb” pierdut, care s-a exprimat la diverse nivele de civilizatie si prin semne mai mult sau mai putin clare: Logos-Sphota if este doar reprezentarea cea mai limpede gi mai bine aledtuitd, susfimuté de o structurd gramaticald si filosoficd de maximd complexitate” — ca a sanscritei!; nn. Din aceeasi perspectiva lingvistica privitd, ibidem, p. 173, poezia, care & magie, reafirm’ Angelo Moretta, cea adevaratd, ¢ clarviziune, adied ituminaia nui continut inefabil sinonim Logosulut care la fnceputuri se face nume sf forme ~ adicA nama si rupa, in sanscritil; n.n.; insdisi poetica firlgurasiilor fiind legaté deo directé intuijie a unui confinut mistic care se exprimd in alchimia secreté a cavintelor —ibidem, p. 176. Tot Angelo Moretta ne invité: S3 nu uittim iar, ¢4 Turnul lui Babel inseamnd, in primul rind, sgomet — ef. p. 200. In chiar nota 77 la excelenta tradueere a poemului filosofic Bhagavad — Gita, Herald, B., 2013, p. 214, si reputatul indianist Sergiu Al-George. flicdind referire la Brahman-Cuvantul, afirma ci se. sabdabrahman desemneazi Vedele care sunt corpul sonor al lui Brahman — cf. Maitry - Upanisad, VI, 22: “in adevir, sunt doi Brahman ce trebuie cunoseuti: Brahman — Cuvantul si cel Suprem”. Savantul mai observa c&: “in gandirea filosofica postupanisadica, la Bhartrhari si in Vedanta, se dezvolta o filosofie a cuvantului, in care sabdabrahmian este considerat realitatea supremi care genereazi lumea. Ridicinile acestei concepfii pleacd din Rg-Veda (X, 71 si 125), unde cuvantul (vac) este identificat cu Brahman”. Acelagi savant Sergiu Al — George adauga ef,, ibidem, nota 90 de la p, 216: Poetul: se. Aavi desemneaz’ poetii demiurgi care faurind Vedele, iau parte la ordinea lumii pe care o stipanese prin magia versului lor”. Cercetitorul Andrei Oisteanu chiar dedica intregul capitol VIII ~ cf. pp. 545 — 573, Graiul ingerifor. Reconstituiri, dispute, utopii din cartea Ordine si Haos. Mit si magie in culacra tradifionald romaneascé, Polirom, lasi, 2013 = limbit adamice.Exegetul inventariaza drept limbi ale ingerilor: ebraica, greaca, araba, persana, turca, flamanda, franceza, suedeza, daneza, limba cimbricd, apropiati de saxond, limba romana straveche, egipteana, ehineza, indiana, babiloniana — respectiv disputele si utopiile legate de spinoasa si serioasa problema. in Evul Mediu timputiu doar trei limbi erau considerate limbi sacre: ebraica, latina gi greaca, Sunt citati savant Mose Idel si Umberto Eco, cei care au evidentiat prezenta motivului in scrierile filosofilor si cabalistilor evrei medievali: Abraham ibn Ezra, Hillel ben Samuel, Abraham Abulafia — despre acesta cf. Umberto Eco, Pendulul lui Foeault —, pana la cei din secolul al XVII-lea: Aaron Berakhiah, Ovadia Profetul etc. Noteazi Andrei Oigteanu: “conform traditici talmudice, exista un alfabel celest (o scriere a ingerilor) si, ca atare, lingua Adamica are si o forma scrisa, cu virtufi la fel de puternice ca forma rostiti’” — cf. p. 557. in traditia islamic se afirma ci “Universul este o carte uriaga” ~ cf. ibidem. Regii David si Solomon sunt cei care au primit in dar cunoasterea divind gi, odatA cu ea, cunaasterea limbajului pasdrilor serie in Coran — ef, si Andrei Plesu, Limba Pasirilor, Humanitas, b., 1994 — (limba vazuta drept limba ingerilor; nun.). Din magistralul capitol mai retinem inca doua indreptari ale autorului Andrei Oisteanu; prima: “Nu trebuie si ne surprinda obsesia oamenilor de a recupera (fie si partial) lingua adamica, limba verbita de gameni pana la tragicul episod al inalyarii Turnului Babel. Nu este intamplator faptul e& acele dou mari esccuri picrderea limbajului originar si ratarea edificdrii Turnului Babel se produc sincron, Cauza i efectul devin intersanjabile, Pentru iulfi autori arabi, amesteeul limbilor s-a produs din motive traumatice, la vederea pribusirii Turnului”; a doua : “De la tragicul eveniment al ruinarii Turnului Babel, privilegiul folosirii Jinbit paradiziace a ramas la indemna catorva inijiagi, a cdtorva poeti, a cdtorva nebuni” — ef, pp. 566 si 569. Da serios de gndit finalul capitolului: “Noua, celorlalyi, nu ne rimane decat yaga speranta de a rosti cateodaté — intr-un moment de inspiratie sau de pura intamplare —pe care ingerii si le poata infelege” ~ cf. p. 569. Ne intrebim, firesc, la capaitul demersului nostru, care este altcrnativa logica si viabili la pribusirea Turnului, simbol al cgoismului re(g)al, dar si la pierderea Cuvantului. Cum pentru om, existenja si esenja urmeazii actul (esse sequitur operari) el poate deveni astfel un eliberat in viafé (jivanmukta), realizdnd paradoxul lousului care st in apd, si nu este udat — ef, ibidem, Bhagavad Gita, Noia introductiva, pp. 14-15. Zidirea turnului in noi insine si asteptarea revelajiei divine ramcn remedit si(njgure. Deseori pe dificilul drum al eunoasterii conteazd mai mult ‘dutarea in sine decat aflarea. Cum zice parfumatul discurs al marelui Farid Uddin Attar: Cef care a inteles graiul tuturor acestor pasdri, acela a gasit in fata Simorgului piatra filosofala, Sau teologul aceluiasi, in agonie: “Ah! Dacd ag fi stiut mai devreme, ce ireapid inaltd este a asculta fata de a vorbi”. Existi desigur si adepti ai ideii cd Nostradamus fnsugi ar fi scris intr-o limba secret sau intr-o pasdreasea, la care ar avea acces doar inifiafii privilegiafi sau cei versaqi in cunostinfele secrete ale Cronicii Akashice Cronica de acasi! — n.n., dar gi alti, care considerd ci si Nostradamus stapinea o gama larga de invataturi clasice si considera cA folosirea acestora, precum gi injelegerea de cAtre eititori a miturilor clasice erau si conditii sive qua non. Este evident, credem noi, trimiterea la marea traditie - Cf. Mario Reading, Nostradamus, Profefiile de bun augur, Ed. Litera, 2010. Rabdarea si injelegerea ingerilor ne ajuta sA continuam efortul cinstit si, poate inspirat, intru limpezirea rostirii, astfel incdt aceasta si poata primi lumina de sus. Cu siguran{’ in oglinda infailibil a Limbii originare, clarvazitorii vor intreziri candva, fulgurant, Cuvantul pierdut. Abia atunci va veni si revarsarea de har, iar lucrurile se vor reintoarce la primordiala, fireasea, statornica lor obargie. Se va intimpla aceasta pe 28 noiembrie, toamna tarziu, cfind soarele la asfinjit, va revela celor putini si alesi, sus in Bucegi, Marea Piramida a stramosilor daci. Fi-vom, odatd ea ni pentru totdeauna acasi, luminosi, eterni si intregi