PDF - Copilu - Pag 1-236

DUMITRU COPILU-COPILLIN
O viata de
traita
dascăl obişnuit
neobisnuit
DC_Mihai_final_2011.indd 1 13.02.2012 9:32:00

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Copilu-Copillin, Dumitru
O VIAŢĂ de dascăl obișnuit TRĂITĂ NEOBIȘNUIT /
Dumitru Copilu-Copillin. – Ch.: Prut Internaţional, 2011
(F.E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 244 p.
ISBN 978-9975-4228-4-0
CZU 378(092)
C 70
Ediţie apărută în colaborare cu Editura Prut Internaţional.
Paginare computerizată: Denis Grădinar, Mihai Pascaru

Coperta: Adrian Grosu, Adrian-Dumitru Copil
Procesare computerizată: Dumutru Copil
© Dumitru Copilu-Copillin, 2011
Imprimat la F.E.-P. Tipografia Centrală. Comanda nr.
CZU 378(092)
C 70
ISBN 978-9975-4228-4-0

CUPRINS
Abrevieri ............................................................................................................5
În loc de prolog: moto ........................................................................................6
Dedicaţie. Copiilor mei.......................................................................................7
Lacul eminescian ...............................................................................................8
Preliminarii
Din partea editurii ..............................................................................................9
Cuvânt introductiv. Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici ................................ 10
Prefaţă la ediţia I, ISPP, 1979 .......................................................................... 12
Prefaţă la ediţia II, ISE, 1994 ........................................................................... 13
În loc de prefaţă. Reflecţii la ediţia III, Addenda, ISE, 2001 ............................ 14
Preliminarii la ediţia IV, 2011............................................................................15
O aventură intelectuală într-o frântură de timp trăită la sfârşit de veac XX
şi început de nou veac XXI ..............................................................................18
Curriculum vitae sau Povestea vieţii unui căutător de comori .........................19
Partea I
Bilanţul înfăptuirilor
Capitolul I. Activitate didactică universitară şi postuniversitară
(25 de ani, pe post: 1958–1966, prin cumul: 1992–2010) ..........46
Capitolul II. Activitate de cercetare ştiinţifică
(30 de ani pe post, 56 de contracte: 1974–2006) .......................51
Capitolul III. Valorificarea rezultatelor prin lucrări multidisciplinare
destinate uzului public ............................................................59
1. Lucrări publicate (1948–2010: 275 de articole şi studii, 52 de interviuri)........60
2. Publicaţii editate (11: 1966–1974) .............................................................85
3. Lucrări comunicate (1957–2010: 275 titluri de lucrări .................................86
Capitolul IV. Ecouri–referinţe .......................................................................111

1. România .............................................................................................112
2. Republica Moldova ................................................................................135
3. SUA .....................................................................................................144
4. Marea Britanie ......................................................................................154

Partea II
Contribuţii relevante – concluzii de o viaţă
Mostre de sinteză în domeniile Educaţie şi Ştiinţe literare

1. Formarea continuă a managerilor şcolari .................................................160
2. Formarea competenţelor şcolare, profesionale şi manageriale
în contextul asigurării calităţii în educaţie .................................................171
3. Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale
a lui Mihai Eminescu .............................................................................179
4. Cu privire la semnificaţia universală a vieţii şi creaţiei
lui Ignatie Breanceaninov .......................................................................191
5. Formarea gândirii şi acţiunii pozitive la educabili şi educatori ....................202
Flori ale gândirii Ω Frunze de speranţe .....................................................211

Epilog. Cartea e scrisă ................................................................................212
Post-factum
Indici alfabetici, cronologici, tematici
I. Publicaţii periodice (în care apar articole, studii, interviuri: 1948–2010)....214
II. Publicaţii neperiodice (volume şi culegeri publicate
în ediţii colective sau individuale: 1964–2010) .......................................216
III. Publicaţii editate (iniţiator, redactor-şef, coordonator: 1969–1974) ..........219
IV. Limbi străine (în care au fost publicate unele lucrări personale:
1957–1993) .......................................................................................220
V. Localităţile (în care lucrările au fost publicate (P)
şi comunicate (C): 1951–2010) ............................................................220
VI. Teme abordate în lucrări publicate (1948–2010) ....................................223
VII. Teme abordate în lucrări comunicate (1957–2010) ................................229
VIII. Teme abordate în contractele de cercetare ştiinţifică (1974–2006) ..........232
Iconografie
Reprezentări grafice şi foto (individuale şi colective).....................................233

ABREVIERI
ABI – American Biographical Institute, North Carolina, USA
ARM – Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte, SUA
ASE – Academia de Studii Economice, Bucureşti
ASR – Asociaţia Slaviştilor din România, Bucureşti
ASSP – Academia de Ştiinţe Social-Politice, Bucureşti
BCS – Biblioteca Centrală de Stat (devenită Biblioteca Naţională), Bucureşti
BCU – Biblioteca Centrală (Fundaţia) Universitară, Bucureşti
CIDI – Centrul de Informare şi Documentare al (Ministerului) Învăţământului, Bucureşti
CDU – Centrul de Documentare Universitară al BCU, Bucureşti
CCES – Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Bucureşti
CCPT – Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului, Bucureşti
CNFP – Centrul Naţional de Formare a Personalului din învăţământul preuniversitar
CNR – Comisia Naţională a României pentru UNESCO, Bucureşti
CCD – Casa Corpului Didactic, din Bucureşti şi din judeţe
CSS – Centrul de Ştiinţe Sociale al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
DGI – Direcţia Generală de Învăţământ, raională/a municipiului Chişinău, Republica
Moldova
DPPD – Departamentul pentru pregătirea personalului didactic din învăţământul
preunuversitar
EDP – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
IAC – Învăţământ asistat de calculator
IBC – International Biographical Center, Cambridge University, London, Great Bretagne
ICDT – Institutul Central de Documentare Tehnică, Bucureşti
ICS – Institutul de Cercetări Socioumane al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca
ICP/P – Institutul de Cercetări Pedagogice (sau) şi Psihologice, Bucureşti, idem Chişinău
ICTC – Institutul Central de Tehnică de Calcul, Bucureşti
IS – Inspectoratul Şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti
ISE – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, idem Chişinău
ISP – Institutul de Ştiinţe Pedagogice, Bucureşti, idem Chişinău
IP – Institutul Politehnic, Bucureşti
IT – Index Translation, publicaţie UNESCO
MEC – Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti şi Chişinău
MECT – Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Bucureşti, idem Chişinău
MEI – Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Bucureşti
MEN – Ministerul Educaţiei Naţionale, Bucureşti
MI – Ministerul Învăţământului, Bucureşti
MIS – Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, Bucureşti, idem Chişinău
OIDI – Oficiul de Informare Documentară al (Ministerului) Învăţământului, Bucureşti
OSIM – Oficiul de Stat pentru Standarde, Invenţii şi Mărci, Bucureşti
SIPR – Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Bucureşti
SSF – Societatea de Ştiinţe Filologice din România, Bucureşti
UB – Universitatea Bucureşti
UEB – Universitatea Ecologică Bucureşti
UO – Universitatea de Stat din Oradea
UPS – Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Chişinău
USISC – Uniunea Sindicatelor din Învăţământ, Ştiinţă şi Cultură, Bucureşti
5

ÎN LOC DE PROLOG: MOTO
I
„ORB CA UN FAPT”,
spune Balzac şi eu susţin:
Despre orice şi oricine,
Mai ales despre tine
Vorbeşte puţin,
În cuvinte puţine.
Lasă fapta bună
Mai multe să spună
Pentru că fapta în sine
Înseamnă
Mai mult substantive-verbe,
Mai puţin adjective-adverbe.
Şi asta măsoară, îndrumă,
Îndeamnă.
II
„DEPRINDEŢI-VĂ A PREŢUI OAMENII DUPĂ FAPTELE CE LE FAC,
Nu după acele ce ar fi în stare să le facă”,
zice Nicolae Iorga şi tot el mai zice:
„Înainte mergătoare pentru fiecare din noi
sunt faptele noastre,
dar pot fi şi în urma noastră mergătoare,
ca nişte sfinte misionare sau,
speriate, ca nişte furi,
care ne prezintă Universului
faptele noastre”.
III
AUZITE DE LA LUME, FĂRĂ SĂ POARTE UN NUME:
Fiecare om pe lume
Are şi rele şi bune,
Că sunt oameni buni şi răi
Şi tu trăieşti printre ei...
Să fii om cu lumea toată,
Da’ să nu aştepţi răsplată
C-aşa-i omu pe pământ:
Tot ş-o faptă şi-un cuvânt.
Nu-s de samă vorbele
Dacă nu sunt faptele.

DEDICAŢIE
COPIILOR MEI
Aceste
însemne
pe-o filă de carte
marcând o bornă de drum
par mai mult
începuturi
repere
puncte de reazem
un semn
o parte
din ce voit-am să spun
tocmai de aceea
par mai degrabă
sper
un îndemn
mai ales pentru cei
ce vor dori să ştie ceva mai mult
şi să facă ceva mai bun
mai ales pentru ei
fiii şi fiii fiilor mei
aflaţi abia la începuturi de drum
şi toate acestea
mi se întâmplă
acum
ajuns la capăt de drum
unde mi-a mai rămas pe lume
o singură dragoste
care înaripează
tocmai pentru că
oricum
„hic et nunc” - „aici şi acum”
nu cere şi nu aşteaptă
nimic
ar mai rămâne totuşi o singură întrebare
destinul doar destinul
n-ar merita oare
să fie măcar acum
un pic
cu mine şi cu alţii ceva mai bun?...

Lacul eminescian
ne inspiră an de an:
trăieşte ca un muritor şi
lucrează ca şi cum ai muri mâine
parcă nu ai făcut nimic,

dacă a mai rămas ceva de făcut…
rămâne prea puţin

în urma noastră...
…dragostea necondiţionată
nu cere şi nu aşteaptă nimic
tătă zâua trece-o zi,

până-i lumea n-oi trăi....
LACUL EMINESCIAN

PRELIMINARII
DIN PARTEA EDITURII

„O VIAŢĂ de dascăl obişnuit TRĂITĂ NEOBIŞNUIT”
Lansăm în premieră pe piaţa de carte românească un nou gen de lucrare care, prin structura,
organizarea internă şi noile tehnici biblioteconomice moderne utilizate sugerează cum s-au valo-
rificat şi cum s-ar putea valorifica integral şi obiectiv realizările (momente de viaţă şi activităţi
de interes general), adică faptele de o viaţă ale unor personalităţi de valoare. În condiţiile în care
nu există în prezent un sistem naţional de evidenţă, estimare, încurajare, evaluare, recompensă şi
ierarhizare a valorilor cultural-ştiinţifice de nivel instituţional, local, naţional şi internaţional, de
regulă, aceste valori (fapte de viaţă, descoperiri, lucrări de înaltă ţinută şi profundă semnificaţie,
destinate uzului public) se pierd, se ignoră, se uită, deci în cele din urmă ele nu există. Interesul
pentru o asemenea carte, care promovează „meritocraţia”, a fost stimulată în cursul elaborării ei
de către omul de ştiinţă, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, care şi semnează prefaţa de apre-
ciere şi recomandare. Exersarea metodologiei cărţii s-a realizat pe exemplul concret al vieţii şi
activităţii unui dascăl, om al vremii sale, ridicat prin propriile puteri, dăruit muncii şi cauzei sale,
dezinteresat de răsplată, care însă în cele din urmă s-a bucurat de apreciere şi recunoaştere, chiar
de consacrare, inclusiv în dicţionare enciclopedice, apărute sub egida „Who’s Who Internaţional”.
Privită sub aspectul utilităţii şi al interesului general, cartea însumează mai multe cărţi la un loc:
una – de bilanţ (date prelucrate vizând activităţi şi lucrări de interes general, instrumente şi tehnici
de valorificare a unor rezultate obţinute de-a lungul vieţii, modele uşor adaptabile şi la alte domenii
ş.a.), o alta – câteva contribuţii relevante, adică mostre de sinteze ale unor demersuri şi concluzii de
o viaţă pe teme majore, prioritare şi oportune pentru viaţa cultural-ştiinţifică şi socio-educaţională
actuală, validate în acţiuni de nivel naţional şi internaţional timp de peste un deceniu, cum ar fi:
formarea competenţelor şcolare, profesionale şi manageriale, implicit actul decizional al reuşitei
pe criterii de succes; algoritmul legic al procesului de evaluare şi ierarhizare a valorilor naţionale
şi universale (cum ar fi demonstraţia ştiinţifică în premieră a dimensiunii şi valorii universale a
creaţiei eminesciene etc.), iar printre cele frustrate de anonimat, un CV – Povestea vieţii unui
căutător de comori; icoana vieţii unui corifeu al filozofiei creştine actuale; flori ale gândirii pozi-
tive etc. Alcătuitorul acestui ghid aplicat– marele anonim – se identifică discret, ca pretext al
credibilităţii, doar la capitolul CV: conf.univ.dr., cercetător ştiinţific principal şi DDG (Director
General Adjunct pentru Europa din partea României, funcţie acordată de International Biographical
Center al Cambridge University, London), Dumitru Copilu-Copillin, sub povara înfăptuirilor de o
viaţă: 25 de ani de activitate didactică universitară; 30 de ani de activitate de cercetare ştiinţifică
(56 de contracte de cercetare); 60 de ani de activitate multidisciplinară destinată uzului public
(275 de comunicări la reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale, complinite de 275 de lucrări
publicate, unele în câteva limbi, apărute în 74 de publicaţii periodice şi 64 neperiodice, din 80 de
localităţi (58 din România, 9 din Republica Moldova şi 13 din alte ţări). Cartea este o invitaţie
la cunoaştere şi reflecţie în vederea preluării şi adaptării înţelesurilor ei la preocupările proprii,
mai ales ale acelora care cred că în viaţă au o menire, aceea de a lăsa ceva folositor în urma lor
pentru omenire.

CUVÂNT INTRODUCTIV
L-am cunoscut pe autorul lucrării de faţă în anul 2001, când în calitate de coautor al manu-
alului de Biologie (Anatomie şi fiziologie umană), clasa a XI-a, mi-a solicitat, din partea Editurii
Teora, un referat ştiinţific de recomandare şi acordul pentru copyright.
Două aspecte ale personalităţii autorului mi-au atras atenţia, anume preocuparea pentru
nou şi înnoire, de asemenea promovarea valorilor autentice, pe care le-am remarcat şi în textul
manualului: a – capitolele despre Anatomia sistemului nervos central şi Funcţiile cerebrale supe-
rioare, în care a citat şi reprodus idei şi imagini din cursul meu universitar; b – capitolele despre
Homeostazia bioelectrică şi Aura corpului uman, în care erau citate şi reproduse descoperiri
ştiinţifice de ultimă oră, obţinute în laboratorul Centrului de Antropologie al Academiei Române,
pe care îl coordonez. Spre satisfacţia mea, constatam că pentru întâia oară asemenea cunoştinţe
ştiinţifice puteau fi şi au fost introduse într-un manual şcolar, într-o formă accesibilă unei mase
largi a tineretului studios din învăţământul românesc preuniversitar.
„Unele sinteze apărute în presa pedagogică românească privind manualele alternative de
Biologie pentru clasele V şi VIII (aşa începea referatul meu la manualul de Biologie pentru clasa
a XI-a, oferit mie spre lectură, fiind elaborate de aceiaşi autori, manuale apreciate de Tribuna
Învăţământului ca totuşi o alternativă la celelalte manuale) par a fi o replică de înaltă fidelitate
faţă de noul curriculum de biologie (...), care pune accentul tocmai pe caracterul formativ al
învăţării (...), pe sarcini didactice de formare – la lecţie, a competenţelor (achiziţiilor) şcolare
(cunoştinţe, capacităţi şi comportamente) – pe 4 niveluri de performanţă: I, recunoaştere-repro-
ducere; II, asociere-combinare-corelare-transfer; III, rezolvare de probleme (în plan teoretic); IV,
aplicaţii practice şi implicaţii cu grad evident de creativitate, manifestate sub forma unor acţiuni
de elaborare: proiectare-compunere-confecţionare- construire etc., adică pe niveluri taxonomice
de performanţă posibile, în spirit modern şi occidental”.
Tot în anul 2001, autorul lucrării de faţă participa la lucrările unei Conferinţe Internaţionale,
„Transfer de cunoştinţe ştiinţifice – Knowledge Transfer”, organizată de Societatea „Ateneul Român”
şi Universitatea Ecologică din Bucureşti, unde ne-a oferit o demonstraţie credibilă a procesului de
universalizare a creaţiei eminesciene. În această lucrare mi-a atras atenţia profunzimea viziunii şi
metoda complexă de elaborare şi aplicare a criteriilor de evaluare a unor valori naţionale de dimen-
siune universală, – cazul Eminescu.
Am regăsit asemenea teme majore din domeniile Educaţie şi Ştiinţe literare, între mulţimea
de lucrări publicate sau comunicate, semnalate în această lucrare „auto-biobibliografică”, drept
produse de interes general şi în totală concordanţă cu preocupările majore care au dominat viaţa
cultural-ştiinţifică din diferite etape istorice şi culturale naţionale din ultimele decenii, trăite şi
abordate de autor cu responsabilitate profesională şi civică. Acest context ni-l oferă autorul în
datele unui bilanţ sec, dar simbolic prin semnificaţiile lui, privind înfăptuirile realizate timp de
peste o jumătate de secol: 74 de teme abordate în cele peste 270 de lucrări publicate, aproape 60
de teme abordate în cele 260 de lucrări comunicate, 26 de teme abordate în cele 56 contracte de
cercetare ştiinţifică, valorificate în 70 de publicaţii periodice, 60 de volume colective şi câteva
în ediţii separate, toate acestea fiind publicate în limba română, dar şi în alte limbi, apărute în
peste 70 de localităţi, dintre care peste 50 în România, 9 în Republica Moldova (Bălţi, Chişinău,
Cimişlia, Floreşti de Soroca, Hânceşti, Ialoveni şi Orhei), iar 13 – în localităţi din alte ţări (Berlin –
Germania, Cernăuţi şi Kiev – Ucraina, Hirosaki – Japonia, Istanbul – Turcia, Minsk – Bielorusia,
Moscova şi Sankt-Petersburg – Rusia, Praga – Cehia, Sofia şi Varna – Bulgaria, Varşovia – Polonia
şi Yaoundé – Camerun).
Sinteza care constituie lucrarea de faţă subsumează datele despre toate aceste lucrări, or-
ganizate ingenios şi cu rigurozitatea cercetătorului iniţiat în informatica documentară aplicată,
oferindu-ne un model de bază de date vizând imaginea propriilor înfăptuiri, exprimate publicistic
10

însă preponderent sub formă de substantive-verbe (fapte), mai puţin adjective-adverbe (opinii
la rândul lor comentate). Acest gen de sinteză documentară, de o factură aparte, despre fapte de
viaţă privată şi publică, aduce în atenţia generală o predispoziţie firească spre pragmatism şi spirit
de răspundere pentru viaţa care ne este dată să o trăim cu folos, în sensul de a construi valori,
evident fiecare pe măsură.
Lucrarea mai atestă efortul autorului de a se detaşa istoric de propriile înfăptuiri pentru a putea
prezenta public, la nevoie, cât mai obiectiv, într-un instrument de lucru de interes general, demersul
de colectare, selecţie, sistematizare, tipizare, corelare şi transfer, în aşa fel încât să permită a fi puse
în evidenţă acele date funcţionale, ipoteze şi certitudini care să determine cititorul să reflecteze asu-
pra propriilor fapte, să conştientizeze demersul procesului de devenire prin cunoaştere, implicare,
creaţie, recunoaştere şi consacrare ca aspiraţie umană firească.
Merituoasă ni se pare – în această ordine de idei – încercarea autorului de a elabora, în
premieră, un model de bilanţ editorial, care face obiectul unora dintre lucrările sale publicate, în
care promovează tipul de algoritm credibil şi incitant privind reuşita pe criterii de succes şi de
valorificare a rezultatelor obţinute, în orice domeniu de activitate, de care, de altfel, nu am duce
lipsă noi, românii, dar care în aceşti prea mulţi ani de tranziţie suntem condamnaţi la anonimat în
lipsa unui sistem naţional de selecţie, evidenţiere şi valorificare a creaţiilor valoroase din domeniile
ştiinţei şi culturii, artei şi tehnicii.
Ideea reuşitei pe criterii de succes, precum şi algoritmul de evaluare şi valorificare a valo-
rilor autentice străbate de la un capăt la altul lucrarea de faţă. În ceea ce priveşte măsura valorii
dată unora dintre lucrările proprii, autorul oferă cititorului posibilitatea de se convinge singur, pe
exemplul celor cinci lucrări de sinteză, reprezentative, reproduse în Partea II a lucrării, ca mostre
pentru domeniile Educaţie şi Ştiinţe literare şi un exemplu de îmbinare între literatură şi filozofia
spiritualităţii creştine. Aceste lucrări, ca şi altele, recomandă conţinuturi actuale prioritare, care
susţin valabilitatea şi oportunitatea aplicării algoritmului de evaluare şi de promovare a unor valori
naţionale de dimensiune universală. Totodată, lucrarea se recomandă şi ca un exerciţiu de validare
a unui demers metodologic de identificare, evaluare şi promovare a ceea ce am putea numi me-
ritocraţie ca valoare reală care, sub aspect conceptual şi metodologic, ar trebui să ne călăuzească
în predispoziţia noastră de a trăi pentru a înfăptui, de a evalua şi generaliza valorile autentice.
Altfel vom continua să ne afundăm şi să ne pierdem în ceaţa anonimatului, care înseamnă uitare,
deci necunoaştere, ce încurajează pseudoadevărul – „nu ştiu, deci nu există”.
Lucrarea induce impresia că a fost scrisă nu atât despre şi pentru sine, cât mai ales pentru alţii,
prin aceasta îndemnând cititorul la reflecţii asupra propriilor înfăptuiri, cu toate că demonstraţia
propriu-zisă se realizează pe un exemplu particular, denumit atât de sugestiv în chiar titlul neutru
de pe copertă, „O VIAŢĂ de dascăl obişnuit TRĂITĂ NEOBIŞNUIT”, dar cu efectele aşteptate.
Modelul pare a fi credibil şi stimulativ, atât pentru oamenii obişnuiţi, dar producători de valori
fie şi de nivel mediu, cât şi pentru elite înalt productive, a căror menire este nu numai creaţia, ci
şi nevoia de autoevaluare şi valorificare a propriilor contribuţii, care să conducă la îmbogăţirea
patrimoniului cultural naţional şi universal.
Prin intermediul acestui gând bun, mă adresez Timpului, Supremul Judecător, să vegheze ca
această mărturie despre „o viaţă de om al vremii sale” să fie o pildă demnă de a fi înţeleasă şi ur-
mată, iar pe căutătorii de „perle” ca bunuri cultural-ştiinţifice îi încurajez doar să întindă mâna spre
pomul încărcat de roadele risipite cu o afecţiune discretă în paginile acestei cărţi, să le culeagă ca
pe o hrană ce poate astâmpăra foamea de adevăr. Aşa cum şi autorului i-a fost de folos pilda vieţii
unui alt Om al vremii sale, Tudor Arghezi, care în tinereţe i-a stimulat speranţa în reuşită, despre
care scria (cf. Iconografia, 16–18), pe o carte a sa de „Versuri”: „Unui coleg întru frumuseţe, al
cărui nume fraged şi pur e Dumitru Copilu” (27 iunie 1962).
Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici
Bucureşti, 25 mai 2009
11

PREFAŢĂ
la ediţia I, ISPP, 1979
Licenţiat în filologie, obţinând în 1957 diploma de „Profesor. Filolog”, Dumitru Copilu s-a afirmat de
timpuriu ca o personalitate cu preocupări multiple: a debutat în domeniul matematicii, în „Gazeta matematică”,
fiind încă elev de liceu, apoi în poezie (publică poezii originale şi traduceri în perioada liceului şi a facultăţii,
în presa locală şi universitară), afirmându-se abia în perioada profesoratului în universitatea bucureşteană, în
domeniul istoriei şi criticii literare, iar mai târziu în domeniul informaticii documentare şi, mai ales în ultimii
ani de activitate ca cercetător ştiinţific, în domeniul pedagogiei comparate şi experimentale. Ceea ce carac-
terizează întreaga sa activitate de investigaţie ştiinţifică este preocuparea pentru metodă, predilecţia pentru
metodologia abordării comparate, aplecarea spre sinteze comparative în domeniile literaturii, pedagogiei
şi informaticii documentare, aceasta din urmă reprezentând un câmp referenţial de interferenţă şi osmoză.
Lucrările incluse în lista bibliografică au un caracter neomogen, în privinţa tematicii, sunt inegale ca
valoare, în schimb se remarcă prin câteva particularităţi care evidenţiază trăsături de excepţie, aparţinând
implicit autorului lor: căutarea permanentă, curiozitatea ştiinţifică, strădania continuă de perfecţionare a
formei şi metodei, zelul de a fi mereu prezent şi de a interveni activ în problemele „dureroase” ca şi dorinţa
de a contribui după putinţă la rezolvarea lor, cu răspunderea pe care şi-o asumă ca om al vremii sale.
Ca premisă a interesului pentru cunoaştere, atrage atenţia predispoziţia nativă spre a „descoperi” şi
acumula date, o cantitate considerabilă de informaţii, fapte şi idei în câteva domenii prioritare. Prelucrând
aceste informaţii după criterii determinate de o logică a faptelor – în această privinţă proiectându-şi singur
instrumente ştiinţifice de lucru (ex. SID – Sistem de informare documentară, BDEU – Bancă de date Eminescu
universal etc.) – în consecinţă a putut întreprinde studii analitice, înainte de a realiza sinteze comparative,
care caracterizează contribuţiile sale cele mai valoroase, din ultimii ani, prin spectrul tematic larg, prin
preocuparea pentru modelare, prin diminuarea redondanţei subiective şi prin concizie.
Câteva dintre încercările sale de sinteză din ultima perioadă au fost apreciate drept contribuţii la
dezvoltarea domeniilor investigate (ex. cele de pedagogie şi literatură comparată sau de informatică docu-
mentară aplicată), realizări comentate ca atare în unele publicaţii de specialitate din România (Revista de
pedagogie, Forum), din Germania (Vergleikende pädagogik), din Japonia (Revista Universităţii din Hiro-
saki), din Rusia (Editura Nauka a Academiei de Ştiinţe din Moscova), din Bielorusia (revista Litaratura i
mastaţva), din Polonia (Nowa szkola), din Camerun (Editura Centrului BREDA-UNESCO), de asemenea din
Revista UNESCO, publicaţia Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO (în limbile română, franceză
şi engleză) de circulaţie internaţională. Interesul de care s-au bucurat câteva dintre lucrările sale publicate
îl dovedeşte ecoul şi citarea acestora în studii de specialitate şi menţionarea lor în bibliografii tematice,
publicate în ţară şi străinătate.
Pentru identificarea entităţii de unitate şi permanenţă în această varietate pot fi utilizate indexurile din
Anexă. O precizare s-ar impune tot în privinţa identităţii semnăturii de care adesea a uzitat autorul, care a
manifestat o evidentă tentă spre anonimat: a – majoritatea lucrărilor literare le-a semnat cu pseudonimul
Copilin sau Copillin (adică Copil lin, provenit de la identitatea numelui real – Copil – la care s-a adăugat un
atribut temperamental – lin, liniştit, blând); a mai semnat şi cu iniţiale sau prescurtări, combinate cu inversări
(ex. D. C., C. Dumitru, Ticu Copilu, Ulipoc, Dumcop etc., unele fiind chiar nesemnate; b – toate lucrările de
pedagogie au fost semnate cu derivatul Copilu, „u” final fiind mai potrivit cu vârsta maturizării de dascăl.
Fie şi inegale ca întindere şi valoare, profilul publicaţiilor sale nu indică întotdeauna valoarea şi ţinuta
măsurabilă, ele reprezintă o circumstanţă mai mult simbolică, pentru a sugera totuşi muntele sub care s-ar
putea afla încă drumuri care să ducă – prin hăţişuri, moloz şi labirintul de galerii – spre filonul care îşi
aşteaptă încă exploratorul. Prin deducţie, acesta se anunţă a fi chiar autorul care, în plină putere de muncă,
nu are senzaţia că încheie, ci că abia începe o nouă aventură intelectuală. Dar acest drum în necunoscut se
aşteaptă parcurs, pentru a putea spera la atingerea limanului râvnit.
Prof. dr. Petre Bărbulescu,
cercetător ştiinţific principal I
Institutul de Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice
Bucureşti, 7 aprilie 1979
12

PREFAŢĂ
la ediţia II, ISE, 1994
An de bilanţ, 1994 are o semnificaţie aparte pentru autor: încheie o perioadă de viaţă activă, patru decenii
neîntrerupte. Momentul pare marcat de două cifre rotunde: 20 de ani de activitate în domeniul pedagogiei ca
cercetător ştiinţific profesionist (1974–1994) şi 45 de ani de la debutul în activitatea publicistică. Bilanţul
onorează, verifică ipoteze, formulează întrebări. Dar cât va rămâne din cât a fost? Ce va urma?
Rezultatele dobândite pe parcurs vizează în principal trei domenii de specializare (în ordinea profesării
lor: literatură, informatică documentară aplicată şi pedagogie), de asemenea câteva domenii conexe (limbă,
folcloristică, management şcolar ş.a.) şi liantul acestora, interdisciplinaritatea. Informatica documentară
aplicată şi interdisciplinaritatea au fost instrumentate în ultimii ani ca viziune şi modalitate de conexiune
între câteva domenii de cercetare şi între disciplinele corespunzătoare care se predau în învăţământ, dar şi de
aplicare a unor metode şi tehnici moderne de investigare, prelucrare şi evaluare a soluţiilor în câteva studii
de caz. Între acestea reţin atenţia două: unul preferenţial, care are atingere cu însuşi destinul culturii popo-
rului român, – procesul de universalizare a creaţiei eminesciene, altul prioritar şi oportun, – performanţele
în termeni de competenţe în educaţie.
Dacă ediţia din 1979 a biobibliografiei semnala un număr de aproape 300 de lucrări, tipărite şi comu-
nicate, indexurile din prezenta ediţie semnalează peste 400 de lucrări publicate şi comunicate (unele dintre
titlurile lucrărilor publicate sunt consemnate ca volume, câteva subsumând însă mai multe texte originale,
adaptări sau editări). Dintre acestea, 215 lucrări publicate apar în periodice româneşti şi străine, 41 lucrări
apar în publicaţii neperiodice (culegeri tematice), la 25 dintre ele existând şi extrase, de asemenea 12 lucrări
sunt publicate ca ediţii independente. Limba de bază a publicaţiilor este româna şi alte nouă limbi: franceza – 21,
engleza – 19, rusa – 3, dar şi bielorusa, germana, japoneza, maghiara, polona, ucraineana. Lucrările publicate
au abordat aproape 50 de teme de interes general, cum ar fi cele despre literatura şi pedagogia comparată,
educaţia tehnologică, managementul educaţional, relaţiile interliterare, demistificările eminesciene, sistemele
informaţionale, periodizarea evoluţiei ştiinţelor, modelarea procesului de universalizare a valorilor naţionale
(Eminescu, Creangă, Breanceaninov etc.) etc.
În perioada activităţii didactice universitare, evident, contribuţiile au fost axate pe o problematică speci-
fică specializării filologice, valorificate prin publicaţii de profil (Analele Universităţii Bucureşti, Luceafărul,
Gazeta literară, Secolul 20, Viaţa românească, Adevărul literar şi artistic, Limbă şi literatură, Romanoslavica,
Contemporanul, Steaua, Tribuna etc.). În perioada activităţii de cercetare ştiinţifică pedagogică profesională
au precumpănit contribuţiile valorificate în publicaţii de profil pedagogic, iar mai recent şi în publicaţii de
specialitate, precum Revista de pedagogie – 15, Forum – 6, dar şi Tribuna învăţământului, Universitas din
Bucureşti, de asemenea Făclia – 3, sau Revista de pedagogie şi psihologie, Revista de lingvistică şi ştiinţă
literară ş.a., care au valorificat rezultatele obţinute, în paralel, la Chişinău. În ultimele două decenii, un spaţiu
tipografic generos ne-a oferit publicaţia de circulaţie internaţională, Revista UNESCO (publicată de Comisia
Naţională a României pentru UNESCO: 18 lucrări, fiecare în trei limbi: română, franceză şi engleză, axate
pe o tematică variată, pe criteriile impuse privind specificul naţional, noutatea şi valoarea competitivă).
Cele 184 de lucrări comunicate la reuniuni ştiinţifice – locale, naţionale şi internaţionale sau la RTV – au
abordat peste 30 de teme actuale, majoritatea fiind ulterior valorificate prin publicaţii. Lucrările din categoria
celor editate sunt din domeniul informării şi sintezei documentare. Între acestea, o revistă lunară de sinteză,
Educaţie-Învăţământ, iniţiată în 1972, condusă şi elaborată parţial tot de mine (27 de numere-volume), a
reuşit să supravieţuiască timp de peste 20 de ani.
În ultimele două decenii, activitatea de cercetare ştiinţifică din domeniul socio-psihopedagogiei s-a
concretizat în 40 de teme de cercetare ştiinţifică pe bază de contract, în care au fost abordate sistematic peste
15 teme, prioritare şi oportune, rezultatele obţinute servind la fundamentarea deciziilor sau fiind valorificate
în practica şcolară şi prin publicaţii.
Revine iarăşi întrebarea laitmotiv: Ce va rămâne? sau Ce va urma? La acest final de etapă, „desaga”
experienţei o simt plină. Pare însă prea grea. Mă apasă. Se cere eliberată. În deplină putere de muncă, presimt
adierea primăvăratică a marilor sinteze, care încă se lasă aşteptate.
D.C.
Bucureşti, 1 martie 1994
13

ÎN LOC DE PREFAŢĂ
Reflecţii la ediţia III, ADDENDA, ISE, 2001
1. Publicarea unei Addenda care să completeze bilanţul activităţilor, înghesuite în ediţia a II-a a
Biobibliografiei din 1994, a fost determinată de evenimente mult aşteptate, dar ivite parcă din neant şi pe
neaşteptate, ca valuri uriaşe pe mareea vieţii.
Cel mai uluitor – trezind mândrie şi totodată un farmec odihnitor – a fost evenimentul trecerii peste
pragul dintre două milenii, II şi III, un orizont de viaţă râvnit. Din fericire, alături de alţii, am trăit aievea
acest eveniment visat, în deplinătatea forţelor fizice şi intelectuale.
Începutul unui nou an, secol şi mileniu, atât de generos în speranţe şi îndemnuri de a continua lucrarea
pe aceste meleaguri pământene, l-am putea pune sub semnul unui aforism, care în imaginea de la pagina 4
din Addenda este incrustat pe creasta unei unde unduinde pe luciul lacului eminescian: parcă nu ai făcut
nimic, dacă a mai rămas ceva de făcut. Aforismul este un îndemn la a ne trăi omeneşte şi până la capăt,
cum se cuvine viaţa cea de toate zilele.
Un alt aforism, tot cu o adâncă luare-aminte, reflectat şi el în aceeaşi oglindă a lacului eminescian din
Addenda, ne spune în grai ardelenesc: tătă zâua trece-o zi, până-i lumea n-oi trăi. Întrebarea este, cât încă
şi cum anume „voi trăi” pentru a mă putea înfăţişa împăcat, cât de cât, în faţa destinului care, cu voie, fără
voie, după şapte decenii trăite aievea înclină spre un amurg fără întoarcere.
2. La acest prag de vârstă vine şi vremea reflecţiilor: Cum a fost? Ce am făcut? Cu ce preţ s-a dobândit
ceea ce am dobândit? Urma lăsată e un semn c-am izbutit, cât de cât, să rămână ceva în urma mea: copii, o
casă, un pom răsădit sau, cum spunea Cineva, urmaşilor săi, măcar „un nume pe-o filă de carte”?
Dar pe mai departe? Totuşi, cum va fi? Învăţa-voi destul să învăţ să ştiu, să ştiu cum să pot şi cum să
fiu, ce să mai fac? Dacă dimineaţa nu licăreşte bucuria, iar seara speranţa, oare merită să mă îmbrac şi să
mă dezbrac? Ca să ştiu, e suficientă doar convingerea coborâtă din experienţă?
Răspunsuri posibile sau alte întrebări mai există, în tezaurul de fapte şi cugetări – flori ale gândirii – proprii
şi ale altora, cu atât mai mult cu cât ele aparţin mai cu seamă marilor minţi ale omenirii: „Ia nu te adapta şi
o să vezi ce păţeşti” – „Nu râde, nu plânge, încearcă să înţelegi” (Darvin); „Adevărul nu e numai rezultatul,
ci şi calea ce duce la el” (Bacon); „Învăţat e omul care nu mântuie de învăţat” (Iorga); „N-am crezut să-nvăţ
a muri vreodată” (Eminescu); „A trăi ca un nemuritor şi a lucra ca şi cum ai muri mâine” (Puşkin).
3. Aşadar, 70 de primăveri trăite e o viaţă de om, subsumând 25 550 de zile, mai bune, mai rele, aşa cum au
fost, că au fost ale mele, iar din ele, 18 250 de zile cristalizate în 50 de ani mai prolifici (1951–2001), au dat unele
roade artistice, didactice şi publicistice, bune ori nu chiar atât de bune, care însă puteau fi mult mai bune (aşa cum
arată partea cu indici, anexată): 224 (ed. II) + 32 (ca în Addenda) = 256 de lucrări publicate în 66 de periodice,
în mai multe limbi; 224 + 30 = 254 de lucrări comunicate; 45 + 7 = 54 de lucrări de cercetare contractate;
41 + 9 = 50 de lucrări apărute în publicaţii periodice şi 10 + 6 = 16 lucrări personale, editate în ediţii separate;
49 + 14 = 63 de teme abordate în lucrări publicate şi 32 + 10 = 42 de teme abordate în lucrări comunicate.
Între anii mai buni, o parte dintr-o categorie aparte sunt cei dominaţi de o anume îndrăzneală temerară,
20 de ani râvniţi de iscoditorul cercetător ştiinţific profesionist, de asemenea alţi 15 ani de dăruire ca dascăl
şi plini de iubire de semeni.
Această notă-bilanţ la Addenda nu-i un sumar de legendă, ci un calcul statistic arid, dar lucid. Au fost
consemnate aici unele contribuţii şi atribuţii, lucrări publicate sau numai comunicate pe plan local, naţional
şi internaţional, de mai mică ori de mai mare circulaţie, în lume pe oriunde, care însă pun în ecuaţie semni-
ficaţii ale unor cifre rotunde, deci, 50 şi 70.
De pildă, debutul ca elev în Gazeta matematică a rămas doar în memorie ca exerciţiu şi semn al unei
intuiţii, validate abia după 40 de ani de investigaţii într-o disertaţie despre abordarea cibernetică a unor
interrelaţii, în domeniul literar, pe plan internaţional, pentru a întări credinţa în deviza marelui emblematic,
Leonardo (Da Vinci): Orice adevăr, ca să fie adevăr, trebuie demonstrat, matematic.
În rest, ce a fost, cum a fost, cu faţa întoarsă spre Ziua cea Mare, se poate citi în continuare.
D.C.
Bucureşti, 17 februarie 2001
14

PRELIMINARII
la ediţia IV, Prut Internaţional, 2011
De ce am elaborat această lucrare? Surprins pe culmea acestui capăt de drum, marcat de o bornă cu
cifră rotundă de viaţă – 80 de primăveri – spiritul civic m-a îmboldit să mă înfăţişez public nu atât cu o „dare
de seamă”, cât mai ales cu un instrument de lucru, sugestiv şi operaţional, care să valorifice înţelesul pe
care îl poartă pentru conaţionali nişte produse intelectuale, modul în care pot fi ele colectate, selectate şi
sistematizate într-o bancă de date, pentru a le putea apoi corela, interpreta, valorifica într-o formă care să
fie de trebuinţă şi altora ca model de instrument de lucru. Aceste produse intelectuale le-am înregistrat ca
fapte de viaţă, exprimate concis, prin substantive-verbe şi nu, cum se obişnuieşte, prin opinii (vorbă multă
din adjective-adverbe) despre aceste fapte. Altfel, în condiţiile prelungitei noastre tranziţii, în loc să fie eva-
luate şi valorificate real spre binele public, asemenea fapte ar putea să fi fost sortite anonimatului şi uitării.
Aceasta este o convingere personală, care însă se reazemă pe o experienţă trăită. Voi evoca o secvenţă
din această experienţă, despre Faţa necunoscută a lui Eminescu universal, care a rămas timp de aproape un
secol doar enunţată ca entitate, dar nu şi demonstrată ca valoare, deci necunoscută până şi conaţionalilor;
aidoma Lunii, a cărei faţă nevăzută de pământeni a rămas până azi un tărâm al ipotezelor şi enigmelor. În
cazul lui Eminescu însă, după patru decenii de explorare asiduă, am reuşit să verific veridicitatea ipotezei:
dacă sunt cunoscute datele problemei, atunci se poate demonstra şi adeveri dimensiunea şi valoarea uni-
versală a creaţiei eminesciene, cu ajutorul rezonanţei universale a datelor privind varianta ei originală şi cea
tradusă, precum şi a comentariilor despre acestea în 74 de limbi din peste 200 de ţări (cf. lucrarea de sinteză,
Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale şi ştiinţifice a lui Mihai Eminescu, reprodusă ca
mostră în Partea II a lucrării de faţă).
Am evocat o ipoteză, susţinută şi confirmată de un fapt real. De altfel, întreaga lucrare de faţă este
construită pe principiul ipotezei: dacă mi-aş onora menirea (de a-mi trăi viaţa pentru a înfăptui lucruri folo-
sitoare), atunci aspiraţia umană firească de a construi, dar şi de a spera în recunoaşterea valorii lucrului bine
făcut este posibilă, însă nu atât pentru „lauda” de sine, cât mai ales pentru a-l oferi semenilor ca pe un dar
creştinesc: „dă, ca şi cum ţi-ai da ceva dorit de tine”. În rest, ar mai rămâne loc în continuare doar pentru
a consemna câteva reflecţii şi explicaţii, care să sugereze „cheia” înţelegerii a ceea ce cred că am reuşit, cât
şi cum m-au ajutat puterile ca „om al vremii” sale, în condiţiile în care, se ştie, „omul trăieşte sub vremuri”.
Aşa au fost şi vremurile trăite de mine, încă atunci, la primele începuturi ale tinereţii mele profesionale.
Voi încadra, ca într-o casetă, consideraţiile proprii pentru unii mai tineri, poate plictisitoare, pentru alţii
încărunţiţi de suspiciuni, mult aşteptate, de pildă, despre controversata realitate a anilor ’60, atunci când am
început să frecventez domeniul literar şi mă încântau primele apariţii publice.
Publicaţiile din acea vreme, poate acum privite de unii oblic, erau reprezentative, deoarece reflectau
culoarea socioculturală, deşi nu dovedeau – în viziunea actuală – o valoare deosebită, dar aveau o notă
aparte, care emană şi azi un farmec caracteristic „primelor începuturi”, un exerciţiu generos, de implicare,
de participare activă la viaţa ştiinţifică şi literară curentă, lucru firesc, dar oare pentru oricine? pentru toţi
concetăţenii? fără deosebire de vârstă şi profesiune?, poate cu excepţia celor pasivi, inerţi sau activi doar
în a consuma ori în a demola. Oare exista atunci altceva, „mai bun”? Nu exista, pentru un tânăr – în postura
căruia mă regăsesc câte puţin – predispus prin firea lui activă să se avânte în vâltoarea vieţii profesionale şi
sociale. Evoluţia mentalităţii acestui tânăr activ se poate însă observa uşor, odată cu schimbările caracteristice
etapelor social-istorice trăite pe viu.
Vizibilă, de la un număr la altul, de la o pagină la alta a publicaţiilor – ca să fac acum trimitere directă
şi la propriile publicaţii din anii ’60 – era evoluţia în timp a temelor, precum şi orientarea lor socioculturală.
Pragul anului 1964 pare evident, impunea o altă orientare social-politică, iar ca urmare abordarea altor teme,
15

identificarea altor publicaţii. De pildă, o asemenea amprentă marchează, în plan literar, în ce mă priveşte,
trecerea de la internaţionalistul Maiakovski la naţionalistul Eminescu, determinată de chiar evoluţia eveni-
mentelor curente, la care atunci au apărut reacţii corespunzătoare, din partea autorilor(ului) şi a publicaţiilor
vremii. Geniu poetic, atunci de faimă mondială, Maiakovski devenise brusc lozincardul (o carte a noastră
despre tinereţea geniului, din care câteva pagini au fost citite cu patos de actorii Cozorici şi Petruţ într-un
supraaglomerat auditoriu studenţesc, au fost aplaudate frenetic, de asemenea o altă carte despre recunoaşterea
internaţională a geniului pe baza unei anchete literare internaţionale, apreciată atunci într-o „Tabletă” de Tudor
Arghezi, ambele cărţi ulterior fiind interzise să fie publicate). Alt caz, similar, Eminescu, dovedit anterior
de Călinescu drept genial, devenise brusc naţionalistul proletarizat, doar un bun de consum propagandistic.
Ambii nu ar merita oare măcar azi un gest de reabilitare?
Viziunea retrospectivă – ca radiografie obiectivată de ochiul prezentului – vizează o rezultantă, obţinută
prin probarea unei detaşări faţă de timpul istoric trăit, pentru cei dintre noi antrenaţi atunci în tumultul vieţii
literare. Popularizarea evenimentelor literare curente, din perimetrul naţional şi internaţional, ca orientare
dominantă în deceniul ’60, consecinţă a începuturilor specifice epocii postbelice, a fost urmată de prezentarea
unor fapte legate de viaţa şi opera scriitorilor care încă mai dominau – în mod pozitiv însă – viaţa literară
românească din acest deceniu ’60 (am în vedere preferinţele pentru clasicii Gorki, Maiakovski, Esenin şi
contemporanul Fedin etc., dar nu şi pentru scriitorii de maculatură „realist-socialistă”). Pragul sociocultural al
anului de cotitură social-politică, 1964 – văzut acum printr-o detaşare istorică – a preschimbat implicit optica
vieţii literare româneşti, când evenimentele literare, care reflectau evenimentele socioculturale naţionale,
mi-au schimbat această optică asupra vieţii literare curente prin acţiuni de valorificare a moştenirii literare
naţionale (clasicii Eminescu, Creangă, Alecsandri şi contemporanul Arghezi etc.). Dovadă că a început să
se impună treptat, şi apoi să se aplice cu trecerea timpului în critica literară, cu oarecare consecvenţă, crite-
riul valoric, analiza comparativă, ecoul ca adaptare la nevoile naţionale a ceea ce era raţional în tendinţele
literare mondiale, motivele şi tipologia literară care se promovau în detrimentul sursologiei şi influenţelor,
conceptul de receptare care evolua în favoarea rezonanţei şi recunoaşterii ca fenomen literar universal, astfel
începând să se contureze preocuparea pentru sintezele literare, după exemplul marilor gânditori ai omenirii,
care de altfel au reprezentat întotdeauna un model peren demn de urmat.
O caracteristcă a începuturilor acelei vârste a tinereţii mele era accesul la publicaţiile de profil pentru
tineret. Azi îl vedem ca pe un exerciţiu util pentru cultivarea predispoziţiei native de angajare în abordarea
unei problematici literare majore, în sensul profesionalizării, care presupunea responsabilitate socială.
Aşadar, apăreau premisele evoluţiei spre obiectivare, care s-a reflectat implicit şi în preferinţe, prin trecerea
de la publicaţiile socioculturale la cele de profil profesional. O asemenea evoluţie în mare a fost similară
şi în ce priveşte domeniul educaţional, frecventat ulterior. Tot un însemn al maturizării era şi trecerea de
la prezentarea descriptivă expozitivă la analiza critică şi comparativă, iar spre final, la sinteză, modelare şi
algoritmizare legică.
Temele abordate corespund în timp real cu evenimentele, preocupările şi funcţiile deţinute, menţionate
în CV, avem în vedere principalele domenii practicate, literatură şi educaţie, dar şi liantul lor, informatica
aplicată în aceste domenii, sub forma unor consideraţii de specialitate sau studii şi sinteze comparative, în
viziune cibernetică ori instrumente de informare şi cercetare. Succesiunea, interferenţa, extrapolarea meto-
dologiei, câştigul într-un domeniu care se reflectă şi asupra evoluţiei celorlalte domenii, cum ar fi viziunea
comparativă sau interdisciplinară, modelarea, algoritmizarea.
Participarea la viaţa ştiinţifică, în principal prin intermediul unor reuniuni ştiinţifice în diferite localităţi
din ţară, indiferent de locul stabil de muncă (în principal, Bucureşti, Cluj-Napoca, chiar şi Chişinău) dove-
deşte o prezenţă activă, responsabilă, cu teme profesionale de actualitate pentru acea etapă istorică. Aceeaşi
remarcă s-ar impune şi în privinţa valabilităţii valorilor naţionale-universale, implicit locale a unor teze
ştiinţifice promovate, deoarece se bazau pe criteriile şi demonstraţiile ştiinţifice ale unui cercetător ştiinţific
16

de profesie, verificate în cadrul unor dezbateri în centre academice ca Bucureşti şi Cluj-Napoca, sau în centre
metodice ca Alexandria, Slobozia, Bacău, Alba Iulia, Galaţi, Suceava, Oradea, Târgovişte, Brăneşti-Ilfov etc.
Suportul metodologic, văzut în perspectivă, predispoziţia pentru cercetare, întărită şi confirmată spre final de
cele peste 50 de contracte de cercetare ştiinţifică, realizate, obligau deontologic la diseminarea rezultatelor,
valorificarea lor prin lucrări destinate uzului public, sub formă comunicată sau publicată.
Multe modele, sisteme, teme majore publicate au fost în felul acesta mai întâi validate social în
cadrul unor dezbateri ştiinţifice publice, de regulă în prezenţa specialiştilor în domeniu sau a beneficia-
rilor. Intenţia era de a verifica implicit realismul proiectelor, veridicitatea ipotezelor şi a conceptelor cu
care operam, de a proiecta sisteme şi modele viabile care să reziste în timp, de a experimenta algoritmi
legici (forme de analiză a datelor calitative, modele de formare, tipuri de instruire, modalităţi de evaluare
şi valorizare, cum ar fi modelarea periodizării evoluţiei istorice etc.). Unele dintre acestea, prefigurează
actualele modele, acreditate de organismele de profil, a căror valabilitate s-a confirmat în activitatea cu-
rentă didactică (de predare-învăţare-evaluare, decizie, formare iniţială şi continuă) şi de cercetare literară
(periodizarea literară, microsisteme de informare-cercetare, bănci de date). Modelele depăşite istoric au
dispărut odată cu epoca socială care le-a generat (politehnizarea, îmbinarea formală a instruirii cu cerce-
tarea şi producţia), din care însă s-au putut desprinde unele învăţăminte privind promovarea principiilor
pedagogiei pragmatice, cum ar fi principiul pedagogic fundamental, promovat şi de Piaget-Dewey – de
mare actualitate mai ales azi –„învaţă făcând”. Expunerile şi dezbaterile pe teme de actualitate, în centrul
atenţiei cu deosebire în anii ’80–’90, despre abilităţi şi competenţe, despre calităţi de personalitate, despre
profesionalizare şi eficientizare au devenit, după un deceniu, suportul metodologic al unor capitole din
cursul nostru universiar de Management educaţional, esenţializat apoi în Managementul activităţii clasei
de elevi sau în Programul acreditat, Formarea continuă a managerilor şcolari.
Publicaţiile, comunicările ştiinţifice, contractele de cercetare ştiinţifică, precum şi celelalte surse
auto-biobibliografice din Partea I şi II, dacă le evaluăm pe baza criteriului universal al calculului proba-
bilităţii matematice, rezultă că ele reflectă cu fidelitate valorile existente în realităţile cultural-ştiinţifice şi
educaţionale ale unor epoci trăite pe viu, reprezentând în acelaşi timp o înregistrare semnificativă a datelor
funcţionale din domeniul educaţiei şi istoriei literare. Privite cu detaşare istorică, aceste documente ne apar
acum în nuanţele naturale de alb-negru, nefiind lipsite însă de un oarecare farmec al stilului personal, din
care se conturează imaginea unui autor, din categoria producătorilor de valori spirituale şi materiale, iar prin
vocaţia de dascăl, în postura formatorului de formatori, permanent implicat în viaţa cetăţii, pe plan local,
naţional şi internaţional, din care se poate contura mai credibil cum a evoluat, de la începuturile neliniştitei
tinereţi iscoditoare de valori şi idealuri spre finalul maturizării stabile, de la stagiul adnotării expozitive spre
stadiul analizei şi sintezei, în cele din urmă spre modelare şi algoritmizare, general valabile, uşor adaptabile
şi de aceea diseminabile şi generalizabile. În căutarea sensului trecerii pe aceste meleaguri pământene, îm-
păcarea cu sine şi cu lumea a rămas încă un deziderat, deoarece debutantul continuu este intrigat de povara
care începe să încline verticalitatea trupului, cea care dă substanţă spiritului.
...Iar acum, pe moment, mă văd nevoit să întrerup firul Preliminariilor: trebuie să expediez urgent, prin
e-mail, în premieră la laptopul meu, textul revăzut pentru publicare al unei comunicări prezentate la Conferinţa
Ştiinţifică Internaţională, organizată la Oradea de către DPPPD al Universităţii din Oradea, textul urmând
să apară în fascicula DPPPD din 2008 al Analelor Universităţii din Oradea. Volumul anterior a inclus textul
comunicării mele, la o reuniune ştiinţifică similară, care poate fi consultat şi în Partea II a lucrării de faţă. În
rest... A mai trecut o bună vreme şi despre tot ce am reuşit să mai fac sau aş mai putea face încă sunt bine
dispus ca să comunic cu oricare dintre beneficiarii acestor daruri de suflet ale mele, la vedere şi prin telefon
0726791985, Skype prof. Dumitru Copilu, e-mail: dumitrucopilu@yahoo.com.
D.C.
Bucureşti, 26 octombrie 2009 – Bezdead, 17 februarie 2010
17

O AVENTURĂ
INTELECTUALĂ
ÎNTR-O FRÂNTURĂ DE TIMP TRĂITĂ
LA SFÂRŞIT DE VEAC XX ŞI ÎNCEPUT DE NOU VEAC XXI
BIOBIBLIOGRAFIATĂ
de
conf.univ. dr. DDG, Dumitru Copilu-Copillin
profesor asociat, Universitatea Ecologică din Bucureşti,

profesor asociat, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
din Chişinău,
cercetător ştiinţific principal, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
din Bucureşti şi Chişinău,
DDG-IBC (director general adjunct pentru Europa din partea României)
al International Biographical Centre, Cambridge University London, England
în
şi contabilizată numai din
ÎNFĂPTUIRI
timp de mai bine de
25 DE ANI: ACTIVITATE DIDACTICĂ UNIVERSITARĂ
30 DE ANI: ACTIVITATE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
60 DE ANI: ACTIVITATE PUBLICISTICĂ MULTIDISCIPLINARĂ

CURRICULUM VITAE
sau
POVESTEA VIEŢII UNUI CĂUTĂTOR DE COMORI
PERSONALIA
Născut la 17 februarie 1931 pe meleaguri clujene, în cătunul Şutu. Această aşezare
ardeleană a fost dintotdeauna locuită numai de români, urmaşi probabil ai foştilor mineri,
încă din vremurile imemorabile ale agatârşilor (popor dacic) şi ale urmaşilor acestora,
ajunşi la lucrul greu din şut în minele de uraniu, aflate la vreo zece kilometri de Şutu,
lângă Băişoara de Iara, localităţi aflate în partea de nord a Munţilor Apuseni. Uraniul
extras nu se ştie ce destinaţie avea. Au rămas însă în amintirea de poveste şirurile de
cărăuşi cu „tărhatul”, adică desaga plină cu minereul care îl putea duce fiecare pe umeri
până departe peste dealuri şi munţi la portalele cetăţii Sarmisegetuza. Se ştia numai că,
odată scăpaţi de povara sacului cu minereu, purtătorii – mulţi voluntari – nu mai sufereau
de multe dintre grelele boli, în viaţa care le-a mai rămas de trăit. Lucrătorii din mine au
venit aici din toate provinciile locuite de românii de astăzi, iar ca să rămână la lucru erau
răsplătiţi bine, fiind încredinţaţi cu promisiunea că, la o eventuală închidere a minelor,
cei mai vrednici dintre ei, care lucrau în şut, să primească, la o distanţă mică de minele
din această localitate, drept poliţă de asigurare, un teren unde să-şi ducă apoi traiul de
strictă necesitate. Memoria repovestită a istoriei vieţii lor adevereşte că, din acel teren
puţin şi arid primit, şutenii au făurit, de-a lungul secolelor, „un colţ de rai”, aşa cum s-a
păstrat în amintirile transmise din tată în fiu şi aşa cum arăta şi în vremea copilăriei mele,
începând cu anii ’30 ai secolui al XX-lea. Localitatea Şutu ajunsese atunci la o maximă
dezvoltare: avea 120 de „fumuri”, iar zona devenise mănoasă şi îndestulătoare pentru toţi,
cu lanuri şi livezi roditoare, cu un climat sănătos de deal, împodobit cu păduri de „goron”
şi mesteacăn, unde iarna era iarnă cu ger greu şi omăt mare, vara–vară, darnică cu toţi în
toamnele bogate pe la culesul roadelor. Atunci, obiceiurile moştenite din bătrâni aveau
iz de sărbătoare, însemnau prilej de înălţare sufletească, o adevărată şcoală a omeniei,
vredniciei şi a bunei convieţuiri. Această mică localitate, netrecută pe hartă, este risipită
între două coline, pe firul unui pârâu care, după ce coboară cotind alături de uliţa principală
a satului spre şes, se varsă în râul Hăjdate. Marcând marginea de nord a Ţării Moţilor,
acest râu străbate lunca satelor de pe Valea Hăjdăţii până la poalele muntelui Turzii, timp
de milenii lucrând în taină ca să-i biruiască tăria de calcar, spintecându-l în două. Astfel
s-a format şi putem admira ca pe o minune a naturii, unică în Europa, vestitele Cheile
Turzii. Şi acum le putem vedea aidoma cum se înalţă peste zările municipiului Turda ca
o strajă la marginea ruinelor unui alt portal istoric, cetatea Potaissa, nu departe de un alt
vestigiu roman, Napoca, din actualul judeţ Cluj.
Dumitru, eram al cincilea fiu al lui Copil Mitru şi Veronica, mezinul precedat de
Maria, Eugenia, Nastasia şi Ion. Tânărul Mitru, după ce îşi pierduse bunicii şi părinţii,
seceraţi de o gripă spaniolă, laolaltă cu alţi 40 de consăteni, la numai 17 ani, împreună
cu alţi tineri din sat a fost „prins” şi dus la cătănia austro-ungară, mai întâi la Bolgrad
(Alba Iulia), apoi la Belgradul sârbesc, şi de acolo pe front, ca geschiftmaister (fruntaş)
la tunari. Mitru povestea că a fost sortit să-şi conducă plutonul de tunari pe câmpul de
19

luptă din alte ţări ale imperiului, în Galiţia, Italia, Serbia, până la Graz în Austria, sfârte-
cate atunci de Primul Război Mondial. Spre sfârşitul războiului, împreună cu alţi ortaci,
români şi cehi, a dezertat de pe poziţia din Graz, iar de acolo pe ascuns furişându-se spre
ţară, mergând pe jos ori cu „ghezăşu”, trenul de atunci, strecurându-se printre străinii de
neam care, înştiinţaţi de isprava fugarilor, i-au urmărit până şi acasă. Ascuns în podul
bisericii, apoi în pivniţă la Vasilia lui Precup, însă până la urmă l-au prins şi l-au închis
la jandarmeria din Centrul de plasă, Iara, unde, ca să scape de front, şi-a bătut un cui în
talpă, iar după vindecare şi-a oblojit ochii cu buruieni otrăvitoare de l-au spitalizat peste
şase săptămâni, de unde, cu ajutorul unui sergent neamţ mai omenos, a fugit din nou,
ajungând în cele din urmă tot în sat. Dar atunci, sub autorităţile de ocupaţie, rar puteau să
apară acte de revoltă. Odată, însă, notarul ungur Kendi, un ispravnic înrăit din satul vecin,
Filea de Jos, fugărit de supuşii din satele vecine româneşti, s-a urcat în turnul bisericii
de unde a început să-i secere cu mitraliera. Până la urmă, prins de viu, l-au dezbrăcat şi
numai în izmene şi desculţ l-au fugărit peste câmpuri, să se ducă încotro vedea cu ochii
spre apusul de origine. Reacţia chintăşilor unguri nu a întârziat. Se credea că principalii
vinovaţi erau dezertorii din armată, care se înmulţiseră. Sătenii, înţelegând ce le puteau
face soldaţii cu pene de păun la cozoroc, şi-au luat cu ei vietăţile ce le aveau pe lângă casă
şi s-au refugiat în pădurile de pe Gârjoba, Buciumi şi Copaciu. După o vreme, renunţând
la ascunzişurile de acasă şi la repetatele răzmeriţe, Mitru laolaltă cu foştii camarazi din
satele vecine, la îndemnul învăţătorului Dobrin şi însoţiţi la Cluj de popa Mareş, s-a înrolat
ca voluntar în Garda Naţională, ca să-şi apere meleagurile natale cu arma în mână, dar
şi pentru „eliberarea” Ardealului, sub comanda generalului Moşoiu. La Ciucea, în urma
soldaţilor unguri în retragere, au dat peste grozăvii: gospodării devastate, femei gravide
cu copii scoşi de vii, preoţi schinjuiţi şi apoi pironiţi pe uşa bisericii, bărbaţi desfiguraţi,
unii cu mâinile în buzunarele făcute sub pielea de pe pântece ş.a. La intenţia de răzbunare
a ostaşilor, generalul ordonă: „Noi suntem creştini, nu huni! Las’că pe vinovaţi o să-i
prindem noi! Până la!...”. La Budapesta, generalul anunţă: „Am greşit graniţa! Înapoi la
Tisa!”. Acolo, după ultimele vorbe: „Am dezrobit Ardealul! Acum sunteţi liberi!”, Mitru
şi camarazii săi au făcut calea întoarsă spre acasă.
În sat s-a aşezat pentru scurtă vreme liniştea păcii sociale, dar numai până la celălalt
eveniment al Marii Uniri, trăite cu steagul la purtător, spre Alba Iulia. Însemnele Unirii
apăruseră însă cu mult înainte, şi nu încetau să dezmorţească amintirile. Ele se transmiteau
prin viu grai din tătă în fiu ca isprăvi de împotrivire la stăpânirea străină. Aşa am aflat şi
eu cum, „mai demult”, pe ascuns, femeile din sat au ţesut un steag tricolor pe care, într-o
noapte neagră şi surdă de atâta linişte păzită cu baioneta, bărbaţii Todorici şi Chimu,
într-o sâmbătă pe când se crăpa de ziuă, au arborat steagul tricolor pe cel mai înalt plop
de pe valea Hăjdăţii, lângă moara lui Ţuienu, aproape de Drumul Ţării, de unde putea
fi văzut de oamenii din satele vecine şi de toţi cei care atunci se duceau la Târgu Mare
de la Turda : „Uite, măă! Tricoloru nost. Vine România!”. În dimineaţa următoare – ca
lupii, pentru că noaptea nu îndrăzneau – au apărut soldaţii, chintăşii unguri, care s-au
vânzolit prin sat să prindă pe vinovaţi, dar dezamăgiţi de eşec, într-un târziu, au încercat
în zadar să se caţăre spre vârful plopului ca să confişte steagul – toate crăcile de sus
până jos fuseseră tăiate – în cele din urmă, sub râsul privitorilor de după ascunzişuri, au
început cu mare zarvă să taie plopul de la rădăcină. Zadarnică a fost şi după aceea furia
anchetatorilor: în răspunsurile solidare primite – „Nu ştiu!”, „Nu ştiu…” – vibra hoho-
tul mocnit al bucuriei din sufletele îmbrăţişate atunci într-un singur gând bun de viitor
în libertate. În ajunul Unirii, un alt steag tricolor fusese ţesut, de alte femei, din satul
20

vecin, Agriş, împreună cu rudele lor din Şutu, anume ca să fie purtat până la Alba Iulia,
de mână bărbătească mai hotărâtă, în frunte pornind Arion. Dar şi acesta avusese soarta
plopului de altădată: i-a fost curmată viaţa de aceiaşi paznici ai ocârmuirii. Tricolorul a
fost însă pe loc preluat de ceilalţi mulţi, care au urmat celui căzut la datorie, şi dus până
la destinaţie, Alba Iulia, iar acolo aliniat la celelalte steaguri româneşti de pe Câmpia
Libertăţii de la Blaj. Cu câtă vibraţie ne povestea tata...
După război, menţinându-se arătos şi mintos, Mitru a fost recrutat ca strajă în garda
regală. După un timp, „lăsat la vatră”, a fost numit „vicebirău” (viceprimar) în sat, dar
împovărat de nevoile vieţii şi de grijile familiei cu patru copii, în cele din urmă s-a apu-
cat de cărăuşie, în pagubă, de aceea a plecat la Cluj, unde a lucrat ca „sergent de stradă”,
apoi mai departe, „tumna” în Bucureşti, la Fabrica Titan, iar la urmă, în ajunul celui
de-al Doilea Război Mondial, s-a stabilit la ferma noilor înfiiţate Uzine Malaxa din To-
hanul Vechi–Zărneşti al Braşovului, din apropierea muntelui Piatra Craiului, la poalele
dealului Măgura, care leagă crestele Pietrei Craiului de crestele Bucegilor. Sub streaşina
munţilor cu nume de legendă, atelierele uzinelor de armament Malaxa erau ascunse în
galeriile de sub pământ, pentru ca în vreme de război să nu fie văzute de inamicul de sus.
Deasupra atelierelor de armament, o parte a terenului era ocupată de „grădina” şi păşunile
fermei agricole. Acolo, ardeleanului Mitru i-a fost remarcată sârguinţa şi priceperea încă
din timpul misiunii de a recruta pentru fabrică noi angajaţi din zona Ardealului, în
consecinţă, pentru vrednicie, fiindu-i încredinţată şefia fermei. Spre sfârşitul războiului,
când pârjolul s-a năpustit peste satul de baştină din Ardeal, Mitru şi-a adus familia la
fermă. Mai înainte familia se refugiase, împreună cu tot satul, sub poalele pădurii de pe
dealurile Muierăului şi Agrişului, ca să scape de hoţişagul şi batjocura soldaţilor unguri
în retragere. După ei au venit peste noi nemţii, în şiruri, alături de purtătoarele de arma-
ment greu şi muniţii, curând silind consătenii, cu mic cu mare, să care în spate lăzi cu
muniţii în tranşeele de sub dealul Agrişului, stabilit ca important loc strategic. De frică,
m-am ascuns sub ieslea din poiata vitelor. Într-o dimineaţă m-au găsit şi pe mine şi m-au
dus împreună cu alţi vecini la un camion. Ne-au pus în spate „lăzi cu gloanţe”, împingân-
du-ne de la spate cu baioneta până dincolo de marginea din sus a satului, de unde se
vedeau tranşeele proaspăt săpate. Nu am apucat să ne apropiem de tranşee, că vuietul
asurzitor al unui avion zburând jos deasupra noastră mi-a muiat genunchii. Aruncând
lăzile din spate, am luat-o la fugă, care încotro, eu pe valea de sub râpa lui Vasilica
Minii şi de acolo tot pe vale în jos până departe la Găvrila lui Andron, de unde am urcat
prin grădina pustie până la locul cel mai înalt al dealului, unde am auzit că se ascundeau
mama, o soră şi vecinii. Era un şanţ adânc pe vârful coastei, de unde în vremurile bune
boactărul Mojaric striga veştile către sat: „Tăăt omu s-audăăă! C-aşe o dat primariu de
ştiree!”... Acum totul părea că amuţise. Tremurând, îngrămădiţi sub o pătură în şanţul de
pe coastă, dar pândind înfricoşaţi printre crengile tufişurilor, dimineaţa, sub seninul de
pe la orele zece, pe neaştetate ne-a cutremurat un trăsnet cu tunete în rafale, iar fâşii de
fulgere mute curgeau parcă orizontal şi coborau ca să lovească cu precizie o ţintă: la
numai un kilometru de noi, exact de la marginea din sus satului, pe coasta dealului cu
tranşeele nemţilor, în doar câteva zeci de minute, totul, metru cu metru a fost sfârtecat,
sub ochii noştri, prefăcând în nor de pară şi fum pământul... „Katiuşa!”, a şoptit cineva.
Nu pricepeam ce înseamnă, dar ceva, totuşi, ne potolea frica de moarte, văzând că suntem
ţinuţi departe de foc, noi precum şi întregul sat. Deodată s-a lăsat o linişte rece, care s-a
prelungit prea mult... Ca la un semn, parcă trezit din muţenie, satul a intrat într-o mare
învălmăşeală: oamenii, ieşiţi din ascunzători, se căutau văietându-se, nemţii scăpaţi din
21

foc se retrăgeau în dezordine, fără împuşcături, rătăcind prin grădini şi mai ales fugind
pe vale în jos, unii lepădându-şi armele şi uniforma, smulgând de pe cine apuca haine
civile ca să-şi acopere goliciunea soldăţească, îndreptându-se spre cealaltă ieşire a satu-
lui, la Drumul Ţării, de unde sperau să fie preluaţi. Coborând şi noi de pe deal, am trecut
valea spre prima casă cu pivnţă a lui Iusovic. Acolo venise şi fratele, care, ascuns într-o
fundătură după o buturugă de salcie, după ce doi nemţi au trecut pe lângă el fără să-l
vadă, a ieşit din ascunzătoare, la vederea noastră încurajându-se: „Am scăpat!” Ne-am
retras pe la casele noastre, dar nopţile, ca să fim mai mulţi la un loc şi în siguranţă, ne
grupam pe la casele cu pivniţe mai adânci şi uscate. Într-o noapte, când în sat s-au putut
strecura primele trupe ruseşti, călăuzite de şogorul Gligoruţ, a sosit pe alte cărări şi Mi-
tru. Auzind că o parte din familie s-ar ascunde în pivniţa lui Ilia Mării, s-a apropiat de
ea tocmai când nimerise aici un grup de soldaţi ruşi. Se stârnise o mare zarvă: un soldat
rus, dorind să se asigure că aici nu se ascund nemţi şi unguri, cu baioneta atingând bărbiile
celor împinşi în faţă, întreba răstit: „Kak familia?”, „Kak familiaa!” Tăcere... Deodată
unul cu un topor în mână şi cu gura mai mare a început să se răstească la el: „Apăi, mă,
noi am crezut că viniţi să ne scăpaţi de nemţi şi de unguri, şi tu zâci c-ai vinit să te c...
pă noi, ...tuţi m...”. Atunci sări altul, care, pricepând ruseasca de pe front, strigă şi mai
tare: „Stai, mă, stai în loc, că rusu întreabă în limba lui rusească cum te cheamă, ca să
şie sigur că nu-s p-aici hoţii de nemţi şi de unguri!” După explicaţii, toţi şi-au văzut de
treburile lor. Dimineaţa, tata ne-a dus acasă. Au urmat zile de aşteptare chinuită. Consătenii
au înţeles că satul continua să rămână o zonă strategică. Grupate prin pădurile de la
Sălicea şi Săvădisla, trupele nemţeşti ţinteau spre tot ce mişca în sat. Mama m-a silit să
scot cele câteva oi la păscut în grădină, dar n-apucai să trec de primul pom, când am
auzit ceva care se apropia de mine cu un fâlfâit de pasăre mare şi apoi a urmat o explozie
asurzitoare. Noroc că mă găseam atunci într-o adâncitură, dar pe loc fusei acoperit de
pământul smuls la câţiva metri de mine. Schijele mi-au însângerat două degete de la
mâna dreaptă şi cotul de la braţul stâng, a omorât două oi şi a retezat puiul de măr altoit
de mine. Peste câteva zile, satul mişuna de oameni, soldaţi, maşini, tunuri. În casa noastră
cu o singură cameră s-au instalat un ofiţer şi trei soldaţi prietenoşi, noi urmând să dormim
îngrămădiţi în patul din poiată (grajd). Unul mai glumeţ, după ce i-am admirat mitra-
liera, prin semne m-a condus în fundul grădinii pe deal ca să mă înveţe cum să ciuruiesc
cu ea inamicul, adică o tufă de spini. La altul, mama s-a răstit când i-a prins o găină
pentru a o găti la cazanul din vecini, şi i-a luat ulciorul cu apă, fără să-l aducă înapoi;
pentru ea acestea erau pagube însemnate, după ce acum nu mai avea cine să ne dea măcar
lapte: bivoliţa Mişca a rămas numai în amintire. Dar am plâns cu toţii când, din luptele
cu nemţii de dincolo de sat, ofiţerul găzduit la noi a fost adus într-o dimineaţă fără pi-
cioare. Speriat de înteţirea luptelor, tata ne-a adunat pe toţi membrii familiei şi unele
rude, cu înţelegerea ca în noaptea aceea spre ziuă, după ce luăm cu noi câte ceva în
bocceluţă, el împreună cu femeile să o pornească într-o direcţie spre Buru şi de acolo la
Baia de Arieş din munţii Apuseni, iar noi, băieţii, înspre tot acolo, dar pe alte cărări. Fra-
tele şi cu mine – furişându-ne dimineaţa devreme prin grădinile de la marginea din sus a
satului, pe lângă tranşeele bombardate de Katiuşa, ca să o luăm de acolo peste dealul
Agrişului înspre Ocolişel, de acolo la Buru şi mai departe, pe drum am auzit oameni
şuşotind că tocmai atunci, după miezul nopţii, au fost prinşi de ruşi cu ajutorul consătenilor
vreo 200 de nemţi, care cu butoaie pline de benzină şi cu pompe de mare putere s-au
strecurat dinspre Rojină şi Hârtop până pe dealul lui Sâmniuăn, de la mijlocul satului,
22

care urma să fie mociorlit cu benzină şi să i se dea foc, ca să fie ars de viu cu oameni cu
tot acest nod strategic de rezistenţă din zonă. Frica şi bucuria vânzolite în sufletele noastre
ne-au iuţit paşii spre dealul Agrişului, pe cărările unde zilele trecute nişte mine au zdrenţuit
trupurile altor doi fugari, un tată şi fata lui. Ajunşi la locul de întâlnire, Baia de Arieş,
îngrămădiţi cu toţii într-un camion, am mers la Alba Iulia şi de acolo cu trenul personal
la Braşov, şi apoi până la halta Tohanul Vechi, aproape de ferma fabricii de armament
de sub sreaşina Pietrei Craiului. Aşa am fost puşi un timp la adăpost de batjocura
năvălitorilor nemţi, unguri şi ruşi, care se sfârtecau între ei spre amarul şi suferinţele
consătenilor.
După o vreme, la ferma uzinelor de armament am rămas numai eu şi tata. În căsuţa de
la fermă aveam de toate: pâine caldă, slănină afumată, ceapă, carne, lapte. Mă speriau doar
exploziile aproape zilnice din izolatoarele de lemn de la suprafaţă din apropiere, unde se
încercau focoasele şi de unde veneau veşti şoptite: „A mai murit cineva, fără lumânare”,
precum şi tragerile din poligonul de verificare a armamentului greu. Groaza mai venea
şi odată cu apariţia pe neanunţate în control pe la fermă a „generalului” director Şerbu,
în ţinută militară şi cu un bici de piele cu care îşi lovea ritmat cizmele înalte. Lucrătorii
speriaţi alergau care încotro, fiind siguri că la întâlnirea cu el vor fi plesniţi cu biciul şi
înjuraţi nu se ştie din ce pricină. Nu o dată, la zvonirea venirii lui, eu – „ilegalul pripăşit”
pe acolo – ca să mă ascund, săream în Tohăniţa, un pârâu negru ca smoala, care-şi co-
lecta reziduurile din fabrică. Era plin de cioburi de sticlă şi pietre ascuţite, cu malurile
din grădele de nuiele înnegrite, înalte mai bine de un metru şi jumătate de unde, după ce
dispărea tartorul, ieşeam cu ochii în patru, de regulă desculţ şi cu picioarele sângerânde.
Altă viaţă începuse la fabrică odată cu venirea noului director, un alt fel de om, curând
poreclit „Om de omenie”, scriitorul Tiberiu Vornicu, tatăl vestitului om de televiziune
de mai târziu, Tudor Vornicu. Şi ferma începuse să meargă mai bine. După ce a aflat că
tata Mitru era din satul vecin, Filea de Jos, în care tatăl acestui director a fost un timp
notar, acum apela mai des la serviciile bonomului gospodar de la ferma fabricii. Într-o
zi, în ajunul Crăciunului chiar a venit să se convingă cât era de priceput ardeleanul Mitru
la tăierea porcului, lăudându-i cârnaţul, caldaboşul, sânjeretiul şi tochitura ardelenească
cu mămăligă.
Acolo, copil de 15 ani, căutându-mi-se un rost, am fost dat mai întâi ca băiat de
prăvălie la vestitul băcan Băncilă din Bran, de lângă Castel. În magazia în care mă silea
să dorm, înghesuit cu un câine sub o plapumă plină de păduchi, nopţile îmi zgâriau auzul
scâncetul unui steag de tinichea, care se legăna de vânt pe turnul Castelului. Tot acolo,
însă, într-o zi de 10 mai, duminică spre prânz, s-a nimerit să privesc lung din curtea
băcanului spre o mică terasă zidită din piatră, la vreo 30 de metri mai sus de marginea
drumului ce ocolea stânca pe care se înălţa Castelul Bran. Prin faţa acelei terase, acum
fiind improvizată ca tribună, se perindau convoaie de manifestanţi îmbrăcaţi în straie po-
pulare româneşti, care cu mâinile întinse şi în tăcere salutau pe un copil în cămaşă albă şi
cu pantaloni scurţi, pe viitorul rege Mihai şi pe mama sa, regina României. Manifestanţii
treceau chiar pe lângă prăvălia lui Băncilă, dar nu le vedeam înfăţişarea, deoarece erau
întorşi cu faţa spre Castel şi cu spatele la mine... Altă dată, dus cu taraba la Târgu Mare
al Branului, deodată mă podidise plânsul, poate de urât şi de amar. La mirarea fratelui
meu, sosit aici ca neaşteptat „cumpărător”, văzându-mi lacrimile, pe loc ne-a răscolit
acelaşi gând, şi profitând de un moment de aglomeraţie, ne-am strecurat în spatele tarabei,
de unde am sărit în albia râului Valea Turcului, iar de acolo am tulit-o împreună peste
23

dealuri spre casa de la ferma fabricii. Într-un final mai norocos – aşa cum este notificat
şi în cartea mea de muncă – am lucrat un an ca muncitor necalificat, angajat pe salariu.
Atunci am fost încercat de marea bucurie a primilor bani munciţi de mine, cu care
mi-am cumpărat primii mei „bocanci”, atunci „la modă”, din piele de porc şi cu talpă de
lemn. Iarna am lucrat şi la sera fabricii, cu vestitul florar din Codlea, moş Mija, iar vara
şi toamna, la munca câmpului, sub ocara continuă şi biciul nemeritat al ursuzului vătaf
Prejmereanu. Spre sfârşitul toamnei, am început să frecventez clasa a VI-a a şcolii din
comuna Tohanul Vechi. În paralel cu şcoala, am slujit o vreme şi în biserica de lângă
şcoală, unde îmi mersese vestea de „ceasornic al satului”: pe vreme bună, pe zloată sau
omăt străbăteam zilnic câmpul de câţiva kilometri, de la fermă şi până în sat, după ce
ieşeam prin „poarta mică” din spatele fabricii, îngrădită cu gard înalt de sârmă ghimpată.
Drumul meu se termina în turla bisericii înaltă de 40 de trepte, numărate pe întuneric
cu ochii închişi. Ajuns acolo sus, începeam să bat, în ritmuri diferite, mai întâi toaca de
lemn, apoi toaca de fier, după aceea mă prindeam de o frânghie groasă ca să mă avânt
spre partea cealaltă a turlei, zvâcnind limba clopotului mare pentru a reuşi primul dangăt,
apoi altele, după care coboram spre strana înaltă de sub o cupolă imensă, unde oficiam
împreună cu preotul slujba, pentru aceasta fiind răsplătit cu o prescură, pe care în clasă
o împărţeam colegilor cu bucurie împărtăşită.
Tot de atunci port în amintire ceea ce îmi povestea tata: „Într-o dimineaţă am fost
chemat de directorul Tiberiu Vornicu, degrabă să prind caii la trăsură ca să-l ducem pe
prietenul Mihail Sadoveanu, de data aceasta la Plaiul Foii de sub creasta nordică a mun-
telui Piatra Craiului. Sadoveanu prefera să stea în faţă lângă mine. Îi plăcea cum le zic:
el mă întreba, eu îi spuneam, iar el nota tot timpul într-un carnet ce-l purta în buzunar.
Ajunşi pe platou, era deja săpată o groapă mare, umplută cu lemne de foc care ardeau
cu flacără înaltă. Pe jarul încins au pus un cârlan cu lână cu tot, dar numai după ce i-au
scos măruntaiele, punând în loc un nu ştiu ce din legume, pe care apoi l-au învelit cu
jar şi deasupra cu pământ, iar peste un ceas bun l-au dezvelit, l-au tras la o parte şi l-au
curăţat de zgură, în urmă scăldându-l cu o vadră de vin roşu. Sfârâitul ne îmbărbăta cu
un miros care îmbia pe fiecare, potrivit obiceiului, să-şi taie porţie după poftă, pe care
însă fiecare la rând trebuia să o alduiască cu poveşti, glume şi cântece de petrecere... În
grabă plecând de la fermă – îmi povestea tata cu nostalgie – de data asta numai eu am
rămas dator, mi-am uitat clarinetul şi fluierul, cu care altădată îmi făceam şi eu numărul”...
Toamna, m-am întors la mama, unde am urmat clasa a VII-a, în şcoala cu clasele
simultane I–VII din sat.
Ca mezin al familiei, anii copilăriei trebuia să-i petrec mai mult alături de mama, în
sat, unde am rămas până după război, aici cunoscând viaţa cu toate rânduielile ei: muncă
(fiecare pe potriva lui), nevoi (trăind din sursele proprii), dar şi îndestularea bucuriilor
păstrate de obiceiurile strămoşeşti din înfloritorul sat ardelean. Un farmec aparte aveau
datinele, mai ales cele cu iz folcloric – horile (cântecele), zise laolaltă cu alţii la petre-
cerile de sărbători sau, împreună cu jocurile şi claca, la şezătorile de iarnă, apoi la înce-
put de primăvară (udatul muroiului la Sânjorj) sau toamna, pe vremea culesului roadelor,
începând cu udatul curunii, la cei care recoltau primii grâul, ori pe la uspeţe (nunţi), când
horile erau împănate cu descântece vesele, zise în ritmul jocului (descântecul găinii),
mai rar când tot satul petrecea feciorii în cătănie (cu cântecul de despărţire: „Ioo mă duc,
mândră-n cătane, / Tuu rămâi şi spală haine / Şii le spală-n lăcrămele / Şi hai tu la noi cu
ele, / Dalaai, la”...). La vreo altă sărbătoare, într-o veselie, ceteraşii împreună cu
24

feciorii şi copiii treceau de-a lungul satului, oprindu-se pe la porţile fetelor bătrâne sau
tinere, dar leneşe ori „deocheate”, ruşinându-le cu cântece şi strigături satirice, care însă
erau întoarse de dincolo de poartă cu aceeaşi patimă unor feciori cu aceleaşi „păcate”.
Dar şi în zilele de lucru, mai ales horile trăgănate de unul singur, în timp ce omul trebăluia
pe lângă casă, ori la munca câmpului, la sapă, la secerat, cele cântate cu har fiind ascul-
tate cu înfrigurată plăcere: „Auzi, mă!... Ce drag cântă Nastica Creţuli!” De preţ şi cu
mare atragere era jocul (hora) de duminică şi de sărbători, împreună cu mic cu mare
ropotind după zicala ceteraşilor, la început mai potolit, ca la jocul „dinainte” bătrânesc,
mai turbat la jocul fecioresc, bătuta în ponturi, şi la urmă învârtita, noi, cei mici, pe
margini imitându-i pe cei mari. La fel jocurile din copilărie: de-a lapta (un fel de fotbal
cu minge mare din cârpe, legată cu sfoară, alergată spre porţile marcate cu două pietre),
de-a bica (dexteritatea de a arunca în sus cinci bănuţi lucioşi de piatră şi apoi prinşi pe
rând cu dosul palmei), de-a hoţii şi jendarii, de-a ţările (prinşi în cerc: numire, ghicire,
alergare, prindere, pedepsire la centru; mie îmi plăcea cum sună Anglia) etc., mai ales
de-a oina (de fală era să ştii să loveşti tare şi cu precizie lapta, o minge mică de cârpe,
să fugi „ca fulgeru” pe linie, dar să nu fii nimerit cu mingea – pe mine nu m-a nimerit
nimeni, nici la şcoala din sat, nici la liceu, aşa ajungând în echipa interjudeţeană). De
neuitat mai erau vorbele cu tâlc, mai în glumă, mai în serios, că era vară, că era iarnă,
iar începând de la Crăciun, în loc de „Bună ziua”, salutul era „Voie bună şi-o colindă!”... Pe
la colindat, mergeam în grup, până la apusul soarelui cei mici, tinerii până la miezul
nopţii, apoi de la unii la alţii cei căsătoriţi, iar spre ziuă, bătrânii, fiecare cu colindele,
urările şi obiceiurile vârstei, toate cu tâlc şi voie bună. Numai ziua se umbla cu turca
(capra), în doi, iar în grup cu Steaua, în sat şi în alte sate, şi la Anul Nou, din casă în casă,
cu Pluguşorul, toate „instrumentele” fiind realizate de noi, cu bucuria vestitorilor unui
an mai bun. Cu subînţeles erau şi „bineţele” (în sat toţi se salutau): mergând pe drum,
pentru cineva din ogradă, salutul de întâlnire era prelungit: „– Deie Dumnezo binee!...”,
„– Cu bine şi cu sânătatee!...”; avea însă întâietate stăpânul casei: „– Bună zâua, Bade
(Iuane!), da ce faci, stai şi cujeţi?” „– Ba, numa stau!”. La ocazii, după o vorbă prelungită:
„– No, mai zî odată horea aia faină!” „– Oi zâce..., no, auz’? Foaie verde de dai n-ai, /
Ia nu da să vezi cum ai...” „– Mă, nu asta, da aialaltă...” „– Bine, aialaltă: Auzî vaalea,
valea cuum răsuună, / Ş-auzî vaalea, valea cum mai suună, / Ioo cu mândraa n-oo duc
buună, / Da, io cu mândra n-oo duc buunăă. / Ş-auz’ cum mai, cum mai suună vaalea, / Ş-auz’
cum mai, cum mai suună, sună vaalea / Şi mândruuţa-mi ţiine caalea, / Şi mândruuţa-mi
ţine caaleaa...”; ori altă horă, al cărei tâlc mi-a marcat drumul vieţii: „Fiecare om pă lume
are şi rele şi bune. Să fii om cu lumea toată, da să nu aştepţi răsplată. Că sunt oameni
buni şi răi, tu trăieşte printre ei!”. Până şi una, mai aproape de zilele noastre, în sat se
povestea mai altfel: „– Mă Vasilie, mă, no, mai zî, cum o fo când ai fo la ai mai Mare
Adunare a ălor de-ai noştri ţărani, unsprăzăcemnii, zâce-se, adunaţi de Ăla în Capitală?”
„– Da cum să şie, tătă lumea ştie: în sala ai mai mare, apăi o vinit unii în faţă, şi de sus
de la trebună o zâs: Aşe..., aşe...; dup-aia o vinit alţii, şi-o zâs: Şi aşe..., şi aşe...; ş-apoi
o vinit unu mic şi a dracului ş-o zîs: Aaşe!… şi aşe o rămas!” Se mai auzea câte una şi
cu stil: „– Da, pă sară, ce-i mânca?”, „– Mămălî cu brî cu la!” „– Ba, că mie-mi place
şiecare demăgan (fiecare separat)” „– No, că bine zâci, da asta-i de t’ilin (altceva).” Dar
câte sfaturi de conduită, ca acesta: „– Mă, nu-i frumos să scuipi, măă!” sau „– Păcat mare
să scuipi pe cineva, că-ţi scuipi sufletu, mă!” (Înţelesul l-am aflat în anii din urmă: la un
nou Centru Naţional de diagnostic şi de tratament bioenergetic din Bucureşti, unde
25

analizele nu se fac din sângele extras cu seringa, ci dintr-un fir de păr şi saliva de sub
limbă, considerată cel mai complex şi preţios produs al corpului uman; de altfel, ce mai
ştiam e că saliva cu care amestecăm bine mâncarea, încât bolul înghiţit să fie ca o pastă
lichidă, uşurează transformarea alimentelor în constituenţi nutritivi; de aici, saliva scuipată
e asemeni sângelui scuipat, odată cu care ţi-ai scuipa sufletul!) Astfel de vorbe se mai
ţeseau chiar şi pe la spectacolele cu Moliére, datorate învăţătorului Vomir şi preotului
Cosma, dascălii întregului sat. Piesele erau jucate de elevi, împreună cu părinţii lor, în
sat, uneori pe scena din podul şurii lui Morescu. Ori spectacolele şcolare organizate lângă
monument, unde, de regulă îmbrăcat în costum naţional şi încins la mijloc cu primă
(panglică în trei culori), eu cu o voce înaltă şi cu modulaţii prelungite cântam solo Tri
coloori cunosc pă luumee ! şi P-al nostru steag e scris uniire…Cu totul alte înţelesuri
aveau atunci grija, curajul şi răspunderea fiecăruia, când împreună cu alţi copii, păzeam
vitele vara, adesea pe ploaie cu tunete şi trăsnete în păşunea Copaciu, plină cu meri şi
peri sălbatici, din fructele cărora iarna se făcea vestita şi preferata băutură răcoritoare
cidirul. Sau în nopţile începutului de toamnă, după seceratul holdelor de grâu, când
păşteam vitele pe miriştea cu iarbă mare şi grasă, în groapa cu jar coceam ludăi (do-
vleci turceşti) şi pere de pământ (cartofi), vorbăreţi ori tăcuţi, adesea rătăcind îndelung
cu privirile spre miraculoasa boltă întunecată a cerului sub care licăreau mari, aproape
să le atingi cu mâna, roiuri de stele, fiecare cu numele şi înţelesurile ştiute de la bătrâni,
iar dintre ele noi ne alegeam fiecare câte una, călăuzitoarea. Sau vara, ah! vara, fuga la
scăldat în micile bulboane de pe râul Hăjdate şi tot pe acolo la pescuitul cu undiţa, făcută
dintr-un ac de cusut, înroşit mai întâi în foc şi apoi întors în cârlig, prin urechile acului
trecând un fir lung de aţă din fuior de cânepă subţire, agăţat în vârful unei joarde (nuia
lungă şi groasă). Bucuria ne-o aduceau peştişorii argintii zburători: scăpaţi din acul undiţei
fără cârlig, majoritatea zburând prin aer, căzând apoi în apă, doar câteva mrene cât de-
getul ducând acasă ca dovadă că „am fo la prins de peşte”. Sau la pescuitul în doi cu
coşul împletit din nuiele: de obicei, eu ţineam coşul la marginea malului, mai pe lângă
rădăcini, iar altcineva, din susul apei, cu un drug de lemn bătea în maluri ca să sperie
peştii spre coşul meu. Odată, într-o duminică, aproape de moara Ţuienului, urmărit de
pe mal de către copiii de joacă din mai multe sate, am rămas de pomină: simţind că se
zbate ceva pe fundul coşului, am strigat: „L-am prins!” Zeci de ochi holbaţi spre coşul
meu îmi dădeau curaj, cineva a strigat mai tare: „Haidaţi, mă, că l-o prins!” Dar când am
înălţat coşul să mă laud cu prada, din apă s-a ridicat brusc un cap de şarpe sur şi mare,
legănându-se şi plesnind din furculiţa limbii, încât copiii speriaţi şi ţipând din toţi rărunchii
au tulit-o la fugă, fără să-şi mai întoarcă capul înapoi ca să mă audă şi pe mine cum ţip
mai tare la ei: „Hoo, măă! Ăstai şerpe de apă şi nu muşcă”. Normal, l-am răsturnat cu
coş cu tot în apa râului şi, făcându-i cu ochiul, l-am condus cu privirea în josul râului.
Dar nici de pescuit nu-mi mai ardea. Rămas singur, am ieşit din apă cu genunchii tremu-
rând şi clănţănind din dinţi. Într-o zi însă, când feciorii lui Dâbău, Oanea şi cu fralele lui,
au trecut prin grădina noastră, venind de la pescuitul în doi şi lăudându-se cu ciolpanii
mari şi sticloşi la vedere, dar prinşi cu plasa mare a unui minciog cu coada lungă, s-a
nimerit ca mama să mă trimită la cinci case mai sus de noi după ceva la lelea Maria lui
Dâbău. Mirosea parcă a peşte prăjit. Cum m-a văzut, Oanea a început să râdă zgomotos,
zicând: „No, hai aicea, ni!” M-am apropiat. Atunci şi-a întins spre nasul meu o mână, cu
un rac mare, roşu şi cu cleşti fioroşi. Când mi-am ferit nasul, cu cealaltă mână el mi-a
ridicat rochia să-mi vâre racul acolo... Dar racul mi-a prins cu cleştele numai poala rochiei,
eu, ţipând şi sărind, am dat să fug. În urma mea mai auzeam doar râsete şi o voce piţigăiată:
26

„Nu-ţi e ruşine, copil mare, să mai porţi rochie!...”. Ajuns acasă, am început să plâng:
„Mamăăă, auzit-ai ce mi-o făcut!??”. Fără să răspundă, mama a căutat prin lăzi şi a găsit
pe loc doar pănură (ţesătură groasă de lână) din care se făceau pentru bărbaţi cioareci-
pantaloni de iarnă. După câteva ore, pantalonii albi de toamnă-iarnă erau gata cusuţi de
mână. În loc de cureaua de azi, am fost legat la mijloc cu brăcinarul, un şnur gros şi roşu
ca să nu fiu deocheat. Vreo două săptămâni, având senzaţia că-mi alunecă pantalonii de
pe mine, îi ţineam strâns cu mâinile, de nu puteam nici lucra, nici ieşi la uliţă... Trăiri-
amintiri ce nu se pot uita mi-au rămas şi de la muncile câmpului. Vara, cu familia: mama
secera cântând, eu legam snopi fluierând, snopi-i aşezam în cruce – claia-i gata şi ne-om
duce... Treabă multă aveam, mai cu seamă primăvara: în grădină curăţam şi altoiam
pomii, săpam şi făceam straturile în care mama semăna de cu toamnă ceapă, pătrunjel şi
morcov. Acum, pe melegarul de răsad, unde începeau să se ridice şi primele frunzuliţe
de varză, la Sânjorj – când se umbla cu muroiul – puneam crenguţe înmugurite de
mesteacăn, smulse din grămada de lângă feciorul – muroiul – dezbrăcat cu solemnitate
într-o baltă a pârâului din josul satului. Crenguţele cu care era îmbrăcat muroiul fuseseră
udate şi răsplătite cu bunuri pentru ceteraşi de către cineva din fiecare casă, pe lângă care
trecea convoiul vesel. Nu ştiam atunci – am aflat mult mai târziu, când am scris manua-
lul de Ecologie – că anume crenguţele de mesteacăn înmugurit omoară toţi dăunătorii
din stratul cu răsad. Tot contra dăunătorilor, vara tratam cartofii cu „zeamă-de-Colorado”:
gândacii-de-Colorado strânşi în borcan îi ardeam, iar din cenuşa lor amestecată în apă
fiartă şi cu o altă cenuşă, de lemn ars, făceam zeama cu care stropeam cartofii, cu efect
sigur pentru cel puţin zece ani. Toamna culegeam din grădină „prunele grase”, dulci că
nu puteai mânca mai mult de două, din care se făcea vestitul jinars (ţuica/palinca de
prune), iar din „prunele bistriţe” se făcea silvoiţă (magiun) ori erau uscate ca şi corobeţele
(felii de mere-pere), înşirate pe aţă sub o streaşină ori întinse pe grădele de nuiele. La
păscutul mieilor de Paşte, eram răsplătiţi cu păscuţă şi ouă, pe care unii mai isteţi le
înmulţeau: când ciocneam ouăle, le câştigam pe cele sparte, dacă ştiam să le preparăm
pe ale noastre, adică să le ţinem mai înainte, „de cu seară până dimineaţa”, în anume
muşuroaie de furnici roşii, numai de sub dealul Agrişului, al căror acid formic le întărea
coaja. Era o adevărată sărbătoare de primăvară împreunatul (zâmbra) oilor (separarea
mieilor de oi şi măsuratul laptelui, iar la urmă – petrecere cu joc şi voie bună), urmat la
rând de mulsul oilor la staul (stână aşezată pe inimaş-hotar nelucrat o vară ca să se
„odihnească” pământul), alesul untului şi urdei, prepararea balmoşului, dospitul la soare
a caşului din care se făcea vestita brânza frământată de „ghiob” (putină), toate cu un gust
nemaiîntâlnit de atunci. Să nu mai zic de pohta de a mulge seara şi dimineaţa pe Joiana,
vaca albă cu pete roşii sau altădată pe bivoliţa Mişca, ambele de o sensibilitate şi prie-
tenie rar întâlnită chiar la vieţuitoarele superioare, dar mai ales de a le bea laptele proaspăt
muls, cald şi cu spumă, la noi acasă ca şi în tot satul, niciodată şi de nimenea fiert vreodată.
O adevărată ceremonie era tăiatul şi preparatul mielului de Paşte sau a porcului la Crăciun,
urmat mai târziu de tradiţionala înfruptare cu cârnaţi şi slănină, afumată şi îngheţată în
podul casei, aduse şi puse pe masă lângă o pită mare cât roata carului, caldă, proaspăt
scoasă din cuptorul de pâine pe vatră, „udată” cu mare cinste de cei mari, cu ţuică fiartă
pe zahăr ars şi chimion, iar de cei mici, cu lapte de bou (compot din prunele uscate
toamna). O stare de înălţare sufletească de sărbători ne dăruia obiceiul spălatului cu săpun
de casă peste tot corpul, uneori în ciubăr, sâmbăta, anume până la apusul soarelui, şi asta
ne da o mare încredere în noi: a doua zi, curaţi trupeşte, îmbrăcaţi în haine curate, albe,
înflorate cu cusături şi legaţi la brâu şi peste umăr cu o primă („panglică în trei colori”),
27

iar peste toate, o aleasă ţinută şi purtarea cuviincioasă de totdeauna. Chiar modul de a
gândi, de a lucra, de a hori (cânta), de a colinda şi de a ne bucura, cred că era mai altfel,
de o armonie şi preţuire mai mare decât la cei din satele vecine, sau din alte zone: o
îmbinare originală de o aleasă frumuseţe a celor trăite profund cu cele moştenite de la
strămoşi, altădată veniţi aici, în Şutu, de pe toate meleagurile locuite de neamul românesc.
Poate şi aşa se explică vestea-povestea că acest cătun, cea mai mică şi mai nevoiaşă
aşezare din zonă, a ajuns să fie un fel de centru spiritual, până azi singurul care a ridicat
un monument, încă în 1935, în memoria celor căzuţi la datorie în Primul Război Mondial.
Aici am iniţiat şi organizat cu decenii în urmă şi întâlnirile fiilor satului, prilej de cinstire
obştească de către toţi locuitorii din satele vecine, cu ocazia revenirii pe meleagurile natale,
ca mare arătare, a celor peste o sută de şuteni „şcoliţi”, majoritatea cu studii superioare,
profesionişti în mai toate domeniile, plecaţi din sat spre toate zările şi zonele ţării şi ale
lumii. Ultima întâlnire a fiilor satului, din 9 mai 1985, a fost o sărbătoare aleasă întru
amintirea eroilor consăteni nu numai din primul, dar – lucru riscant atunci – deopotrivă şi
a celor căzuţi mai cu seamă în al Doilea Război Mondial. Pentru pomenirea întâia oară a
celor din urmă, în număr de 13, între care era şi unchiul meu, fratele mamei, învăţătorul
satului, Claudie, căzut la Cotul Donului, dar şi Tănase, soţul mătuşii Mina. Aceasta, la
vestea morţii bărbatului ei, în loc să bocească, s-a întors către vărul Vasilica de numai 12
ani şi i-a poruncit: „Amu numa tu ai rămas bărbat în casă, pune mâna pe zbici şi treci la
coarnele plugului...”, după aceea, cu înţelepciunea de pe urmă, a zis: „Ehei..., tătă zâua
trece-o zi, până-i lumea n-om trăi!”. Pe monumentul proaspăt îngrădit cu gard de fier
forjat, le-am pus celor căzuţi „la datorie” o placă de marmură albă, având pe ea numele
lor scrise cu litere aurite, iar în vârful monumentului o cruce restaurată, lângă monument
sădind doi puieţi de tuia ca lumânări, şi la mijloc o salcie plângătoare. Atunci, la monument
consătenii au rostit cuvântări de aducere-aminte pentru cei rămaşi doar în amintire, iar la
urmă şi eu am rostit un cuvânt pe tema întrunirii – „Eroi au fost, eroi sunt încă” – după
care elevii şcolilor din satele de pe raza comunei şi-au început programul de recitări şi
cântece patriotice cu tradiţionalul imn de suflet, Pe-al nostru steag e scris unire!
După serbarea de cinstire patriotică, a urmat obişnuitul parastas anual de Ziua Eroilor,
mai întâi la monument, apoi, ca de sărbătoarea creştinească Ispas, pelerinajul sătenilor cu
praporii în frunte spre crucea din hotar – la răscrucea drumurilor care duc spre Fântânele,
cu cea mai bună apă pentru oameni, şi Copaciu, cu cea mai bună hrană pentru vite. Aici
s-a săvârşit slujba tradiţională pentru ploaie şi roadele anului. Mai târziu, în clădirea încă
arătoasă a fostei şcoli – anterior ridicată cu sprijinul copiilor plecaţi din sat la înalte şcoli,
care au ajuns să lucreze şi pe la Ministerul Învăţământului, din lipsă de copii de vârstă
şcolară fiind transformată în cămin cultural – am sărbătorit pe viu eroii încă în viaţă, acum
nişte îmbătrâniţi bolnavi şi uitaţi de soartă, însă cu bucuria licărind în ochi şi cu cicatrice
la vedere. În rândul întâi au stat: 1 – infanteristul cercetaş, Vasilia Chioanchii, unul din
micul grup de 6 eroi care, cu piciorul şi abdomenul sfârtecate de schije, a reuşit în cele
din urmă să arboreze tricolorul românesc, alături de steagul roşu sovietic al celorlalţi
cinci, pe ultimul bastion al rezistenţei germane – Praga, 1945; 2 – caporalul Vasile a
lui Mihăilă, care, rănit în luptele pentru izgonirea din Debreţin şi Miskolc a trupelor
germane şi hortiste, a fost îngrijit de fraţii unguri, şi drept recunoştinţă l-au ajutat cu de
toate ca să se vindece şi să se întoarcă sănătos acasă; 3 – Găvrilă a Beatului, sergentul
vânător de munte, care a rezistat până la Berlin, de unde, după operaţia de „curăţare”, s-a
întors acasă sănătos şi cu raniţa plină de decoraţii. În rândul doi au stat veteranii scăpaţi
cu viaţă din luptele purtate pe meleaguri ruseşti şi româneşti: Găvrila Şetroaii, Iuănu
28

Neamţuli, Găvrila Băieşuli (în 1918, ei au participat şi la Marea Unire de la Alba Iulia),
Vasilia Anişoarei, Artimonu lui Artimonuţ, Iuănu Băieşuli, Iuănu lui Ilie, Iuăn din Deal,
Uănucu Crăcăiesi, Iosuvicu lui Iosuv.
Dar pentru că sărbătorirea la biserică, la monument şi la căminul cultural nu a fost o
obişnuită întrunire de cinstire a „preaiubitului conducător”, activişti, securişti şi alţii cu
sufletul vândut, infiltraţi pretutindeni, pândind din umbră, „peste noapte” mi-au fabricat
un dosar compromiţător (cu reclamaţii în termeni specifici epocii despre „manifestarea
reacţionară, antistatală”, condusă de mine „cu prapori în frunte”...), şi după trei zile pus
apăsat în faţa mea de către secretarul cu probleme organizatorice al centrului universi-
tar de partid Cluj-Napoca, prof. univ. A.N., pe baza căruia, în aceeaşi zi, secretarul de
partid, preşedintele de sindicat, decanul Facultăţii de Drept şi un prorector, toţi de la
Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde lucram atunci, m-au „prelucrat”
la sediul de partid al universităţii, au emis o dispoziţie oficializată de a mă condamna
la doi ani de arest la domiciliu, cu lipsirea de drepturi cetăţeneşti şi profesionale. Una
dintre primele pedepse mai dureroase a fost interdicţia de a participa la cel de al II-lea
Simpozion Naţional de Creativitate şi Creaţie, organizat la Buşteni, pentru a-mi prezenta
textul comunicării „Un model proiectiv de periodizare a istoriei ştiinţei”, lucrare cu care
am obţinut anterior, la Iaşi, locul trei la un concurs naţional de creativitate şi creaţie (cf.
mai jos: I. cap. III, 3, poz. 98, 104; 1, poz. 165). Interdicţiile au fost ulterior atenuate de
obligaţiile de deplasare doar la acţiunile ştiinţifice, pe care le aveam planificate în planul
sectorial şi naţional de cercetare.
Viaţa trăită cu dăruire pe meleagurile natale, dar şi printre străini, mi-a fost călăuzită
de înţelesul vorbelor moştenite din tată în fiu de la înţelepţii satului, a căror pildă m-am
încumetat s-o urmez, răspunzându-le acum, la această răspântie de drum, astfel: am
sădit (un pom), am construit (un cuib de casă), mi-am făcut un rost (în meseria aleasă,
îndeletnicită prin limbajul literaturii şi al educaţiei, în care am surprins caracteristicile
dezvoltării durabile şi am adăugat câte ceva pe potrivă la valorile timpului trăit) pentru
a fi împăcat sufleteşte că las un dram de moştenire urmaşilor mei, fiii (Oana, Ticu-Seve-
rin, Raluca şi Dumitru-Adrian) şi fiii fiilor mei, naturali (nepoţii Ionuţ, Mihai şi Maria)
ori nepoţii de fraţi (Olga şi Finica) sau nepoţii prin alianţă (Alexandra şi Teodor-Vasile)
ca şi tuturor fiilor mei adoptivi din şcolile ţării şi ale lumii. Pentru că, mai întâi, ei
mi-au găzduit sau îmi vor prelua, în cele din urmă, direct sau indirect, sămânţa înţelesului
tuturor strădaniilor, îndemnurilor şi proiectelor puse în act ca şi rezultatele dobândite în
timp cu trudă şi nemărginită dăruire. La vârsta sintezelor, cu resursele pe care le mai am,
mai stărui încă la opera colectivă de zidire a Marelui edificiu cultural naţional, călăuzit
doar de dragostea cea de pe urmă, necondiţionată, care tocmai de aceea nu cere şi nu
aşteaptă nimic.
Domiciliul actual, pe aceste meleaguri pământene, se află de drept la o răspântie,
între vară şi iarnă: într-o parte, o mai recentă reşedinţă, de refugiu şi revigorare într-o zonă
subcarpatică, la Bezdead de Dâmboviţa, în care – simbolic, iniţial într-o fostă căsuţă de
lemn de o sută de ani, acoperită cu şindrilă, refăcută, lângă un pârâu şi o grădină ecologică
mănoasă – am restaurat resursele şi visele ludice ale copilăriei mele de ardelean neaoş
şi, în altă parte, celălalt loc de domiciliu, în timpul iernii, stabil, de lucru, de cutezare
productivă şi binecuvântat de robusteţea sănătăţii, încă animat de bucurii şi speranţe, în
Bucureşti, cu ultima carte de identitate pe strada Aleea Dealul Măcinului, nr. 1A, bl. 452,
sector 6 • telefon., 0726791985 • E-mail, dumitrucopilu@yahoo.com.
29

STUDII
 Studii preuniversitare:
• 7 clase primare (1939–1946), urmate în cătunul Şutu, plasa Iara, raionul Turda-
Arieş, iar clasa a VI-a în comuna Tohanul Vechi, judeţul Braşov. De neuitat sunt aminti-
rile din sat. De la mama am învăţat poveţele desprinse din cele mai fermecătoare basme
româneşti, precum şi din întâmplările cu tâlc din viaţa ei şi a consătenilor, la fel din
cântecele de strană pe care le cânta moşu (bunicul Creţu, cel cu plete albe şi mustăţi albe
şi lungi, răsucite sub un obraz îmbujorat, ca dintr-o icoană), cantorul bisericii pe care –
după plecarea lui în ceruri – l-a înlocuit mama; pricesnele ei cu modulaţii prelungite,
cântate la biserică şi acasă, le mai port în amintire şi le mai zic uneori, mai ales pe vocea
a doua: „La rââul Vaaviloonuuluui, acooloo am şezuut ş-aam plââns...” sau „Ridicaa-mi-
vooi ochii meeii la Tiinee, de uundee va veni ajutoooruul meu. Aajutooruul meuu dee
la Duumezeu, Cel cee a făcut Cerul şii Păămâântul”... La asta reflectam cu mintea mea
de copil, la fereastră, dând la o parte crenguţele florilor roşii de muşcată, ca să privesc
pe alţi copii cum se joacă pe afară în primăverile timpurii: „– Că-i frig şi te murdăreşti,
lasă-i pe ei să se tăvălească în thină (noroi), cât or mai putea”. În iernile lungi, în afară
de sfaturile cum să fiu „econom”, mama nu mai zicea mare lucru, nici nu mă mai ocăra;
îmi vorbea puţin şi cu tâlc, mai mult prin cântece, tărăgănate cu glas subţire ca firul de
fuior pe care-l torcea cu îndelungă răbdare, iarna, lângă cuptoraşul încălzit cu coceni
(ciocani sau ştiuleţi de porumb), iar eu îngrămădit, pe scăunaşul de lângă lada de haine,
cu picioarele învelite în cioci (ciorapi împletiţi din fir gros de lână), ca să nu mă tragă de
la podeaua de pământ presărat cu ţârfă (nisip mare şi galben), cu bucurie nespusă îmi
făceam lecţiile, scriam şi citeam la lumina lămpii, iar la urmă puneam în pat cele două
cărămizi încălzite pe plita cuptorului, ca să ne ţină de cald la amândoi sub ţol (pled ţesut
din lână de oaie), unde continuam să mă bucur de cele trăite ziua, cu gândul că a doua
zi mai aveam multe de învăţat... La şcoală, de la prima învăţătoare am învăţat să scriu
în alb cu stilul (condei de grafit) pe tăbliţa neagră (tot de grafit) şi să-mi şterg cu o cârpă
greşelile şi tot ce nu mai era de trebuinţă. De la dascălul Vomir am învăţat înţelepciunea
de a face zilnic o faptă bună (prima, am curăţat de iarbă şi nămol izvorul de la Fântâ-
nele cu cea mai bună apă din hotar, la care mergeau anume consătenii cu ulciorul după
apă). De la Tăsica (Anastasia Chedric), învăţătoarea refugiată din Basarabia, am învăţat
istoria neamului, multe săptămâni înlocuind-o la lecţie, adică la predarea simultană în
clasele I–VII. În clasa a VII-a, neavând manual de matematică, după care să mă pregătesc
pentru examenul de absolvire, învăţătoarea a aflat că ar exista unul în Şchiopi, un sat de
peste dealuri, unde nu am fost niciodată. Am plecat îndârjit în căutarea lui. Găsind satul
şi şcoala, elevii de acolo m-au primit, în curtea şcolii, la lucrul lor de mână (uitându-mă,
am învăţat pe loc împletituri din pănuşi de cucuruz). Învăţătoarea, aflându-mi nevoia şi
dorinţa, mi-a împrumutat manualul pentru patru zile, pe care l-am citit în trei zile, cât
să-l ştiu pe de rost. La examenul de absolvire a clasei a VII-a din Centrul de plasă Iara,
am întârziat (am pornit dimineaţa de cu noapte să înfrunt cei 7 kilometri pe jos, împreună
cu învăţătoarea mea, oloagă, pe cărări şi drumuri noroioase, peste dealuri). Începuse exa-
menul în scris la matematică. Doamna învăţătoare a început să plângă, pentru întârziere.
Ne-au acceptat, în cele din urmă. Am refuzat însă primul bilet de examen: „– Da’ ce, vă
râdeţi de mine, îi pre uşor...”. „– Dar ce ai vrea, domnule elev?”, îmi zice zâmbind şeful
comisiei, acum inspectorul de plasă, Vomir. „– Unul mai pe potrivă de greu, de exemplu,
trunchiul de piramidă, că şi aşe îs pre multe grămezi de piatră în forma asta neîmprăştiate
pe drumurile pline numai cu thină. Sau trunchiul de con, că...” „– Bine, bine, rămâne
30

trunchiul de piramidă!” M-am aşezat în fundul sălii. Am rezolvat repede problema, am
predat foaia, fiind însă îndemnat să mă întorc la loc. M-am trezit curând cu o grămadă de
elevi lângă mine, sub privirile îngăduitoare ale examinatorilor: „– Ce-i acolo?” „– Îmi
cer explicaţii!” „– No, bine, bine...”. În pauză aveam deja prieteni, dar tot de la ei şi pită
cu slană şi cocoradă (plăcintă cu brânză şi mărar). A treia zi s-au comunicat rezultatele
în faţa întregii adunări. Şeful comisiei, inspectorul Vomir m-a numit pe locul I şi m-a
lăudat, atunci, dar după câteva zile a venit şi în sat, să le zică la toţi cum sunt şi că ar fi
bine să mă dea mai departe, la şcoală. Venind anume în sat pentru mine, învăţătorul
Vomir m-a găsit pe vale, desculţ, căutând cochilii cu melci şi bdicaşei (nişte bănuţi ro-
tunzi şi lucioşi) cu care noi, copiii, ne jucam de-a bica. În faţa vecinilor care s-au adunat
în jurul fostului învăţător, îndrăgit de toţi sătenii, în pofida stăruinţei lor de a-l convinge
să rămân în sat, măcar popă să mă fac, ca să aibă şi ei „pă cineva” cu care să se fălească,
el m-a îndemnat cu voce tare „să fug” din sat, oricum este sărăcit, împuţinat de oameni
şi împovărat de necazurile ce se aşteptau după colectivizare. Stăruia: „– Băiatul ăsta să
meargă mai departe, la şcoală, deşi-i cam înaintat în vârstă, da nu-i bai, că-i mai copt la
minte!”
De altfel, examenul de absolvire a şapte clase, practicat numai în şcolile săteşti, mi-a
dat curajul de a cuteza să-mi înfrunt destinul, continuându-mi şcoala printre străini. Primul
gest: am lăsat sapa, furca, plugul şi pe Joiana cea bălană, mi-am umplut buzunarele cu
pită şi brânză şi, lăcrimând pe umărul mamei, am pornit de unul singur în lumea mare:
primul drum, 25 de kilometri pe jos, pe scurtătură prin Făgădaie şi Indol, ocolind Cheile
Turzii, spre capitala de raion, Turda. Acolo, după vreo săptămână de pregătire după o
programă şi manuale de împrumut, am dat examen la mai multe materii pentru clasa I de
liceu. A treia zi după ce l-am luat, la îndemnul directorului matematician, E. P., am mai
dat încă un rând de examene, la alte materii, astfel m-am trezit în clasa a II-B a Liceului
„Regele Ferdinand”, de la care am păstrat, sub nr. 890 din 28 iunie 1947, o Diplomă,
prin care mi se conferea Premiul III, pentru sârguinţă la studii şi bună purtare.
• 11 clase de liceu (1946–1951) la Liceul „Regele Ferdinand”, devenit Liceul de
băieţi, redenumit ulterior Liceul teoretic „Mihai Viteazul”, iar mai târziu Liceul indus-
trial „Mihai Viteazul”, însă datorită prestigiului de şcoală ardeleană de elită, menţinut
timp de aproape un secol, în anii din urmă şi-a dobândit statutul de Colegiul Naţional
„Mihai Viteazul” din municipiul Turda, judeţul Cluj. Această renumită şcoală de elită
din Ardeal, în 2009 a împlinit 100 de ani. Liceul l-am urmat fără întrerupere, dar cu
încă un salt în ultimele clase, două clase într-un an, permis datorită reformei din 1948
şi a vârstei înaintate. Modelul uman şi profesional al dascălilor de română, Iosivaş, de
ştiinţele naturii, Cristea, de matematică, Pascu, de fizică şi chimie, Botezatu, precum
şi al întregului corp profesoral, de elită, mi-au marcat destinul, într-un climat şcolar de
excepţie, care a stimulat pe toţi cei 46 de elevi, colegi de clasă, absolvenţi să reuşim din
prima încercare la instituţiile de învăţământ dorite. Unul reuşise totuşi în al doilea an,
pentru că „fluierând în biserică” l-au înfundat „la răcoare”, dar la întâlnirea de 25 de ani,
cine avea funcţia şi salariul cel mai mare? Tocmai el! După un sfert de secol, întâlnirea
reînvia amintirile trăite: spiritul de competitivitate la lecţiile aplicative şi experienţele de
laborator, atractive şi folositoare în viaţă, pilduitoarele ore de dirigenţie, îngrijirea parce-
lelor din grădina botanică a şcolii, ierbarul cu plante rare şi mulajele pentru muzeul şcolii,
caricaturile colegilor şi grafica artistică din caietul meu de Ştiinţele naturii, înfăţişând
regnurile, subregnurile, încrengăturile şi clasele de vieţuitoare, la care se adăugau
concursurile, activităţile la cercurile pe materii, întrecerile sportive, serbările şcolare şi
31

excursiile ca „activitate didactică” (la Detunata, Goronul lui Horea, Cheile Turzii, ceta-
tea Potaissa etc.), dar şi mult aşteptatul bilet de voie de la internat pentru ora liberă de
plimbare de după-amiaza zilei, în uniformă cu număr matricol pe braţul stâng şi chipiu
cu cozoroc, în centrul oraşului, pe corso (trotuarul din centrul oraşului pentru elevi), cu
chipiul ridicat la salutul „Bună ziua, dom’le Profesor!” şi răspunsul, de pe celălalt corso
(trotuar pentru profesori), cu pălăria condusă cu plecăciune: „Reţiproca!”... Răscolesc
trăirile pe viu şi primele semne ale democraţiei – dreptul elevilor de a fi reprezentaţi la
şedinţele consiliului profesoral, reînvierea unor tradiţii cum ar fi „Tabloul absolvenţilor”,
balurile (reuniunile „tovărăşeşti”) cu colegele de la Liceul de fete, în prezenţa părinţilor
şi a profesorilor, tot împreună şi la banchetul de absolvire, sau intrarea la spectacolele
de la Teatrul de Stat, pe furiş, prin locuri ştiute numai de noi, prezenţa cu creaţii literare
la cenaclul orăşenesc, acţiunile de muncă patriotică, defilările prin centrul oraşului în
fruntea colectivului şcolar la sărbătorile naţionale, dar şi teroarea excluderilor celor
„înfieraţi” pe banca acuzaţilor etc. De neuitat au rămas mai ales întâlnirile periodice ale
colegilor absolvenţi, cu strigarea apelului la improvizata oră de dirigenţie, cu raportarea
realizărilor individuale, cu evocarea unor momente mai deosebite din anii de liceu, care
ne-au marcat viaţa, urmate de întâlnirile cu generaţia actuală de elevi şi profesori (or-
ganizate toate de mine), au reprezentat momente de revigorare spirituală, amintiri care
ne-au dat puteri noi să răzbim mai departe. În clasa a III-a, la întoarcerea de la o acţiune
de muncă patriotică (liceul nostru a fost primul care s-a prezentat la refacerea Fabricii de
Ceramică, devastată înainte cu o noapte de un incendiu provocat, zis „sabotaj”), colegul
din clasa a IV-a, I. C., cu care locuiam în gazdă şi împărţeam merindele şi singurul pat,
de dormit, vestit pentru cunoştinţele lui de matematică, într-o zi mi-a dat să rezolv nişte
probleme din Gazeta matematică, supliment pentru elevi. În joacă, le-am rezolvat pe
loc. Mirat de dexteritatea mea, tot el le-a expediat revistei de matematică la Bucureşti.
După un timp, primesc Gazeta, cu numele meu parcă zburdând deasupra problemelor
rezolvate de mine, împreună cu lauda colegului pasionat de matematică şi cu felicitările
directorului profesor de matematică. Astfel s-a petrecut debutul meu la matematică
(oare acest debut era interfaţa unui alt debut, în matematica aplicată, despre „Abordarea
cibernetică a relaţiilor interliterare europene”, tema disertaţiei mele de doctor în filologie,
susţinută după patru decenii la Universitatea din Bucureşti?). La întâlnirea de 25 de ani
a absolvenţilor liceului, împreună cu fostul coleg I. C., devenit director al celei mai mari
Fabrici de Ciment, de atunci, din sud-estul Europei, cu sediul în Turda, ne-am amuzat de
acele momente de „joacă la matematică” din anii de liceu.
Viaţa social-politică şi culturală postbelică tumultuoasă, animată de năzuinţele ro-
mantismului social din anii de liceu, nu mi-a fost lipsită de grijile traiului zilnic: drumul
de 25 kilometri până la Turda, străbătut de mama sub povara desagilor cu lapte, pere de
pământ (cartofi), un bruş de caş şi câteva ouţe; grija întreţinerii la gazdă din banii surorii
mele ajunsă casieră pe un autobuz din Turda şi ulterior solistă în formaţia locală de muzică
populară; sprijinul moral şi pilda de atunci şi de totdeauna la şcoală şi în viaţă a fratelui
mai mare, tot atunci bursier în ultimele clase ale Liceului Comercial din Turda. În acele
împrejurări am fost nevoit ca să meditez elevi dintr-o familie înstărită, dar mai mici ca
mine, pe mâncare şi îmbrăcăminte, pentru a-mi uşura întreţinerea „la gazdă”. În a doua
iarnă, îngrijoraţi de hăinuţele subţiri, care ţineau frigul sub ele, ai mei – pare-se că sora,
mama, tata, fratele – au pus mână de la mână şi mi-au dat bani să-mi cumpăr palton. În
drum spre prăvălie, mi-a ieşit în cale aceeaşi librărie la care mă abăteam, din când în
când. Din raftul de sus mă privea direct în ochi, a câta oară, acelaşi chip de sfânt tânăr şi
32

ferice de pe o copertă mare. Am luat volumul, l-am deschis. Acelaşi grai dulce, aceleaşi
vorbe de poveste: A fost odată ca-n poveşti, / A fost ca niciodată... În mână ţineam strâns
o suma de bani, care se potrivea cu cea trecută pe copertă. Pe loc m-am uşurat de povara
lor şi am plecat spre casă ţinând sub bărbie cartea cu povestea lui Eminescu. La zece
paşi mai întorceam o foaie. Ajuns acasă, eram îmbujorat, pe semne de căldura emanată
de farmecul povestirii. Asemenea vrejului de fasole din altă poveste, atunci năzuiam spre
un reazem pe care să mă înalţ...
A urmat însă viaţa severă de „internist” şi înghesuită de responsabilităţile dure,
încredinţate fiului – pragmatic şi cumpătat – de ţăran, în privinţa organizării vieţii şcolare,
precum şi în reprezentarea intereselor elevilor în consiliul profesorilor timoraţi de aspri-
mile unui climat derutant, în care am încercat în toţi anii de liceu, fără întreruperile la
modă, să păstrez un minim de echilibru socio-educaţional, alături de silinţa de a învăţa
să ascult ca să înţeleg, să ştiu ca să ştiu să fac mai bine ce fac şi să fiu eu însumi, toate
maturizându-mă prematur, stimulându-mă să învăţ din toate, cât anume şi cum să trudesc,
la şcoală şi vara în sat, cum să învăţ să citesc ce mi-ar fi de trebuinţă, şi nu orice, cum
să comunic ca să mă fac înţeles de cine vrea şi poate înţelege, cum să mă exprim mai pe
înţeles prin viu grai ori în scris, chiar să public, să visez, să aspir la continuarea studiilor,
mai departe, la şcoli înalte.
 Studii universitare:
• Institut de limbi străine – Bucureşti. Ajuns aici fără vreun sprijin material sau de
altă natură, încurajat doar de îndemnul fratelui deja student, am luat drumul capitalei ţării,
să urmez mai întâi cursurile atunci gratuite de pregătire pentru facultate şi apoi m-am
prezentat la concursul de admitere. La afişarea rezultatelor, m-am apropiat cu oarecare
sfială de afişierul cu note, citindu-le însă de jos în sus. Nevăzându-mi numele, măcar în
jumătatea de jos sau spre mijlocul listei, am plecat dezamăgit de nereuşită. S-a întâm-
plat ca la poarta institutului să întâlnesc un coleg din fire cam vorbăreţ, care m-a luat cu
binişorul, ca să mă întorc din drum pentru a vedea împreună rezultatul obţinut de el şi,
găsindu-se al treilea de jos pe lista reuşiţilor, a strigat cât îl ţinea gura: „Uraa! am reuşit,
hai să fac cinste”. După o tăcere, ajunşi în stradă, adăugă: „Nu ca tine, pe locul doi din
faţă... Da hai, tot eu fac cinste”… Am reuşit ca bursier internist şi am încheiat anul cu
certificat de excelenţă (1951–1952). Din bursă îmi asiguram taxele pentru plata căminului
din Piaţa Elefterie (eram 16 în cameră, seara cântam uneori din fluier, nopţile ascultam
muzică în surdină, la miraculosul aparat de radio cu galenă, pe care ni-l confecţionam
singuri), în plus cantina şi restul de... 30 de lei de buzunar (nu-mi ajungeau nici măcar
pentru transportul în comun, necum pentru rechizite etc.). Răsplata cea mare a fost însă
cu altă măsură: la sfârşit de an, obţinând poziţia de „fruntaş” (otlicinik-excelent), am fost
propus de conducerea institutului să particip la concursul pentru cursurile de pregătire
a candidaţilor la studii în străinătate. Şi am reuşit. Dar numai după nenumărate ana-
lize prin comisii şi interdicţii de ordin „birocratic” şi politic. Între altele, dosarul o dată
mi-a fost respins pe motiv că, în reclamaţia unui politruc, tata era pârât în scris de fapta
politică „incompatibilă”, atunci, de „fost cârciumar”. Dar „am insistat”, deoarece ştiam
că tata a fost un timp doar vânzător la cârciuma din sat a clujanului Copolovici, şi că i
se organizase chiar un „flagrant”: şeful de post l-a prins că „vinde ţuica sa altora”, adică
vecinului Simnion, care, gelos pe nevastă-sa că-i făcea ochi dulci lui tata, a aranjat cu
jandarmul să vină la cârciumă, unde urma să cinstească cu el un păhărel de jinars (ţuică
de prune), că „asta-i mai tare, mai curată şi mai de omenie pentru un vecin şi prieten”
33

(cum zicea tata), aşadar „nu de pe raft, ci din propria producţie a cârciumarului” (cum
scria politrucul). În consecinţă, tata a fost imediat pedepsit, conform aranjamentelor
„legale”, dar putea să fie şi iertat, însă numai sub semnătura dată de toţi oamenii din sat
şi din satele vecine, pe unde el ar fi urmat să fie „purtat de jendari”, cu o tablă atârnată
de gât, pe care să fie scris: „Cine face ca mine, ca mine să păţească!” După „iertare”,
tata a plecat definitiv din sat, fără să se mai uite înapoi, iar eu, ca să scap de învinuirea
„cadristă”, am declarat că „mă lepăd” de asemenea părinţi. În consecinţă, fiind lăudat
pentru „atitudine principială”, mi s-a permis să-mi continui demersurile şcolare. Numai
astfel am reuşit să păstrez şurubelul de la axa grilei destinului: nu mi s-a curmat calea
vieţii şcolare. Altă „atitudine” am inventat-o singur: pe motive de „sănătate” şi mai ştiu
eu încă ce, în faţa comisiei de repartizare la studii, care proceda cu „cei mai buni în plan
profesional”, aplicând principiul hazardului numerelor de loto, am refuzat abil ofertele de
domenii, specializări, localităţi şi universităţi de „periferie”, ca să pledez cu argumente
„credibile” pentru a obţine nu ceea ce era străin de preocupările mele de suflet, ci de ceea
ce îmi doream eu cel mai mult, potrivit pregătirii şi „chemării”. Numai astfel am putut
beneficia de şansa unică de a fi fost primul român acceptat în acel moment la o anume
specializare din cea mai prestigioasă universitate străină, cel puţin aşa era apreciată atunci.
• Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov”, Moscova, Facultatea de Filologie,
reuşind prin concurs ca bursier internaţional, în final obţinând o dublă licenţă de merit,
ca „Profesor. Filolog”, deoarece terminasem secţia ştiinţifică, specializarea literatură, cu
dreptul de a exercita atât cariera didactică de profesor, cât şi cea ştiinţifică de cercetător
ştiinţific (1952–1957).
Din bursa primită lunar în mână, îmi asiguram hrana cu plata pe loc la cantină
(stolovaia, prânzul costa 35 de copeici, pâinea neagră, compotul şi şerveţelele erau
pe gratis) şi cazarea. În primii doi ani, am locuit câte opt în cameră la vestitul cămin
studenţesc „Stromânka”, fostele grajduri imperiale ale ţarului, iar pentru ultimii trei
ani – consideraţi ani de specialzare, ştiinţifică – am primit o garsonieră confortabilă în
noua clădire înaltă de pe „Leninskie Gorî”, atunci predată în folosinţă. Aici puteam găti
cu ustensilele proprii în bucătăria comună bine dotată, mă relaxam la pianul din hol,
participam la cursurile şi concursurile de dans clasic şi modern; tot aici, pe terasa de la
etajul 25, ca să nu mor de urât şi de dor de acasă, am retrăit sufleteşte horele şi jocurile
din sat, învăţând să cânt singur, după ureche, la vioara moştenită de la decedatul unchi
Claudie învăţătorul şi la fluierul păstrat ca amintire de la vecinul meu din sat, păcurarul
Luţu Ştramului. De la început am rezistat exigenţelor de pregătire, impuse mai ales în
privinţa limbii, la orele speciale de după-amiezile celor patru zile ale săptămânii prevăzute:
am fost preveniţi că, încă la sfârşitul primului semestru, toate examenele urmează să fie
susţinute în limba oficială, în caz de nereuşită, vom fi exmatriculaţi şi trimişi în ţară. În
restul anilor, cursurile şi seminariile interactive aveau un regim mai liber de frecventare,
dar atrăgătoare prin ţinută (între altele, ultimele 10 minute din ora de curs erau rezervate
de regulă întrebărilor şi răspunsurilor, unele răspunsuri fiind amânate de profesor pentru
o documentare suplimentară).
Examenele de an, ca şi cele semestriale, erau susţinute în faţa unor comisii formate
din trei profesori, precum şi în prezenţa profesorului responsabil de an. Teza de licenţă
se susţinea public, în faţa unei comisii formate din cinci profesori de notorietate, pe
bază de referate oficiale, avizate de conducătorul ştiinţific, susţinerea fiind moderată
de o autoritate naţională în domeniu, ca organizare precum azi la noi doctoratul. Exa-
menele de licenţă se susţineau în prezenţa profesorului responsabil de an şi în faţa unei
34

comisii de examinare, formate tot din cinci profesori, unii dintre ei de regulă solicitând
date, nuanţe, detalii, ipoteze care să probeze memoria şi dexteritatea de interpretare şi
aplicare a cunoştinţelor. Ţin minte că la un asemenea examen, după intervenţia
încuietoare a unui profesor zelos, care s-a grăbit primul să-mi pună întrebări, din sală s-a
ridicat profesorul responsabil de an, care în faţa membrilor comisiei a pledat răspicat:
studentul meu nu e rus, ci străin căruia, întors în ţara lui, nu-i vor fi de folos asemenea
detalii aparţinând secolului al XVII-lea, de care ar avea nevoie mai degrabă colegii lui
ruşi; la străini ar fi normal să le verificăm nu atât volumul de cunoştinţe, cât mai ales
capacitatea de organizare, combinare, interpretare şi aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice la
condiţiile specifice naţionale, precum şi puterea de sinteză, abilitatea de a corela, transfera,
extinde, generaliza, deci nu reproducerea, ci stăpânirea metodei şi viziunea constructivă.
Intervenţia a demobilizat pe membrul comisiei. În final, suma notelor acordate de cei cinci
membri ai comisiei a fost maximă, adică „otlicino” (sau 5, în sistemul notăriii de la 1 la
5, în traducere „excelent”), ca şi la toate celelate, făcând astfel posibilă păstrarea acestui
calificativ şi în diplomă, care astfel a îndreptăţit autorităţile româneşti să o completeze
cu un premiu în bani.
În timpul anilor de studii era încurajată iniţiativa de autoformare: modele pentru
mine au fost mai cu seamă unii profesori universitari de notorietate mondială, despre
cursurile cărora am aflat de la colegii cu „vederi mai largi”. Cursurile lor, ţinute la ore
diferite din zi şi săptămână, le audiam, indiferent de domeniu şi de instituţia la care erau
susţinute prelegerile. Adesea, pe unii dintre aceşti profesori îi conduceam, cu o solem-
nitate tăcută, din sala de curs adesea neîncăpătoare spre maşina care îi aştepta la scară,
pentru a-i duce direct la aeroport, de unde plecau la cursurile ţinute la Paris, Londra, New
York etc. Nu pot fi uitaţi nici câţiva colegi ruşi – li se spunea în şoaptă „excelenţe” – pe
care nu-i prea vedeam pe la cursuri, ei făcându-şi apariţia numai pe la examene. Erau
îmbrăcaţi şocant, în tunică neagră lungă, încheiată de sus până jos cu nasturi auriţi, cu
guler înalt pe gât şi purtând barbişon, profesional fiind imposibil de întrecut sau de com-
parat cu altcineva. Ei uluiau comisiile cu erudiţia şi profunzimea gândirii. Adunaţi în
jurul lor, nouă ni se tăia răsuflarea la replicile lor sclipitoare. În altă ordine de idei, filo-
zofia am înţeles-o în marile laboratoare de fizică şi chimie ale universităţii (în care se
spunea în şoaptă că aici au învăţat cosmonauţi ca Gagarin, savanţi ca…, dar în care eu
intram „pe şest”, cu ajutorul „prietenelor” de la respectivele facultăţi). În afara pro-
gramului şcolar sever, duceam o intensă activitate sportivă (în sală, dar iarna la schiat-
alergări de fond, la patinaj, patinoare fiind improvizate aproape la fiecare colţ de stradă,
unde şi crema îngheţatei-vafe sau „pelmenii” – colţunaşi cu carne – erau un deliciu),
activitate artistică (dansuri clasice de salon, moderne, îndeosebi tip vals şi tango – sau
ale diferitor popoare), ştiinţifică (metodologia investigaţiei ştiinţifice şi a elaborării de
lucrări, participarea activă la susţinerea publică a lucrărilor de licenţă, mai ales de doc-
torat, acestea din urmă fiind atractive prin noutatea şi valoarea descoperirilor; doar două
susţineri mi-au umbrit amintirea: una – de audienţă maximă – prin filozofia unor şabloane
agresive, aspirant fiind Svetlana Stalin, alta prin sterilitatea viziunii, aspirant fiind un
nepot al marelui Leon Tolstoi), activitate culturală (muzee de artă, filme cu mari actori,
concerte la „Zal Ceaikovski”, spectacole mai ales la „Bolşoi Teatr”: aici locul preferat,
mai ieftin ca preţ, era sus, la galeria 3, deasupra celor 7 balcoane, de unde vedeam, ca
din al nouălea cer, raiul de vis feeric din spectacolele de operă şi balet, de preferat cu
ochiul liber, mai rar cu binoclul; mai ales renumitele stele din „Lacul lebedelor”, pre-
cum Ulanova şi Pliseţkaia, ori tenorul Lemeşev, pe care îi aşteptam, tineri şi vârstnici, tăcuţi
35

şi cu ochii mari, înşiraţi cu sutele pe două rânduri la venirea şi la plecarea lor de la
teatru; asemenea „evenimente” erau considerate şi multe dintre întâlnirile cu artişti emeriţi
şi cu somităţi de renume mondial, preferaţi în mediul studenţesc exigent; atunci, întâia
oară, l-am putut admira cântând şi dansând în stil de acrobat, pe Yves Montand, aplaudat
îndelung, inclusiv de preafrumoasa şi foarte populara actriţa franceză şi adorată soţie,
Simone Signoret, ambii chemaţi repetat la rampă, mai ales ca să ne convingem că într-
adevăr sunt ei şi mai sunt împreună), activităţi educative şi recreative internaţionaliste
(acţiuni în şcoli şi comunităţi etnice, împreună cu colegii „artişti” de grupă şi de an,
proveniţi din Germania, Franţa, China, Coreea, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslova-
cia, Azerbaidjan, Ucraina, România etc.; eu le cântam melodii populare româneşti din
muzicuţă şi fluier: odată, la o întâlnire de „prietenie internaţională” a tineretului, într-o
şcoală, am luat cu mine un disc de mare popularitate atunci, pe care scria „John, melodie
americană”, eu susţinând că melodia este românească, „Sanie cu zurgălăi”, demonstrativ
cântând-o la muzicuţă şi cu voce în limba română, spre uimirea tuturor). În timpul liber,
încălcând statutul de „şoarece de bibliotecă”, unii acceptam invitaţia a câte unei colege
mai apropiate să le vizităm acasă, în familie (omenia, vorba, căldura unor oameni lângă
care te simţeai mândru că exişti ca om între oameni), sau „să ieşim” la „dacea” unor
colegi (casă de vacanţă a familiei) ori să plecăm împreună cu colegii de grupă la „Pod-
moskovie” (pădurile de lângă Moscova, sâmbăta-duminica: foc de tabără lângă câte un
râu sau lac, mâncare gătită la ceaun, cântece de grup pe mai multe voci, dans, fotbal,
poze); chiar să mergem spre mai departe, spre exemplu, doar patru „ieşiri” devenite
evenimente: 1 – în prima vacanţa de iarnă, la Leningrad, azi Sankt-Petersburg, unde
m-am deplasat cu trenul, însă fără formalităţi legale, adică fără viza care se cerea atunci
pentru a te putea deplasa dintr-o mare localitate în alta, iar acolo cu cazarea pe ascuns,
într-un cămin studenţesc, unde erau cazaţi colegii studenţi români. Opt zile am vizitat
numai vestitul muzeu Ermitaj, timp în care am parcurs doar 14 kilometri de săli, din
totalul de 37, de asemenea Muzeul Rus, despre care se spunea că are cele mai mari
pânze din lume, Aivazovski şi alţii; tot atunci am aflat de ce din stradă, ca să intri într-un
local sau locuinţă, trebuia să urci sau să cobori 1,5 m; deoarece, aşa cum am aflat de la
un paznic, într-o plimbare de noapte: după o străveche şi mare inundaţie a fluviului Neva,
toate străzile au fost ridicate cu 1,5 m, în această metropolă clădită de Petru cel Mare,
pe o mlaştină, adică pe un sistem de piloni de lemn arşi şi smoliţi la suprafaţă, precum
în Veneţia, de unde se zice că i se trăgea şi numele de Veneţia Nordului, cu adresele nu
pe străzi, ci pe canale, care de altfel împânzesc oraşul de-a lungul străzilor; 2 – în a doua
vacanţă, de vară, am fost singurul student român propus (de o prestigioasă instituţie,
Universitatea „M. V. Lomonosov”) să particip la Festivalul Mondial al Tineretului, ca
prezenţă activă acolo, la o Conferinţă Internaţională de literatură mondială actuală, de
altfel în profilul specializării mele; cu acordul ulterior şi al autorităţilor române am fost
inclus în delegaţia română la Conferinţă, condusă de scriitorii Cezar Petrescu şi Petru
Dumitriu, împreună cu care am „combătut”; 3 – împreună cu un grup de studenţi şi
aspiranţi-doctoranzi români la universităţi din URSS, am organizat, într-o vacanţă din
1956, o vizită privată la Chişinău, unde la gară ne-a întâmpinat preşedintele Uniunii
Scriitorilor, poetul E.B., pe care l-am cunoscut la Conferinţa de literatură din vară a
Festivalului Mondial al Tineretului şi cu care ulterior am corespondat. Timp de câteva
zile, acesta ne-a organizat un bogat program cultural şi întâlniri la Uniunea Scriitorilor,
la Academia de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti (de pomină: academicianul B. şi alţii ca el
ne explicau cum că limba română este de provenienţă slavă, că ei vorbesc o altă limbă
36

decât româna etc., la care, într-un final, n-am mai răbdat să pun întrebarea: „Dar noi în
ce limbă vorbim ca să ne înţelegem sau nu vrem să ne înţelegem, acum şi aici?!!”
Răspunsul a fost o tăcere...). Au urmat alte întâlniri, de o exuberantă bucurie reciprocă,
deşi pândită de nu mai ştiu ce suspiciuni, am avut aici cu elevii, studenţii şi profesorii,
cu muncitorii (la o fabrică), cu ţăranii (la un colhoz), cu oameni de artă şi de teatru, toate
pe larg reflectate în presă şi la radio, iar ziarul central „Moldova socialistă” chiar
găzduindu-mi un amplu articol, „În ospeţie la prietenii noştri moldoveni”. Amintiri, dar
şi ecouri, peste ani: se spunea că a fost prima vizită, în RSS Moldovenească, neoficială,
a unui grup dintr-o categorie aparte de români, care a „dezgheţat” demersurile pentru
prima vizită oficială a reprezentanţilor statului român, realizată peste câteva luni, chiar
sub conducerea lui G.G.-D.; 4 – penultima vacanţă, de primăvară-vară, după ce cu apro-
bare specială mi-am dat examenele cu două luni înainte de sesiune, ulterior timp de trei
luni am traversat pe jos Caucazul: după 5 zile şi 5 nopţi, pe laviţa a treia de sus a trenu-
lui personal, până la Krasnodar, de acolo zeci de kilometri pe jos sau cu mijloace oca-
zionale, până la poalele munţilor Caucaz, unde se afla tabăra de întâlnire a „excursioniştilor”
şi de unde urma să înceapă urcuşul. Acolo însă mare zarvă: 24 de grupuri de turişti, veniţi
din toată Rusia şi Europa, erau alarmaţi de mişcările xenofobe din Gruzia, aflată din-
colo de munţi. Doar 11 tineri temerari – porecliţi „nebuni” şi „inconştienţi” – s-au încu-
metat să meargă mai departe. Eu eram unul dintre ei. Neluând în seamă aşa-numitul
„monstru” de dincolo de culmile înalte, după o săptămână de antrenament special, am
început să urcăm spre creste, parcurgând inclusiv centura cu gheţurile veşnice, numai în
pantaloni scurţi, deoarece acolo sus soarele ardea, deşi traversam pantele de gheaţă în
bocanci cu ţinte, legaţi cu frânghie şi sprijiniţi în toporaşe cu coada lungă. Dincolo de
platforma gheţarilor veşnici, ne aştepta ultimul ajutor, o maşină de teren cu echipamen-
tul nostru şi cu hrană. Lăsaţi apoi singuri, pe propria răspundere, am urcat tot mai sus,
însoţiţi de-a lungul a mii de metri de un climat de asprimea acelor de arici, cu vânturi
tăioase ca lama, alternând cu vârtejuri de ploaie, gheaţă şi zăpadă, cu viscole umede sau
ger uscat, ori straturi de aer rarefiat, uneori şi soare cu dinţi, ca în cele din urmă să răzbim,
fără putinţa unor popasuri prelungite, ca astfel să putem străpunge, greu accesibilă omu-
lui, vestita trecătoare „Rogski Pereval”, adică „Vârful de Corn”, de peste 5 000 m înălţime,
în contrapondere cu piscul paralel Elbrus, ceva mai înalt de 5 600 m. De acolo, desprinşi
de după o stâncă de reazem, răsuflând năduşit şi cu privirile spre hăul orb de sub noi,
care ne aştepta, am început coborârea spre Gruzia, sleiţi de râvna urcuşului, acum
prăvălindu-ne psihic, într-un târziu însă şi pe neaşteptate, trezindu-ne sub bolta unui cer
senin, ca să ne dezmeticim într-o primă poiană, plină cu ghiocei de aproape o jumătate
de metru înălţime, unde eu m-am grăbit să mă refugiez pentru câteva minute şi unde m-a
imortalizat prezenţa unul din aparatele foto, atârnate până atunci inerte de gâtul colegei
de drum, Clava. Mai jos, spre poalele munţilor, după alt scurt popas, deasupra unui râu
ce şerpuia strălucind spre primele aşezări umane, am ajuns la marginea unui podiş de
forma unui imens cazan, într-o lume luxuriantă de culoare verde-închis, în contrast cu
roşu-aprins al arbuştilor de rodii, întinderea fiind străjuită în zare jur-împrejur de crestele
unor munţi veşnic înzăpeziţi, doar cu o singură spărtură spre vechea capitală a Gruziei,
Kutaisi. Traversând ultima coastă, pe un drum îngust, la marginea căruia se prăvăleau
malurile unui pârâu, am întâlnit un prim grup de „vânători de ruşi”, de care eram avertizaţi
încă dincolo de crestele trecute. Eu – proaspătul ras de plete şi de barbă – conform strat-
agemei colective, acum răspunzând la ameninţări cu înjurături într-o românească
necunoscută de ei şi învârtind cu abilitate un cosor cu furculiţă, la un moment dat am
37

strigat la colegi, în limba lor: Acum săriţi în râpă şi fugiţi pe vale în jos, ţipaţi „Ajutor!
Miliţiaa!!!”... Apoi, după o demonstraţie în forţă, tip actualele karaté, în care „amabilităţile”
au fost reciproce, am sărit şi eu în valea adâncă şi numai la un foc de armă, tras de un-
deva, de un miliţian federal gruzin, zarva s-a potolit, grupul nostru fiind întâmpinat şi
condus sub pază şi în siguranţă până la prima localitate, unde ne-am liniştit cu un bine-
cuvântat ceai cald. De acolo, înghesuiţi într-un camion, ne-am îndreptat spre Kutaisi.
Fosta capitală a Gruziei era răvăşită social: la balcoanele caselor cu un singur etaj,
pe străzi, în părculeţe, peste tot, numai steaguri naţionale, oameni agitaţi cu potretele lui
Stalin în mână, la geamuri şi pe tarabe cu fotografia şi operele lui Stalin, „tătucul”: „Am
avut şi noi unul şi pe acela ni l-au mazilit cei de dincolo de creste” (atunci Hruşciov îl
„demascase” pe Stalin). Ne-am mişcat cu precauţie prin mulţime. Spectacolul despărţirii
de grup a avut loc în altă localitate, Ahaliafoni, orăşel pe litoralul Abhaziei, la o margine
cu apa agitată a Mării Negre. Veseli şi teribilişti, dar nostalgici în ajunul despărţirii, băieţi
şi fete, ne-am avântat în larg. Majoritatea erau obişnuiţi cu apa rece, a Nordului. Eu,
sudicul, în plus lipsit de experienţa înfruntării mării agitate, la izbitura valurilor în ceafă
m-am întors, agitat începând să mă zbat în gol, dând din picioare fără să ating fundul
mării; de frică am început să ţip, dar nici Clava nu mă mai auzea, deşi înainte se ţinea
aproape de mine. După o ultimă înjurătură pe româneşte, am avut senzaţia că acesta e
şi ultimul scâncet de adio: „De ce tocmai acum, aici?!!...” Şi deodată simţii apăsarea
întunericului... După un timp, ceva parcă mă trăgea de păr, cu smucituri, apoi am simţit
că-mi vomit stomacul cu suflet cu tot, la urmă desluşii nişte voci: „Vsio, spasili!”
(„E în regulă, l-am salvat!”) Târziu, am prins puteri să-mi deschid ochii: o desluşeam pe
Clava care, împreună cu un grup de tineri necunoscuţi, mă înveleau într-un cearşaf, apoi
m-au purtat pe sus spre undeva. Trei zile şi trei nopţi colegii de excursie mi-au schim-
bat cearşafurile, ceaiurile, leacurile. După o poză de grup, la malul mării, îmbrăţişări,
promisiuni. De acolo, am plecat spre mai departe, singur, „chit călare, chit pe jos”, dar
fără obligatoriile vize pe paşaport, de la o republică la alta, însă cu înştiinţarea ambasa-
delor din republicile pe unde treceam despre statutul meu de suspect „sol al prieteniei”.
Astfel am putut rătăci şi prin Crimeea, până la Bahcisaraiul cu „fântâni plângătoare” şi
harem, la Ialta cu magnolii şi pomi de dafini plantaţi pe marginea străzilor, de acolo cu
un vaporaş spre nord, însoţit fiind de delfinii jucăuşi, până aproape de „stâncile groazei”,
iar la urmă, după alte ocolişuri, am urcat platoul înalt, unde am dat peste o zarvă mare:
se filma Don Quijote, cu vestitul actor Cerkasov. M-am apropiat de mulţimea din ap-
ropierea unei roţi imense, „de vânt”, de care se agăţase neglijent un individ cu zale, coif
şi o „prăjină” lungă în mână. Deodată, din roata mare, care aproape atingea pământul, s-a
prăvălit acel cineva, împiedecându-se de suliţă, alţii repezindu-se să-l ridice, însoţindu-l
apoi spre un fel de bancă, unde îl aştepta mulţumit şeful echipei de filmare şi un musafir
necunoscut... Bucuroşi de cunoştinţă, în postura de aventurieri – actorul Cerkasov şi eu,
un anonim rătăcitor – ne-am „lăudat”, fiecare cu propriile aventuri. În cele din urmă, am
răzbit spre Basarabia, unde după întâlnirea cu o mai veche cunoştinţă, poetul E.B., am
participat la diferite întâlniri cu colegii de breaslă, în final chiar la o nuntă tradiţională
din nordul ţării, în localitatea de baştină parcă a mirelui, un tânăr şi talentat prozator, naş
fiind însăşi conducerea Uniunii Scriitorilor, iar staroste, însuşi preşedintele ei, E. B. Am
înţeles că ocazia era căutată: să ni se arate la vedere tradiţia, încă vie, întregul ceremonial
al nunţilor moldoveneşti, – călăreţi în straie de sărbătoare, căruţe împodobite cu nuntaşi
şi muzicanţi cântând laolaltă, steaguri şi colaci mari legaţi cu ştergare în ţesături florale,
cererea şi descântecul miresei, opreliştea cu lanţuri şi furatul miresei, ceremonialul cererii
38

miresei şi cununia mirilor, petrecerile cu urări, daruri în natură, descântecul găinii şi tro-
potitul mărunt al horilor, cu multă dibăcie orânduite de starostele care la fiecare început
de „scenă” îmbia cu ţuică din plosca de lemn, incrustată cu flori în trei culori, acesta
fiind însoţit de flăcăi veseli cu cuşme şi iţari, care cinsteau poporenii cu zaibăr negru de
Moldova. Nu apucasem să notez tot ce simţeam că seamănă cu ceea ce am trăit pe viu
şi eu în copilărie la nunţile din sat, că pe neaşteptate am fost invitat cu amabilitate şi
condus la o margine de şanţ de către trei „binevoitori”, care mi-au luat din mână hârtia
şi creionul şi m-au „sfătuit”, într-o moldovenească stricată, să fiu cuminte, să nu mai
notez nimic, să stau cu mâinile în buzunar... Abia spre toamnă am ajuns să poposesc şi
pe acasă la ai mei.
Stau şi mă întreb: la finalul unor asemenea evenimente trăite, oare care a fost câştigul?
Poate nu atât pozele de pe peliculă sau cele povestite, cât mai ales ceea ce m-a stăpânit
şi apoi m-a urmărit toată viaţa: sentimentul unei viziuni aparte asupra existenţei umane,
aidoma celor simţite mai ales la înălţimea atinsă a crestelor caucaziene de peste 5000 m,
intrate adânc în memorie şi conştiinţă drept entităţi de măsură ale trăirii, cutezanţei,
speranţei şi a gândului bun.
Călăuzit de acest gând bun şi plin de speranţe, în noile condiţii de viaţă, nu am putut
sta deoparte, ci încercând să fiu activ, potrivit firii mele pragmatice. Curând însă spectrul
multicolor de curcubeu al vieţii şi-a redus culorile, aflând teoretic că o culoare albă nu
există, iar cea roză practic este predestinată numai unora. Astfel, întors în ţară, în mână
cu diploma de excelenţă şi în buzunar cu un premiu în bani, conform reglementărilor în
vigoare, am fost repartizat la o instituţie mai puţin legată de specializarea mea ca profe-
sor şi mai mult de atestarea mea dorită de filolog-cercetător ştiinţific, deci la Institutul
de Literatură, dar aici trebuia să aştept întoarcerea din spital a directorului institutului,
G.C., deoarece numai el decidea încadrarea. A trecut însă vara, în aşteptare a venit şi
toamna târzie, directorul era în continuare bolnav, şi anul de învăţământ începuse şi nu
mai puteam spera la schimbarea repartiţiei, banii de premiu se terminaseră şi ca să mă
întreţin trebuia să lucrez ceva undeva. Cu greu, incredibil de greu, am reuşit să mă anga-
jez la AGERPRES, pe postul vacant temporar al unui bolnav, ca traducător-confruntator
pentru pagina de ştiri externe (în ture de zi, iar noaptea de serviciu în sala de maşini care
transmiteau ştirile agenţiilor internaţionale de presă, eu înregistrând, traducând, selectând,
prelucrând pentru pagina externă ştiri, dar fără „şopârle”, pentru care erai pedepsit ori
concediat..., mai dificil decât într-o fabrică. Perioada a fost consemnată în prima mea
carte de muncă, întocmită însă mai târziu, abia în perioada universitară. În primăvara
următoare mi-am pregătit însă dosarul pentru concursul din toamnă la Universitatea
din Bucureşti. Aşa au început şi au continuat meandrele carierei. Din statutul meu de
asistent universitar îmi lipseau însă paragrafele despre drepturile sociale (aproape trei
ani nu am avut casă, deoarece nu aveam buletin, şi nu am obţinut buletin, deoarece nu
aveam casă, aşa că nopţile mă furişam la catedră, unde dormeam pe un birou; altă dată am
găsit o cămară la o mansardă ş.a.), chiar despre drepturile profesionale (la restructurarea
facultăţii unde lucram, am fost „păcălit” cu un post – fără vreo legătură cu specializarea
mea – cu funcţii începând cu cea mai de jos). Aşa a început „ruta” mea profesională,
cu lecţii de viaţă – una mai „neobişnuită”, decât alta (?), încadrat pe diferite posturi şi
deţinând numeroase funcţii, în multe instituţii din cel puţin trei mari domenii (literatură,
pedagogie şi informatică documentară aplicată ca mediu de osmoză între celelalte două),
din care – potrivit firii – am învăţat atâtea şi într-atât încât, în cele din urmă, după mai
bine de trei decenii de la absolvire, întreaga experienţă, trăită pe un teren spinos, să o
39

pot sintetiza într-un curs universitar de o factură aparte, în premieră în România, intitu-
lat „Management educaţional” (management = eficientizare, cum logic interpretam eu
încă de la început conceptul), pe care, cu intermitenţe, l-am predat timp de peste 15 ani
studenţilor şi cadrelor didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară, în sistemul
de formare iniţială şi continuă postuniversitară.
 Studii postuniversitare:
• Cursuri de limba engleză, stagiu intensiv şi atestare cu nota 10, la Universitatea
Bucureşti, 1986.
Specializare:
• Bursă prin Academia Română – când mi-a venit şi mie rândul, evident nu în ţările
occidentale pentru care ştiam că trebuia să ai un statut politic special, ci în cele estice,
deci stagii la Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Chişinău şi Cernăuţi, în domeniile:
a – literatură comparată, schimb util de experienţă cu literaţi de vază, în faţa cărora
am susţinut conferinţe destinate studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor ştiinţifici despre
relaţiile interliterare – cazul Eminescu în literatura universală: cu accent pe procesul de
universalizare a creaţiei eminesciene – un model computerizat • la lectoratele de limbă,
cultură şi civilizaţie a poporului român de la universităţile din Moscova, Kiev şi Sankt-Pe-
tersburg • la Institutul de Literatură Mondială „Maxim Gorki” din Moscova • la Institutul
de Literatură Ucraineană „Taras Şevcenko” din Kiev • la Institutul de Literatură Rusă „A.
S. Puşkin” din Sankt-Petersburg • la secţia de Lingvistică şi Literatură a Academiei de
Ştiinţe a RSS Moldoveneşti din Chişinău • la Facultatea de Filologie, secţia de Limbă şi
Literatură Română a Universităţii din Cernăuţi; b – pedagogie comparată, documentare,
expuneri şi dezbateri la Academia de Ştiinţe Pedagogice din Moscova, la Bibliotecile
Naţionale, rusă din Moscova, ucraineană din Kiev şi moldovenească din Chişinău, – la
începutul anului 1991.
• Cursuri de Management educaţional, trei stagii şi atestare, la Bucureşti şi Cluj-
Napoca, organizate de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, împreună cu Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti, în colaborare cu organisme internaţionale abilitate,
susţinute de experţi formatori din Anglia şi Austria, în 1992 şi 1993. De la aceştia am
deprins activităţile tip training, cu accent pe autoformarea asistată (de profesorul modera-
tor), vizând prioritar schimbarea mentalităţii, pe care le-am verificat mai întâi tot atunci,
în paralel, la primele mele cursuri cu directorii de şcoli şi licee din Bucureşti.
• Doctorat, cu o teză axată pe abordarea cibernetică a relaţiilor interliterare europene
(între literaturile şi culturile naţionale europene, pe o perioadă de 150 de ani), la Faculta-
tea de Filologie a Universităţii Bucureşti, în 1988. Concluzia dezbaterilor de la susţinrea
tezei, iniţial despre relaţii literare bilaterale, în viziune tradiţională, în final conturate ca
relaţii interliterare, în viziune cibernetică: ce am realizat este un produs nou, valoros, util
şi oportun, dar greu de aplicat imediat, referenţii şi alţi profesori mai în vârstă afirmând
că este prea târziu să înveţe informatica şi calculatorul, o raritate în acea vreme, tinerii
însă ar dori şi ar putea învăţa, dar nu exista încă suportul necesar, calculatoare suficiente
şi accesibile (abia atunci apăruse primul calculator personal românesc, HC 85, la care şi
eu am exersat unele operaţii de prelucrare a datelor privind vizualizarea pe calculator a
procesului de universalizare a moştenirilor literare a lui Eminescu şi Creangă; renumitul
calculator mamut, „Felix”, de mărimea a zece apartamente, îl aveau în dotare numai cen-
trele teritoriale de calcul, eu colaborând prin aranjamente cu cel din Cluj-Napoca pentru
40

prelucrarea în viziune cibernetică a datelor cantitative şi calitative cuprinse în teza de
doctorat: dimineaţa şi seara urcam şi coboram dealul Feleacului, purtând în spate fişierele
de cel puţin 5 kg, conţinând miile de cartele perforate, pe care introduceam manual datele
codifcate, într-o primă fază...), deci nu exista o reţea de calculatoare extinsă, mai ales în
mediul şcolar, de aceea „să se mai aştepte vreo 25 de ani...”. Acum, în epoca internetului
şi a unei reţele extinse de calculatoare şcolare sau laptopuri personale, există condiţii
favorabile şi posibilităţi de pregătire a lucrăriii pentru tipar.
LIMBI STRĂINE CUNOSCUTE
• rusa • franceza • engleza
APARTENENŢĂ LA ASOCIAŢII PROFESIONALE
• Uniunea Naţională a Oamenilor de Ştiinţă, România
• Societatea Ziariştilor, România
• Asociaţia Slaviştilor, România
• Asociaţia managerilor educaţionali, Republica Moldova
• Societatea „Ateneul Român” (patron al Universităţii Ecologice), Bucureşti
• Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Bucureşti
• Asociaţia Pedagogilor din ţările balcanice, cu sediul la Istanbul.
DISTINCŢII
România: Meritul Cultural clasa I, Consiliul de Stat 1970 • Diplome de Excelenţă
şi de Merit, CCD , Inspectorate şcolare.
Marea Britanie: Diploma DDG-IBC („Deputy Director General” – International
Biographical Center: Director general adjunct al Centrului Biografic Internaţional), cu
dreptul de a folosi „DDG”, alături de „Dr”- doctor), Cambridge University, London,
Great Britain, 2005 • Medalia de argint, cu prilejul învestirii, la Congresul Mondial de
Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii, Hawaii, SUA, 2005, pentru funcţia de „Deputy Director
General” al IBC, Cambridge University, London, Great Britain, 2005 • Diploma IBC
2000 Oustanding Intellectuals of the 21’st Century (2000 de intelectuali remarcabili ai
secolului 21), 2005 etc.
SUA: Distincţia Man of the Year (Om al anului), 2004 • Diploma Great Minds of
the 21’st Century (Marile inteligenţe ale secolului 21), 2005, acordate de ABI (American
Biographical Institute – Institutul Biografic American), North Carolina, United States
of America etc.
ACTIVITATE PROFESIONALĂ
NOTĂ. Principalele domenii abordate: Educaţie şi Ştiinţe literare, celelalte domenii
fiind tangenţiale, de context şi osmoză – limbă, folclor, informatică şi cibernetică aplica-
tă, biblioteconomie, biologie (studii, dar şi manuale alternative de Botanică, Ecologie,
Anatomie şi fiziologie, coautor), domenii practicate în principal în instituţii de învăţământ
superior de profil şi de cercetare ştiinţifică pedagogică, de formare iniţială şi continuă
postuniversitară, care au asigurat o vechime neîntreruptă în învăţământ de peste 50 de ani.
În cartea de muncă, pe bază de documente se mai consemnează, în plus, cu valabilitate
pentru vechimea totală în muncă de 60 de ani, perioada trudnică de muncitor industrial,
lucrător la AGERPRES, asistent social, consilier editorial, iar în afara graniţelor ţării ca
practicant, pe post sau prin cumul, în didactica universitară şi în cercetarea ştiinţifică
psihopedagogică şi managerială.
41

A. ÎNCADRARE PROFESIONALĂ CA ANGAJAT
CU CARTE DE MUNCĂ
1. Instituţii, activităţi, funcţii în alte domenii decât cel educaţional
• Uzinele Malaxa, Tohanul Vechi–Zărneşti, Braşov, muncitor necalificcat, 1945–
1946.
• Agenţia Română de Presă, AGERPRES, Bucureşti, translator-confruntator,
1957–1958.
• Consiliul local, sector 6, municipiul Bucureşti, Direcţia protecţie specială, asistent
social, 1994–1995, 1996–2001.
• Editura ALL Educaţional, Bucureşti, consilier editorial, redactor, 1998–2001.
2. Instituţii, activităţi şi principalele funcţii în profil educaţional
• Universitatea din Bucureşti, specializare literatură, angajat pe post de asistent
universitar la • Facultatea de Filologie, seminarii şi cursuri la fără frecvenţă • Facultatea
de Filozofie, secţia de Pedagogie, seminarii • Institutul de Limbi şi Literaturi Străine,
continuarea activităţii didactice, seminarii, teme de cercetare ştiinţifică (cf. Cap. III,
lucrări comunicate – 20 şi publicate – 50; conducerea a peste 100 de lucrări de diplomă
(licenţă), iar ca activitate socială – preşedinte al Clubului universităţii), 1958–1966.
• Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti (în care a funcţionat şi Centrul de
Documentare Universitară, unde am deţinut responsabilităţi de coordonare), activitate de
informatică documentară multidisciplinară, iniţial pe post de bibliograf principal, ultima
funcţie fiind cea de şef serviciu documentare, 1966–1970.
• Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, expert în cadrul compartimentului de
sinteze al ministrului (Mircea Maliţa), 1971–1972.
• Centrul de Informare şi Documentare al Învăţământului (CIDI), Bucureşti, şef
de secţie Educaţie-Învăţământ, redactor coordonator la 11 publicaţii de învăţământ •
periodice: Informare curentă, Teorii şi curente în literatura şi arta contemporană etc. şi
redactor-şef la revista Educaţie-Învăţământ • neperiodice: bibliografii tematice adnotate
şi de semnalare • indexuri de publicaţii • studii documentare cu profil literar, pedagogic
şi de ştiinţa conducerii învăţământului, 1972–1974.
• Institutul de Cercetări/Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice (IC/ŞPP), Bucureşti,
cercetător ştiinţific-filolog principal (teme abordate pe bază de contract: structura, or-
ganizarea şi conţinutul învăţământului superior şi preuniversitar • pedagogie comparată
• didactică: predarea aplicativ-interdisciplinară şi integrată a disciplinelor de cultură
generală şi tehnologică de bază • conducerea învăţământului: studii, sinteze; programe
şi cursuri pentru directori de şcoli din judeţele Alba, Bacău, Teleorman • îmbinarea pre-
gătirii teoretice cu activităţile practice • microsisteme informatice documentare pentru
învăţământ • experiment pedagogic – inovaţie înregistrată la OSIM: Structură constructivă
vizând integrarea învăţământului cu cercetarea ştiinţifică şi practica socială – CENTIA
(Centrala de Învăţământ Alba), în perioada experimentală având ca sateliţi unităţi şcolare
din Alba Iulia, Aiud, Câmpeni, Ciumbrud, Cugir, Sălciua, Sebeş-Alba, Sibişel, model
prezentat în publicaţii apărute în limbile română, franceză, engleză şi polonă, 1974–1979.
• Centrul de Ştiinţe Sociale al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca,
cercetător ştiinţific-filolog principal la secţia de Pedagogie şi Psihologie – fosta filială a
ICPP Bucureşti (teme abordate pe bază de contract • conţinutul şi conducerea învăţămân-
tului • orientare şcolară şi profesională • predarea aplicativ-interdisciplinară şi integrată •
42

IAC-Învăţământ Asistat de Calculator • continuarea cercetării-acţiune privind integrarea
învăţământului cu cercetarea şi practica socială în judeţele din eşantionul de bază, Alba,
Bihor, Cluj, Sălaj, Teleorman, Timiş, 1979-1990.
• Academia Română, filiala Cluj-Napoca, secţia de Pedagogie-Psihologie şi Fi-
lozofie, cercetător ştiinţific-filolog principal (teme: predarea aplicativ-interdisciplinară,
conducerea învăţământului), 1990–1991.
• Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE) din Bucureşti, reînfiinţat, cercetător şti-
inţific principal III la secţiile Teoria educaţiei, apoi Didactică, compartimentul Formarea
formatorilor: • ultimele teme de cercetare-acţiune pe bază de contract au fost axate pe
Autoformarea continuă asistată a managerilor şcolari şi pe Pregătirea cadrelor didactice
pentru activităţi manageriale, finalizate cu un instrument operaţional, Programul unui
curs intitulat Management educaţional, care a prefigurat noua disciplină universitară cu
acelaşi titlu (1992–1993), proiectarea noilor programe şcolare şi experimentarea lor în
Şcoala pilot a MEI (Şcoala nr. 2 din comuna Bezdead, jud. Dâmboviţa, pentru biologie,
chimie şi matematică), 1995–1997 • cursuri de abilitare curriculară pentru cadre didactice
cu funcţii de predare şi cursuri de abilitare managerială, în sistemul de formare continuă
a managerilor şcolari din România (un asemenea curs integral de 2 ani am predat, în
cadrul unui program de formare continuă al inspectoratului şcolar din municipiul Bucu-
reşti, mai întâi directorilor de şcoli şi licee din Bucureşti, ulterior validat pe alţi subiecţi
şi în alte condiţii, în judeţele Bihor, Călăraşi, Cluj, Dâmboviţa, Galaţi, Sălaj, Suceava
etc.), precum şi din Republica Moldova (în Chişinău, Bălţi, Cimişlia, Hânceşti, Ialoveni,
Orhei), 1991–1994. Pensionat de ISE Bucureşti în 1994 pentru limită de vârstă.
• Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE) din Chişinău, cercetător ştiinţific coor-
donator, Laboratorul de Management educaţional, având 1/2 normă pe bază de contract
(1997–2004, 2006, activitate recuperată prin acord internaţional ca vechime, în cartea
de muncă): • activităţi de cercetare ştiinţifică pe teme de Management educaţional,
Standarde educaţionale, Programe de formare managerială, Standarde de competenţă
profesională, validarea lor în cadrul cursurilor de formare continuă cu directori şi viitori
directori de gimnaziu şi de liceu în vederea definitivării unor module privind standardele
de formare profesională pe baza standardelor ocupaţionale • activităţi didactice de forma-
re continuă: cursuri de abilitare curriculară a cadrelor didactice de diferite specialităţi,
din toate ciclurile şcolare, de asemenea cursuri de abilitare managerială a directorilor
adjuncţi, directorilor şi inspectorilor şcolari, pe post sau viitori candidaţi la post, pe teme
de Management educaţional şi Standarde educaţionale.
• Complex şcolar de educaţie şi instruire, localitatea Vadul lui Vodă, suburbie a
Chişinăului: activităţi de abilitare curriculară a personalului didactic din localitate şi a
cadrele de conducere şcolară din Chişinău, pe post de conferenţiar universitar, precum
şi activităţi de consiliere şcolară în calitate de consilier şcolar, 1993–1995.
• Şcoala primară nr. 83 din Chişinău, activităţi de consiliere şcolară şi abilitare
curriculară, în calitate de conferenţiar universitar şi de consilier şcolar, 1996–1997.
• Universitatea Tiraspol cu sediul la Chişinău, catedra interuniversitară de psiho-
pedagogie, curs de pedagogie generală, pentru studenţii din anul IV, 2004–2005.
• Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău • Laboratorul de
dirijare a învăţământului – curs intensiv de Management şcolar pentru directori din învă-
ţământul general şi tehnic profesional, 1993 • Facultatea de formare continuă a cadrelor
didactice şi a celor cu funcţii de conducere: • activităţi de formare continuă, cursuri de
43

Management educaţional pentru directori adjuncţi şi directori de şcoli şi licee, inspectori
şcolari, 1994–1995 şi 1997–2004 • activităţi de cercetare ştiinţifică pe bază de contract
pe temele: Valorificarea curriculumului şcolar în formarea omului decident, de aseme-
nea Formarea competenţelor şcolare şi profesionale, în anii calendaristici 2005 şi 2006.
B. ÎNCADRARE PROFESIONALĂ CA ANGAJAT
PRIN CUMUL PE BAZĂ DE CONVENŢIE
Instituţii, activităţi şi funcţii în învăţământ
NOTĂ. În anii 1992–2008, o parte din activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică
s-a desfăşurat pe bază de convenţie de colaborare, cu regim de cumul, atât în calitate
de profesor asociat la mai multe universităţi, pe funcţia de conferenţiar universitar (ob-
ţinută prin echivalarea funcţiei de cercetător ştiinţific principal cu 20 de ani vechime,
coroborată cu diploma de doctor în ştiinţe şi cu cele două certificate de absolvire a unor
cursuri internaţionale de Management educaţional, de asemenea cu practica de predare
a cursurilor de Management educaţional cadrelor didactice din învăţământul preuniver-
sitar şi universitar), cât şi în calitate de expert în abilitare curriculară şi managerială,
activităţi la CCD (Casele Corpului Didactic în colaborare cu inspectoratele şcolare jude-
ţene din România) şi DGI (Direcţiile Generale de Învăţământ din Republica Moldova),
concretizate în principal sub formă de cursuri de • Management educaţional, cu accent
pe autoformarea personalităţii • Managementul resurselor umane • Consiliere-OSP •
Pedagogie generală • Management strategic • Managementul activităţii clasei de elevi
• Formare continuă a cadrelor didactice cu funcţii de predare (educatoare, învăţători,
profesori, în cadrul unor cursuri de formare continuă) şi cu funcţii de conducere, îndru-
mare şi control (directori şi inspectori şcolari, directori de Case ale Corpului Didactic)
• Relaţii interliterare demonstrate în final pe exemplul circulaţiei internaţionale şi al
valorii universale a creaţiei eminesciene. Aceste cursuri au fost predate la peste 7 000
de cursanţi: studenţi şi masteranzi din sistemul de formare iniţială, cadre didactice cu
funcţii de predare şi cadre didactice cu funcţii de conducere, îndrumare şi control, adică
directori şi inspectori şcolari din sistemul de formare continuă postuniversitară, iar într-o
formă adaptată, unele dintre aceste cursuri au foste predate şi la centre de perfecţionare
profesională a activităţii specialiştilor din alte domenii (ofiţeri, medici, universitari din
învăţământul tehnic).
• Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Laboratorul de
dirijare a învăţământului, cursuri de perfecţionare a directorilor din învăţământul general
şi tehnic profesional, octombrie–aprilie 1993.
• Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie, prelegeri despre relaţi-
ile literaturii române cu alte literaturi, cu accent pe circulaţia şi consacrarea internaţională,
ca valoare universală, a creaţiei literare eminesciene, octombrie 1994.
• Universitatea Independentă „Titu Maiorescu” din Bucureşti, Facultatea de
Psihologie, curs de Managementul resurselor umane, pentru studenţi, anul IV, secţia de
Psihologie profesională, 1995–1996.
• Institutul Naţional de Instruire Continuă din Chişinău, cursuri de perfecţionare
pentru directori şi profesori de diferite specialităţi, stagii în 1995–1998.
• Şcoli profesionale şi licee polivalente din Chişinău (nr. 1, 5, 8) şi Bălţi (nr. 1, 2,
3), cursuri intensive de perfecţionare pentru directori şi profesori, stagii în 1995–1996,
1999–2003.
44

• Universitatea Tehnică a Moldovei, Chişinău, Centrul de perfecţionare şi recalificare
a cadrelor didactice universitare, cursuri de Managementul resurselor umane la asistenţi,
lectori, şefi de lucrări şi conferenţiari, trei stagii intensive, 1996–1997.
• Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi • Facultatea de Economie şi Drept,
cursuri de Managementul reurselor umane, pentru studenţii din anii I şi II, trei stagii
intensive, 1996–1997 • Facultatea de Pedagogie şi Psihologie, cursuri intensive de abi-
litare managerială pentru studenţii pedagogi şi psihologi din anul V şi asistenţii sociali
din anul I, 2001–2002 • Colegiul Pedagogic „Ion Creangă”, stagiu intensiv de abilitare
curriculară pentru profesori, 2001–2002.
• Colegiul de Medicină din Bălţi, curs de abilitare managerială, pentru personalul
didactic şi medical, 1996–1997.
• Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, catedra
de pedagogie, curs şi seminarii de Management educaţional, pentru studenţi, anul IV,
pedagogie, 1996–1998.
• Institutul Naţional de Management din Bucureşti, Centrul de perfecţionare juri-
dică, stagiu de abilitare managerială pentru ofiţeri superiori, Roman, 1999.
• Şcoala de perfecţionare a poliţiei de frontieră din Orşova, Mehedinţi, stagiu de
abilitare managerială, 2005.
• Universitatea din Oradea, Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea per-
sonalului didactic, curs de Management strategic, pentru masteranzi-profesori, directori
şi inspectori şcolari, funcţionari din administraţia publică, 2003–2004.
• Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de
Filologie, curs special, Dimensiunea şi valoarea universală a creaţiei lui Mihai Emi-
nescu, pentru masteranzi, anul de învăţământ 2004–2005 (cu repetarea cursului revizuit
şi completat în anii de învăţământ 2008–2010).
• Universitatea Ecologică din Bucureşti, Departamentul pentru pregătirea perso-
nalului didactic, cursuri de Management educaţional şi Managementul activităţii clasei
de elevi, pentru studenţii de la zi şi cu frecvenţă redusă, precum şi pentru absolvenţii de
la facultăţile de drept, ecologie, actorie, psihologie, ştiinţele comunicării, educaţie fizică
şi sport, anii de învăţământ 2001–2008.
C. ACTIVITATE PROFESIONALĂ PRIN CUMUL
în regim de plată cu ora, în calitate de colaborator cu statut
de conferenţiar universitar
• Casele Corpului Didactic în colaborare cu inspectoratele şcolare din municipiul
Bucureşti şi din judeţele Alba, Arad, Argeş, Bacău, Baia Mare, Bihor, Bistriţa-Năsăud,
Botoşani, Braşov, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Galaţi, Hunedoa-
ra, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Neamţ, Prahova, Sălaj, Suceava, Teleorman, Timiş,
Tulcea, Vâlcea etc., cursuri de formare continuă pentru educatoare, învăţători, profesori,
directori, inspectori şcolari, 1992–2008.
• Direcţiile Generale de Învăţământ din municipiul Chişinău şi din centrele raionale
Bălţi, Cimişlia, Hânceşti, Ialoveni, Orhei şi Floreşti, cursuri de formare continuă pentru
educatoare, învăţători, profesori, directori şi inspectori şcolari, 1995–2003.
45

PARTEA I
BILANŢUL ÎNFĂPTUIRILOR
Capitolul I
ACTIVITATE DIDACTICĂ
UNIVERSITARĂ ŞI POSTUNIVERSITARĂ
(25 de ani, pe post: 1958–1966, prin cumul: 1992–2010)
A. ACTIVITATE DIDACTICĂ UNIVERSITARĂ
de formare iniţială: 1958-1966
(Seminarii şi cursuri la peste 2 000 de studenţi cu frecvenţă la zi
şi cu frecvenţă redusă, pe post de asistent universitar)
1958–1964
• Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie: seminarii şi cursuri de literatură
(rusă, universală şi comparată).
• Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filozofie, secţia de Pedagogie şi Psihologie:
limba rusă adaptată la limbajul psihopedagogic al disciplinelor de profil (completare de
normă didactică).
1964–1966
• Universitatea Bucureşti, Institutul de Limbi şi Literaturi Străine: • normă de
cercetare ştiinţifică • responsabil al cercului ştiinţific studenţesc • conducător a peste 100
de lucrări de licenţă • preşedinte al Clubului Universităţii Bucureşti.
B. ACTIVITATE DE INFORMARE DOCUMENTARĂ ŞI SINTEZE
cu rezultate care au fost preluate în activitatea didactică universitară
1966–1970
• Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, din care, un timp, la subunitatea
Centrul de Documentare Universitară (CDU, membru al consiliului de coordonare al
celorlalte biblioteci centrale universitare din ţară): activitate de informatică documentară
multidisciplinară, inclusiv în domeniul conţinutului şi conducerii învăţământului, ultima
funcţie deţinută fiind cea de şef serviciu documentare.
1971–1972
• Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, expert în cadrul compartimentului de
sinteze al ministrului (Mircea Maliţa).
46

1972–1974
• Centrul Naţional de Informare şi Documentare al Învăţământului (CIDI),
Bucureşti, şef secţie Educaţie-Învăţământ, coordonatorul activităţii şi redactor-şef la
publicaţiile CIDI (periodice: • Educaţie-Învăţământ, Informare curentă, Teorii şi curente
în literatura şi arta contemporană etc. • volume, indexuri de publicaţii, biobibliografii
de semnalare, bibliografii tematice adnotate şi studii documentare pe teme prioritare, la
solicitarea beneficiarilor, literatură, pedagogie, filozofie, ştiinţa conducerii învăţământu-
lui etc. • baze de date, ca sisteme publice accesibile de informare documentară (de ex.,
indexare coordonată), aplicabile la fonduri tematice specializate, personale şi colective.
C. ACTIVITATE DIDACTICĂ UNIVERSITARĂ

de formare iniţială şi continuă postuniversitară: 1992–2008
• Formare iniţială (studenţi şi masteranzi) • Formare continuă (perfecţionare,
reciclare: personal didactic, manageri şcolari, specialişti din alte domenii – ingineri,
medici, militari).
PROFESOR ASOCIAT CU FUNCŢIE DE CONFERENŢIAR UNIVERSITAR

• instituţii, funcţii, specializări •
NOTĂ. Activitatea didactică s-a desfăşurat în sistemul de Formare iniţială (peste
1000 de studenţi şi masteranzi) şi de Formare continuă (aproape 3000 de cadre didactice
cu funcţii de predare – educatoare, învăţători, profesori de dicipline socioumane din în-
văţământul preuniversitar, de asemenea peste 150 de profesori ingineri din învăţământul
universitar şi preuniversitar, precum şi ofiţeri, medici; peste 3000 de cadre didactice cu
funcţii de conducere, îndrumare şi control – directori de şcoli şi licee, inspectori şcolari,
directori de Case ale Corpului Didactic şi viitori candidaţi la aceste funcţii), activitate
susţinută în calitate de angajat prin cumul ca profesor asociat, atât pe post de conferenţiar
universitar, pe bază de convenţie de colaborare, în regim de plată cu ora, cât şi pe post de
conferenţiar universitar angajat pe bază de contract şi cu carte de muncă • Principalele
teme ale cursurilor universitare: • Management educaţional (orientat pe traininguri de
autoformare a personalităţii managerului şcolar, prin autocunoaşterea şi valorificarea
propriului potenţial uman şi profesional în vederea dezvoltării şi aplicării optime a
rezultatelor în perioada de exercitare a funcţiei) • Managementul resurselor umane •
Consiliere – Orientare şcolară şi profesională • Pedagogie generală • Management
strategic • Relaţii interliterare – cazul Eminescu universal.
• În calitate de expert în abilitare curriculară şi managerială postuniversitară, cursu-
rile de formare continuă au fost organizate de CCD-IS (Casele Corpului Didactic, în
colaborare cu inspectoratele şcolare judeţene şi din municipiul Bucureşti, în România:
Bucureşti, Alba, Bihor, Călăraşi, Cluj, Dâmboviţa, Galaţi, Ilfov, Timiş, Suceava, Zalău
etc.) şi DGI (Direcţiile Generale de Învăţământ, în Republica Moldova: Chişinău, Bălţi,
Cimişlia, Hânceşti, Ialoveni, Orhei, Soroca-Floreşti) • Într-o formă adaptată, cursurile
au fost predate şi la centre de perfecţionare a specialiştilor din alte domenii (ofiţeri: la
Roman şi Orşova; medici: la Bălţi; profesori ingineri din învăţământul tehnic şi economic
universitar: la Chişinău şi Bălţi, iar preuniversitar: la Bucureşti şi Chişinău).
47

1992–1993
• Inspectoratul şcolar al municipiului Bucureşti, în colaborare cu Institutul de Ştiinţe
ale Educaţiei din Bucureşti, secţia Formarea formatorilor, tema de cercetare privind for-
marea asistată a managerilor şcolari, la care a fost elaborat un suport aplicativ sub forma
unui curs experimental, atunci intitulat, în premieră, Management educaţional, destinat
directorilor de şcoli şi licee din sectoarele 2, 4, 5, 6 ale municipiului Bucureşti, 2 stagii a
câte 4 luni în fiecare an, o dată pe săptămână, în ziua metodică a directorilor de şcoli şi licee.
1993–2006
• Inspectoratele şcolare, în colaborare cu CCD din Bucureşti şi judeţele Alba,
Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Botoşani, Braşov, Caraş-Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa,
Dâmboviţa, Galaţi, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Neamţ, Prahova, Sălaj, Suceava,
Teleorman, Timiş, Tulcea, Vâlcea etc.: cursuri de formare continuă pentru educatoare,
învăţători, profesori, metodişti, directori, inspectori şcolari.
1993
• Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Laboratorul de
dirijare a învăţământului, curs de Managementul formării competenţelor manageriale,
stagiu intensiv de perfecţionare profesională pentru directori din învăţământul general
şi tehnic profesional.
1994
• Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie, prelegeri despre Re-
laţiile literaturii române cu alte literaturi, pe exemplul Eminescu în circuitul universal
(traduceri şi ecouri în 65 de limbi din 93 de ţări), pentru studenţi şi profesori.
1994–1995
• Şcoala nr. 2 cu clasele I–X din comuna Bezdead, judeţul Dâmboviţa, curs de
abilitare curriculară pentru cadrele didactice din şcolile de pe raza comunei, antrenate
în acţiunea acestei şcolii ca şcoală-pilot a ISE-MEI de implementare experimentală a
primelor programe şcolare la disciplinele biologie, chimie, matematică şi de predare
experimentală a manualului de Biologie pentru clasa a V-a.
1994–1995
• Complex şcolar de educaţie şi instruire, localitatea Vadul lui Vodă, suburbie a mu-
nicipiului Chişinău, ca şcoală-pilot a ISE Chişinău, angajat ca psiholog-consilier şcolar:
a – activităţi experimentale de optimizare a structurii şi organizării instruirii (clase pe
niveluri aptitudinale – intelectuale şi fizice; continuitatea între ciclurile şcolare; evaluarea
formativă a lecţiei deschise), consiliere şcolară, educaţie pentru sănătate; b – cursuri
de Management educaţional în sistemul de formare continuă pentru directorii de şcoli
şi licee din municipiul Chişinău.
1995–1996
• Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de pregă-
tire şi perfecţionare a organizatorilor din învăţământ, cursuri de Management educaţional,
pentru directori şi inspectori şcolari, pe post şi viitori candidaţi pentru aceste posturi.
• Universitatea Independentă „Titu Maiorescu” din Bucureşti, Facultatea de
Psihologie, curs de Managementul resurselor umane pentru studenţi, anul IV, secţia de
psihologie profesională.
48

• Şcoli profesionale şi licee polivalente din Chişinău şi Bălţi, cursuri intensive de
perfecţionare pentru directori şi profesori.
1995–2002
• Direcţiile Generale de Învăţământ (similare cu inspectoratele şcolare româneşti)
din Chişinău, Bălţi, Soroca (Floreşti) şi din raioanele: Cimişlia, Hânceşti, Ialoveni şi Or-
hei, stagii intensive de abilitare curriculară şi managerială pentru educatoare, învăţători,
profesori, de asemenea pentru directori de şcoli şi licee, inspectori şcolari.
1996–1997
• Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Facultatea de Economie şi Drept,
cursuri de Managementul reurselor umane, pentru studenţii din anii I şi II, trei stagii
intensive.
• Colegiul de Medicină din Bălţi, stagiu de abilitare curriculară şi managerială pentru
personalul didactic şi medical.
• Universitatea Tehnică a Moldovei, Centrul de perfecţionare şi recalificare a cadre-
lor didactice universitare, cursuri de Managementul resurselor umane, pentru asistenţi,
lectori, şefi de lucrări, conferenţiari, trei stagii intensive.
• Institutul Naţional de Instruire Continuă din Chişinău, stagii intensive de per-
fecţionare pentru directori şi profesori de diferite specialităţi.
1996–1998
• Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie (catedra
de pedagogie), cursuri de Management educaţional, pentru studenţi, anul IV, pedagogie.
1999
• Institutul Naţional de Management din Bucureşti • Centrul de cercetări juridice,
Roman, stagiu de abilitare managerială pentru ofiţeri superiori.
1997–2004, 2006
• Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău, cercetător ştiinţific coordonator,
Laboratorul de Management educaţional, formare continuă – cursuri de abilitare curri-
culară a cadrelor didactice de diferite specialităţi, de asemenea abilitare managerială a
directorilor adjuncţi şi directorilor şcolari; activităţi de elaborare şi aplicare experimentală
a programelor de formare managerială şi a standardelor de competenţă profesională,
în cadrul unor cursuri de formare continuă cu directori şi viitori directori de gimnaziu
şi liceu în vederea validării unor module de standarde de formare pe baza standardelor
ocupaţionale. Rezultatele obţinute în cadrul contractelor de cercetare ştiinţifică pe teme
de management educaţional şi standarde educaţionale au fost valorificate în activităţile
didactice menţionate.
2001–2002
• Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Facultatea de Pedagogie şi Psiho-
logie (cursuri intensive de abilitare managerială pentru studenţii pedagogi şi psihologi
din anul V şi asistenţii sociali din anul I).
• Colegiul Pedagogic „Ion Creangă” din Bălţi, stagiu intensiv de abilitare curri-
culară şi managerială pentru personalul didactic al colegiului.
49

2003–2004
• Universitatea din Oradea, Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea per-
sonalului didactic, curs de Management strategic, pentru masteranzi: profesori, directori,
inspectori şcolari, funcţionari.
• Universitatea Tiraspol cu sediul la Chişinău, Catedra interuniversitară de Psiho-
pedagogie, curs de pedagogie generală.
2005
• Şcoala de perfecţionare a poliţiei de frontieră din Orşova, Mehedinţi, stagiu de
abilitare managerială, în majoritate cadre didactice de la unităţi şcolare de profil, precum
şi ofiţeri cu atribuţii de formare.
2000–2006
formare continuă a cadrelor didactice şi a celor cu funcţii de conducere, formare continuă –
cursuri de Management educaţional, pentru directori adjuncţi şi directori de şcoli şi licee,
inspectori şcolari, pe post sau aspiranţi la aceste posturi; teme de cercetare: Valorificarea
curriculumului şcolar în formarea omului decident şi Formarea competenţelor şcolare
şi profesionale.
2001–2008
• Universitatea Ecologică Bucureşti, Departamentul pentru pregătirea personalu-
lui didactic, cursuri de Management educaţional şi Managementul activităţii clasei de
elevi, pentru studenţii de la zi şi cu frecvenţă redusă, precum şi pentru absolvenţii de la
facultăţile de profil ale UEB: drept, ecologie, psihologie, actorie, ştiinţele comunicării,
educaţie fizică şi sport.
2002–2008
• Casa Corpului Didactic, în colaborare cu Inspectoratul şcolar al judeţului Ilfov,
titular curs profesori, iar din 2005, director al cursului şi titular la mai multe discipline
prevăzute de modulul Curriculum şi comunicare. Seria de cursuri viza formarea continuă
a cadrelor didactice cu funcţii de conducere, îndrumare şi control. Participanţi: directori
şi inspectori şcolari, directori ai Caselor Corpului Didactic, în cadrul programului acre-
ditat de CNFP (Centrul Naţional de Formare continuă a Personalului din învăţământul
preuniversitar).
2005–2010
Filologie: curs special pentru masteranzi, iunie 2005: Valoarea universală a poeziei
lui Mihai Eminescu. Curs special, mai 2008: Dimensiunea şi valoarea universală a
creaţiei literare a lui Mihai Eminescu. Curs special, mai 2010: Dimensiunea şi valoa-
rea universală a moştenirii culturale a lui Mihai Eminescu. La lecţia de deschidere a
cursului din 2008 şi 2010 a participat întregul efectiv de studenţi şi cadre didactice,
prezent atunci la facultate.
50

Capitolul II
ACTIVITATE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
(30 de ani pe post, 56 de contracte: 1974–2006)
Teme de cercetare ştiinţifică realizate pe bază de contract
în domeniul educaţional
1974–2006
NOTĂ. Cele 56 de teme de cercetare ştiinţifică din domeniul educaţional, realizate
timp de peste 30 de ani pe bază de contracte, în principal beneficiarii fiind ministerele de
profil din România şi din Republica Moldova, au fost elaborate în calitate de cercetător
ştiinţific profesionist (angajat cu carte de muncă), în cadrul institutelor de cercetări cu
profil educaţional şi al universităţilor care au avut în structura lor unităţi de cercetare în
acest profil, după cum urmează: a – ca angajat cu carte de muncă: între anii 1974–1994,
pe post de cercetător ştiinţific-filolog principal şi cercetător ştiinţific principal III (în 1994,
pensionat la limită de vârstă); b – ca angajat prin cumul, între 1993–2006, cu intermitenţe:
în calitate de cercetător ştiinţific principal/superior/coordonator, de asemenea profesor
asociat, angajat pe post de conferenţiar universitar cu funcţie de cercetător ştiinţific
superior. Activitatea personală de cercetare ştiinţifică a fost finalizată sub forma unor
rapoarte de cercetare, preluate şi arhivate de beneficiari, majoritatea fiind însă valorificate –
integral sau parţial – fie sub forma unor recomandări privind fundamentarea teoretică a
dezvoltării în continuare a cercetării pedagogice sau a învăţământului, fie diseminate sub
formă de comunicări la reuniuni ştiinţifice locale, naţionale şi internaţionale, mai ales
prin publicaţii de profil psihopedagogic sau sociocultural.
A. INSTITUŢII, FUNCŢII, CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII
1974–1979
● Institutul de Cercetări/Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice (IC/ŞP/P), Bucureşti,
cercetător ştiinţific-filolog principal (tematică prioritară: • structura, organizarea şi conţi-
nutul învăţământului superior şi preuniversitar • pedagogie comparată • didactică, predarea
aplicativ-interdisciplinară şi integrată a disciplinelor de cultură generală şi tehnologice de
bază • conducerea învăţământului: studii, programe şi cursuri pentru directori de şcoli din
judeţele Alba, Bacău, Teleorman • îmbinarea pregătirii teoretice cu activităţile practice •
sisteme de informatică documentară pentru învăţământ • experiment pedagogic naţional –
inovaţie acceptată de OSIM – Structură constructivă vizând integrarea învăţământului
cu cercetarea ştiinţifică şi practica socială – CENTIA (Centrala de învăţământ Alba, cu
sateliţi în unităţi şcolare din Alba Iulia, Aiud, Câmpeni, Ciumbrud, Cugir, Sibişel, Sebeş-
Alba, Sălciua. Modelul a fost publicat ulterior în volumul editat în limba franceză pentru
străinătate, Revue de Pedagogie, 1978, de asemenea, într-o formă adaptată, la solicitare
oficială, a fost preluat şi comentat în Polonia, Bulgaria şi Rusia, un rezumat fiind publicat
în Nowa szkola, Warszawa, 1978.
1979–1990
● Centrul de Ştiinţe Sociale (secţia pedagogie şi psihologie) al Universităţii
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cercetător ştiinţific-filolog principal (tematică: •
conţinutul şi conducerea învăţământului • orientare şcolară şi profesională • predarea
aplicativ-interdisciplinară şi integrată a disciplinelor de cultură generală şi tehnologică
51

• continuarea cercetării-acţiune privind integrarea învăţământului cu cercetarea şi prac-
tica în judeţele (eşantion de bază) Alba, Bihor, Cluj, Sălaj, Timiş, Teleorman • program
cibernetic privind relaţiile interliterare – cazul Eminescu.
1990–1991
● Academia Română, filiala Cluj-Napoca, secţia de filozofie, pedagogie şi psiho-
logie, cercetător ştiinţific-filolog principal (continuarea experimentelor privind predarea
aplicativ-interdisciplinară şi conducerea învăţământului).
1991–1994
● Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE) din Bucureşti, reînfiinţat, cercetător
ştiinţific principal la secţia Teoria educaţiei, ulterior la secţia Didactică, compartimentul
Formarea formatorilor, ultimele teme de cercetare-acţiune fiind axate pe • autoformarea
continuă asistată a managerilor şcolari • pregătirea cadrelor didactice pentru activităţi
manageriale, ambele finalizate sub forma unui instrument operaţional, programul unui
curs intitulat Management educaţional, care a prefigurat noua disciplină universitară cu
acelaşi titlu • proiectarea noilor programe şcolare, ulterior experimentarea lor în şcoli-
pilot din mediul urban (Cluj-Napoca, Zalău şi Târgovişte, la desciplina Biologie, clasa
a V-a) şi din mediul rural (singura unitate şcolară situată în mediul rural, Şcoala nr. 2
din comuna Bezdead, jud. Dâmboviţa, la disciplinele Biologie, Chimie şi Matematică).
Complementar, la Şcoala nr. 2 din Bezdead de Dâmboviţa, s-a mai realizat – în cadrul
unui curs de abilitare curriculară – iniţierea cadrelor didactice de la şcolile de pe raza
comunei în metodologia implementării experimentale a primelor programe şcolare de
biologie, precum şi predarea experimentală a primului manual alternativ de Biologie
pentru clasa a V-a, în conformitate cu noua programă şcolară de biologie, ambele instru-
mente curriculare fiind apoi validate şi generalizate în sistemul naţional de învăţământ,
ca rod al implementării noii reforme şcolare).
1995–2004
● Institutul de Ştiinţe Pedagogice (IŞP), devenit Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
(IŞE) din Chişinău, angajat cu 0,50 normă de cercetare, ca cercetător superior coordo-
nator la Laboratorul de Management educaţional, tematica de cercetare fiind axată pe:
formarea continuă a managerilor şcolari–program experimental, formarea şi evaluarea
competenţelor manageriale, standarde educaţionale de formare. În această perioadă am
predat, în regim de plată cu ora, cursuri de abilitare curriculară şi managerială cadrelor
didactice cu funcţii de predare şi conducere şcolară.
2005–2006
● Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, angajat cu 0,50
normă de cercetare, ca cercetător ştiinţific principal la Facultatea de formare continuă a
cadrelor didactice şi a celor de conducere, tematica de cercetare fiind axată pe: paradigma
pedagogică de la sfârşit de secol şi început de mileniu III, formarea omului decident,
formarea competenţelor şcolare şi profesionale.
B. CONTRACTE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
ŞI BENEFICIARII LUCRĂRILOR REZULTATE
(30 de ani: 1974–1998, 2000–2006)
NOTĂ. Cele 56 de contracte de cercetare ştiinţifică, încheiate cu institute de cercetare
ştiinţifică şi universităţi, precum şi majoritatea lucrărilor rezultate au fost valorificate prin
lucrări comunicate sau publicate.
52

1974
1. Învăţământul superior în diverse ţări, 24 p. Studiu de pedagogie comparată.
Beneficiari: MEI şi ISE Bucureşti.
2. Microsistem informaţional privind legarea învăţământului de cercetarea
ştiinţifică şi practica socială, 22 p. Beneficiari: MEI şi ISE Bucureşti.
1975
3. Conducerea ştiinţifică a învăţământului, 25 p. Cercetare experimentală privind
conducerea şcolii (experiment vizând îmbunătăţirea activităţii de conducere din şcolile
situate în judeţele Teleorman, Alba, Bacău). Beneficiari: MEI şi inspectoratele şcolare
din judeţele Alba, Bacău, Teleorman. Rezultatele aplicaţiilor realizate în cadrul progra-
melor operaţionale au fost utilizate la cursurile de reciclare pentru directorii de şcoli din
aceste judeţe.
4. Învăţământul superior de scurtă durată, 39 p. Studiu de pedagogie comparată.
Beneficiari: MEI şi ISE Bucureşti. Structură, organizare, disfuncţionalităţi, soluţii de
remediere.
5. Cabinet metodologic interşcolar (judeţean) de protecţia muncii, 25 p. Bene-
ficiari: MEI şi IS Teleorman. Proiectare, organizare, aplicaţii.
1976
6. Învăţământul superior de scurtă durată, 45 p. Cercetare-acţiune, experimentală,
privind o secvenţă strategică a învăţământului românesc, într-un moment al său de gravă
criză (manifestată sub formă de proteste publice, greve studenţeşti), estimarea situaţiei
şi soluţii posibile, oportune. Dintre cele 12 soluţii propuse în cadrul cercetării, 4 au fost
acceptate şi aplicate, la nivel naţional, abia în 1978, după demersuri dure în mass-media
şi la diferite organe centrale de resort. Beneficiari: MEI şi unităţile de învăţământ care
aveau în structura lor secţii de pregătire a subinginerilor, constructorilor arhitecţi şi
tehnicienilor stomatologi.
7. Probleme curente ale conducerii învăţământului, 30 p. Experimentarea unui
model (programă, cursuri) privind perfecţionarea activităţii profesionale de conducere
a şcolilor din judeţele Teleorman, Alba, Bacău. Beneficiari: IS din aceste judeţe şi MEI.
8. Cercetare-acţiune privind proiectarea unui complex şcolar integrat (model
proiectat şi experimentat în judeţul Alba), 25 p. Beneficiari: IS Alba şi MEI.
9. Sistem informaţional privind instruirea politehnică (model adaptat la nevoile
locale de pregătire profesională eficientă, în perspectiva integrării socio-profesionale
a elevilor), 25 p. Modul al sistemului informaţional modern, conceput pentru tipul de
complex experimental de pregătire prin muncă şi pentru muncă şi viaţă a elevilor, pro-
iectat pentru a fi implementat în oraşele Alexandria şi Alba Iulia. Beneficiari: MEI şi IS
din Teleorman şi Alba.
1977
10. Model experimental, Complex şcolar integrat tip CENTIA (Centrala de în-
văţământ Alba din Alba Iulia). Studiu final, 65 p. Beneficiari: IS Alba, MEI şi OSIM
(Oficiul Naţional pentru Standarde, Invenţii şi Mărci), care l-a acceptat ca invenţie, sub
titlul Structură constructivă privind integrarea învăţământului cu cercetarea ştiinţifi-
că şi practica social-economică şi culturală, prezentată parţial în diferite studii, unele
şi în alte limbi pentru străinătate (cf. Partea I, poz. 121, 130, 131, 134 din 1977–1978,
53

etc.). În România, modelul a rămas în fază de proiect nefinalizat instituţional în practica
educaţională din România, dar popularizat şi parţial fiind preluat, pe bază de demersuri
oficiale, în Polonia, Bulgaria şi Rusia.
1978
11. Îmbinarea studiului cu activităţile practice şi munca productivă în învăţă-
mântul contemporan, 37 p. Studiu de pedagogie comparată. Beneficiari: MEI şi ISE
Bucureşti.
12. Cabinet metodologic experimental de protecţia muncii şi educaţie sanitară,
20 p. Cercetare-acţiune în judeţele Teleorman şi Alba. Beneficiari: IS Teleorman, Alba
şi MEI.
1979
13. Instruire practică agroindustrială în învăţământul contemporan, 25 p. Studiu
de pedagogie comparată. Beneficiar: MEI.
14. Cabinet metodologic experimental de protecţia muncii, educaţie sanitară şi
orientare şcolar-profesională, 29 p. Beneficiari: IS Alba (experiment la Sebeş-Alba),
Sălaj, Teleorman şi MEI.
1980
15. Factori care concură la pregătirea şi orientarea elevilor în vederea selec-
tării lor pentru concursul de admitere în învăţământul superior, care pregăteşte
specialişti cu funcţii didactice (în diferite profiluri, capitol privind profilul filologic),
30 p. Beneficiar: MEI.
16. Perfecţionarea sistemului de pregătire şi selectare a candidaţilor la concursul
de admitere în învăţământul universitar (capitol privind învăţământul superior filolo-
gic), 25 p. Beneficiari: Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi MEI.
17. Probe docimologice de cunoştinţe la limba şi literatura română, 15 p. Cer-
cetare-acţiune în şcoli din Cluj-Napoca, Bucureşti, Braşov, Oradea. Beneficiari: MEI şi
Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
1981
18. Pregătirea teoretică şi practică; Aptitudinile literare; Test de cunoştinţe la
limba şi literatura română; Admiterea în învăţământul superior filologic; Caietul
experimentatorului; Indicatori de apreciere a candidatului la concursul de admitere,
75 p. Capitole din lucrarea colectivă Perfecţionarea sistemului de pregătire şi orientare
şcolară a elevilor din treapta a doua de liceu în vederea admiterii în învăţământul su-
perior. Beneficiari: MEI şi Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
1982
19. Repere socio-psihopedagogice ale activităţii profesionale a elevilor şi studen-
ţilor în raport cu care s-a elaborat setul de acţiuni şi instrumente de lucru pentru
selectarea candidaţilor în învăţământul superior filologic; Probe de cunoştinţe la
limba şi literatura română; Test de aptitudini literare, 45 p. Beneficiari: MEI şi Uni-
versitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
20. Aspecte ale orientării şcolare şi profesionale a elevilor în activitatea de
conducere a şcolilor din mediul rural; complementar, Valori, limite şi posibilităţi de
perfecţionare ale actualului sistem de admitere în învăţământul superior filologic,
25 p. Beneficiar: MEI.
54

21. Investigarea eficienţei prin analiza premiselor formării pentru profesie şi
viaţă în învăţământul filologic, 15 p. Beneficiari: MEI şi ASSP.
22. Complex şcolar integrat, 12 p. Beneficiar: MEI. Model experimental solicitat
suplimentar de beneficiari, actualizat la cerinţele locale, în urma unei anchete privind o
posibilă implementare în sistemul instituţiilor de profil educaţional din judeţe.
1983
23. Valorificarea conţinutului disciplinelor de îmvăţământ în scopul orientării
şcolare şi profesionale a elevilor din şcolile situate în mediul rural, 45 p. Beneficiar:
MEI. Cercetare-acţiune organizată în şcoli din judeţele Alba, Bihor, Bistriţa-Năsăud,
Cluj, Maramureş, Sălaj, Vâlcea; capitol dintr-o lucrare colectivă de cercetare. Concluzia
argumentată, verificată în activitatea de predare experimentală în şcoli din aceste judeţe:
OSP se poate realiza cu rezultate bune în cadrul lecţiei, la toate disciplinele de cultură
generală şi tehnologică de bază.
24. Indicatori valorici de eficientizare a pregătirii pentru profesie şi pentru o
viaţă profesională activă (în domeniul învăţământului filologic), 15 p. Capitol dintr-o
lucrare colectivă. Cercetare-acţiune organizată în licee din Cluj-Napoca, Bucureşti,
Braşov, Oradea, Sibiu, Şimleu Silvaniei). Beneficiari: IS judeţene.
1984
25. Rolul profesorului de specialitate în orientarea şcolar-profesională a elevilor
din şcolile situate în mediul rural. Îndrumări metodice privind orientarea agricolă a
conţinutului predării disciplinelor real-umaniste de cultură generală în şcolile săteşti, cu
aplicaţii speciale la disciplinele şcolare: biologie, geografie, istorie, limba şi literatura
română (capitole dintr-o lucrare colectivă), 35 p. Beneficiar: MEI.
26. Investigarea eficienţei prin evaluarea şi autoevaluarea activităţii de instruire în
învăţământul filologic (capitol dintr-o temă de cercetare colectivă), 25 p. Beneficiar: ASSP.
27. Educaţia ştiinţifică şi tehnologică – cadru optim de stimulare a creativităţii
didactice din învăţământ, 15 p. Lucrare de sinteză elaborată suplimentar la solicitarea
USISC.
1985
28. Îmbinarea optimă a disciplinelor fundamentale cu cele aplicative, a teoriei
cu practica în învăţământul agricol (capitol dintr-o lucrare colectivă), 25 p. Beneficiar:
MEI.
29. Investigarea şi evaluarea eficienţei activităţii de pregătire în învăţământul
filologic pentru viitoarea profesie şi pentru o viaţă extraprofesională activă (capitol
din referatul de etapă); sinteza investigaţiilor efectuate în 24 de localităţi); Chestionar
IEIF (investigarea eficienţei învăţământului filologic, variantă finală), 30 p. Beneficiar:
ASSP.
1986
30. Modalităţi de perfecţionare a pregătirii elevilor în şcolile din mediul rural
şi în liceele cu profil agricol, prin legarea conţinutului lecţiilor (la disciplinele ştiinţifi-
ce fundamentale: matematică, fizică, chimie, biologie) cu practica social-economică şi
cultural-ştiinţifică, specifică zonei în care funcţionează şcoala (eşantion: şcoli generale
şi licee din judeţele Bihor, Cluj, Sălaj, Suceava, Teleorman, Timiş), 116 p. Beneficiari:
MEI şi IS din eşantion.
55

1987
31. Căi şi mijloace de formare la studenţi a unor abilităţi în profesia de cadru
didactic, aplicaţii în cadrul predării disciplinelor ştiinţifice şi umaniste de cultură ge-
nerală de bază, în condiţiile aplicării calitative a principiului integrării învăţământului
cu cercetarea ştiinţifică şi cu practica social-economică şi culturală, 143 p. Raport de
cercetare. Suplimentar, încă două sinteze: Indicatori de apreciere a candidaţilor la
examenele de admitere şi Set de teme şi metodologii privind posibilitatea accentuării
caracterului aplicativ şi interdisciplinar al disciplinelor de cultură generală de bază,
condiţie favorabilă formării abilităţilor didactice, 38 p. Beneficiari: MEI, 12 judeţe
din eşantionul de bază şi 12 din eşantionul martor.
1988
32. Posibilităţi de informatizare, prin tehnica IAC (învăţământ asistat de cal-
culator) a unor secvenţe didactice vizând categoriile literare de relaţii interliterare şi
periodizare literară, 23 p. Bibliografie, teste pedagogice şi de computer. Capitol dintr-o
lucrare colectivă. Beneficiar: MEI.
1989
33. Teoria literaturii, Literatură comparată. Modalităţi de informatizare a unor
secvenţe didactice. Cu privire specială asupra categoriei literare de Receptare literară,
pe exemplul receptării în alte limbi şi literaturi a operei lui Mihai Eminescu. Capitol
dintr-o lucrare colectivă privind Validarea programelor IAC pentru evaluarea eficienţei
pregătirii studenţilor la disciplinele Electronică, Economie politică, Tehnologia turnării
metalelor, Tehnologia chimică generală, Teoria literaturii – Literatură comparată (ultima
la p. 106–142). Beneficiar: MEI.
34. Metode şi forme eficiente de activitate în procesul instructiv-educativ.
Eficienţa valorificării lor în activitatea profesională. Contract suplimentar. Beneficiar:
CCES-Bucureşti. Capitol dintr-o lucrare colectivă despre Universitatea cultural-ştiinţi-
fică, mijloc important de educaţie permanentă a maselor, de lărgire a orizontului lor de
cunoaştere, p. 124–235.
1990
35. Teoria literaturii, Literatură comparată. Modalităţi de informatizare a unor
secvenţe didactice. Cu privire specială asupra categoriilor literare de Relaţii interlite-
rare şi Periodizare literară, pe exemplul integrării în alte literaturi a operei lui Mihai
Eminescu şi Ion Creangă (subtemă la tema generală, Programe IAC pentru evaluarea şi
controlul eficienţei pregătirii studenţilor), 147 p. Beneficiar: MEI.
1991
36. Tendinţe în evoluţia conţinuturilor şi renovarea acestora în viziune interdis-
ciplinară. Cu privire la predarea disciplinelor de cultură generală de bază (matematica,
fizica, chimia, biologia, limba şi literatura română, limbile moderne, istoria, geografia),
50 p. Beneficiari: ISE şi MI.
37. Preocupări pentru înnoirea şi promovarea în învăţământ a unor noi conţi-
nuturi în viziune aplicativ-interdisciplinară. Studiu de caz pe un eşantion semnificativ,
15 p. Beneficiari: MI şi ISE Bucureşti.
1992
38. Introducere în managementul educaţional. Elemente moderne de conducere
şcolară: Perfecţionarea şi evaluarea activităţii profesionale curente a cadrelor didactice cu
56

funcţii de conducere şcolară, în condiţiile aplicării prevederilor reformei învăţământului
şi ale trecerii României la economia de piaţă, 30 p. Proiectarea ca instrument operaţional
a unei programe de curs pentru directori de şcoli, cu titlul, în premieră, Management
educaţional. Beneficiari: MI, IS şi ISE, Bucureşti.
39. Modele şi strategii alternative de formare continuă asistată a cadrelor di-
dactice cu funcţii de conducere şcolară, în condiţiile aplicării reformei învăţământului
şi ale orientării spre autonomia şcolară, în contextul trecerii României la economia de
piaţă, într-o societate de drept, pluripartidă şi democratică, 35 p. Stabilirea obiectivelor
şi conţinutul cursului proiectat. Beneficiari: MI, ISE şi IS, Bucureşti.
1993
40. Metodologii alternative: Autoformarea continuă asistată. Exersarea unor
competenţe privind rolurile-cheie în procesul instructiv-educativ. Secvenţe-pilot: cursuri
experimentale privind a – (auto)formarea asistată şi evaluarea competenţelor ma-
nageriale; b – (auto)formarea asistată şi evaluarea competenţelor de exercitare a
unor funcţii-cheie în şcoală, 60 p. Temă elaborată prin cooperare între ISE din Bucureşti
şi IŞPP din Chişinău. Beneficiari: Ministerul Învăţământului, Inspectoratul Şcolar al
municipiului Bucureşti şi Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău.
1994
41. Continuarea temei 40 şi adaptarea modelului la cerinţele locale ale pro-
gramului de formare a competenţelor profesionale în educaţie, în alte condiţii şi
cu alţi subiecţi, adică la specificul activităţii din şcolile situate în diferite judeţe din
România şi DGI raionale din Republica Moldova, 30 p. Beneficiari: IS judeţene, ISE
şi DGI, Chişinău.
1995
42. Tendinţe în evoluţia conţinuturilor instruirii şi modernizarea acestora în
viziune interdisciplinară, 50 p. Beneficiari: MIS şi IS din România, IŞPP şi DGI raio-
nale din Republica Moldova.
1996
43. O alternativă metodologică de (auto)formare a cadrelor didactice pentru
activităţi manageriale şcolare. Experiment organizat în şcoala-pilot a IŞPP din Chi-
şinău, complesxul şcolar din Vadul lui Vodă (suburbie a municipiului Chişinău), 40 p.
Beneficiari: IŞPP, şcoala-pilot din Vadul lui Vodă, DGI Chişinău.
1997
44. Formarea, evaluarea şi validarea competenţelor manageriale ale conducă-
torilor de şcoli, 30 p. Beneficiari: IŞPP, MIS, DGI din Republica Moldova.
1998
45. Managementul şcolar: tendinţe şi perspective de dezvoltare în învăţământul
mondial (sfârşitul sec. XX–începutul sec. XXI), 20 p. Beneficiari: IŞPP şi DGI, Chişinău.
2000
46. Formarea continuă a managerilor şcolari. Schiţa unui proiect de program
în curs de validare, 30 p. Beneficiari: ISE, MIS, DGI, şcoli şi licee din Republica
Moldova. Cursul a fost predat experimental directorilor şi inspectorilor şcolari în
perioada 2000–2004.
57

2001
47. Managementul formării personalităţii managerului şcolar. Programa unui
curs experimental în curs de validare, 25 p. Bneficiari: ISE, UPS „Ion Creangă”, DGI,
Chişinău.
2002
48. Pregătirea personalului didactic pentru activităţi manageriale. Programa unui
curs aplicat experimental, 30 p. Beneficiari: ISE, UPS „Ion Creangă”, MIS, DGI, Repu-
blica Moldova (metodişti, şefi de comisii, şefi de catedră , directori şcolari adjuncţi etc.).
2003
49. Evaluare – ipostaze, realizări (capitol dintr-o temă colectivă), 25 p. Beneficiari:
ISE şi MECT, Chişinău.
50. Introducere esenţializată în managementul educaţional orientată spre for-
marea competenţelor profesionale şi de personalitate ale managerilor şcolari, 45 p.
Tematica: autocunoaşterea propriului potenţial uman şi profesional în vederea valorifică-
rii lui optime; comunicare, autoformarea calităţilor de personalitate şi a competenţelor
şcolare şi profesionale didactice şi manageriale, predare-învăţare-evaluarea pe bază de
obiective curriculare de formare, educaţie ecologică, cercetare şi creativitate, schimbare,
strategie, reuşită, standarde educaţionale, noile educaţii, relaţia şcolii cu comunitatea
etc. Beneficiari: ISE şi UPS „Ion Creangă”, Chişinău.
2004
51. Standardul managementului şcolar. Program de formare continuă. Aspecte
metodologice ale elaborării unui model curricular, 22 p. Beneficiar: ISE, Chişinău.
52. Standarde educaţionale de formare profesională, 32 p. Scurt istoric, estimarea
stadiului actual, tendinţe de dezvoltare. Beneficiar: ISE, Chişinău.
2005
53. (Auto)formarea continuă a managerilor şcolari. Model de program didactic
aplicat experimental, 25 p. Beneficiari: ISE şi UPS „Ion Creangă”, Chişinău.
54. Valorificarea curriculumului şcolar în formarea omului decident, 15 p. Cer-
cetare-acţiune. Sinteză parţială, axată pe: a – formarea spiritului de răspundere la
copiii şi elevii din ciclurile preşcolar, primar şi gimnazial; b – formarea capacităţii
de a decide singur la elevii din ciclul liceal. Datele suport au fost preluate dintr-o
anchetă aplicată cursanţilor, care au avut, în şcolile din care provin, disciplina obţio-
nală „Decizia este a ta”. Unele rezultate au fost verificate la faţa locului. Beneficiar:
UPS „Ion Creangă”, Facultatea de formare continuă a cadrelor didactice şi a celor
de conducere, Chişinău.
2006
55. Paradigma managementului educaţional în perspectiva integrării europene.
Preliminarii la paradigma pedagogică a începutului de mileniu III, 19 p. Beneficiar:
UPS „Ion Creangă”, Chişinău.
56. Formarea competenţelor şcolare şi profesionale. Aspecte metodologice,
15 p. Beneficiar: UPS „Ion Creangă”, Chişinău.
58

Capitolul III
VALORIFICAREA REZULTATELOR PRIN LUCRĂRI

MULTIDISCIPLINARE DESTINATE UZULUI PUBLIC
NOTĂ. Din sursele biobibliografice proprii, identificate de noi până în prezent, au
fost selectate titlurile indicate în lista de lucrări, elaborate şi valorificate, inclusiv cele
apărute în anul 2010, sub formă publicată şi comunicată în cele 80 de localităţi din Ro-
mânia şi din alte ţări:
• 275 de titluri de articole şi studii publicate în limba română şi unele în alte 9
limbi, valorificate în 73 de publicaţii periodice, de specialitate sau cu caracter sociocul-
tural, precum şi în 86 de publicaţii neperiodice (volume colective şi personale). Unele
titluri, nominalizate o singură dată, fiind culegeri care subsumează mai multe lucrări pe
aceeaşi temă, includ în cuprinsul lor, în plus faţă de titlul generic, un total de peste 80 de
alte titluri de lucrări distincte, care însă nu au fost nominalizate separat (de ex., volumul
Teorii şi curente în literatura şi arta contemporană, nominalizat ca titlu o singură dată,
în realitate cuprinde 40 de recenzii şi referate care au titluri distincte, la fel Dicţionarul
de Pedagogie cuprinde 26 de articole pe teme distincte, etc.), totalul general real fi-
ind: 275 + 80 = 355 de titluri de lucrări publicate. Între acestea se disting 19 lucrări
personale, publicate în ediţii separate sau câteva sub formă de extrase, precum volumul
Program de formare continuă. Manageri şcolari, iar altele în colaborare, cum sunt cele
trei manuale alternative de Biologie pentru elevi, după care s-a predat şi continuă să se
predea curent în clasele V (Botanică – 1997), VIII (Ecologie – 2000) şi XI (Anatomia şi
fiziologia omului – 2002), un Manual de autoinstruire pentru profesori, 52 de interviuri,
11 publicaţii periodice de informare şi documentare, coordonate. Principalele domenii
abordate sunt: Ştiinţe literare (teorie, istorie şi critică literară, relaţii interliterare, motive
literare, paralele tipologice, în principal despre Eminescu şi alţi clasici români şi străini,
circuitul şi receptarea creaţiei lor literare în spaţiul geografic şi literar naţional şi inter-
naţional, vizualizare pe calculator a unor procese privind evoluţia istorică a unor teme,
periodizare literară, dar şi limbă, creaţie literară, folclor, traduceri etc.), de asemenea
Educaţie (modele de bănci de date în educaţie şi ştiinţe literare de utilitate didactică,
informatică aplicată în literatură şi pedagogie, pedagogie generală şi comparată, conţinutul
şi organizarea învăţământului, formare iniţială şi continuă, managementul educaţional,
managementul activităţii clasei de elevi etc.).
• 275 de titluri de lucrări comunicate la reuniuni ştiinţifice locale, naţionale şi
internaţionale, dintre acestea câteva cursuri universitare cuprind mai multe discipline, cu
programe diferite, prezentate într-o formă adaptată la profilul diferitor instituţii şcolare,
timp de mulţi ani la rând etc., care însumează cel puţin alte 70 de titluri, totalul general
real fiind, potrivit numai cu cele menţionate mai sus: 275 + 70 = 345 de titluri de lu-
crări comunicate.
• După anul 2009, ca limită de etapă iniţială a bilanţului auto-biobibliografic, evident
nu s-a frânt cursul vieţii active, iar continuitatea activităţii, cel puţin până la tipărirea
lucrării, în sistem electronic şi tradiţional, măcar parţial a fost consemnată, la sfârşit de
listă, în addenda, pe categorii de lucrări, publicate şi comunicate, inclusiv în 2010. Mai
59

există însă lucrări realizate, dar neconsemnate, deoarece nu au fost identificate sau sunt
în curs de apariţie, reprezentând un cunoscut necunoscut, încă.
Tipărirea lucrării, în forma tradiţională actuală, a fost precedată de o ediţie cu un
circuit restrâns, în formă electronică, CD-ROM, pentru a o lansa, conform programului,
la festivităţile de aniversare a 100 de ani (1909–2009) de la înfiinţarea Colegiului Naţi-
onal „Mihai Viteazul” din municipiul Turda, al cărui elev am fost şi care pentru mine a
rămas o adevărată Alma Mater.
1. LUCRĂRI PUBLICATE
(1948–2010: 271 + 4 = 275 de articole şi studii, 52 de interviuri,
aici incluzând şi anul 2010 din Addenda)
NOTĂ. Pentru a se păstra logica continuităţii din ediţiile anterioare, în actuala
ediţie de bilanţ auto-biobibliografic s-a menţinut cronologia generală a anilor, iar în
interiorul lor – cu câteva excepţii – ordinea alfabetică a autorilor şi cronologică a
lunilor de apariţie, volumele fiind plasate la finele fiecărui an, în ordinea alfabetică a
temelor. S-au revizuit (eliminat, adăugat, corectat) şi completat listele bibliografice
anterioare cu noi surse, date şi comentarii, deşi, încă, nu au fost identificate toate
sursele bibliografice. Am în vedere data şi titlul expunerilor prezentate la acţiunile
de perfecţionare profesională a activităţii cadrelor didactice cu funcţii de predare
sau de conducere şcolară, organizate la Baia Mare, Bran, Brăila, Buzău, Feteşti,
Focşani, Jibou, Mediaş, Miercurea Ciuc, Pucioasa, Roşiorii de Vede, Satu Mare,
Sibiu, Timişoara, Turnu Măgurele etc. (de pildă, la Constanţa, unde CCD a publicat
un volum cu temele de cercetare ale cadrelor didactice din judeţ, această instituţie
m-a invitat ca din partea Institutului de Ştiinţe Pedagogice din Bucureşti să iniţiez,
timp de câteva zile, cadrele didactice, autori de proiecte, în metodologia cercetării
ştiinţifice, a evaluării şi valorificării rezultatelor obţinute). Din ceea ce am reuşit să
identific până în prezent, am efectuat o nouă selecţie a titlurilor pe criteriul valoric.
În descrirea bibliografică a surselor s-au respectat reglementările internaţionale pri-
vind informarea şi documentarea, la care România a aderat încă în 1970, majoritatea
acestor reglementări fiind concretizate sub formă de STASS-uri româneşti (de ex.,
sistemul de descriere bibliografică a surselor, unică pentru bazele de date naţionale şi
internaţionale, a devenit obligatorie şi se aplică şi în prezent de instituţiile româneşti
stabile, cum ar fi Academia Română, Editura şi Biblioteca Academiei, Biblioteca
Naţională, Biblioteca Centrală Pedagogică, Bibliotecile Centrale Universitare şi
filialele lor: în fişierele clasice şi computerizate, buletine, publicaţii periodice şi ne-
periodice, edituri), reglementări pe care le-am aplicat în descrierea lucrărilor cuprinse
în Auto-biobibliografie, de asemenea le-am reprodus şi prezentat în capitolul despre
cercetare, dezvoltarea creativităţii şi valorificarea rezultatelor prin lucrări destinate
uzului public, în toate cursurile de Management educaţional sau în alte lucrări de
popularizare publicate (de ex., I, 1, poziţia 96, 219, 226).
1948
1. Soluţii la probleme de matematică. În: Gazeta matematică, supliment cu exerciţii
pentru elevi, nr. 7, 9 aprilie, p. 147 (debutul elevului din clasa a III-a a Liceului „Regele
Ferdinand” din Turda, azi, Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”).
1951
2. (Amintiri din anii de şcoală). În: Scânteia tineretului, 18 august. Amintiri despre
prima mea învăţătoare, cu prilejul Zilei Învăţătorului.
60

1956
3. În ospeţie la prietenii noştri moldoveni. În: Moldova socialistă, Chişinău, 23
mai. La iniţiativa mea s-a organizat vizita, gazdă fiind Uniunea Scriitorilor, care a asigurat
grupului nostru de studenţi şi aspiranţi români la universităţi din Rusia un bogat program
cultural şi întâlniri cu elevi, studenţi, profesori, ţărani, muncitori, scriitori, oameni de
teatru şi artă, academicieni.
1957
4. (Literatura apropie popoarele). În: Litaratura i Mastaţva, Minsk, Bielorusia,
1957. Consideraţii pe marginea relaţiilor literare şi culturale româno-bieloruse, solicitate
de redacţie printr-o scrisoare.
1958
5. Gorki. Pe urmele vieţii lui. În: Tânărul leninist, nr. 4. Ecouri în presă.
6. Gorki v Rumânii (Gorki în literatura română). În Narodnaia Rumânia, iunie.
Traduceri. Receptare literară. Sinteză critică.
7. In der Sowjetunion (Prin Uniunea Sovietică). În: Neuer Weg, 6 noiembrie. Note
de călătorie.
1959
8. Literatura sovietică în România. Bibliografia traducerilor. În: Studii şi cercetări
de istorie literară şi folclor, nr. 1–2. Lista comentată a traducerilor.
1961
9. Glosar regional (I). Regiunea Cluj, raionul Turda, comuna Şutu. În: Limba
română, nr. 2. Graiul din satul Şutu, 73 de noţiuni – cuvinte şi expresii – însoţite de o
notă explicativă a redacţiei. Datele au fost preluate din revista Institutului de Lingvistică
al Academiei Române şi incluse în Dicţionarul Limbii Române,1906, finalizat în 2010,
reeditat sub titlul Tezaurul Limbii Române, vol. I–XIX, Bucureşti, Editura Academiei
Române, 2010.
10. Maiakovski în România. În Contemporanul, 28 aprilie. Fragmente din răspun-
surile la o anchetă internaţională despre Maiakovski, oferite autorului de către oameni de
litere şi de teatru din România: Tudor Arghezi, Geo Bogza, Mihai Beniuc, Demostene
Botez, Lucia Sturdza Bulandra, Jules Cazaban, Dinu Negreanu, Perpessicius, Jules
Perahim, Emanoil Petruţ, Cicerone Theodorescu, Alfred Margul Sperber.
11. Majakovszkij a jelenkor nagy költöinek tudatában (Maiakovski în conştiinţa
marilor poeţi contempoptrani). În: Korunk, Cluj, nr. 11, noiembrie, p. 1377–1378.
Ecouri despre viaţa şi opera poetului: opinii extrase din interviurile luate unor literaţi
contemporani reprezentativi ca Hikmet, Schneider, Tuńon, Ritsos, Quasimodo, Paničan,
Méliusz, Sperber, Beniuc, Tihonov etc.
1962
12. Critica esteticii burgheze. În: Veac Nou, nr. 13, aprilie. Recenzia volumului cu
acelaşi titlu, apărut la Moscova, 1961, 250 p.
13. Iar zilele se scurg... În: Secolul 20. Revistă de literatură universală, nr. 4, aprilie,
p. 184–185. Recenzia volumului de versuri cu acelaşi titlu, al poetului bielorus Petrus
Brovka, tradus recent în limba română.
14. „Iunost′”. În: Viaţa literară sovietică, nr. 5, mai, p. 64–66. Prezentarea revistei
literare ruse pentru tineret.
15. Iannis Ritsos. În: Gazeta literară, 14 iunie. O parte din răspunsurile la ancheta
literară internaţională despre Maiakovski, oferite nouă într-un interviu despre universa-
litatea lui Caragiale şi mai ales despre Antologia poeziei româneşti, alcătuită, tradusă şi
61

publicată la Atena, cu care prilej a fost în România, impresiile fiind reflectate în volumele
sale Arhitectura copacilor şi Un tablou cu trăsături mărunte. Ne-am cunoscut cu prilejul
interviului, ulterior însoţindu-l prin ţară, peste doi ani revăzându-ne cu ocazia participării
la Simpozionul Internaţional Eminescu, la Bucureşti, 1964.
16. Un forum al culturii. „Inostrannaia literatura”. În: Viaţa literară sovietică,
nr. 7, iulie, p. 64–74. Prezentarea publicaţiei de literatură universală şi comparată (din
perioada 1955–1962).
17. Maiakovski în evocările poeţilor occidentali (Aragon, Lindsay, Hikmet, Schneider,
Parnis, Neruda, Tuńon, Alberti, Quasimodo, Ritsos). În: Viaţa literară sovietică, Bucureşti,
nr. 7, iulie, p. 75–80. Răspunsuri la o anchetă lierară internaţională.
18. Caracterul sovietic şi eroul contemporan. În: Viaţa literară sovietică, Bucureşti,
nr. 10, octombrie, p. 101–113. Recenzia romanului „Marea Japoniei” de Iuhan Smuul,
ilustrat cu un fragment.
19. Documente mai puţin cunoscute privind influenţa în ţara noastră a revoluţiei
ruse din 1905. Gorki şi opinia publică românească. În: Analele româno-sovietice, seria
istorie, Bucureşti, nr. 3, p. 109–118 (extras). Documente literare. Ecouri.
20. Lucrări ale filologilor români în Uniunea Sovietică. În: Viaţa literară sovie-
tică, Bucureşti, nr. 10, octombrie, p. 128–132. Traduceri şi ecouri în publicaţiile vremii.
21. Fedin despre munca scriitorului. În: Literatură universală, vol. 4, Bucureşti, p.
37–53 (extras). Reflecţii de scriitor. Studiu analitic despre măiestria literară a scriitorului.
1963
22. Glosar regional (II). Regiunea Cluj, raionul Turda, localitatea Şutu. În: Limba
română, Bucureşti, nr. 1, 1963, p. 54–56 (72 de noţiuni – cuvinte şi expresii – însoţite de
o notă explicativă a redacţiei). Continuarea studiului despre graiul vorbit în satul Şutu.
Datele au fost preluate din revista Institutului de Lingvistică al Academiei Române şi
incluse în Dicţionarul Limbii Române, în 19 volume, 1906–2010, reeditat sub denumirea
Tezaurul Limbii Române, Bucureşti, Editura Academiei Române, vol I–XIX, 2010.
23. Reflecţii asupra povestirii contemporane. În: Viaţa literară sovietică, Bucureşti,
nr. 2, februarie, p. 94–99. Ecouri în critica literară.
24. Probleme ale tradiţiei şi inovaţiei. În: Viaţa literară sovietică, Bucureşti, nr. 6,
iunie, p. 78–81. Recenzia lucrării semnate de Z.G. Osmanova, Probleme ale teoriei şi
inovaţiei în poezia tadjică, din volumul Realism v literaturah narodov SSSR, Moscova,
1962, 366 p.
25. Volodimir Maiakovski. În: Novii Vik, 6 iulie (erată: semnătura autorului gre-
şită). Micromonografie despre viaţa şi activitatea poetului, destinată cititorilor revistei
de limbă ucraineană.
26. Colocviu despre Maiakovski. De vorbă cu Jules Cazaban, Jules Perahim, Dinu
Cernescu, Ion Cojar, Dinu Negreanu şi Horea Popescu, În: Tribuna, Cluj, 18 iulie, p. 1 şi
2. Ecoul operei maiakovskiene în dramaturgia românească. Spectacole, raporturi literare.
Fragmente din răspunsurile la o anchetă literară internaţională.
27. 70 de ani de la naşterea lui Vladimir Maiakovski. În: Munca, Bucureşti, 19
iulie, p. 4. Despre viaţa şi opera poetului.
28. Vladimir Maiakovski. Aniversarea a 70 de ani de la naşterea poetului. În: Călă-
uza bibliotecarului, Bucureşti, nr. 7, iulie, p. 319–322. Viaţa şi opera. Traduceri. Ecouri.
29. Rumânskie kompozitorî o Maiakovskom (Compozitori români despre
Maiakovski). În: Muzâkalnaia jizn′, Moscova, nr. 16, august, p. 10. Muzică inspirată
62

de opera lui Maiakovski. Anchetă literară internaţională. Răspund: Tiberiu Olah, Alfred
Mendelsohn etc.
30. Maiakovski şi filmul. La 70 de ani de la naşterea poetului. În: Cinema, Bucureşti,
nr. 8, august, p. 31–32. Opera dramatică şi cinematografică a poetului. Actorul de film.
1964
31. Eminescu pe glob (în 31 de limbi). În: Luceafărul, Bucureşti, 23 mai. Traduceri
şi ecouri în volume şi reviste. Consemnare în Mihai Eminescu. Opere, vol. XVII, 2008,
poz. 1602 (această sursă permite identificarea autorului: Dumitru Copilu-Copillin, alias
Dumitru Copilu).
32. (Eminescu. Pagină omagială). În: Luceafărul, Bucureşti, 6 iunie. Ecouri ilus-
trate cu documente.
33. Eminescu. Traducerea şi receptarea operei peste hotare. În Scânteia tinere-
tului, Bucureşti, 9 iunie (colab. A.Cr.). Sinteză.
34. Eminescu în conştiinţa lumii. În: Tribuna, Cluj-Napoca, 11 iunie. Sinteza
datelor identificate despre traduceri şi ecouri în literaturile din alte ţări. Consemnare
în M. Eminescu. Opere, XVII, 2008, poz. 20668.
35. Lira românească. În Luceafărul, Bucureşti, 19 august. Interviu cu poetul Gur-
ghen Borian, traducătorul lui Mihai Eminescu în limba armeană, despre volumul său
tradus în româneşte.
36. Literatura română peste hotare. În: Luceafărul, Bucureşti, 29 august. Note
despre literatura română tradusă în limbi străine.
37. Creangă pe meridianele lumii. În: Scânteia, Bucureşti, 15 decembrie. Traduceri
şi ecouri.
38. Creangă peste hotare. În: Gazeta literară, Bucureşti, nr. 51, 17 decembrie.
Receptarea operei în alte literaturi prin traduceri şi ecouri.
39. Creangă în 33 de limbi. În: Luceafărul, Bucureşti, nr. 26, 19 decembrie. Sinteza
datelor despre traduceri şi ecouri în volume şi reviste din alte ţări.
40. Prezenţe româneşti: În: Gazeta literară, Bucureşti, 10/24 decembrie. Ecoul
literaturii române peste hotare, între altele, despre: • Asociaţia culturală a cetăţenilor
austrieci de origine română a editat volumul Prinos întru aducerea aminte a poetului
M. Eminescu, din care i se reproduce prefaţa • literatura română reflectată în Inostrannaia
literatura, nr. 10, Moscova.
41. Borba mnenii vokrug Gorkovo v Rumânii (Lupta de opinii în jurul lui Gorki în
România). Capitol în volumul colectiv, Rumânsko-russkie literaturnîe sveazi. Moscova,
Nauka, p. 274–298. Culegere de studii academice despre relaţiile literare româno-ruse,
elaborată şi publicată sub egida Academiei de Ştiinţe a URSS şi a Academiei Române.
1965
42. Mihail Zoşcenko, Povestea scriitorului începător. În: Luceafărul, Bucureşti, nr. 1,
2 ianuarie, p. 8. Traducerea literară după originalul publicat în Opere alese, Moscova, 1963.
43. (Arghezi) în conştiinţa lumii. În: Scânteia tineretului, Bucureşti, 21 mai, p. 3.
Ecoul traducerilor. Interferenţe literare.
44. Alecsandri în literaturile străine. În: Luceafărul, Bucureşti, 11 septembrie,
p. 8. Receptarea operei. Interfereţe literare.
45. Tentaţia necunoscutului. O oră cu Iuhan Smuul. În: Luceafărul, Bucureşti,
30 octombrie, p. 6. Convorbire despre destinul scriitorului în literatura contemporană.
46. Esenin. Interferenţe româneşti. În: Luceafărul, Bucureşti, 25 decembrie, p. 6.
Receptare şi interferenţe literare.
63

1966
47. Literatura vietnameză de azi. În: Luceafărul, Bucureşti, 25 iunie, p. 6. Stadiul
dezvoltării actuale.
48. Studii de poetică şi stilistică. În: Revista bibliotecilor, Bucureşti, nr. 8, august,
p. 504–505. Recenzia volumului cu acelaşi titlu, Bucureşti, EPL, 1966, 481 p.
49. Coşbuc în literaturile străine. Interferenţe europene. În: Revista bibliotecilor,
Bucureşti, nr. 9, septembrie, p. 557–450 (extras). Receptare literară: traduceri şi ecouri
critice.
50. Învăţământul universitar din alte ţări. În: Revista bibliotecilor, nr. 11, no-
iembrie, p. 695–696. Prezentarea volumului Universitetskoe obrazovanie v SSSR i za
rubejom, Moscova, izd. Moskovskovo Universiteta, 1966, 645 p.
51. Romanul românesc între cele două războaie mondiale. Traduceri în limbi
străine. Bucureşti, Universitatea Bucureşti-BCU, 21 p. Bibliografie de semnalare. Titluri
de cărţi traduse în limbile: albaneză, bulgară, cehă, chineză, daneză, engleză, franceză,
germană, greacă, italiană, letonă, maghiară, polonă, portugheză, rusă, sârbo-croată, slo-
vacă, slovenă, spaniolă, vietnameză.
1967
52. Arghezi peste hotare. În: Luceafărul, Bucureşti, 22 iunie, p. 6. Traduceri şi
ecouri literare. Interferenţe europene.
53. Critică şi actualitate. În: Luceafărul, Bucureşti, 14 octombrie, p. 6. Estimarea
stadiului actual al criticii şi metodologiei literare din alte ţări.
54. Motivul Revoluţiei din Octombrie în literatura română. În: Luceafărul,
Bucureşti, 28 octombrie, p. 7. Teme şi motive literare în proză şi poezie.
55. Octombrie în cultura mondială. În: Luceafărul, Bucureşti, 4 noiembrie, p. 3.
Motivul literar abordat în lucrările prezentate la un simpozion internaţional şi în volumul
despre relaţiile literare internaţionale.
56. Ecouri ale Revoluţiei din Octombrie 1917 în literatura română. În: Revista
bibliotecilor, Bucureşti, nr. 11, noiembrie, p. 648–652. (extras). Motive literare.
57. Sub zodia universalităţii. În: Luceafărul, Bucureşti, 23 decembrie, p. 6 . Opere
literare ale clasicilor români, traduceri şi ecouri în alte literaturi. Sinteză comparativă.
58. Eminescu şi cultura rusă. În: Romanoslavica, Bucureşti, vol. 15, p. 45–70.
Textul revăzut al comunicării prezentate la Sesiunea de comunicări ştiinţifice, organi-
zată de Asociaţia Slaviştilor din România. Se abordează tematica rusească în opera lui
Eminescu şi, respectiv, receptarea poeziei eminesciene traduse în limba rusă şi ecoul
acesteia în literatura rusă, cu accent pe relaţiile tipologice. Comunicarea inaugurează
seria demistificărilor eminesciene, demonstrate de noi în câteva studii. Sinteză compa-
rativă. Consemnarea studiului în M. Eminescu. Opere, XVII, 2008, poz. 5127 (extras din
Romanoslavica, nr. 15), 15411, 20338 şi 11029 (aici se apreciază că acest studiu critic,
Eminescu şi cultura rusă, împreună cu studiile altor autori, reprezintă un „eveniment
al istoriei presei culturale şi literare româneşti”, care face obiectul volumului Studii
literare, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1987, elaborat sub egida Universităţii „Babeş-Bolyai”
din Cluj-Napoca).
59. Simbolismul în literatura română. Contribuţii bibliografice. Cercetare bibli-
ografică sistematică, referativă, adnotată. Bucureşti, BCU, 445 p. (volum colectiv). De
la primele manifestări în publicaţiile vremii şi până la zi.
60. Tudor Vianu. Biobibliografie. Bucureşti, BCU, 406 p. (coord. H. Z). Viaţa şi
opera. Manuscrise.
64

1968
61. Gorki. Tălmăcirea şi ecoul operei în România. În: Gazeta literară, Bucureşti,
nr. 21, 23 mai. Receptarea literară a operei. Sinteză comparativă.
62. Romanul occidental contemporan. Cercetare bibliografică referativă. Bu-
cureşti, BCU, 300 p. (volum colectiv). Titluri de traduceri în limba română. Volume.
1969
63. Documente eminesciene. Mihai Eminescu către Veronica Micle. Eminescu
şi Creangă. În: Viaţa românească, Bucureşti, nr. 6, iunie, p. 112–113. Scrisori inedite,
apreciate pentru valoarea lor biografică şi istorico-literară. Consemnare şi în M. Eminescu.
Opere, XVII, 2008, poz. 12781.
64. Un convegno internaţional eminescian. În: Viaţa românească, Bucureşti, nr.
6, iunie, p. 120–122. Prezentarea lucrărilor Simpozionului Internaţional literar dedicat
lui Mihai Eminescu, organizat de Rosa Del Conte la Roma.
65. De vorbă cu Wilem Zavada. În: Secolul 20, Bucureşti, nr. 8, august. Interviu luat
cunoscutului poet ceh, acasă la el, la Praga, despre viaţa şi activitatea sa literară, inclusiv
despre activitatea de traducător al poeziei eminesciene în limba cehă. Consemnare şi în
M. Eminescu. Opere, XVII, 2008, poz. 19856.
66. Motivul mării la Eminescu. În vol. Zilele Mihai Eminescu, [Bacău], Comitetul
pentru Cultură şi Artă al judeţului Botoşani, p. 119–124. Volumul cuprinde comunicările
Simpozionului Naţional consacrat comemorării a 80 ani de la moartea poetului, Boto-
şani, 1969. În condiţiile în care nu exista nicio dovadă că Eminescu ar fi cunoscut marea
românească, comunicarea analizează întreaga poezie antumă şi postumă eminesciană, în
care descifrează „sâmburele realist” (real, presupunând o impresie pe viu, o experienţă
trăită de poet), care avansează ipoteza că la baza unor imagini poetice despre mare stau
impresiile pe viu ale poetului despre marea românească cea neagră. Stârnindu-i interesul,
Z. N. Pop mărturisea, în chiar plenul Simpozionului, că va căuta în mod special şi, ulterior,
timp de şase luni a căutat în „magazia-hambar” a arhivei sale, şi în cele din urmă a găsit
şi apoi a publicat o scrisoare a poetului expediată din Constanţa către Veronica Micle,
deci de la Marea Neagră. Consemnare şi în M. Eminescu. Opere, XVII, 2008, poz. 3888
(în indice, eronat, 3887).
1970
67. Eminescu în 35 de limbi. În: Secolul 20, Bucureşti, nr. 1, ianuarie, p. 180–195. Bibli-
ografia comentată a traducerilor şi ecourilor critice apărute în volume şi publicaţii periodice.
68. Demistificări eminesciene. Eminescu şi Puşkin. Eminescu la Odesa. În:
Limbă şi literatură, vol. 24, Bucureşti, p. 87–102. O parte din textul revăzut al unei
comunicări ştiinţifice, prezentată la o sesiune de comunicări a Asociaţiei Slaviştilor din
România. Se prezintă analiza istorică şi textologică a unor scrisori, pseudodocumente
şi informaţii legate de viaţa şi activitatea lui Mihai Eminescu, publicate în peste 140
de articole şi cărţi, apărute în mai multe limbi şi ţări europene. Se demonstrează fal-
sitătea datelor şi a pseudodocumentelor. Amplu studiu analitic. Consemnare în Mihai
Eminescu, Opere, XVII, 2008, poz. 5128 (rectificare: remarca „Fragment din studiul
critic Eminescu şi cultura rusă”, adică din studiul publicat în „Romanoslavica”, 1967,
este inexactă, deoarece textul de faţă este, aşa cum precizam, „o parte din textul revăzut
al unei comunicării ştiinţifice, prezentată la o sesiune de comunicări”, organizată de
Asociaţia Slaviştilor din România, deci nu poate fi vorba de un fragment dintr-un studiu
deja publicat; de altfel, studiul din „Romanoslavica” şi textul comunicării publicate
65

acum în „Limbă şi literatură” reprezintă două componente distincte, extrase dintr-un
raport despre o amplă cercetare, adevărat, tot pe tema Eminescu şi cultura rusă).
69. A.I. Iaţimirski. În: Romanoslavica, Bucureşti, vol. 17, p. 698–699. Prezentarea
volumului A. I. Iaţimirski, Chişinău, Ed. Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti,
1967, 40 p.
70. Confluenţe. În vol. Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti – 75 ani de
activitate. Scurt istoric, 1895–1970. Bucureşti, BCU, p. 128–154 (colab. M. V.). Studiu
privind istoricul şi activitatea celor 120 de Lectorate de limba, literatura şi civilizaţia
poporului român.
71. Ortografia limbii române. Cercetare bibliogafică sistematică adnotată. Bucu-
reşti, BCU–Universitatea Bucureşti, 454 p. (volum colectiv, coord. H. Z.). Contribuţii în
volume şi publicaţii periodice de la primele începuturi (1779) şi până în 1967.
1971
72. Semnificaţia unui ecou. Gorki pe scena românească. În: Analele Universităţii
Bucureşti, Seria Ştiinţe sociale. Filologie. Vol. 23, p. 219–228 (extras). Dramaturgia lui
Gorki. Spectacole. Ecouri în critica literară.
73. Bibliografie şi istorie literară. Eminescu. Cazul Eminescu. În vol. Biblioteca
Centrală Universitară din Bucureşti – 75 de ani de activitate. Volum jubiliar. B., BCU–
Universitatea Bucureşti, p. 84–90 (extras). Criterii de selectare şi prezentare a surselor.
Studiu tipologic şi metodologic. Bibliografia Eminescu – instrument de informare şi
cercetare.
74. Probleme ale bibliografiei eminesciene. În: Teorie şi practică în biblioteconomie
şi documentare, Bucureşti, IDT, p. 109–114. Textul comunicării prezentate la Cercul de
referate şi comunicări al bibliotecarilor şi documentariştilor din Bucureşti, 26 iunie 1970.
Sinteza unor investigaţii analitice în perspectivă istorico-comparativă.
75. Teorii şi curente în literatura şi arta contemporană. Bucureşti, BCU, 180 p.
Un număr de 40 de referate şi recenzii despre contribuţii ale specialiştilor din alte ţări în
probleme de teorie, istorie literară, metodologie, raporturi tipologice, structuralism, lite-
ratură comparată, arte. Reunite în volumul menţionat, cu acelaşi titlu, cele 40 de referate
şi recenzii au fost extrase din următoarele volume colective, cu acelaşi titlu, apărute între
1966–1970: I – 1966, II – 1967, III – 1968, IV – 1969, V – 1970.
76. Predarea ştiinţelor sociale în diverse ţări. Cercetare documentară referativă
(vol. col.). Bucureşti, Ed. BCU–Universitatea Bucureşti, 89 p.
77. Învăţământul superior în ţările socialiste. Studiu comparativ. Sinteză elabo-
rată pentru conducerea MEI, cu prilejul Conferinţei miniştrilor învăţământului din ţările
socialiste (la lucrările Conferinţei deţineam şi funcţia de secretar al Centrului de presă).
Bucureşti, MEI, 20 p.
1972
78. Informare-cercetare (pentru învăţământ). În vol. Caietele Colocviului Naţional
de Pedagogie. Conducerea şi valorificarea cercetării pedagogice. Cercetare interdisci-
plinară. Bucureşti, Ed. Litera, p. 84–89. Organizarea şi valorificarea informării ştiinţifice
pentru nevoile actuale ale cercetării pedagogice.
79. Probleme ale unui colectiv (institut, centru, subcentru, serviciu) de informare
specializat. Bucureşti, BCU, 22 p. Textul prescurtat mai apare şi în vol. Teorie şi practică
în biblioteconomie şi documentare, care reuneşte lucrările din 1971, susţinute în cadrul
Cercului de referate şi comunicări ale bibliografilor şi documentariştilor din Bucureşti.
B., ICDT, p. 61–72. Organizarea colectivului de informare specializată pe niveluri
66

diferite, în funcţie de atribuţii şi finalităţi. Consideraţii privind selectarea, prelucrarea şi
valorificarea informaţiilor. Studiu analitic.
80. Probleme de literatură comparată. În: Studii de literatură universală, Bucureşti,
vol. 17. Societatea de ştiinţe filologice din România, p. 143–146 (extras). Consideraţii
privind slavistica comparată din perioada 1965–1972.
81. Raport general privind dezvoltarea învăţământului în România. 1970–1971.
Bucureşti, MEI, 298 p. + 60 planşe. La această lucrare se alătură şi volumul Sinteza
raportului, 33 p. + 12 planşe (coordonator, redactor responsabil şi coautor). Raportul
reprezintă unul din seria volumelor comandate – acesta prin MEI – pentru conducerea
statului. Stadiul actual: structură, organizare, conţinut şi forme, date şi cadrul legal, repere
comparative. În premieră, lucrarea abordează toate problemele învăţământului naţional,
din anul şcolar 1970–1971, ca an de referinţă, comparativ cu alt an de referinţă (1938)
de maximă dezvoltare.
1973
82. Sistemul informaţional al învăţământului şi obiectivele CIDI. În: Făclia,
Cluj-Napoca, 6 ianuarie, p. 2. Republicat în ziarele Pentru socialism, Baia Mare, pentru
judeţul Maramureş, 16 ianuarie, p. 2, şi Zori noi, Suceava, martie, pentru judeţul Suceava.
Articol de popularizare a activităţii CIDI în beneficiul învăţământului judeţean.
83. Elemente pentru modelarea structurilor învăţământului general obligatoriu
în viitor. În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr. 1, ianuarie, p. 62–66. Aspecte privind
organizarea, conducerea, prognoza învăţământului.
84. Probleme ale conducerii învăţământului. În: Revista de pedagogie, Bucureşti,
nr. 12, decembrie, p. 22–29. Context european. Principii, procese, formare de calităţi şi
abilităţi.
85. Opera lui Mihai Eminescu, Ion Creangă şi Liviu Rebreanu pe meridianele
lumii. Cercetare bibliografică de semnalare a traducerilor publicate în volume. Bucureşti,
BCU, 290 p. Autor al capitolului Mihai Eminescu, p. 3–173. Din caseta de autori nu
reiese paternitatea capitolului despre Eminescu, aceasta fiind însă confirmată de textul
articolului nostru, „Eminescu în 35 de limbi”, publicat înainte cu trei ani, în revista
Secolul 20, nr. 1, din 1970, p. 180–195, de asemenea de alte 14 lucrări, menţionate mai
sus la poz. 31–35, 58, 63–68, 73, 74. Adevărat, în volum nu îmi aparţin unele sumare şi
operaţii redacţionale. Datele, revăzute şi completate la zi, au mai apărut în ediţia lucrării
din 1989, „Mihai Eminescu pe meridianele lumii”, fără indicaţia autorilor.
86. Vocabular controlat de termeni în domeniul educaţiei şi învăţământului.
Ediţia I. Bucureşti, MEI-CIDI, 66 p. (colab. A. T.). Lista de subiecte utilizate în sistemul
informaţional naţional al CIDI.
1974
87 Educaţie-Învăţământ. În: Educaţie-Învăţământ, Bucureşti, nr. 1–2, p. III–IX.
Cuvânt-înainte însoţit de lista de subiecte şi o tematică generală, care prefigurează
conţinutul şi orientarea noii publicaţii, precum şi vocabularul controlat de termeni din
domeniul învăţământului.
88. Structuri ciclice şi polivalente în învăţământul postuniversitar mondial. În:
Educaţie-Învăţământ, Bucureşti, nr. 1–2, p. 146–183. Structură şi organizare. Cicluri de
formare iniţială şi de înaltă calificare. Conducerea învăţământului şi cercetarea ştiinţifică.
89. Aspecte ale integrării învăţământului cu producţia. În: Educaţie-Învăţământ,
Bucureşti, nr. 3, p. 153–155. Cursuri tip sandwich, în învăţământul din Anglia, SUA,
Canada etc.
67

90. Educaţie pentru înţelegere internaţională. Manifestări şi tendinţe pe plan
mondial. În: Buletinul CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 4, p. 15–19. În volume sepa-
rate, variantele în limbile franceză, p. 16–21, şi engleză, p. 103–108. Studiu comparativ.
91. Educaţie pentru înţelegerea internaţională. Caiet documentar. Pentru uzul
participanţilor la Congresul Internaţional IAEWP, Bucureşti, 29 iulie–2 august 1974. B.,
ICPP, 65 p. Volum colectiv difuzat participanţilor.
1975
92. Eminescu în conştiinţa artistică a lumii. În: Buletinul CNR pentru UNESCO,
Bucureşti, nr. 1–2, p. 47–51. În volume separate, variantele în limbile franceză, p. 50–54,
şi engleză, p. 124–128. (extras). Traduceri şi ecouri. Raporturi interliterare. Schiţa pro-
cesului de consacrare universală. Sinteză comparativă. Consemnare şi în M. Eminescu.
Opere, XVII, 2008, poz. 3955.
93. Şcoala şi formarea personalităţii. În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr.1,
ianuarie, p. 12–15. (colab. I.P. şi F.T.). Atribuţii. Realizări. Perspective.
94. (Educaţia tineretului pentru înţelegere internaţională). În: Journal of Univer-
sity Hirosaki (în limbile engleză şi japoneză), nr. 6, Hirosaki, Japonia. Textul comunicării
prezentate la Congresul Internaţional IEAWP, Bucureşti, 29 iulie–2 august 1974.
95. Contribuţii româneşti privind educaţia cetăţenească şi internaţionalistă a
tineretului În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr. 12, decembrie, p. 53–54. Sinteza
datelor privind unele acţiuni iniţiate de România pe plan internaţional.
96. Ghid pentru elaborarea proiectului-cadru de cercetare pedagogică. Bucu-
reşti, ICPP, 23 p. Iniţiere în proiectarea şi organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică
şi de valorificare a rezultatelor prin publicaţii destinate uzului public (articole, studii,
rezumate, lucrări de grad, de licenţă, masterat etc.). Reglementări internaţionale, la care a
aderat şi România încă în 1970, privind informarea şi documentarea, inclusiv descrierea
bibliografică a surselor.
97. Acţiuni pe plan regional şi internaţional privind activitatea educativă din
învăţământ. Bucureşti, ICPP, 21 p. Sinteză comparativă.
1976
98. Educaţia tehnologică – dimensiune de seamă în personalizarea tineretului
şcolar. În: Radio-Teleşcoală, Bucureşti, aprilie, p. 3–9. Masă rotundă. Intervenţie con-
semnată şi reprodusă.
99. Relaţia şcoală-întreprindere în discuţia profesorilor de ştiinţe sociale. În:
Radio-Teleşcoală, Bucureşti, aprilie, p. 10–11. Sinteza unor dezbateri publice.
100. (Probleme actuale ale bibliografiei). În: Revista bibliotecilor, Bucureşti,
nr. 4, aprilie, p. 314–315. Secvenţă din serialul privind opiniile despre contribuţia oame-
nilor de seamă reflectate în articole, cărţi şi activităţi specifice.
101. Manifestări ştiinţifice ale Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psiholo-
gice. În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr. 7, iulie, p. 57. Acţiuni de perfecţionare a
activităţii profesionale şi de diseminare a rezultatelor cercetării psihopedagogice.
102. Educaţia prin muncă şi pentru muncă. Bibliografie adnotată selectivă de
recomandare. În: Îndrumătorul cultural, Bucureşti, nr. 8, august, p. 16.
103. MID-ICP. Microsistem de informare documentară privind îmbinarea
învăţământului şi cercetării cu producţia. Model experimental. În: Studii şi cercetări
de documentare. Seria: Educaţie-Învăţământ, Bucureşti, nr. 3–4, p. 301–323. Istoric,
structură, organizare, glosar în 7 limbi, forme de integrare a teoriei cu practica. Rezultate
68

şi concluzii privind nevoia de a generaliza aplicarea acestui instrument operaţional de
pedagogie comparată.
104. Învăţământul superior de scurtă durată. În: Buletinul CNR pentru UNESCO,
Bucureşti, nr. 3–4, p. 77–82. În volume separate, variantele în limbile franceză, p. 82–88, şi
engleză, p. 227–232. Abordare comparativă a datelor rezultate dintr-o cercetare experimentală
privind statutul şi perspectivele de dezvoltare.
105. Perfecţionarea învăţământului superior de scurtă durată. În: Ştiinţele sociale
şi politice din România, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, Oficiul de informare
şi documentare în ştiinţele sociale şi politice, Bucureşti, nr. 11–12, p. 25–26. Sinteză
privind datele cuprinse în raportul periodic al cercetării pedagogice pe tema învăţămân-
tului superior de scurtă durată şi practica universitară deficitară din perioada 1975–1976.
Relevarea unor probleme majore şi soluţii posibile de remediere. Patru dintre cele 12
soluţii propuse au fost realizate abia în 1978.
106. Cabinetul interşcolar de protecţia, securitatea şi igiena muncii. În vol.
Şcoala şi pregătirea tineretului pentru muncă, Bucureşti, editat de Revista de pedagogie,
p. 101–106 (coautor). Structură, organizare, funcţionalităţi.
107. Aspecte ale îmbinării învăţământului general cu practica în unele ţări.
În vol.: Şcoala şi pregătirea tineretului pentru muncă, Bucureşti, editat de Revista de
pedagogie, p. 146–154. Forme practicate în învăţământul din Bulgaria, Cehoslovacia,
China, Cuba, R. D. Germană, Iugoslavia, Mongolia, Polonia, Ungaria, URSS, Vietnam.
108. Copiii slabi la învăţătură – o problemă a învăţământului pe plan mondial.
În vol. Şcoala şi viaţa – preocupări metodice, Slobozia, IS-CCD Ialomiţa, p. 124–131.
Copiii „lenţi” – recuperare şi integrare.
109. Conducerea – problemă de relaţii interumane. În vol. Conducerea ştiinţifică
a şcolii, Bucureşti, editat de Revista de pedagogie, p. 56–61. Sinteză comparativă.
110. Forme de integrare a învăţământului cu producţia în alte ţări. În vol. Şcoala
şi producţia, Bucureşti, Editura Litera, ediţia I, 1975, p. 227–236, şi ediţia II, 1976,
p. 237–246. Sinteză despre formele de integrare a învăţământului cu practica în unele
ţări capitaliste.
111. Cercetări de pedagogie şi psihologie. 1975. Bucureşti, ICPP, 111 p. Microsin-
teze despre temele de cercetare realizate în cadrul planului de cercetare al ICPP pentru
anul în curs.
112. Probleme curente ale conducerii învăţământului. Studiu destinat directo-
rilor de şcoli din judeţele Teleorman, Alba, Bacău în cadrul acţiunilor de perfecţionare
a activităţii profesionale. Bucureşti, ICPP, 29 p. Conducerea ca ştiinţă, artă şi profesie.
1977
113. Analiză sistemică şi comparativă. În: Cartea social-politică. Academia de
Ştiinţe Sociale şi Politice, Oficiul de informare şi documentare al ASSP, Bucureşti,
p. 104–105. Recenzia volumului Istoria vsemirnoi literaturî. Problemî sistemnovo srav-
nitelnovo analiza, Moscova, Nauka, 360 p.
114. Preocupări actuale ale şcolii şi pedagogiei sovietice. În: Revista de pedagogie,
Bucureşti, nr. 1, ianuarie, p. 69–72. Valori profesionale de interes general.
115. Al V-lea Seminar internaţional privind politehnizarea învăţământului. În:
Revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 1–2, p. 73–74. În volume separate, variante
în limbile franceză, p. 81–83, şi engleză, p. 219–221. Prezentarea lucrărilor Seminarului
Internaţional, organizat la Bucureşti, între 5–10 octombrie 1976.
69

116. Un experiment pedagogic la scara întregii şcoli. În: Revista de pedagogie,
Bucureşti, nr. 3, p. 53–56. Sinteza rezultatelor obţinute în activitatea de instruire şi edu-
caţie în şcoala generală din oraşul Victoria, jud. Braşov. Aplicarea experimentală a unor
modalităţi noi şi eficiente de organizare, predare–învăţare–evaluare diferenţiată cu efecte
pozitive excepţionale asupra conţinutului şi nivelului de instruire şi educaţie a elevilor.
117. Perfecţionarea învăţământului superior tehnic de scurtă durată. În: Forum.
Revista învăţământului superior, Bucureşti, nr. 4, aprilie, p. 27–29. Sinteza rezultatelor
unor cercetări socio-psihopedagogice româneşti.
118. Un model al sistemului şcolar general. În: Forum. Revista învăţământului
superior, Bucureşti, nr. 7, iulie, p. 86–87. Prezentarea volumului System szkolny, despre
organizarea actuală a învăţământului din Polonia, autor Tadeusz Wiloch. Warszawa,
Panstvove Wydawnistmo Naukove, 1977, 192 p. (colab. Ad. C.).
119. Breviar. În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr. 7, iulie, p. 62. Despre viaţa
ştiinţifică curentă a Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologice din Bucureşti.
120. Probleme de pedagogie comparată. În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr.
8, p. 62. Prezentarea volumului Voprosî sravnitelnoi pedagoghiki, Moscova, 1976, 304 p.
121. Complex şcolar integrat. Experiment privind integrarea învăţământului cu
practica socială. În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr. 11, noiembrie, p. 50–54 (colab.
T. B. şi P. B.). Schiţa modelului CENTIA (Centrala de Învăţământ Alba). Structură,
organizare, activităţi, funcţionalităţi (predare-învăţare-evaluare, conducere, cercetare,
instruire practică, perfecţionare profesională, administraţie) concentrate într-o singură
instituţie de învăţământ la nivelul unui judeţ. Sinteza unui experiment realizat în judeţul
Alba pe bază de contract de cercetare între ICP şi IS-CCD Alba.
122. Microsistem informaţional privind legarea învăţământului românesc
de practică. Model experimental. În: Revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti,
nr. 4, p. 26–32. În volume separate, variantele în limbile franceză, p. 29–36, şi engle-
ză, p. 108–114 (colab. C. A.). Structură, organizare, funcţii, evaluare, instrumente de
lucru-cartotecă.
123. Sistem informaţional privind integrarea învăţământului cu cercetarea
şi producţia. În vol. Învăţământ-cercetare-producţie. Culegere metodică, Bucureşti,
ed. Revista de pedagogie, p. 176–186. Structură, organizare, funcţii, aplicaţii. Sinteza
variantelor anterioare.
124. Educaţia patriotică şi internaţionalistă a tineretului şcolar. În vol. Şcoala
şi viaţa, Slobozia, IS-CCD Ialomiţa. Sinteză comparativă a experienţei actuale.
1978
125. Faţete ale integrării învăţământului cu cercetarea şi producţia. În: Forum,
Bucureşti, nr. 5, mai, p. 81–83.
126. Dezvoltarea învăţământului în lumea contemporană. În: Forum, Bucureşti,
nr. 6, iunie, p. 81–82 (colab. Ad. C.). Prezentarea volumului cu acelaşi titlu apărut în
Polonia.
127. Voprosî tipologhii form trudovovo obucenia (Aspecte ale tipologiei formelor
de instruire practică). Extras din vol. col. Rabotî rumâmskoi delegaţii, Bucureşti, 8 p. +
17 foi anexe şi bibliografie, text multiplicat. Comunicare la Simpozionul Internaţional
privind politehnizarea învăţământului, organizat la Varna, 2–8 octombrie 1978.
128. Cercetări actuale de pedagogie comparată contemporană. În: Revista de
pedagogie, Bucureşti, nr. 12, decembrie, p. 52–54. Metodologie, instrumente de lucru,
interferenţe cu alte ştiinţe, orientare spre practica educaţională.
70

129. Un instrument eficient de pedagogie comparată: sistemul de informare
documentară SID-ICP. În: Forum, Bucureşti, nr. 12, decembrie, p. 57–61. Metodologie,
instrument de informare şi cercetare ştiinţifică.
130. Meridiane poloneze: Revista de învăţământ superior „Zycie szkoly Wyszej”.
În: Forum, Bucureşti, nr. 12, p. 70–72 (colab. Ad. C.). Prezentarea publicaţiei apărută
în anii 1977–1978.
131. Zjtegrovany kompleks szkolny. Model novej institucju asocia-
towo-urlichowawcyej (România. Complex şcolar integrat. Modelul unei noi instituţii
de învăţământ şi educaţie, cf. 121). Adaptare în limba poloneză de Marek Yelajkiewich.
În: Nowa szkola, Warszawa, nr 12, p. 30–33 (colab. Ad. C.).
132. Aspecte ale îmbinării studiului cu activitatea practică din diverse ţări
capitaliste şi în curs de dezvoltare. În vol. Politehnizarea învăţământului, Bucureşti,
ed. Revista de pedagogie, p. 84–91. Forme practicate în Afganistan, Belgia, Canada,
Danemarca, Egipt, Franţa, Germania, Guineea, India, Japonia, Marea Britanie, Siria,
Spania, SUA, Suedia.
133. Cercetare-acţiune la nivelul unui judeţ privind educaţia prin şi pentru
muncă. În vol. Politehnizarea învăţământului, Bucureşti, ed. Revista de pedagogie,
p. 89–97. Organizare, finalităţi-rezultatele obţinute de cele 12 şcoli şi licee din judeţul
eşantion, Alba, potrivit contractului de cercetare cu MEI, conform convenţiei de colaborare
cu ICPP din Bucureşti. Finalizare concretizată în proiectul CENTIA.
134. Complexe scolaire intégré. Experience concernand l’integration de
l’enseignement avec la recherche et la production (colab. T. B. şi P. B.). În vol.: Revue
de pedagogie, Bucarest, ICPP, p. 81–91. Culegere de studii pentru străinătate în limba
franceză, editată de Revista de pedagogie.
135. La liaison de l’étude avec les activités pratiques et travail productif dans
l’enseignement contemporain des divers pays. Etude de pédagogie comparée Buha-
rest, MEI-ICPP, 62 p. Extras din vol. col. Ecole et production, Yaoundé, R. U. Camerun,
Centre Naţional d’Education, BREDA-UNESCO, 1978, p. 292–353. Îmbinarea studiului
cu activităţile practice şi munca productivă în învăţământul contemporan din diverse ţări.
Studiu de pedagogie comparată. Tendinţe, forme de instruire în 27 de ţări: Afganistan,
Belgia, Benin, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, China, Cuba, Danemarca, Egipt, Fran-
ţa, Germania, Guineea, India, Japonia, Iugoslavia, Marea Britanie, Mongolia, Polonia,
România, Siria, Spania, SUA, Suedia, Ungaria, URSS, Vietnam.
136. Îmbinarea studiului cu activităţile practice şi munca productivă în învăţă-
mântul contemporan din diverse ţări. Bucureşti, ICPP, VII + 47 p. Traducerea în limba
română a textului de la poz. 135, completat cu date noi şi o introducere.
137. Înnoiri şi tendinţe în pedagogia contemporană. În vol. Almanahul educaţiei
dedicat părinţilor, pentru 1978, Bucureşti, ed. Revista de pedagogie, ICPP, p. 93. Tendinţe
şi înnoiri cu repercusiuni asupra ştiinţei comparative a educaţiei.
1979
138. Vergleikende Pädagogik im Institut für Pädagogische und Psichologische
Forschung în Bucarest (Cercetări de pedagogie comparată în Institutul de Cercetări
Pedagogice şi Psihologice din Bucureşti). În: Vergleikende Pädagogik, revistă editată
de Academia de Ştiinţe Pedagogice din RDG, Berlin, nr. 1, p. 44–46.
139. Complex şcolar integrat – experiment românesc privind integrarea învăţămân-
tului cu cercetarea şi producţia. În: Revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 1–2, p.
43–51. În volume separate, variantele în limbile franceză, p. 49–58, şi engleză, p. 187–195.
71

140. Instalaţie electrică tip verfix pentru cabinetul de protecţia muncii. În:
Radio-Teleşcoală, Bucureşti, nr. 1–2, p. 31–35 (coautor). Realizată şi aplicată în câteva
şcoli din Turnu Măgurele şi Sebeş-Alba. Rezultatele comunicate la Sesiunea ştiinţifică
naţională pe tema „Creativitate în domeniul mijloacelor de învăţământ”, Alexandria,
Teleorman, decembrie 1977.
141. Cabinet interşcolar metodologic experimental de protecţia muncii, educaţie
sanitară şi orientare profesională. În: Radio-Teleşcoală, Bucureşti, nr. 3–4, p. 51–59.
Cabinet funcţional la un liceu din Sebeş-Alba.
142. Aspecte ale politehnizării învăţământului. În: Forum, Bucureşti, nr, 5,
p. 86–88.
143. Consideraţii privind instruirea practică în învăţământul contemporan din
diferite ţări. În: Revista de pedagogie, Bucureşti, nr. 8, p. 61–64. Delimitări tipologice,
programe.
144. Aspecte ale instruirii practice în învăţământul din alte ţări. În vol. Instruirea
practică în şcoală. Caiet metodic al maistrului-instructor, Bucureşti, IS-CCD Bucureşti,
p. 17–19. În anexă, „Recomandări bibliografice” pe tema abordată în volum, p. 222–223.
145. (26 de articole despre problemele actuale din învăţământul şi pedagogia con-
temporană), în vol. Dicţionar de Pedagogie, Bucureşti, EDP.
146. Îmbinarea studiului cu activităţile practice şi munca productivă în învă-
ţământul contemporan din diverse ţări, ediţia II, revăzută şi completată, Bucureşti,
MEI-ICPP, 66 p. Text revăzut şi completat.
147. Biobibliografie. Copilu Dumitru. Ediţia I, Bucureşti, MEI-ICPP, 29 p.
1980
148. Creativitatea în învăţământ şi valorificarea ei în scop formativ. În: Şcoala
sălăjeană, nr. special al Buletinului CCD-IS, Zalău, nr. 1, p. 2–8.
149. Instruirea practică în învăţământul contemporan european. Aspecte ale
tipologiei formelor. În: Revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 4, p. 336–442. În
volume separate, variante în limbile franceză, p. 659-666, şi engleză, p. 759–764.
150. Colindatul laic pe meleaguri clujene. În: Tribuna, Cluj, 25 decembrie, p. 2.
Colindele din satul copilăriei, Şutu.
151. Instruirea agroindustrială în învăţământul din unele ţări vest-europene.
În vol. Muncă-Învăţământ-Cercetare, Bucureşti, Ed. Revista de pedagogie, p. 146–152.
152. Instruirea politehnică agroindustrială în unele ţări est-europene. În vol.
Şcoala şi pregătirea forţei de muncă, Bucureşti, Ed. Revista de pedagogie, p. 160–164.
1981
153. Informatica şi formarea practică în învăţământ: cazul instruirii politehni-
ce. În: Revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 3, p. 149–153. În volume separate,
variante în limbile franceză, p. 272–276, şi engleză, p. 377–381 (colab. C. A.).
154. Din lirica başkiră: Nazar Nadjumi, Mustai Karim, Abdulah Ighebaev, Rami
Karipov, Rafael Safin, Musa Gali, Ramzils Nisamed, Ashal Abkujin. În: Tribuna, Cluj-
Napoca, 7 mai, p. 10 (traduceri, colab. P. B.).
155. Politehnizarea învăţământului. În: Revista CNR pentru UNESCO, nr. 4,
p. 325–326 (în volume separate, variante în limbile română şi franceză). Recenzie la
culegerea metodică cu acelaşi titlu, editată de Revista de pedagogie, 1978, 200 p.
156. Câteva sugestii pentru un model de stimulare şi protecţie a muncii tine-
retului. În vol. Cercetări ştiinţifice şi acţiune practică, Cluj-Napoca, filiala CCPT,
p. 96–97.
72

1982
157. Instruirea practică în şcolile din mediul rural. În vol. Catedra. Culegere
metodico-ştiinţifică, Galaţi, IS-CCD Galaţi, p. 249–305.
1983
158. Un model sintetic de evidenţă şi regăsire a informaţiilor cu ajutorul calcu-
latorului electronic. În: Studii şi cercetări de documentare. Seria Educaţie-Învăţământ,
MEI-OIDI, Bucureşti, nr. 4, p. 129–130.
159. Instruirea politehnică în învăţământul contemporan. În vol. Educaţie-Învăţă-
mânt, seria 5-6, MEI-OIDI, Bucureşti, p. 155–204. Amplu studiu de pedagogie comparată.
Instrument de informare documentară şi autoperfecţionare profesională.
160. Acţiuni privind cultivarea şi evaluarea aptitudinilor pentru muncă şi pro-
fesie. În vol. Tineret-Angajare-Responsabilitate, Cluj-Napoca, filiala CCPT, p. 151–160.
161. Premise ale conştientizării procesului de conducere în învăţământ. În vol.
Conducerea şcolii, Suceava, Ed. Buletinul de informare documentară al cadrelor didacti-
ce, IS-CCD Suceava, p. 5–13. Textul expunerii la o şedinţă cu directorii de şcoli şi licee.
1984
162. Realaţiile dintre două literaturi naţionale: o abordare cibernetică. În: Re-
vista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 2, p. 143–148. În volume separate, variante
în limbile franceză, p. 221–227, şi engleză, p. 310–315 (colab. C. A.). Aspecte metodo-
logice şi tipologice, receptare, raporturi bilaterale, multilaterale, mijloace informatice
de realizare.
163. Orientarea şcolară a conţinutului predării disciplinelor de învăţământ în
şcoala rurală – condiţie de bază a formării tineretului şcolar pentru profesii didactice.
În: Buletinul de informare şi documentare a cadrelor didactice, Oradea, IS-CCD Oradea –
Universitatea din Cluj-Napoca, nr. 2, p. 8–14.
164. Cartea de căpătâi. În vol. Almanahul Coresi–1985, Braşov, f.e., p. 189. Adap-
tare poematică, reluată cu modificările determinate de particularităţile vieţii şi activităţii
curente reflectate în ediţiile biobibliografiei autorului, în căutarea mult râvnitei împliniri,
personale şi colective, care vizează atingerea obiectivului dorit.
1985
165. Un model proiectiv de periodizare a istoriei ştiinţei. Pe un exemplu din
domeniul ştiinţei comparate a literaturii: relaţiile dintre două literaturi naţionale. În vo-
lumul Perspectiva pluridisciplinară asupra creativităţii şi creaţiei. Promovarea largă
a creativităţii şi creaţiei în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică, introducerea
progresului tehnic şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ. Lucrările celui de
al doilea Simpozion Naţional de creativitate şi creaţie, organizat la Buşteni între 26–28
septembrie 1985. Vol. I (Bucureşti), MEI-IP-USISC, p. 10–15 (colab. C. A.). Schiţa unui
proiect cibernetic în curs de validare. Prezentarea modelului, cu accent pe criterii şi pe
aspecte metodologice ale modelării. Dintre aplicaţiile posibile era sugerată posibilitatea
vizualizării procesului de evoluţie cu ajutorul calculatorului, prin prelucrarea datelor
cantitative şi exprimarea lor grafică în manieră animată, astfel transformându-le în date
calitative accesibile ca limbaj umaniştilor, istorici ai literaturilor naţionale şi universale.
1986
166. Un model proiectiv de selectare a terminologiei de specialitate. Aplicarea
unor metode logico-matematice în literatura comparată. În: Revista CNR pentru
UNESCO, Bucureşti, nr. 1, p. 45–55 (colab. C. A.). În volume separate, variantele în
limbile franceză, p. 50–56, şi engleză, p. 127–133.
73

167. Căi şi modalităţi de realizare a legăturii conţinutului predării disciplinelor
real-umaniste de specificul zonei, judeţului, localităţii în care funcţionează şcoala şi
de pregătire a elevilor pentru viitoarea profesie. În: Şcoala sălăjeană în actualitate,
IS-CCD Sălaj, Zalău, p. 6–13.
1988
168. Educaţie–Conştiinţă–Performanţă profesională. Masă rotundă (colab. M. C.
şi A. S.). În: Tribuna, Cluj-Napoca, 26 iulie, p. 2.
169. Relaţii literare multivariate… O abordare cibernetică (româno-ruse şi so-
vietice, bilaterale, multilaterale, în realitate europene şi internaţionale). Rezumatul tezei
de doctorat. Bucureşti, MEI–Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie, Editura
Universităţii Bucureşti, 26 p.
170. Posibilităţi de utilizare a calculatorului în studiul literaturii. De la deziderate
la ipoteză, obiective şi realizări practice. În vol. Tineret–Creativitate–Informatică. Studii
şi cercetări, Cluj-Napoca, filiala CCPT, p. 90–95.
1989
171. Bibliografia Eminescu. În: Revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 2–4,
p. 95–99. În volum separat, varianta în limba franceză, p. 86–92. O sinteză a datelor
acumulate, însoţită de un tablou sinoptic al traducerilor şi ecourile critice în 47 de limbi
din 40 de ţări.
172. Străini despre Eminescu. În: Revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 2–4,
p. 88–90. În volume separate, variante în limbile franceză, p. 78–82, şi engleză, p. 80–85
(colab. V.P.). Citate din lucrări semnate de 28 de cunoscuţi oameni de litere din alte ţări.
173. Pentru o restituire demistificată (a moştenirii eminesciene). În: Steaua,
Cluj-Napoca, nr. 5, mai, p. 28–30. Sinteza studiilor publicate anterior privind demistifica-
rea creaţiei eminesciene. Consemnare şi în M. Eminescu. Opere, XVII, 2008, poz. 20364.
174. Eminescu în circuitul universal. În: Flacăra, Bucureşti, serial în numerele
29–36, din 21 iulie, p. 11; 28 iulie, p. 15; 4 august, p. 15; 11 august, p. 14; 26 august, p.
16; 1 septembrie, p. 11; 8 septembrie, p. 11. Cunoaşterea prin traduceri şi ecouri critice în
65 limbi din 93 ţări. Recunoaşterea şi consacrarea oficială a valorii moştenirii culturale a
lui Eminescu în documentele UNESCO, cu prilejul Anului Internaţional Eminescu, pro-
clamat în 1989. Consemnare trunchiată în M. Eminescu. Opere, XVII, 2008, poz.14810.
175. Reuniune ştiinţifică interdisciplinară de informatică aplicată. În: Tribuna,
Cluj-Napoca, 19 octombrie. Prezentarea lucrărilor Simpozionului naţional de informatică
aplicată.
176. Universalitatea lui Eminescu. O abordare documentară. În: Tribuna, Cluj-Na-
poca, 26 octombrie, p. 6. Abordare în contextul afirmării valorilor româneşti în univer-
salitate. Consemnare în M. Eminescu. Opere, XVII, 2008, poz. 20996.
177. Integrarea conţinutului predării cu practica socială. În: Revista de pedago-
gie, Bucureşti, nr. 10, p. 10–14. O abordare interdisciplinară, cu accent pe ştiinţe: fizică,
chimie, biologie.
178. Informatizarea învăţământului de profil sociouman. În: Revista de pedago-
gie, Bucureşti, nr. 12, decembrie, p. 34–39.
179. Accentuarea caracterului aplicativ şi interdisciplinar al predării discipline-
lor de cultură generală ca premisă a orientării şcolare şi profesionale (profil agricol).
În vol. Orientarea, integrarea şi formarea şcolară şi profesională a tineretului, Piatra
Neamţ, filiala CCPT, p. 227–237.
74

180. Posibilităţi de îmbunătăţire a pregătirii elevilor în meseriile de profil agricol
printr-o predare aplicativă şi interdisciplinară a disciplinelor de cultură generală.
În vol.: Creativitate şi eficienţă în acţiunea socială a tineretului (colab. C.V.), Piteşti,
filiala CCPT, p. 109–116. Obiective, posibilităţi şi modalităţi de lucru la clasă.
181. Posibilităţi de integrare a conţinutului lecţiei cu practica socială (cu aplicaţii
în biologie). În vol.: Repere psihopedagogice în formarea profesională, Cluj-Napoca,
CSS al Universităţii din Cluj-Napoca, p. 220–233. Predare–învăţare–evaluare în viziune
interdisciplinară, cu aplicaţii.
182. Contribuţia disciplinelor de cultură generală la pregătirea forţei de muncă
tinere pentru agricultură (aplicaţii în predarea biologiei). În vol. Cultură–Conştiinţă–Ac-
ţiune–Tineret, Suceava–Câmpulung Moldovenesc, filiala CCPT, p. 205–211 (colab. C. V.).
183. Dezvoltarea forţei de muncă tinere în raport cu dezvoltarea socioecono-
mică a judeţului Suceava. În vol.: Cultură–Conştiinţă–Acţiune–Tineret, Câmpulung
Moldovenesc, filiala CCPT, p. 113–143 (colab. I. S). Proiect elaborat împreună cu Inspec-
toratul şcolar.
1990
184. Eminescu – poet naţional şi universal. În: Symposion. Revistă de cultură.
Braşov, nr. 2–3, noiembrie–decembrie, p. 7–11. Sinteză comparativă: raportul dintre
valoarea naţională a creaţiei eminesciene şi dimensiunea ei universală.
185. Cu privire la selecţia candidaţilor pentru învăţământul universitar. În:
Forum, Bucureşti, nr. 5, mai, p. 46–49.
186. Sugestii şi propuneri privind examenele candidaţilor la concursul de ad-
mitere în învăţământul superior filologic. În: Forum, Bucureşti, nr. 6, iunie, p. 17–21.
1991
187. „Symposion”. Revistă de cultură. În: Adevărul literar şi artistic, Bucureşti,
nr. 78, 4 august, p. 2. Prezentarea conţinutului şi orientării revistei, în calitate de membru
al colegiului de redacţie.
188. Cărţi din Basarabia. În: Flacăra, Bucureşti, nr. 32, 7–13 august, p. 13. Pre-
zentarea unor „cărţi de vizită” pentru România, volume semnate de Nicolae Dabija, Ion
Druţă, Haralambie Corbu, în contextul favorabil integrării culturale.
189. Pe urmele Domnului Eminescu. În: Steaua, Cluj-Napoca, nr. 9, septembrie,
p. 40. Pe urmele vieţii lui Eminescu prin Cernăuţi, Chişinău, Bucureşti, ultimul moment
trăit şi meritat să fie evocat pentru că a fost legat de o sărbătoare a şcolii şi literaturii
româneşti, prilejuită de reatribuirea numelui poetului, ca patron spiritual, Liceului
„Mihai Eminescu” din Bucureşti. Printre participanţii de seamă, implicaţi activ în derula-
rea programului dedicat lui Mihai Eminescu, au fost ministrul Învăţământului şi alte mari
personalităţi publice, absolvenţi mai vechi ai acestei şcoli româneşti de elită, onoraţi de
prezenţa unor oaspeţi de seamă invitaţi, între aceştia aflându-se eminescienii basarabeni,
cei care au dominat „momentul Eminescu”, poetul academician Grigore Vieru şi cei care
i-au interpretat magnific versurile despre Domnul Eminescu, îndeosebi prin simbolica
melodie „Răsai”, cântăreţii unici, soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici (cu câteva luni
înainte de dispariţia lor tragică dintre noi).
190. O manifestare ştiinţifică româno-americană de prestigiu. În: Steaua,
Cluj-Napoca, nr. 8, noiembrie, p. 62. Prezentarea lucrărilor Congresului Internaţional
româno-american organizat la Bucureşti, axat pe valorificarea tradiţiilor ştiinţifice şi
artistice româneşti în raport cu modelele culturale euroatlantice.
75

191. Învăţământul ca prioritate naţională. În: Tribuna îmvăţământului, Bucureşti,
nr. 44, 11 noiembrie, p. 5. O sinteză a concluziilor desprinse din dezbaterile la care am
participat, organizate cu directorii de şcoli din Alba şi alte judeţe despre priorităţile actuale
ale şcolii româneşti în perspectiva realizării obiectivelor reformei şcolare preconizate.
Autorului i s-a comunicat oficial, de către un parlamentar, N. N., membru al comisiei
de învăţământ care, fiind invitat la un curs al nostru cu directorii, a precizat că această
expresie lingvistică a conceptului, formulată sugestiv în titlul articolului, a fost preluată
ca atare în textul Legii Învăţământului.
192. Sub semnul continuităţii şi dezvoltării cercetării pedagogice. În: Revista
de pedagogie, Bucureşti, nr. 11, noiembrie, p. 59–60. Despre unele contacte ştiinţifice şi
proiecte de cercetare pedagogică convenite cu instituţii de profil pedagogic din Moscova,
Kiev, Cernăuţi şi Chişinău, cu prilejul unui stagiu de specializare în aceste oraşe.
193. Noi tendinţe în predarea biologiei. În: Confluenţe, revista CNR pentru
UNESCO, Bucureşti, nr. 12, variante şi în limbile franceză şi engleză (colab. C. V.).
194. Cerinţe actuale ale conducerii şcolii. Text adaptat pentru volumul Vademecum,
în sprijinul directorilor de instituţii de învăţământ, IS-CCD, Arad.
195. Criterii, instrumente şi metode pentru evaluarea calitativă a procesului de
învăţământ. Cluj-Napoca, Institutul de Cercetări Socioumane, Academia Română, filiala
Cluj-Napoca, 250 p. (vol. col., colab. A. S., I. B., V. O., M. K., M. A., T. I.).
196. Periodizaţia rumânsko-sovetskih literaturnîh sveazei. Voprosî metodologhii
modelirovania. În vol. Filologie rusă. Culegere de studii, vol. XII, editat de Universitatea
Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine. Bucureşti, Tipografia Universităţii
Bucureşti, p. 321–330. Studiu de sinteză privind periodizarea relaţiilor literare româno–
ruso–ex-sovietice, cu accent pe aspectele metodologice ale modelării.
1992
197. Proiectul unui curs de pregătire a viitorilor specialişti în viziune europeană.
În: Confluenţe, revista CNR pentru UNESCO, Bucureşti, nr. 1–2, p. 52–54. În volume
separate, variantele în limbile engleză, p. 49–51, şi franceză, p. 55–58 (extras). Schiţa
unui curs despre relaţiile interliterare europene din ultimii 150 de ani: conţinut, metode
şi instrumente, orientare curriculară modernă, aplicaţii – cazul Eminescu; valorificarea
unor date prezentate cu deosebire în disertaţia de doctor în filologie.
198. Noi demistificări privind opera eminesciană. În: Revista de lingvistică şi
ştiinţă literară a Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Chişinău, nr. 4, iulie–august
(extras, 8 p.). Rezultatele şi concluziile prelucrării a peste 140 de surse bibliografice,
publicate în România şi în alte ţări, care lansează şi preiau date şi documente false atri-
buite lui Eminescu. Ceea ce parţial a fost doar presupus şi enunţat anterior, în legătură cu
falsitatea unora dintre ele, acum se demonstrează printr-o analiză istorică şi textologică.
Cu acest studiu se încheie seria lucrărilor noastre, a căror primă parte a apărut încă în
1970, în publicaţia Limbă şi literatură, volumul 24, p. 87–102, de asemenea în revista
Steaua, Cluj-Napoca, din 1989, nr. 5, p. 28–30.
199. Posibilităţi de pregătire a viitorilor specialişti în perspectivă europeană. În:
Universitas TV magazin, revistă de informare şi orientare profesională pentru învăţămân-
tul superior, editată de MIST şi Televiziunea Română, Bucureşti, nr. 3, p. 3. Prezentarea
structurii, conţinutului şi posibilităţilor de realizare a unui curs universitar despre relaţiile
interliterare europene, în principal despre relaţiile literaturii române preponderent cu
literaturile europene, inclusiv cazul Eminescu, abordate din perspectivă cibernetică cu
ajutorul calculatorului electronic.
76

200. Premise ale formării şi validării unor competenţe manageriale în învă-
ţământ. În: Revista de pedagogie şi psihologie, Chişinău, nr. 6–8, iulie–august, p. 1–5
(extras). Tematica unei expuneri prezentate iniţial la o şedinţă cu directorii din şcolile
bucureştene, ulterior publicată în această revistă. Ca urmare, am fost solicitat printr-o
adresă oficială să dezvolt tema sub formă de curs, care să fie predat la Universitatea
Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, directorilor de şcoli generale şi profe-
sionale. Obiectivul cursului: formarea competenţelor manageriale la directorii de şcoli
generale şi profesionale.
201. O reuniune ştiinţifică de prestigiu. În: Confluenţe, revista CNR pentru
UNESCO, Bucureşti, nr. 3–4, p. 68–70. În volume separate, variantele în limbile fran-
ceză, p. 73–75, şi engleză, p. 72–74. Prezentarea lucrărilor celui de al XVI-lea Congres
Internaţional al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte, organizat la Bucureşti,
între 27 iunie şi 2 iulie 1991, pe tema „Tradiţie românească şi modele occidentale în
ultimul deceniu al secolului XX”.
1993
202. Convorbire cu Edgar Papu despre Eminescu. În: Literatura şi arta, Chişinău,
29 aprilie, p. 5. Interviu preluat şi comentat ca eveniment, deoarece sistematiza princi-
piile universalităţii creaţiei eminesciene şi principalele repere ale demonstraţiei posibile
(consemnare în Conţescu–Eminescu–Bibliografie, 2002).
203. Noi tendinţe în predarea ştiinţelor. În: Confluenţe, revista CNR pentru
UNESCO, Bucureşti, nr. 1. În volume separate, variante şi în limbile engleză şi franceză.
Abordarea aplicativ-interdisciplinară şi integrată în predarea ştiinţelor în învăţământul
preuniversitar.
204. Eminescu universal. În: Steaua, Cluj-Napoca, nr. 6, iunie, p. 22. Interviu cu
eminescologul Edgar Papu despre valoarea universală a operei eminesciene.
205. Formarea şi evaluarea competenţelor manageriale. În: Făclia, Chişinău, 16
iulie, p. 4. Obiectivele şi tematica unui curs de formare continuă a cadrelor didactice cu
funcţii de predare şi de conducere şcolară, predat în România şi în Republica Moldova.
206. Posibilităţi de modelare cu ajutorul computerului a periodizării relaţiilor
interliterare europene. În vol. Moldova – deschideri ştiinţifice şi culturale spre vest, vol. I,
Chişinău, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, p. 9. Volumul cuprinde rezumatele
comunicărilor susţinute la cel de-al XVII-lea Congres al Academiei Româno-Americane
de Ştiinţe şi Arte, organizat la Chişinău, între 13–16 iulie 1993.
1994
207. Calităţile dascălului de vocaţie. În: Şcoala noastră, Zalău, nr. 1, p. 5–9.
208. Autoinstruirea continuă asistată. În: Făclia, Chişinău, 18 februarie, p. 4.
209 Formarea şi evaluarea competenţelor manageriale. În: Şcoala noastră, Zalău,
nr. 2, p. 36–41. Textul (cf. poz. 205) revăzut, rezumat, adaptat şi completat.
210. Formarea competenţelor manageriale. În: Administraţia publică, Chişinău,
nr. 2, p. 76–77.
211. Program de formare a competenţelor manageriale. În: Graiul Sălajului,
Zalău, 3 martie, p. 1.
212. 13 cerinţe de îndeplinit pentru cei ce lucrează în sistemul economiei de
piaţă. În: Graiul Sălajului, Zalău, 10 martie, p. 3.
213. Pe urmele Domnului Eminescu la Zalău. În: Graiul Sălajului, Zalău, 11–12
martie, p. 3. Atribuirea numelui „Mihai Eminescu” Şcolii generale nr.1 din Zalău,
dezvelirea unui bust Eminescu (cu decenii în urmă era singurul existent în nordul ţării,
77

suprimat de politrucii comunişti, dar ascuns şi bine păzit de localnicii patrioţi). A urmat
un spectacol de recitări şi cântece eminesciene, pe fondul emoţionant al melodiei, înre-
gistrate, „Răsai”, interpretate de Doina şi Ion Aldea Teodorovici.
214. O alternativă de formare şi evaluare a competenţelor manageriale. În: Tri-
buna învăţământului, 28 martie, p. 5. Conţinutul cursului de Management educaţional,
predat în premieră directorilor de şcoli din Bucureşti, orientat pe autoformarea asistată
a managerilor şcolari şi pe un stil personalizat al activităţilor interactive de tip training.
215. Calităţi de personalitate (I, II). În: Făclia, Chişinău, 27 mai, p. 6, şi 3 iunie,
p. 6. Studiu însoţit de o listă a calităţilor de personalitate – caracteristici native pedagogice,
psihice, intelectuale, fizice, relaţionale – indispensabile exercitării cu succes a funcţiilor
didactice de predare şi de conducere şcolară.
216. Pe urmele Domnului Eminescu: Bucureşti–Chişinău–Cernăuţi. În: Litera-
tura şi arta, Chişinău, 9 iunie, p. 4. Inaugurarea Liceului „M. Eminescu” din Bucureşti,
comemorarea zilei naşterii poetului la Chişinău, vizita locurilor unde a trăit şi a învăţat
Eminescu la Cernăuţi.
217. Cum se formează competenţele. În: Moldova suverană, Chişinău, 18 iunie,
p. 1. Interviu ilustrat cu lista celor 13 competenţe-cerinţe ale economiei de piaţă, instru-
ment de lucru utilizat la cursul de Management educaţional, predat cadrelor didactice
cu funcţii de predare şi de conducere şcolară din Republica Moldova.
218. Tehnologii de autoinstruire a managerilor formatori. În Tehnologii educaţi-
onale moderne, volumul III. Cercetări pedagogice. Rezumatele comunicărilor susţinute
la Simpozionul Internaţional cu aceeaşi temă. Chişinău, UPS „Ion Creangă”, p. 104.
Enunţarea unor tehnologii didactrice moderne, integrative.
219. Ghid pentru elaborarea proiectului-cadru de cercetare pedagogică. Ediţia
II, Bucureşti, ISE, 24 p. Iniţiere în metodologia cercetării ştiinţifice şi valorificarea re-
zultatelor obţinute prin elaborarea de lucrări destinate uzului public.
220. Biobibliografie. Copilu Dumitru. 45 ani de activitate publicistică şi 20 de
ani de activitate ca cercetător ştiinţific. Ediţia II, revăzută, Bucureşti, ISE, 56 p.
1995
221. Abilităţi manageriale. În: Făclia, Chişinău, 11 februarie, p. 3. Capitol din
cursul de Management educaţional predat curent cadrelor didactice şi de conducere
şcolară în Republica Moldova.
222. Pregătirea şcolară pentru o viaţă activă – cerinţă a învăţământului din
ţările Comunităţii Europene. În: Făclia, Chişinău, 4 martie, p. 3.
223. Legile copilului. În: Făclia, 15 aprilie, p. 3.
224. Sugestii pentru un regulament disciplinar al elevilor. În: Făclia, Chişinău,
mai, p. 4.
225. Periodizarea literară. Posibilităţi de modelare a relaţiilor interliterare
cu ajutorul computerului. În: Revista de lingvistică şi ştiinţă literară a Academiei de
Ştiinţe a Republicii Moldova, Chişinău, nr. 1, p. 115–119.
226. Unele reglementări privind ortografia descrierii bibliografice. În: Limba
română, Chişinău, nr. 5, p. 112–114.
227. Şcoala-pilot, o alternativă metodologică de (auto)formare a cadrelor di-
dactice ca manageri şcolari. În vol. Seminar instructiv-metodic pentru conducătorii
instituţiilor de învăţământ preuniversitar, Chişinău, DGI, p. 21–39.
228. Tendinţe actuale şi perspective privind formarea cadrelor didactice în
învăţământul preuniversitar mondial. Chişinău, DGI, 72 p.
78

229. Unele sugestii privind acţiunea de asistare şi evaluare a lecţiei. În vol. Se-
minar instructiv-metodic pentru conducătorii instituţiilor de învăţământ preuniversitar.
Chişinău, DGI, p. 20–21.
1996
230. 10 sfaturi pentru o ascultare eficientă. În: Făclia, 27 iulie, p. 4.
231. 10 abilităţi manageriale. În: Făclia, 10 octombrie, p. 4.
232. Managementul resurselor umane. Psihologia personalului. Selecţie profesi-
onală. Note de curs, Bucureşti, Universitatea Independentă „Titu Maiorescu”, VII + 61 p.
1997
233. Eminescu universal. Interviu cu eminescologul Edgar Papu, consemnat de
D.C. În: Făclia, Chişinău, 14 iunie, p. 1, 3. Text preluat şi comentat.
234. Premise ale formării şi validării unor competenţe manageriale în învăţă-
mânt. În: Didactica militans, Oradea, IS-CCD, nr. 20, octombrie–decembrie, p. 8–17.
Text preluat, revizuit şi adaptat la cerinţele locale.
235. Sugestii pentru un regulament disciplinar al elevilor. În: Didactica militans,
Oradea, IS-CCD, nr. 20, octombrie–decembrie, p. 45–50. Text preluat şi prelucrat pentru
uzul şcolilor.
236. Management educaţional, 4 capitole din cursul predat la Chişinău, publicate
în volumul colectiv Managementul educaţional preuniversitar, Chişinău, Editura Arc:
Tendinţe în învăţământul mondial la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI,
p. 19–28; Pregătirea şcolară pentru o viaţă activă, p. 62–67; Formarea continuă şi
evaluarea competenţelor manageriale, p. 188–194; Premise ale formării şi validării
unor competenţe manageriale în învăţământ, p. 195–200.
237. Materiale didactice. Bălţi, Colegiul de Medicină, 8 p. Instrumente de lucru
aplicate la cursul predat de Managementul resurselor umane.
238. Biologie (Botanică). Manual pentru clasa a V-a. Bucureşti, Editura Sigma, 192
p. (colab.V. C., I. D., V. O., P. P.). Manual alternativ, reuşit la concursul-licitaţie de manuale
alternative cu un punctaj maxim, destinat elevilor, după care s-a predat–învăţat disciplina
Botanică timp de 12 ani, 1997–2010, perioadă în care s-au realizat noi tiraje. Acest manual
alternativ, după care se predă şi în prezent, are un pronunţat caracter formativ-aplicativ,
corespunzător caracteristicilor specifice vârstei de 11–12 ani şi este în concordanţă cu
obiectivele curriculare de formare a competenţelor şcolare performante.
1999
239. Bibliografia eminesciană – prezenţă în literatura universală. În: Hyperion.
Prouniversitaria, Bucureşti, nr. 2, p. 12–13, 29. Instrument de informare şi cercetare,
care sistematizează datele relevante privind circuitul, dimensiunea şi valoarea universală
a creaţiei eminesciene, în versiunea originală şi tradusă în limbi străine.
2000
240. Biologie (Ecologie). Manual pentru clasa a VIII-a. Bucureşti, All Educaţional,
128 p. (colab.V. C., I. D.). Manualul elevului, după care s-a predat–învăţat–evaluat la clasă
timp de 10 ani, 2000–2010 şi în continuare, perioadă în care s-au realizat noi tiraje şi reedi-
tări, numărul total al utilizatorilor fiind peste 600 000. Acest manual alternativ, după care
se predă şi în prezent, a fost apreciat de beneficiarii de la catedră şi în literatura pedago-
gică (v. Partea IV., I. B. 3) drept un manual formativ-aplicativ şi conform cu obiectivele
curriculare de formare a achiziţiilor şcolare dobândite la lecţia concepută ca activitate
formatoare de competenţe şcolare performante (cunoştinţe funcţionale, capacităţi de
79

aplicare, atitudini pozitive şi comportamente constructive), reprezentând o alternativă
la celelalte manuale alternative.
241. Formarea continuă asistată a managerilor şcolari. Schiţa unui proiect în
curs de validare. În vol.: Sinergia conceptelor pedagogice. Sinteze din ştiinţele educaţiei,
Chişinău, ISE, p. 41–43. Sinteza temei de cercetare pentru anul 2000, din contractul de
cercetare cu ISE Chişinău, Laboratorul de Management educaţional.
242. Periodizarea evoluţiei ştiinţelor predate în învăţământ. În vol.: Impactul
noilor tehnologii ale comunicării şi informării asupra didacticii. Bucureşti, ASE – DPPD,
p. 50–57.
2001
243. Biobibliografie. Dumitru Copilu. Addenda 2001. Ed. III, Bucureşti, ISE, 24 p.
244. Managementul (auto)formării personalităţii managerului şcolar. În: Fă-
clia, Chişinău, 18 aprilie, p. 6. Modelul unui program de curs, în care sunt reproduse
„conţinuturile pe module şi teme” (autocunoaştere, calităţi de personalitate, abilităţi şi
competenţe manageriale, managementul schimbării, standarde etc.) predate timp de pes-
te un deceniu în sistemul de formare iniţială şi continuă din România şi din Republica
Moldova. Textul programului este însoţit de o notă semnată de colegii de catedră, foşti
şi actuali cursanţi, intitulată „Dumitru Copilu la 70 de ani”.
2002
245. Biologie (Anatomia şi fiziologia omului). Manual pentru clasa a XI-a (colab.
V. C., M. D., A. K.). Bucureşti, Editura Teora, 224 p. După acest manual alternativ s-a
predat la clasă timp de 7 ani şi se predă şi în prezent, fiind conceput să stimuleze for-
marea competenţelor şcolare performante, de asemenea să corespundă cu programul de
pregătire a absolvenţilor de liceu pentru concursul de admitere în învăţământul superior
de medicină.
246. Predarea pe bază de obiective curriculare de formare. Noua paradigmă
pedagogică a începutului de mileniu III. Manual de autoinstruire. Pentru profesori
(colab. C. V., I. D.). Bucureşti, EDP, 184 p.
247. Standarde educaţionale / Standarde de competenţă. Scurt istoric şi estima-
rea stadiului actual. În vol. Unitatea de învăţământ. Management educaţional, Chişinău,
ISE–Gunivas, p. 44–58. Problematică: premise, tendinţe mondiale, de la norme standard
internaţionale la standarde ocupaţionale şi de pregătire profesională postşcolară.
2003
248. Diferenţiere, individualizare şi unitate în educaţia moral-creştină din
şcoală. În vol.: Diferenţierea şi individualizarea instruirii. Criterii şi forme de organi-
zare a modalităţii de realizare. Lucrările Sesiunii Naţionale de comunicări ştiinţifice,
din 10 mai 2002, organizate de ASE-DPPD. Bucureşti, ASE, p. 210–217 (colab. D. V.).
Elaborarea şi susţinerea promovării unui program de educaţie moral-creştină a elevilor
şi a profesorilor de religie din sistemul de formare continuă.
249. Management educaţional. Pentru uzul managerilor şcolari. Note de curs
şi instrumentele aferente. Chişinău–Bucureşti, ISE-UE, 67 p. Cu menţiunea de pe
foaia de titlu: Introducere esenţializată în managementul educaţional, orientată spre
formarea competenţelor profesionale şi de personalitate ale managerilor şcolari
în conformitate cu standardele educaţionale de formare profesională continuă. Cu
precizarea accepţiei pe care o dăm conceptului de management (educaţional), pe care
am verificat-o pe parcursul unui deceniu de predare a cursului, de altfel aceasta reiese
şi din traducerea firească, adecvată, corectă a semnificaţiei, verificată în practica de
80

predare, adică: management = eficientizare, iar management educaţional = eficien-
tizarea activităţii manageriale din învăţământ, în funcţie de nivelul la care se aplică
(instituţie-şcoală ca organizaţie, reţea-organe locale-inspectorate, CCD etc. şi centrale-
minister ş.a., în parteneriat cu factorii externi-administraţie, sindicate, ONG, patronate,
poliţie, mass-media etc. Cursul editat, în colaborare, de principalele instituţii la care
am lucrat ca angajat în ultima perioadă, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău
şi Universitatea Ecologică din Bucureşti, ca act editorial reprezintă marcarea unui
deceniu (1993–2003) de predare a cursului în sistemul de formare iniţială şi continuă
din România şi Republica Moldova. Principalele repere ale tematicii: cunoaştere şi
comunicare (autocunoaşterea potenţialului propriu şi al altora pentru dezvoltarea şi
valorificarea lui în activitatea curentă complexă; cerinţe; decalogul ascultării şi tăcerii
eficiente, polemică civilizată şi comportament manierat, metode de predare–piramida
învăţării etc.), calităţi de personalitate şi valori (personale, de grup, standard), ma-
nagementul de curriculum; competenţe manageriale (identificare şi formare, reuşita
personală şi publică, competenţe-cerinţe ale economiei de piaţă funcţională, lecţia-
cursul formatoare de competenţe (algoritmul: C – Competenţe = c1 – cunoştinţe + 
c2 – capacităţi +  c3 – comportamente), procesul decizional (algoritmul: T – tema +
I – informaţia → Alternative: A1 + A2 → A3), standarde ocupaţionale şi de formare;
fişa postului; tabloul de bord al directorului; cercetarea pedagogică şi dezvoltarea cre-
ativităţii (proiectare, valorificare prin publicaţii, metoda 635, sinectica, scheme reper
pentru memorare, algoritmul învăţării logice, curba raportului cunoştinţe-creativitate,
abordarea cibernetică a memoriei de lungă durată, antrenarea viziunii pozitive etc.),
managementul schimbării (reformă-schimbare; curba ciclului psihologic al schimbării,
barierele şi paradigma schimbării), autoevaluare cantitativă globală etc.
pedagogică a începutului de mileniu III. În vol. Diferenţierea şi individualizarea
instruirii. Criterii, forme de organizare şi modalităţii de realizare. Include lucrările Se-
siunii Naţionale de comunicări ştiinţifice, din 10 mai 2002, organizată de ASE-DPPD,
Bucureşti, ASE, p. 65–75 (colab. V. C.). Enunţarea principalelor obiective, concluzii şi
modalităţi de realizare la nivelul clasei de elevi, extrase comentate din volumul publicat
anterior sub acelaşi titlu.
2004
251. Cu privire la dimensiunea universalităţii lui Eminescu. În vol. Conferinţa
Naţională „Transfer de cunoştinţe ştiinţifice – Knowledge Transfer”, KT 2001, organizată
de Societatea „Ateneul Român” şi Universitatea Ecologică din Bucureşti, 26–27 octom-
brie 2001, Bucureşti, Societatea „Ateneul Român”, Universitatea Ecologică (2004),
p. 168–172. Sinteza datelor din lucrările anterioare despre cunoaşterea, recunoaşterea şi
consacrarea internaţională a creaţiei lui Mihai Eminescu ca valoare universală.
252. Cu privire la dimensiunea universală a creaţiei lui Ignatie Breanceaninov.
Studiu introductiv la vol.: Ofrandă monahismului contemporan. Bucureşti, Fundaţia
Dosoftei, p. XVI–XXVII. Demonstrarea valorii universale a operei Sfântului Ignatie
Breanceaninov, monah, scriitor ascet şi mare filozof al spiritualităţii creştine.
253. Standarde ocupaţionale operative. În vol. Renovarea educaţiei prin imple-
mentarea celor mai avansate tehnici de conducere. Program de colaborare în bază de
parteneriat în management educaţional. Lucrările Conferinţei Naţionale şiinţifico-practice
din 18–19 septembrie 2003. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Republica
Moldova şi Universitatea din Montana – SUA, p. 52–55.
81

2005
254. Management educaţional. Pentru uzul managerilor şcolari. Note de curs şi instru-
mente aferente. Chişinău–Bucureşti, ISE–UE, 68 p. Reeditare revăzută, cf. tematica la poz. 249.
255. Spiritualizarea omului prin cunoaşterea adevărului. În: Revista ortodoxă
Sfântul Andrei. Bucureşti, nr. 5–6, p. 5–8. Cu prilejul inaugurării rubricii „Ştiinţă şi re-
ligie” a fost solicitat articolul, în care sunt promovate ideile savantului experimentalist
român, Nicolae Paulescu, privind pseudoteoria evoluţionismului darvinist (concluzia
demonstraţiei: o specie nu se transformă într-o altă specie), de asemenea se încearcă o
retrospectivă asupra evoluţiei istorice a conceptului „Domine Deus”.
256. O personalitate didactică şi ştiinţifică complexă de valoare internaţională.
În: Univers Didactic Ilfovean (publicaţie a IS–CCD), Brăneşti, nr. 9–10, p. 58–60. Răs-
punsurile autorului la interviul luat de directorul CCD–Ilfov, Nică Lupu, în urma primirii
unui comunicat de presă din partea International Biographical Center, Cambridge Uni-
versity, London, pentru CCD, ca instituţie cu care am colaborat.
257. Însemne ale recunoaşterii internaţionale. În: Universul şcolii. Revistă de
informare şi opinie în domeniul educaţiei, învăţământului şi culturii. Bucureşti, nr. 63,
p. 21. Răspunsurile autorului la interviul luat de Ion Mihai, directorul pentru dezvoltare
al revistei, ca răspuns la comunicatul de presă primit de revistă de la International Bio-
graphical Center, Cambridge University, London.
2006
258. Dăruire şi recunoaştere. În: Univers pedagogic, revista Ministerului Educaţiei,
Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova, publicaţie ştiinţifico-metodică. Chişinău,
nr. 2, 2006, p. 14–19. Răspunsurile autorului la interviul luat de redacţia revistei, ca
urmare a primirii unui comunicat de presă din partea International Biographical Center,
Cambridge University, London.
259. Eminescu – poet şi dascăl universal. În vol. Rolul marilor clasici ai literaturii
române în dezvoltarea învăţământului românesc: Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale.
Bucureşti, SIPR (în curs de tipărire). Lucrările Simpozionului Naţional organizat de SIPR
(Societatea pentru Învăţătura Poporului Român) şi Inspectoratul şcolar al judeţului Ilfov,
Măgurele, iunie 2006.
260. Formarea continuă a managerilor şcolari (The continues, training of school
managers). În vol. Analele Universităţii din Oradea, fascicula Departamentului pentru
pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, tom X, Psihologie şi psihopedagogie
specială–Pedagogie–Metodică. Editura Universităţii din Oradea, p. 645–657 (rezumat
în limba engleză, p. 645). Rezumatul în limba engleză a mai apărut şi în volumul cu
rezumate în limbi străine, p. 81–82, care cuprinde şi programul general al manifestărilor
şi a fost difuzat la sosirea participanţilor, de asemenea s-a publicat şi textul comunică-
rilor sub formă electronică pe un CD-ROM. Volumele includ lucrările Sesiunii Anuale
de Comunicări Ştiinţifice cu participare internaţională pe tema „Modern şi postmodern
în ştiinţele educaţiei”. Oradea, 25–27 mai 2006. Textul cuprinde programul cursurilor
de management educaţional, predat timp de peste un deceniu în România şi Republica
Moldova.
261. Managementul activităţii clasei de elevi, cu accent pe lecţia în care se formează
competenţele şcolare sau despre eficientizarea activităţii de predare–învăţare–evaluare
pe 4 niveluri de performanţă. Bucureşti, Universitatea Ecologică. Sinteză, 29 p.
82

262. Program de formare continuă. Manageri şcolari. Un model operaţional.
Bucureşti, EDP, 100 p. Menţiune pe foaia de titlu: Program de formare continuă a
personalului de conducere, îndrumare şi control. Directori de unităţi de învăţământ.
Inspectori şcolari. Directori ai Caselor Corpului Didactic. Programul a fost acreditat
de MEC–CNFP şi aplicat sub forma unui pachet de cursuri, începând din anul 2005 la
CCD-Ilfov. Modulul cuprinde metodologia de elaborare, echipa titularilor formatori,
însoţite de CV, cele 2 discipline obligatorii şi 15 opţionale, toate însoţite de programe:
1 – Managementul relaţiilor umane* (autocunoaşterea şi valorificarea propriului
potenţial uman şi profesional, comunicare managerială, managementul conflictului şi
negociere, lucrul în echipă, valorificarea curriculumului şcolar în formarea persona-
lităţii omului decident); 2 – Managementul curricular* (curriculum naţional–currriculum
local, curriculum personalizat / individualizat, evaluare curriculară, instrumente curriculare:
curriculum proiectat–noile programe şcolare, curriculum aplicat–manualele alternative ale
elevului, curriculum realizat–achiziţiile, competenţele şcolare pe patru niveluri taxonomice
de performanţă, în termeni de cunoştinţe funcţionale, capacităţi de aplicare şi comporta-
mente constructive, formate prin exerciţii de aplicare sistematică la lecţie a cunoştinţelor
funcţionale); 3 – Inspecţia şcolară (tipuri, proiectare, realizare, evaluare); 4 – Şcoala şi
comunitatea*; 5 – Pedagogia activităţilor extraşcolare; 6 – Noile educaţii în „Societatea
cunoaşterii”* (educaţie pentru sănătate, educaţie interculturală, educaţia bunului cetăţean,
educaţie pentru înţelegere internaţională, educaţie pe parcursul întregii vieţi, educaţie pentru
democraţie, educaţie pentru mass-media, educaţie familială, educaţie pentru cooperare şi
integrare europeană, educaţie rutieră, educaţie antreprenorială, educaţie ecologică etc.);
7 – Psihopedagogia adulţilor, consiliere în carieră; 8 – Pedagogia excelenţei* (pentru supra-
dotaţi); 9 – Deontologia profesională în educaţie*; 10 – Management educaţional, esenţă,
misiune, obiective; 11 – Predarea–învăţarea–evaluarea pe bază de obiective curriculare
de formare*; 12 – Educaţie pentru protecţia mediului*; 13 – Învăţământ rural, perspectivă
locală, naţională şi în viziunea integrării europene*; 14 – Politici şi proiecte de cooperare
europeană*; 15 – Standarde naţionale, instituţionale şi standarde pentru funcţiile din în-
văţământul preuniversitar* (standarde ocupaţionale şi de formare, istoric, aplicare, tehnici
şi instrumente de evaluare); 16 – Managementul autoformării personalităţii managerului
şcolar*; 17 – Educaţie pentru democraţie, drepturile omului şi cetăţenie). Obiectiv final
al programelor elaborate la cele 17 discipline: algoritmul formării competenţelor şcolare şi
profesionale / curriculare, scenariul actului decizional vizând reuşita pe criterii de succes,
modelul procesului curricular şi al noii paradigme pedagogice la început de mileniu III.
263. Un program didactic privind autoformarea continuă a managerilor şcolari.
În vol. Paradigma managementului educaţional din perspectiva integrării europene.
Chişinău, editat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Universitatea Pedagogică de Stat
„Ion Creangă” şi Asociaţia Managerilor Educaţionali din Republica Moldova, p. 201–203
(autor şi redactor al volumului). Lucrările Conferinţei Naţionale ştiinţifico-practice din
28 iunie 2006. Organizator: Facultatea de formare continuă a cadrelor didactice şi a celor
de conducere a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău. Concept,
istoric, obiective, conţinuturi, finalităţi.
* La cele numerotate cu asterisc sunt autor sau coautor.
83

2007
264. Formarea competenţelor şcolare în contextul asigurării calităţii în educaţie.
Aspecte metodologice. În vol. Problematica educaţiei în mileniul III: naţional, regio-
nal, european. Chişinău, ISE (colab. G.T.). Volumul cuprinde comunicările susţinute la
Simpozionul Ştiinţific Internaţional cu aceeaşi temă, organizat de ISE din Chişinău, cu
prilejul jubileului ISE, în 2–3 noiembrie, 2006. Sinteza experienţei acumulate în ultimul
deceniu, esenţializată în algoritmul legic, demostrat, C = c +  c +  c (Competenţe =
cunoştinţe funcţionale, transformate în capacităţi de aplicare manifestate public sub
formă de comportamente constructive) şcolare, formate la lecţie. Finalizarea acţiunii
de validare experimentală a lecţiei formatoare de competenţe şcolare s-a acceptat să se
realizeze în parteneriat, în care a fost prevăzut şi realizat şi un schimb de experienţă între
cadre didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară, cu participare şi evaluare
reciprocă, în şcoli din judeţul Ilfov – România (Corbeanca, Baloteşti) şi raionul Criuleni –
Republica Moldova (Ohrincea).
265. Formarea comportamentului social, obiectiv final al activităţii de instruire
şcolară. În: Analele Universităţii din Oradea, fascicula Departamentului pentru pregătirea
şi perfecţionarea personalului didactic, seria Psihologie, Pedagogie, Metodică. Editura
Universităţii din Oradea, vol. I, tom XI, p. 339–346. Textul este precedat de un amplu
rezumat în limba engleză, The formation of students’ social behaviour, a target for the
school instruction activity, editat separat şi sub formă electronică.
2008
266. Formarea competenţelor şcolare şi profesionale – obiectiv esenţial al men-
toratului ca şi al întregii activităţi de formare iniţială şi continuă. În vol. Analele
Universităţii din Oradea, Fascicula Departamentului pentru pregătirea şi perfecţionarea
personalului didactic, seria Psihologie, Pedagogie, Metodică. Editura Universităţii din
Oradea, tom XII, vol I. Textul comunicării prezentate la Sesiunea ştiinţifică anuală cu par-
ticipare internaţională, Oradea 29–31 mai, organizator DPPPD al Universităţii din Oradea.
2009
267. O viaţă de dascăl obişnuit trăită neobişnuit. Auto-biobibliografie: Dumitru
Copilu. Bucureşti, versiune iniţială redusă, format electronic (60 de ani de activitate
publicistică multidisciplinară, peste 270 de lucrări publicate şi tot atâtea lucrări comuni-
cate la reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale, cursuri, emisiuni RTV etc., 30 de
ani de cercetare ştiinţifică – 56 contracte, 25 de ani de activitate didactică universitără
de formare iniţială continuă).
268. Prilej de aducere-aminte. Cu ocazia aniversării centenarului Colegiului
Naţional „Mihai Viteazul” din municipiul Turda. În vol. „Colegiul Naţional «Mihai
Viteazul» din Turda”. Monografie, editată cu prilejul aniversării a 100 de ani de la
înfiinţare, Turda.
269. Dimensiunea şi valoarea universală a creaţiei lui Mihai Eminescu. Bucureşti,
versiune iniţială redusă, format electronic, 500 p., CD-ROM.
270. Ce sunt competenţele şi cum pot fi ele formate–What are Competencies
and how thei formed. În Analele Universităţii din Oradea. Fascicula Departamentului
pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, tom XIII, Editura Universităţii
din Oradea, 2009, ISSN 1224 – 6239. În paralel, volumul cu rezumatele în limba engleză
a comunicărilor prezentate la Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare
internaţională, pe tema Competenţe şi capabilităţi în educaţie. Organizator: Departamen-
tul pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic al Universităţii din Oradea,
28–29 mai 2009.
84

271. Formarea competenţelor la educabilii din învăţământ. Cu privire la algorit-
mul formării competenţelor şcolare şi profesionale. Volum cu comunicările prezentate
la Conferinţa Internaţională „Direcţii şi strategii moderne ale formării şi perfecţionării în
domeniul resurselor umane”, 21 noiembrie 2009. Organizator: Universitatea Politehnică
Bucureşti, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic–SSU, format electronic,
ISSN 2067 – 1024.
ADDENDA
272. Eminescu şi Puşkin. Mistificări şi demistificări. O parte din comunicarea
„Demistificări eminesciene...”, prezentată la Sesiunea de comunicări a Asociaţiei
Slaviştilor din România, în 19 iunie 1967, rezumată în sinteza „Din activitatea Asociaţiei
Slaviştilor din România”, perioada iunie 1965–iunie 1967, integral publicată în
Romanoslavica, vol 15, 1967, p. 323–329, prin care se inaugurează seria studiilor noastre,
publicate pe tema demistificării eminesciene.
273. Permanenţa poetului. Răspunsurile la o anchetă literară despre Eminescu,
efectuată de Tiberiu Brăiescu, realizată la închiderea „Zilelor Eminescu” din 15 iunie
1969, publicată în ziarul Clopotul, Botoşani, 18 iunie 1969. La anchetă au răspuns Victor
Eftimiu, Augustin Z. N. Pop, Vlad Sorianu, Gheorghe Eminescu, Constantin Chiriţă,
Dumitru Copilu-Copillin, Radu Cârneci şi Dan Smântinescu.
274. Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai
Eminescu. Textul lecţiei de deschidere a cursului cu acelaşi titlu, adresat masteranzilor
Facultăţii de Filologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău,
mai 2010, la care a asistat întreg efectivul de studenţi şi cadrele didactice, inclusiv
decanul Facultăţii de Filologie, prezenţi în aceea zi la cursuri, realizându-se un „Mo-
ment Eminescu”, patronul lor spiritual. Textul a fost postat mai întâi pe site-ul Centrului
Academic Internaţional Eminescu din 19 iulie 2010, „centruleminescu.bm.blogspot.
com/search/label/copilu”, şi preluat pentru publicare în Buletinul „Mihai Eminescu”,
editat de Centrul Academic Internaţional Eminescu, Chişinău, 2010.
275. Formarea gândirii pozitive la educabili şi educatori. În volumul care cuprinde
comunicările Conferinţei Internaţionale cu tema Gândirea pozitivă – aplicaţii şi implicaţii
în ştiinţele educaţiei , Oradea–Băile Felix, mai 2010, organizată de DPPD al Universităţii
din Oradea, publicat în versiune electronică şi poate fi accesată la adresa htt://educatie-
oradea.ro/conferinta 2010.htlm, Oradea, 2010. Rezumatele comunicărilor în limba
engleză, Formation of Teachers and Educators in positive Tought, au fost publicate
şi pe CD-ROM, Universitatea din Oradea, având ca titlu tema Conferinţei ştiinţifice
internaţionale „Positive thinking – application and implications for educational sciences”,
înmânat autorilor la deschidrea lucrărilor Conferinţei.
2. PUBLICAŢII EDITATE
(11: 1966–1974)
• iniţiator, redactor coordonator, redactor-şef •
1. Învăţământul superior. Buletin de informare. Referate, 20 de numere pe an în
10 serii: Sisteme de învăţământ; Management; Eficienţa învăţământului; Tehnologia
învăţământului; Sisteme de informare; Discipline de învăţământ etc. (redactor coordo-
nator). Bucureşti, ed. BCU–Universitatea Bucureşti, 1969–1971.
2. Cărţi străine intrate în bibliotecile de învăţământ. Seria XX, Educa-
ţie-Învăţământ. Buletin de informare, 4 ediţii pe an (redactor coordonator). Bucureşti,
ed. BCS, 1970–1971.
3. Din sumarul presei străine. Seria Ştiinţe sociale. Buletin săptămânal (redactor
coordonator). Bucureşti, ed. BCU–Universitatea Bucureşti, 1970–1971.
85

4. Index curent de articole de învăţământ în publicaţiile străine de specialitate.
Buletin bilunar (redactor coordonator). Bucureşti, ed. BCU–Universitatea Bucureşti,
1970–1971.
5. Învăţământ superior. Buletin de informare externă curentă (redactor coordona-
tor). Bucureşti, ed. BCU–Universitatea Bucureşti, 1970–1971.
6. Problemele omului în societatea contemporană. Buletin referativ bilunar. Expres
informaţie. Editat anual şi în volum (redactor coordonator). Bucureşti, ed. BCU–Uni-
versitatea Bucureşti, 1970–1971.
7. Rolul progresului tehnic în dezvoltarea societăţii. Buletin referativ lunar. Expres
informaţie. Anual editat şi în volum (redactor coordonator). Bucureşti, ed. BCU–Uni-
8. Index curent de articole de învăţământ din ţările socialiste. Buletin informativ
bilunar (redactor coordonator). Bucureşti, ed. BCS, 1970–1971.
9. Teorii şi curente în literatura şi arta contemporană. Revistă bilunară de referate
şi recenzii. Anual editată şi în volum (redactor coordonator). Bucureşti, ed.. BCU–Uni-
10. Teorii şi curente în filozofia şi sociologia contempotrană. Buletin referativ.
Expres informaţie. Anual editat şi în volum (redactor coordonator), 1970–1971.
11. Educaţie-Învăţământ. Publicaţie lunară adresată cadrelor didactice cu func-
ţii de predare şi de conducere şcolară, cercetătorilor pedagogi, organismelor de profil
educaţional şi tuturor specialiştilor interesaţi. Semnalări bibliografice şi sinteze din
experienţa învăţământului mondial (înfiinţare, editare, autor de sinteze şi redactor-şef,
27 de numere-volume). Publicaţia reprezintă organul de presă al sistemului de informare
documentară din cadrul CIDI (Centrul de informare şi documentare al învăţământului).
Bucureşti, ed. BCU–Universitatea Bucureşti, 1972–1974.
3. LUCRĂRI COMUNICATE
(1957–2010: 268 + 7 = 275 de titluri de lucrări, aici incluzând
şi anul 2010 din Addenda)
Titluri de comunicări ştiinţifice, referate, expuneri, intervenţii
(prezentate la reuniuni ştiinţifice, organizate pe plan local, naţional
şi internaţional sau la conferinţe, mese rotunde, consfătuiri profesionale),
emisiuni RTV, cursuri universitare şi postuniversitare.
1957
1. Literatura română de călătorii. Emisiune Radio-Moscova, aprilie, 30′.
2. Gorki şi literatura română. Emisiune Radio-Moscova, iunie, 45′.
3. Maeştri ai prozei scurte româneşti. Emisiune Radio-Moscova, iulie, 30′.
4. Alexandru Sahia. Emisiune Radio-Moscova, iulie, 30′.
NOTĂ. În ultimul an de studenţie, colegul meu coreean K. m-a recomandat Redacţiei de
Literatură de la Radio-Moscova, la care colabora de mai mulţi ani; din onorariul mare primit
mi-am luat cel mai bun aparat de radio cu picup estonian, discuri cu Beethoven, Ceaikovski etc.
şi opere complete de Dostoevski, Puşkin, Enciclopedia literară, îmbrăcăminte, un stilou bun.
1959
5. Călătorind prin Caucaz. Emisiune Radio-Bucureşti, 20 iunie, 12′.
6. Gorki şi opinia publică românească. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor
didactice de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, 26 octombrie 1959.
Debut public universitar. Valorificarea datelor din periodicele româneşti prelucrate şi în
lucrarea de licenţă.
86

1960
7. M. Gorki pe scena românească. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor
didactice de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, 26 octombrie 1960.
Capitol din lucrarea de licenţă.
1961
8. Maiakovski în literatura universală. Anchetă literară internaţională. Emisiune
Radio-Bucureşti, 17 iunie 1961, 15′. Opinii ale unor personalităţi marcante din România
şi din alte ţări despre circuitul şi valoarea universală a operei poetului şi dramaturgului
Maiakovski.
9. În jurul unor polemici: Ibrăileanu–Râmniceanu ş.a. în jurul lui Sadoveanu,
Gorki ş.a. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice de la Facultatea de
Filologie a Universităţii din Bucureşti, 10 noiembrie 1961.
1962
10. Pe urmele unor documente social-istorice şi literare din 1905 (receptarea lui
Gorki în România). Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice de la Facultatea
de Filologie a Universităţii din Bucureşti, 15 martie 1962.
1963
11. Autentic şi ficţiune în proza contemporană. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică
a cadrelor didactice de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, 15 martie
1963.
12. Maiakovski în România. Anchetă internaţională. Emisiune Radio-Bucureşti, 25
iunie 1963, 30′. Opinii ale literaţilor şi oamenilor de teatru din România despre valoarea
operei poetice maiakovskiene, mai ales a spectacolelor româneşti cu piesele lui Vladimir
Maiakovski, prezentate la diferite teatre româneşti, distinse cu cele mai înalte premii.
13. Vladimir Maiakovski. Medalion literar. Emisiune Radio-Bucureşti, 23 iulie
1963, 17′
14. Aspecte ale raporturilor literare româno-slave. Comunicare la al VI-lea Con-
gres Internaţional al Slaviştilor, Sofia, septembrie 1963.
1964
15. Eminescu în literatura universală. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică jubili-
ară a Universităţii din Bucureşti, 29 iunie 1964. Prima lucrare despre poetul Eminescu,
traduceri şi ecouri.
16. Creangă pe meridianele globului. Emisiune Radio-Bucureşti, 21 dec. 1964, 12′
1965
17. Coşbuc peste hotare. Emisiune Radio-Bucureşti, 15 septembrie 1965, 12′
18. Arghezi în literatura europeană. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadre-
lor didactice de la Facultatea de Slavistică a Institutului de Limbi şi Literaturi Străine
a Universităţii Bucureşti, 26 octombrie 1965. Traducerea şi ecoul creaţiei, procesul de
cunoaştere şi recunoaştere a valorii creaţiei poetice.
1966
19. Creangă în literatura universală. Comunicare la Cercul de studii al cadrelor
didactice tinere de la Facultatea de Slavistică a Institutului de Limbi şi Literaturi Străi-
ne a Universităţii Bucureşti, 5 martie 1966. Din ciclul „Clasici români receptaţi în alte
literaturi”.
1967
20. Demistificări eminesciene. Eminescu şi Puşkin. Comunicare la Sesiunea de
comunicări ştiinţifice a Asociaţiei Slaviştilor din România, Bucureşti, 19 iunie 1967.
87

Inaugurarea serialului privind demistificarea unor pseudodocumente literare de largă cir-
culaţie europeană. Comunicarea a fost rezumată în sinteza „Din activitatea Asociaţiei Sla-
viştilor din România” (iun. 1965–iun. 1967), iar textul integral publicat în Romanoslavica,
Bucureşti, XV, p. 323–329, sub titlul „Eminescu şi Puşkin. Mistificări şi demistificări”.
Consemnare şi în Mihai Eminescu. Opere. vol. XVII, A şi B- Bibliografie, Bucureşti,
Editura Academiei Române, 2008, poz. 15411 (în continuare, Eminescu, Opere, XVII).
1968
21. Motivul Unirii în literatura epocii. Comunicare la Simpozionul consacrat
Unirii Transilvaniei cu România în 1918, organizat de Biblioteca Centrală Universitară
din Bucureşti, 1 decembrie 1968.
22. Interferenţe literare est-europene. Comunicare la Congresul Internaţional al
Slaviştilor, Praga, august 1968. În sursele prelucrate pentru câmpurile codificate ale unui
model iniţial al SID-RIE (Sistem de informare documentară privind relaţiile interliterare
europene) figurează lucrări şi ecouri despre Eminescu. Climatul sociocultural şi politic
paşnic, precum şi contactele cu literaţi din Praga, consemnate şi publicare ulterior, cf.
poz. 64. La câteva ore după plecarea delegaţiei române cu trenul spre ţară, am aflat cu
groază că s-au închis graniţele dintre Cehoslovacia şi Ungaria, din cauza evenimentelor
militare cunoscute, însă neprevăzute de delegaţiile străine la Congres, care ne-ar fi putut
afecta plecarea.
1969
23. Eminescu – poet naţional şi universal. Comunicare la Simpozionul „Mihai
Eminescu”, organizat de Liceul – fosta Şcoală generală nr. 1 – şi Casa de cultură din
Predeal, 15 ianuarie 1969.
24. Probleme ale muncii de documentare ştiinţifică. Comunicare la Simpozionul
pe aceeaşi temă, organizat de Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, 15 aprilie
1969. Programul activităţii de documentare al bibliotecilor universitare, coordonat de
Centrul de documentare universitară.
25. Eminescu pe meridianele globului. Emisiune Radio-Bucureşti, 8 iunie 1969, 18′.
26. Motivul mării la Eminescu. Contribuţii la biografia poetului. Comunicare
ştiinţifică la Simpozionul Naţional organizat cu prilejul comemorării a 80 de ani de la
moartea poetului, în cadrul „Zilelor Eminescu”, Botoşani, 15 iunie 1969. Ipoteza for-
mulată în comunicare, privind substratul realist al imaginii mării din poezia antumă şi
postumă eminesciană, l-a determinat pe Z. N. Pop, prezent la lucrările simpozionului,
să aprecieze credibile argumentele ipotezei şi să promită de la masa prezidiului că va
căuta, iar ulterior chiar a căutat timp de 6 luni, în „magazia de documente eminesciene”
proprii, şi a descoperit o scrisoare din Constanţa a poetului către Veronica Micle, care
atesta cunoaşterea de facto a Mării Negre româneşti.
1970
27. Probleme ale bibliografiei eminesciene. Comunicare la Sesiunea de referate
şi comunicări ştiinţifice a Cercului de referate şi comunicări al bibliotecarilor şi docu-
mentariştilor din Bucureşti, 15 iunie 1970. O primă sinteză vizând perspectiva istorică
asupra valorii universale a poeziei eminesciene.
28. Informare – cercetare (pentru învăţământ). Comunicare la cel de-al II-lea
Colocviu Naţional de Pedagogie, organizat de Institutul de Ştiinţe Pedagogice din
Bucureşti, 10 decembrie 1970.
88

29. Bibliografie şi istorie literară. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică jubiliară, orga-
nizată cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei Universitare (Biblioteca
Centrală Universitară), Bucureşti, decembrie 1970. Cazul Eminescu.
1971
30. Acţiuni pe plan regional şi internaţional privind activitatea educativă din
învăţământ. Comunicare la Simpozionul organizat de Inspectoratul şcolar al judeţului
Bacău, în colaborare cu Institutul de Ştiinţe Pedagogice din Bucureşti, Oneşti, decem-
brie 1970. Sinteză documentară privind preocuparea pentru educaţia internaţionalistă a
tineretului din România.
1972
31. Cu privire la alternativele de restructurare a învăţământului românesc de
10–12 ani. Comunicare la Simpozionul Naţional pe tema Evoluţia formelor şi structu-
rilor învăţământului general de 12 ani, organizat de Institutul de Ştiinţe Pedagogice din
Bucureşti, 5 aprilie 1972.
32. Tendinţe ale evoluţiei structurilor învăţământului universitar din diverse
ţări. Comunicare la Simpozionul Naţional pe tema Evoluţia formelor şi structurilor
învăţământului universitar, organizat de Laboratorul de cercetare interdisciplinară a
Universităţii din Bucureşti, 15 aprilie 1972.
33. Structura ciclică a învăţământului superior contemporan. Comunicare la
Colocviul Naţional de Pedagogie, organizat de Institutul de Ştiinţe Pedagogice din Bu-
cureşti, 10 decembrie 1972. Date şi despre Eminescu.
1973
34. Circuitul mondial al valorilor literare naţionale prin traduceri şi ecouri
critice, unul dintre criterile universalităţii. Intervenţie la Congresul Internaţional al
Slaviştilor, Varşovia, august 1973. Date şi despre Eminescu.
1974
35. Educaţia pentru înţelegerea internaţională. Manifestări şi tendinţe pe plan
mondial. Comunicare la primul Congres Mondial al Educatorilor pentru Pacea Lumii
(IAEWP), Bucureşti, 29 iulie–2 august 1974. Variante ale textului comunicării, publicat
în România (I, poz. 90, 95, 97) şi în Japonia (I, poz. 94).
1975
36. Recuperarea şi integrarea socio-profesională a copiilor slabi la învăţătură.
O problemă a învăţământului pe plan mondial. Comunicare la Simpozionul judeţean,
organizat la Bacău de IS–CCD, 15 mai 1975.
37. Copiii „lenţi” – o problemă a învăţământului contemporan. Comunicare la
Simpozionul judeţean, organizat la Slobozia de IS–CCD şi IŞP, 6 iunie 1975. Tema copiilor
slabi la învăţătură, adică „lenţi” sau cu „lentoare” pasageră a trezit interesul general.
1976
38. Educaţia patriotică şi internaţionalistă a tineretului şcolar. Comunicare la
Simpozionul judeţean, organizat la Slobozia de IS–CCD şi ICPP–Bucureşti, 16 iunie 1976.
39. Microsistem de informatică documentară privind politehnizarea învăţămân-
tului: MID–PI. Comunicare la al V-lea Seminar Internaţional pe tema Politehnizarea
învăţământului, legarea lui de producţie, de viaţă, Bucureşti, 6–7 octombrie 1976.
40. Contribuţii româneşti la educaţia internaţionalistă a tineretului. Comunicare
la Seminarul Internaţional, organizat la Moscova, pe tema Critica politicii în domeniul
învăţământului din ţările capitaliste, 10–15 octombrie 1976.
89

41. Învăţământul superior tehnic de scurtă durată şi rolul acestuia în sistemul
politicii şcolare contemporane. Comunicare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice,
organizată de Academia Română, Bucureşti, noiembrie 1976. Evaluare critică şi soluţii
de ameliorare în contextul unor manifestări studenţeşti protestatare.
1977
42. Complex şcolar integrat. Comunicare la Sesiunea jubiliară, organizată cu prilejul
împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologice
din Bucureşti, decembrie 1977 (colab. T. B., P. B.). Sinteza unui experiment derulat în
judeţul Alba, cu aplicabilitate şi în alte judeţe.
43. Instalaţia electrică tip verfix pentru cabinetul şcolar de protecţia muncii.
Comunicare la Simpozionul Naţional pe tema Creativitate în domeniul mijloacelor de
învăţământ, organizat de IS–CCD jud. Teleorman, Alexandria, decembrie 1977. Sinteza
activităţii unui grup de colaboratori.
1978
44. Aspecte ale tipologiei formelor de instruire practică în învăţământul con-
temporan – Voprosî tipologhii form trudovovo obucenia. Comunicare (în limba rusă)
la Simpozionul Internaţional, organizat la Varna (Bulgaria), pe tema Politehnizarea
învăţământului general şi mediu, octombrie 1978.
45. Unirea din 1918 a Transilvaniei cu România în evocarea cărturarilor vremii.
Comunicare la Simpozionul cadrelor didactice din judeţul Bacău, organizat de IS–CCD,
Bacău, octombrie 1978.
46. Momentul Unirii Transilvaniei cu România (1918) în conştiinţa opiniei
publice româneşti. Comunicare la Sesiunea Naţională, organizată la Alba Iulia de So-
cietatea de ştiinţe filologice, pe tema Unirea Transilvaniei cu România, noiembrie 1978.
47. Consideraţii asupra activităţii unui cabinet interşcolar experimental de
protecţia muncii şi educaţie sanitară, în raport cu problematica formării concep-
tului de familie la generaţiile tinere. Model experimentat în oraşul Sebeş. Comunicare
la Simpozionul de Demografie al zonei geodemografice Transilvania, organizat la Alba
Iulia, noiembrie 1978.
48. Probleme ale instruirii şcolare practice. Comunicare la Colocviul Naţional de
Pedagogie, organizat de MEI şi ICPP, la Bucureşti, 10 decembrie1978.
49. Unirea Transilvaniei cu România din 1918 în publicistica vremii. Comu-
nicare la Colocviul Naţional de Pedagogie, organizat de MEI şi ICPP la Bucureşti, 10
decembrie 1978.
1979
50. Instruirea politehnică. Aspecte ale corelării teoriei cu practica. Referat la
Consfătuirea cu directorii de şcoli din municipiul Zalău, 7 aprilie 1979.
51. Politehnizarea învăţământului. Aspecte ale pregătirii teoretice şi practice
pentru viitoarele profesii cu profil productiv. Referat la Consfătuirea cu directorii de
şcoli din municipiul Galaţi, 15 aprilie 1979.
52. Aspecte ale predării disciplinelor de învăţământ din ciclul politehnic. Referat
la Consfătuirea judeţeană a profesorilor de specialitate tehnică şi maiştrilor instructori,
organizată de IS–CCD Ialomiţa, Călăraşi, 10 aprilie 1979.
53. Creativitatea în învăţământ – premisă a integrării învăţământului cu cerce-
tarea şi producţia. Comunicare la Simpozionul judeţean al cadrelor didactice din judeţul
Sălaj, organizat de IS–CCD la Zalău, 2 iunie 1979.
90

54. Instruire politehnică practică în învăţământul din ţările sud-est europene.
Comunicare la Simpozionul cadrelor didactice din judeţul Ialomiţa, organizat de IS–CCD,
Slobozia, 16–17 iunie 1979.
55. Implicaţii ergonomice în mobilitatea populaţiei din învăţământul situat în
mediul rural. Comunicare la Colocviul de Demografie din zona geodemografică Mun-
tenia, Slobozia, 7–8 septembrie 1979.
56. Acţiuni privind integrarea învăţământului superior filologic cu cercetarea
şi practica socială. Comunicare la Consfătuirea naţională pe tema Informare-cercetare,
organizată sub egida MEI-UNESCO la Cluj-Napoca, 24–25 octombrie 1979.
57. Instruirea politehnică în învăţământul contemporan. Comunicare la Sesiunea
ştiinţifică jubiliară a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 26–27 octombrie
1979.
58. Instruirea practică agroindustrială în şcolile rurale din diverse ţări. Co-
municare la Sesiunea ştiinţifică pe tema instruirii practice în şcolile din mediul rural,
organizată de MEI, ICPP şi IS Teleorman, Alexandria, 15–16 noiembrie 1979.
59. Aspecte ale instruirii politehnice practice. Expunere la Consfătuirea maiştrilor
instructori din şcolile bucureştene, organizată de CCD Bucureşti, 4 decembrie 1979.
60. Aspecte ale îmbinării studiului cu munca productivă în învăţământul contem-
poran. Referat la Consfătuirea cu directorii de şcoli din zona Cehu Silvaniei, organizată
de IS şi CCD Sălaj, Cehu Silvaniei, 10 decembrie 1979.
61. Aspecte ale instruirii politehnice agroindustriale. Referat la Consfătuirea cu
directorii şcolilor rurale din zona Sânmihaiu, organizată de IS şi CCD Sălaj, Sânmihaiu,
14 decembrie 1979.
1980
62. Elemente ale unui model proiectiv de stimulare şi protecţie a muncii tine-
retului şcolar. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică pe tema Acţiune, atitudini şi valori în
rândul tinerei generaţii, organizată de filiala Cluj a CCPT, 4 aprilie 1980.
63. Probă docimologică de cunoştinţe şi aptitudini la limba şi literatura româ-
nă – instrument de evaluare a nivelului de pregătire şcolară a elevilor. Expunere la
Consfătuirea profesorilor de limba şi literatura română din şcolile situate în zona Turda,
organizată de IS la Cluj-Napoca, Turda, 15 mai 1980.
64. Analiza şi sinteza literară în lucrările de profil literar realizate de elevi la
sesiunile ştiinţifice. Expunere la Sesiunea ştiinţifică a elevilor, faza judeţeană, Cluj-Na-
poca, 12 iunie 1980.
65. Analiza literară şi gramaticală cu ajutorul unui instrument de evaluare
a cunoştinţelor şi aptitudinilor elevilor din treapta a doua de liceu. Comunicare
la Sesiunea Societăţii de Ştiinţe Filologice pe tema Analiza literară şi gramaticală în
învăţământul gimnazial şi liceal, Cluj-Napoca, 11 octombrie 1980. A fost prezentată
modalitatea de testare, Probe de cunoştinţe şi aptitudini la limba şi literatura română,
în curs de validare în unităţile de învăţământ din judeţul Cluj.
66. Demistificări eminesciene. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didacti-
ce, cercetătorilor şi studenţilor de la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai”
din Cluj-Napoca, 11 octombrie 1980. Noi modalităţi de abordare metodologică a temei
privind demistificarea pseudo-documentelor eminesciene în vederea stopării fenomenului.
67. Cerinţe minime ale exigenţei maxime de elaborare a unei lucrări ştiinţifice.
Comunicare la Sesiunea Societăţii de Ştiinţe Filologice pe tema Cercetarea ştiinţifică în
învăţământul liceal şi profesional, Iaşi, 25–26 octombrie 1980.
91

68. Instruirea politehnică – tendinţă dominantă în învăţământul contemporan
din ţările sud-est europene. Implicaţii asupra predării disciplinelor de cultură
generală de bază. Referat la Consfătuirea cu directorii din şcolile judeţului Suceava,
organizată de IS–CCD Suceava, 28 noiembrie 1980.
1981
69. Traducerea ca act de interpretare a operei literare. Comunicare la Simpo-
zionul Naţional de Germanistică, organizat de Facultatea de Filologie a Universităţii
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 14–16 mai 1981.
70. Organizarea şi exploatarea unui fond documentar specializat. Comunicare
la Simpozionul Naţional de Informatică, Cluj-Napoca, 23–24 mai 1981 (colab. C. A.).
Schiţa unei bănci de date din domeniul educaţiei.
71. Evaluarea nivelului de pregătire a elevilor cu ajutorul unor metode moder-
ne. Comunicare la Simpozionul judeţean al cadrelor didactice, organizat de IS–CCD
Ialomiţa, Slobozia, 27 iunie 1981.
72. Traducerea ca act evaluativ al operei literare. Comunicare la Simpozionul
Naţional al Societăţii de Ştiinţe Filologice pe tema Traducerea literară, Timişoara, 29
iunie 1981.
73. Prelucrarea automată a informaţiilor literare. Comunicare la Sesiunea ştiin-
ţifică a profesorilor şi studenţilor Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 25–26
octombrie 1981. Schiţa unei baze de date, cazul Eminescu în literatura universală.
1982
74. Aptitudinile literare. Ce sunt aptitudinile literare şi cum pot fi ele cultivate.
Referat la Sesiunea metodico-ştiinţifică a profesorilor, elevilor şi creatorilor de literatură
din judeţul Bistriţa-Năsăud, organizată de CCD Bistriţa, 14 aprilie 1982.
75. Acţiuni educative şi de formare pentru viaţa activă. Comunicare la Simpo-
zionul organizat pe aceeaşi temă de filiala Galaţi a CCPT şi IS Galaţi, 14–15 mai 1982.
Pregătirea tineretului şcolar pentru viaţa profesională, socială şi familială postşcolară.
76. Utilizarea calculatorului electronic în analiza datelor calitative din domeniul
literaturii comparate. Cu privire specială asupra relaţiilor interliterare. Comunicare
la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi cercetătorilor de la Universitatea „Babeş-
Bolyai” din Cluj-Napoca, 25 octombrie 1982.
77. Acţiuni privind cultivarea şi evaluarea aptitudinilor profesionale ale tine-
retului şcolar. Comunicare la Simpozionul organizat pe aceeaşi temă de filiala Cluj a
CCPT, 26–27 noiembrie 1982.
78. Cunoaşterea aspiraţiilor, aptitudinilor şi opţiunilor profesionale – criteriu
de bază în orientarea şi selecţia pentru viitoarea profesie. Comunicare la Simpozi-
onul pe tema Tineretul şi valorile moral-politice, organizat de filiala CCPT Bacău, 2–3
decembrie 1982.
1983
79. Probe de aptitudini literare ca instrument de evaluare a nivelului de pregătire
şcolară. Expunere la dezbaterea organizată cu cadrele didactice în cadrul Olimpiadei de
limba şi literatura română, Botoşani, 3 aprilie 1982.
80. Evaluarea nivelului de pregătire a elevilor prin metoda testelor de cunoş-
tinţe şi aptitudini literare. Comunicare la Simpozionul cadrelor didactice din judeţul
Teleorman, Alexandria, 28 aprilie 1983.
81. Creativitatea în învăţământ şi valorificarea ei în scop formativ. Comu-
nicare la Simpozionul judeţean al cadrelor didactice, organizat de IS–CCD Suceava,
5 mai 1983.
92

82. Model matematic de analiză calitativă a datelor literare. Comunicare la
Simpozionul Naţional de Informatică, Cluj-Napoca, 3 iunie 1983 (colab. C. A.).
83. Orientarea agricolă a conţinutului predării în şcoala din mediul rural. Re-
ferat la Cosfătuirea cadrelor didactice din centrele rurale, Piatra şi Drăgăneşti-Vlaşca,
organizată de IS–CCD Teleorman, Piatra, 7–8 iunie 1983.
84. Utilizarea probelor de cunoştinţe şi aptitudini literare în scopul cunoaşterii
şi orientării profesionale a elevilor. Expunere la Cercul pedagogic al profesorilor de
română din şcolile situate în zona Turda, judeţul Cluj, Turda, 2 noiembrie 1983.
85. Aplicarea informaticii în domenii socioumane. Posibilităţi de organizare şi
prelucrare automată a informaţiilor dintr-un fond documentar specializat (aplicaţii:
literatură comparată, discipline tehnice, arhivistică etc.). Comunicare la Sesiunea ştiin-
ţifică anuală pe tema Arhivele în slujba ştiinţei şi culturii din cadrul „Decadei culturii
clujene”, Cluj-Napoca, 14 noiembrie 1983.
86. Metode moderne de stabilire a periodizării literare, pe exemplul relaţiilor
dintre două sau mai multe literaturi naţionale, cu ajutorul metodelor informatice
şi a tehnicii „Delphi”. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi a cer-
cetătorilor de la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca,
25 noiembrie 1983.
1984
87. Despre eficienţa învăţământului liceal. Amintiri din liceu care mi-au între-
ţinut arderea timp de peste trei decenii. Comunicare la Simpozionul dedicat împlinirii
a 75 de ani de la înfiinţarea actualului Colegiu Naţional „Mihai Viteazul” din Turda,
organizat în cadrul „Decadei culturii turdene”, Turda, 9 mai 1984. Valorificarea datelor
evocate în CV la rubrica despre studiile liceale.
88. Orientarea agricolă a conţinutului predării în şcolile din mediul rural – con-
diţie de bază a formării elevilor pentru profesii agricole. Comunicare la Simpozionul
judeţean al cadrelor didactice, organizat cu prilejul „Zilelor şcolii bihorene”, Oradea, 18
mai 1984.
89. Utilizarea metodelor informatice moderne în stabilirea periodizării relaţiilor
dintre literaturile naţionale. Expunere la dezbaterea pe tema Periodizarea literară,
organizată de Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară a Universităţii din Cluj-Napoca,
24 mai 1984.
90. Dezvoltarea laturii aplicative a predării disciplinelor ştiinţifice în gimnaziu,
cu aplicaţii speciale la chimie. Expunere la Cercul pedagogic al profesorilor de chimie
din şcolile zonei Piatra, judeţul Teleorman, 2 iunie 1984.
91. Rolul profesorului în adaptarea conţinutului lecţiei la nevoile specifice ale
şcolii săteşti. Expunere la Simpozionul cadrelor didactice din judeţul Ialomiţa, secţia
directori de şcoli şi licee, Călăraşi, 7 iunie 1984.
92. Adaptarea conţinutului predării lecţiilor de limba şi literatura română la
nevoile specifice de pregătire şi orientare profesională a elevilor din şcolile săteşti.
Expunere la Simpozionul cadrelor didactice din judeţul Ialomiţa, Călăraşi, 8 iunie 1984.
93. Adaptarea conţinutului predării disciplinelor de cultură generală de bază la
nevoile specifice ale şcolii din mediul rural. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică anuală a
cadrelor didactice şi a cercetătorilor de la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 2–3 noiembrie 1984.
93

94. Dezlegarea unor enigme ale arhivei lui Octav Minar despre Eminescu.
Comunicare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice pe tema Arhivele în slujba ştiinţei şi
culturii, organizată de Arhivele statului în cadrul „Decadei culturii clujene”, Cluj-Napoca,
7 noiembrie 1984.
95. Educarea tineretului pentru viitoarea profesie şi pentru o viaţă extrapro-
fesională activă. Comunicare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice organizată de filiala
Cluj a CCPT, Cluj-Napoca, 29 noiembrie 1984.
96. Contribuţia profesorului de specialitate la adaptarea conţinutului predării
disciplinelor real-umaniste de cultură generală la nevoile specifice ale şcolii din me-
diul rural. Prezentarea rezultatelor obţinute în cadrul unei cercetări-acţiune, derulată în
judeţul Teleorman, la Simpozionul judeţean al cadrelor didactice, organizat de IS–CCD
Alexandria, 30 noiembrie 1984.
1985
97. Posibilităţi de îmbinare a teoriei cu practica în predarea disciplinelor şti-
inţifice, aplicative şi socioumane în liceele agroindustriale. Expunere la Consfătuirea
profesorilor care predau în învăţământul preuniversitar agricol, Cluj-Napoca, 14 februarie
1985.
98. Eroi au fost, eroi sunt încă. Expunere la masa rotundă cu această temă, con-
sacrată Zilei Victoriei asupra fascismului (din 9 mai 1945) şi Zilei Independenţei ( din
10 mai 1877), organizată cu ocazia întâlnirii fiilor satului Şutu din judeţul Cluj, Şutu, 5
mai 1985. Omagierea celor trei eroi consăteni şi a altor 13 veterani, încă în viaţă, unul
dintre ei făcând parte din micul grup care a arborat steagul victoriei pe ultimul bastion
de rezistenţă germană al războiului, Praga – 1945.
99. Îmbinarea predării matematicii cu pregătirea la limba şi literatura română.
Comunicare la Simpozionul Naţional de Matematică aplicată Perfecţionarea predării
matematicii şi aplicaţii ale acesteia în tehnică şi economie, organizat de subfiliala Soci-
etăţii de Ştiinţe Matematice, Câmpia Turzii, sub egida Societăţii de Ştiinţe Matematice a
RSR (în prezenţa preşedintelui SSM, acad. Nicolae Teodorescu), în colaborare cu filiala
Cluj-Napoca, Inspectoratul şcolar judeţean Cluj şi Casa Personalului Didactic Cluj-
Napoca, la Liceul Industrial din incinta uzinelor Industria Sârmei din Câmpia Turzii, 6
mai 1985. Aspecte de interes general abordate în comunicare: a – prelucrarea automată a
datelor cantitative şi posibilităţi de soluţionare matematică a datelor calitative; b – pro-
iect de program privind vizualizarea pe calculator a evoluţiei procesului de recunoaştere
internaţională a valorii operei poetului Mihai Eminescu; c – „Curba Gauss” aplicată
în evaluarea nivelului de pregătire la lecţie a elevilor.
100. Posibilităţi de adaptare a conţinutului predării disciplinelor de cultură
generală de bază la nevoile specifice ale şcolii din zona în care funcţionează şcoala.
Cu referire specială la predarea limbii şi literaturii. Expunere la Simpozionul cadrelor
didactice din judeţul Alba, Cugir, 28 mai 1985.
101. Un model matematic de selectare a terminologiei de specialitate. Pe exem-
plul limbajului vehiculat în critica literară comparată, utilizând teoria grafelor.
Comunicare la Simpozionul Naţional de Informatică, Cluj-Napoca, 29 mai 1985.
102. Metode moderne de tipul testelor psihopedagogice pentru cunoaşterea
şi evaluarea nivelului de pregătire a elevilor. Comunicare la Simpozionul cadrelor
didactice din judeţul Bihor, organizat de IS–CCD Oradea, 31 mai 1985.
94

103. Termeni de comparaţie în ştiinţa comparată a literaturii. Expunere la Cercul
interdisciplinar al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 20 iunie 1985.
104. Un model proiectiv de periodizare a istoriei ştiinţei. Pe un exemplu din
domeniul ştiinţei comparate a literaturii: relaţiile dintre două literaturi naţionale
(colab. C. A.). Comunicare la cel de al II-lea Simpozion Naţional de Creativitate şi Creaţie,
organizat de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Uniunea Sindicatelor din Învăţământ,
Ştiinţă şi Cultură şi Institutul Politehnic din Bucureşti, Buşteni, 27–28 septembrie 1985.
Textul comunicării fiind expediat, a fost citit de organizatori, în lipsa participării mele
din motive de interdicţie politică, menţionată în CV.
105. Autentic şi ficţiune în arhiva Octav Minar. Demistificarea unei legende.
Comunicare la Sesiunea anuală Arhivele în slujba ştiinţei şi culturii din cadrul „Decadei
culturii clujene”, Cluj-Napoca, 21 noiembrie 1985.
106. Rolul aptitudinilor speciale în pregătirea pentru viitoarea profesie. Expunere
la masa rotundă pe tema Pregătirea multi şi interdisciplinară a tineretului şcolar, din
cadrul „Zilelor Universităţii Cultural-Ştiinţifice”, Zalău, 29 noiembrie 1985.
107. De la CZU şi indexarea coordonată la MISTRAL. Probleme ale adaptării
sistemelor de informare la nevoile de modernizare a bibliotecilor din învăţământul
superior. Expunere la masa rotundă pe tema Modernizarea activităţii de informare,
organizată de BCU Cluj-Napoca, 3 decembrie 1985.
108. Determinarea tipului de înzestrare aptitudinală pentru practicarea pro-
fesiunilor care cer o pregătire filologică. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor
didactice şi a cercetătorilor de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 13–14
decembrie 1985.
1986
109. Posibilităţi de îmbunătăţire a pregătirii de profil a elevilor din şcolile săteşti
(prin adaptarea predării la nevoile socioeconomice şi culturale locale de pregătire pentru
profesii agricole). Comunicare la Simpozionul judeţean anual Săptămâna învăţământului
timişan, organizat de CCD şi ISJ Timişoara, 9 mai 1986.
110. Posibilităţi de aplicare a calculatorului electronic în domeniul istoriografiei
literare (în beneficiul învăţământului). Comunicare la al X-lea Simpozion Naţional de
informatică şi conducere, Cluj-Napoca, 28 mai 1986. Vizualizarea procesului de integrare
a valorilor clasice româneşti în literatura universală, cazul Eminescu şi Creangă.
111. Orientări actuale privind necesitatea şi posibilitatea legării conţinutului
predării de specificul zonei şi localităţii în care funcţionează şcoala. Comunicare la
Simpozionul anual Zilele şcolii bihorene, secţia directori de şcoli, organizat de IS–CCD
Oradea, 29 mai 1986. Sugestii privind realizarea activităţii de orientare şcolară şi pro-
fesională a elevilor la lecţie, indiferent de disciplina şcolară. Această temă, reluată şi
aprofundată ulterior şi în alte comunicări, a fost preluată dintr-un raport de cercetare,
beneficiar MEI, pe o temă despre OSP, care – şi după desfiiţarea Institutului de Cercetări
Pedagogice din Bucureşti – figura încă în planul naţional de cercetare pedagogică, temă
coordonată de mine, realizată pe un eşantion naţional cu rezultate notabile.
112. Legarea conţinutului predării limbii şi literaturii române de particulari-
tăţile şi nevoile socioculturale şi educative locale. Comunicare la Simpozionul anual
Zilele şcolii bihorene, secţia Limba şi literatura română, organizat de IS–CCD Oradea,
30 mai 1986.
95

113. Legarea conţinutului predării geografiei în şcolile săteşti şi în liceele agroin-
dustriale de specificul şi nevoile locale. Comunicare la Simpozionul anual Zilele şcolii
bihorene, secţia Geografie, organizat de IS–CCD Oradea, 31 mai 1986.
114. Legarea conţinutului predării matematicii în şcolile săteşti şi liceele de
profil agricol de specificul şi nevoile locale. Comunicare la Simpozionul anual Zilele
şcolii bihorene, secţia Matematică, organizat de IS–CCD Oradea, 2 iunie 1986.
115. Legarea conţinutului predării chimiei în şcolile săteşti şi liceele agricole
de specificul şi nevoile pregătirii forţei de muncă pe plan local. Comunicare la
Simpozionul anual Zilele şcolii bihorene, secţia Chimie, organizat de IS–CCD Oradea,
3 iunie 1986.
116. Căi şi modalităţi de legare a conţinutului predării disciplinelor de cultură
generală de bază de specificul local al judeţului Sălaj, în vederea pregătirii pentru
viitoarea profesie. Expunere la Consfătuira judeţeană a directorilor de şcoli, organizată
de IS–CCD Zalău, 4 iunie 1986.
117. Adaptarea conţinutului predării disciplinelor socioumane în şcolile săteşti
la cerinţele pregătirii forţei de muncă (pentru agricultură). Comunicare la Sesiunea
anuală de comunicări şi referate a directorilor de şcoli din cadrul Zilelor şcolii sucevene,
organizată de IS–CCD Suceava, 6 iunie 1986.
118. Metode moderne de determinare a periodizării ştiinţelor. Comunicare la al
II-lea Simpozion Naţional de Inventică, Iaşi, 17–18 octombrie 1986. Metodologia vizua-
lizării pe calculator a procesului de evoluţie istorică a ştiinţei. Lucrarea a stârnit interesul
organizatorilor, în consecinţă preşedintele comitetului de organizare, A. Belous, a acceptat
propunerea ca metodologia şi tehnicile moderne de cercetare ştiinţifică să fie acceptate ca
domenii ale inventicii, alături de cele tradiţionale din domeniile economic şi industrial.
119. SID–sistem de informare documentară. Model proiectiv de prelucrare au-
tomată a datelor dintr-un fond documentar specializat. Comunicare la Simpozionul
anual Arhivele în slujba ştiinţei şi culturii, Cluj-Napoca, 12 noiembrie 1986.
1987
120. Posibilităţi de vizualizare pe calculator a datelor despre periodizarea istoriei
ştiinţelor ca discipline de învăţământ. Comunicare la al XI-lea Simpozion Naţional de
informatică şi conducere, Cluj-Napoca, 29 mai 1987.
121. Exigenţe actuale ale pregătirii forţei de muncă tinere pentru agricultură.
Comunicare la Simpozionul pe tema Creativitate în participare a tineretului la dezvoltarea
social-economică şi culturală a patriei, organizat de filiala Cluj a CCPT, Cluj-Napoca,
3 iulie 1987.
122. Premise, cerinţe şi principii ale pregătirii forţei de muncă tinere pentru
agricultură. Comunicare la Simpozionul pe tema Participarea socială a tineretului la
progresul societăţii româneşti, organizat de filiala Prahova a CCPT, Sinaia, 19 iulie 1987.
123. Traducerea ca act de creaţie. Comunicare la Simpozionul Naţional pe tema
Relaţii interdisciplinare ale lingvisticii aplicate, organizat de Societatea de Ştiinţe
Filologice, grupul român de lingvistică aplicată şi Universitatea din Cluj-Napoca, 19
septembrie 1987.
124. Condiţionări calitative în formarea forţei de muncă tinere pentru agricultură.
Comunicare la Simpozionul Centrului de cercetări sociologice, Bucureşti, 25 septembrie 1987.
125. Predarea aplicativ-interdisciplinară ca modalitate de abordare creativă a
pregătirii pentru muncă şi viaţă a tineretului şcolar. Expunere la Acţiunea metodică
96

de perfecţionare a activităţii cadrelor didactice din zona Turda, judeţul Cluj, 20 noiembrie
1987. Organizarea şi conducerea acţiunii a fost asigurată de cadre didactice de la Liceul
„Mihai Viteazul” din Turda, prilej de a se face şi o retrospectivă asupra pregătirii şcolare
de excepţie de care au beneficiat generaţii întregi de elevi, inclusiv generaţia mea.
126. Posibilităţi de formare şi dezvoltare a calităţilor de personalitate ale cadrelor
didactice cu funcţii de conducere în condiţiile asigurării predării aplicativ-inter-
disciplinare a disciplinelor şcolare. Expunere la Consfătuirea cu directorii de licee din
zona Piatra a judeţului Teleorman, 1 decembrie 1987.
127. Formarea la studenţi, viitoare cadre didactice, a unor abilităţi necesare
exercitării cu succes a profesiei de cadru didactic. Comunicare la Consfătuirea studen-
ţească, organizată de Facultatea de Biologie şi Geografie a Universităţii din Cluj-Napoca,
10 decembrie 1987.
128. Posibilităţi de realizare a unor acţiuni de cercetare socio-pedagogică în liceu
pe tema pregătirii elevilor pentru profesii agricole. Expunere la Acţiunea metodică
de perfecţionare a profesorilor, organizată de IS–CCD Cluj-Napoca, 11 decembrie 1987.
1988
129. Posibilităţi de determinare a limbajului ştiinţific cu ajutorul unor metode
moderne. Comunicare la Simpozionul Naţional cu tema Limbajul ştiinţei, organizat de
filiala din Cluj-Napoca a Academiei Române, 22–23 aprilie 1998.
130. Cerinţe ale pregătirii forţei de muncă tinere pentru agricultură. Comunicare
la Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu tema Creativitate şi eficienţă în activitatea socială
a tineretului, organizată de filiala Argeş a CCPT, Piteşti, 11 iunie1988 (colab. V. C.).
131. Folosirea datelor din perimetrul local în predarea biologiei. Comunicare la
a X-a Sesiune Naţională de comunicări şi referate a profesorilor de biologie, organizată
de MEI şi IS Deva, 17 iunie 1988.
132 Relaţii interliterare est-europene (româno-ruso-slave). O abordare ciberneti-
că. Prezentarea unor concluzii din teza de doctorat. Comunicare la Congresul Internaţional
al Slaviştilor, Sofia, 11 septembrie 1988.
133. Condiţii şi cerinţe ale pregătirii forţei de muncă tinere pentru agricultură.
Comunicare la Sesiunea interjudeţeană de referate şi comunicări, organizată de filiala
Bacău a CCPT, Bacău, 30 septembrie 1988.
134. Determinarea gradului de specificitate a terminologiei de specialitate cu
ajutorul unor metode logico-matematice. Modelul DETERM. Comunicare la Sim-
pozionul Naţional de Inventică din cadrul Zilelor academice ieşene, Iaşi, 4 octombrie
1988. Şi această temă a fost acceptată ca domeniu al inventicii (cf. 118).
135. Posibilităţi de utilizare a calculatorului electronic în studiul literaturii.
Comunicare la Simpozionul organizat de filiala Cluj a CCPT, Cluj-Napoca, 4–5 noiem-
brie 1988.
136. Perspective noi în studiul literaturii cu ajutorul mijloacelor informatice de
calcul electronic. Comunicare la Simpozionul cu tema Obiective şi perspective în ştiinţele
istorice şi filologice, din cadrul Zilelor academice clujene, Cluj-Napoca, 22 noiembrie
1988. Un aspect al temei proprii de cercetare despre IAC (învăţământ asistat de calculator).
137. Posibilităţi de îmbunătăţire a opţiunii şcolare pentru viitoarea profesie. Co-
municare la Simpozionul organizat de filiala Ialomiţa a CCPT, Slobozia, 25 noiembrie 1988.
97

1989
138. Accentuarea caracterului aplicativ şi interdisciplinar al predării discipline-
lor de cultură generală ca premisă a orientării şcolar-profesionale în profil agricol.
Comunicare la Simpozionul cu tema Orientarea, integrarea şi formarea profesională a
tineretului, organizat de filiala Neamţ a CCPT, Piatra Neamţ, 20–21 aprilie 1989.
139. Universalizarea operei literare eminesciene. Comunicare la Sesiunea de
referate şi comunicări ştiinţifice cu tema Mihai Eminescu la centenarul trecerii sale în
nemurire, organizat de IS şi CCD Suceava, 19 mai 1989.
140. Eminescu – poet naţional de valoare universală. Comunicare la Sesiunea de
comunicări ştiinţifice dedicată lui Eminescu, organizată de IS Cluj, Turda, 22 mai 1989.
Printre participanţii activi se aflau şi profesori, foşti elevi ai profesorului meu de română,
Iosivaş, de la Liceul „Mihai Viteazul” din Turda.
141. Posibilităţi de îmbunătăţire a pregătirii elevilor în meseriile de profil agricol
printr-o predare aplicativă şi interdisciplinară a disciplinelor de cultură generală de
bază (exemple de aplicaţii la Biologie). Comunicare la Simpozionul organizat de filiala
Argeş a CCPT, Piteşti, 9–10 iunie 1989 (colab. V. C.).
142. Eminescu pe meridianele globului (receptarea creaţiei eminesciene în peste
50 de limbi din peste 60 de ţări). Emisiune radio, Bucureşti, 22 iunie 1989, 12′
143. Posibilităţi de informatizare a procesului de cunoaştere, recunoaştere şi
consacrare mondială a operei lui Mihai Eminescu. Comunicare la Simpozionul Na-
ţional pe tema Informatică aplicată în domeniile socioumane, organizat de filiala Cluj a
Academiei Române, Comisia Naţională a României pentru UNESCO şi ICTC–Bucureşti,
Cluj-Napoca, 21 septembrie 1989. La simpozion am participat în calitate de iniţiator
al acţiunii, moderator al unei secţii şi autor al acestei comunicări, prezentate în şedinţa
plenară.
144. Program demonstrativ de vizualizare pe calculator a procesului de univer-
salizare a valorilor naţionale de dimensiune universală. Periodizarea cu ajutorul
calculatorului electronic, cazul Eminescu. Comunicare la Simpozionul Naţional Infor-
matică aplicată în domeniile socioumane, organizat de filiala Cluj a Academiei Române,
Comisia Naţională pentru UNESCO şi ICTC–Bucureşti, Cluj-Napoca, 21 septembrie
1989 (colab. A. C.).
145. SIPRI–sistem informaţional personal privind relaţiile interliterare. Comu-
nicare la Simpozionul Naţional Informatică aplicată în domeniile socioumane, organizat
de filiala Cluj a Academiei Române, Comisia Naţională pentru UNESCO şi ICTC–
Bucureşti, Cluj-Napoca, 22 septembrie 1989. Prezentarea instrumentului de prelucrare a
datelor privind procesul de cunoaştere, recunoaştere şi consacrare mondială a valorilor
naţionale româneşti de dimensiune universală.
146. Posibilităţi de informatizare a procesului de universalizare a creaţiei
eminesciene. Comunicare la Simpozionul cu tema Tineret–competenţă profesională–
creativitate şi informatică în învăţământ şi economie, organizat de filiala Cluj a CCPT,
Cluj-Napoca, 5–6 octombrie 1989.
147. Contribuţia disciplinelor de cultură generală la pregătirea forţei de muncă
tinere pentru profesii agricole. Comunicare la Sesiunea anuală de comunicări şi referate
Cultură–conştiinţă–acţiune–tineret, organizată de filiala Suceava a CCPT, Câmpulung
Moldovenesc, 20–21 octombrie 1989 (colab. C. V.).
98

148. Dezvoltarea forţei de muncă tinere în raport cu dezvoltarea socio-
economică a judeţului Suceava. Comunicare la Sesiunea anuală de comunicări şi refera-
te, Cultură–conştiinţă–acţiune–tineret, organizată de filiala Suceava a CCPT, Câmpulung
Moldovenesc, 20–21 octombrie 1989 (colab. IS).
149. Posibilităţi de informatizare a procesului de cunoaştere şi consacrare mon-
dială a operei lui Mihai Eminescu. Comunicare la Simpozionul Învăţământ–cerceta-
re–producţie, organizat de IS Arad şi filiala Arad a CCPT, Arad, 27–28 octombrie 1989.
150. Aspecte ale istoriografiei eminesciene valorificate cu ajutorul calculatorului
electronic. Comunicare la Simpozionul Stiinţă şi omul de ştiinţă, din cadrul „Zilelor
academice clujene”, secţia Asociaţia oamenilor de ştiinţă, filiala Transilvania, Cluj-Na-
poca, 5 decembrie 1989. Modalităţi de prelucrare a datelor, de modelare a soluţiilor şi
de vizualizare pe calculator a procesului de universalizare.
151. Universalitatea lui Eminescu din perspectiva actualităţii. Comunicare la
Sesiunea ştiinţifică „Zilele bibliotecii academine clujene” pe tema „Biblioteca şi cer-
cetarea”, XIV, organizată de Academia Română, filiala Cluj-Napoca, Biblioteca, 7–8
decembrie 1989.
152. Ion Creangă în circuitul universal. Comunicare la Simpozionul centenar Ion
Creangă, organizat de Biblioteca Centrală Pedagogică, Bucureşti, 16 decembrie 1989.
1990
153. Metode matematice de determinare a limbajului de specialitate. Comunicare
la Simpozionul Zilele academice ieşene, Iaşi, 25–26 octombrie 1990.
154. Dezlegarea unei enigme – arhiva Octav Minar. Comunicare la Simpozionul
Eminesciana, din cadrul „Zilelor academice clujene”, organizat de filiala Cluj-Napoca a
Academiei Române, Cluj-Napoca, 8–9 noiembrie 1990. Un moment nou al acţiunii de
demistificare a creaţiei eminesciene.
155. Procesul de universalizare a creaţiei eminesciene – un model computerizat.
8 conferinţe în faţa studenţilor şi profesorilor de la facultăţile de filologie ale universi-
tăţilor din Moscova (29 noiembrie 1990), Kiev (3 decembrie 1990), Sankt-Petersburg
(6 decembrie 1990), Chişinău (10 decembrie 1990), Cernăuţi (19 decembrie 1990), de
asemenea în faţa cercetătorilor literaţi de la Insitutul de Literatură Universală „Maxim
Gorki” din Moscova (28 noiembrie 1990), Centrul Naţional de cercetări literare „Taras
Şevcenko” din Kiev (4 decembrie 1990), Institutul de Lingvistică şi Teorie Literară al
Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti, Chişinău (15 decembrie 1990).
1991
156. Probleme actuale şi de perspectivă ale reformei învăţământului românesc.
11 expuneri la reuniuni metodico-ştiinţifice judeţene ale profesorilor şi directorilor de şcoli
din Alba Iulia (17 aprilie), Cugir (18 aprilie), Cluj-Napoca (23 şi 25 aprilie), Turda (24,
26 aprilie), Reşiţa (9 mai), Şotânga (20 mai), Arad (5 iunie), Târgovişte (11 iunie), Tulcea
(18 octombrie), 1991. Sinteza a fost publicată în „Tribuna învăţământului” din noiem-
brie sub titlul, sugerat în cadrul acestor întâlniri, „Învăţământul – o prioritate naţională”.
157. Predarea în viziune aplicativ-interdisciplinară. Comunicare la Simpozi-
onul judeţean cu tema Învăţământul românesc încotro?, organizat de ISE, IS şi CCD
Caraş-Severin, 9 mai 1991.
158. Relaţii interliterare europene. O abordare cibernetică. Comunicare la Sim-
pozionul naţional în cadrul „Zilelor arădene”, Arad, 4–6 iunie 1991.
99

159. Perspective ale predării disciplinelor de cultură generală de bază în viziunea
reformei şcolare. Comunicare la Colocviul Naţional pe tema Probleme ale învăţămân-
tului românesc în perspectiva reformei, secţia didactică-profesori. Organizatori: ISE şi
IS jud. Dâmboviţa, Târgovişte, 11 iunie 1991.
160. Utilizarea calculatorului în studiul literaturii. Comunicare la Congresul
Internaţional ARA (Academia Româno-Americană), Bucureşti, 26 iunie–2 iulie 1991.
Prelucrarea multiplă şi rapidă a datelor, vizualizarea proceselor ascunse, evaluarea valorii
şi obiectivarea activităţii de predare în învăţământ.
1992
161. Tendinţe actuale privind formarea managerilor şcolari din diferite ţări.
Expunere la Cercul pedagogic al directorilor de şcoli din municipiul Bucureşti. Organi-
zator: CCD, 14 aprilie 1992.
162. Educaţia ecologică prin activităţi interdisciplinare de predare a biologiei.
Comunicare la Seminarul Internaţional de Ecologie, IS, Timişoara, 1–2 mai 1992 (colab.
C. V.).
163. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor manageriale necesare eficientizării ac-
tivităţii în condiţii educaţionale speciale. Expunere la Consfătuirea pe ţară a directorilor
caselor de copii. Organizator: Ministerul Învăţământului şi CCD Bucureşti, 12 mai 1992.
164. Management educaţional (curs experimental – partea aplicativă a temei de
cercetare Formarea continuă asistată a managerilor şcolari – discutat şi evaluat în pre-
alabil într-o şedinţă lărgită a secţiei de Formare a formatorilor, ISE Bucureşti, 26 martie
1992. La accepţia Inspectoratului Şcolar al municipiului Bucureşti, cursul a fost predat
timp de doi ani directorilor de şcoli generale şi licee din Bucureşti. Tematica acestui
curs a fost sugerată de răspunsurile la o anchetă pe bază de chestionar, pe un eşantion
naţional reprezentativ (110 şcoli situate în 30 de judeţe, dar numai 15 dintre ele oferind
date complete şi relevante), unele concluzii fiind ulterior sintetizate într-o expunere la
o întâlnire cu directorii de şcoli şi licee din Bucureşti, ulterior publicată sub titlul Cu
privire la formarea şi evaluarea competenţelor manageriale.
165. Eminescu – cunoaşterea, recunoaşterea şi consacrarea universală a creaţiei
sale. Comunicare la Simpozionul organizat cu prilejul reatribuirii numelui poetului pentru
Liceul „Mihai Eminescu” din Bucureşti, 15 iunie 1992 (în program, un moment aparte
l-a constituit prezenţa activă a poetului Grigore Vieru şi a colaboratorilor săi muzicali,
Doina şi Ion Aldea Teodorovici, cu care ne-am întreţinut în particular ore întregi. Era cu
câteva luni înainte de dispariţia tragică a marilor cântăreţi).
166. Cu privire la formarea şi evaluarea competenţelor managerilor şcolari.
Expunere la Seminarul ştiinţific Metodologii alternative de acreditare a competenţelor
pedagogice, organizat de ISE Bucureşti, 20 noiembrie 1992.
1993
167. Formarea şi evaluarea competenţelor manageriale. Modulul Managementul
proceselor de formare profesională a managerilor şcolari. Curs experimental de Manage-
ment educaţional pentru directorii de şcoli generale şi licee din Bucureşti, 22 ianuarie–2
martie 1993 (stagiul II, anterior stagiul I, în toamna anului 1992), organizat de ISE şi IS
municipiul Bucureşti.
168. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor manageriale. Curs practic cu directorii
de şcoli şi licee, experţi CCD şi inspectori şcolari din zona Călăraşi; organizator: CCD
100

şi IS Călăraşi, Călăraşi, 12–13 mai 1993 (capitol al cursului predat iniţial în Bucureşti,
adaptat la noile nevoi şi condiţii locale).
169. Identificarea şi formarea abilităţilor manageriale. Curs practic pentru direc-
torii de şcoli, organizat de IS şi CCD Călăraşi; continuarea cursului la alt centru metodic,
şcoala din localitatea Dor Mărunt, 15 mai 1993.
170. Formarea competenţelor pedagogice în condiţiile economiei de piaţă.
Comunicare la consfătuirea pe tema Educaţia ecologică în şcoală, organizată pentru
profesori în cadrul olimpiadei de biologie, MEI, Deva, 12 aprilie 1993.
171. Formarea, dezvoltarea şi validarea competenţelor manageriale. Curs
intensiv predat directorilor de unităţi din învăţământ general şi tehnic-profesional din
Chişinău, la invitaţia Departamentului de dirijare a şcolii al Universităţii Pedagogice
de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, 1–8 aprilie 1993. Partea aplicativă şi de validare
s-a concretizat într-un schimb de experienţă între cursanţi şi omologii lor din România
(Bucureşti – liceele industriale nr. 6 de Construcţii, de Poştă şi Telecomunicaţii şi Liceul
teoretic „Iulia Hasdeu”, Piatra Neamţ şi Roman, consfătuiri organizate de IS şi CCD).
172. Un curs de formare managerială la Chişinău. Emisiune radio, Chişinău, 11
aprilie 1993, 25′.
173. Formarea competenţelor în educaţie. Curs practic de perfecţionare profesio-
nală a educatoarelor, învăţătoarelor şi profesorilor din complexul de instruire şi educaţie
situat în localitatea Vadul lui Vodă (suburbie a municipiului Chişinău, Republica Mol-
dova), în cursul anului şcolar 1993–1994.
174. Posibilităţi de modelare cu ajutorul computerului a periodizării literare.
Comunicare la cel de-al XVII-lea Congres Internaţional ARA (Academia Româno-Ame-
ricană), Chişinău, 14 iulie 1993.
175. Procesul de universalizare a operei eminesciene. Comunicare la cel de-al XVII-lea
Congres Internaţional ARA (Academia Româno-Americană), Chişinău, 15 iulie 1993.
176. Educaţie pentru sănătate (fizică, psihică, intelectuală, spirituală, individuală).
Emisiune TV-SOTI, Bucureşti, 22 iulie 1993, 15′.
177. Probleme curente ale reformării şcolii româneşti. Expunere la Sesiunea
comună de comunicări a elevilor şi profesorilor din România şi Ungaria, cu prilejul con-
cursului internaţional de fizică, organizat de IS Bihor şi Liceul „Ady Endre” din Oradea,
Oradea, 28 octombrie 1993.
178. Determinarea gradului de specificitate a limbajului de specialitate cu aju-
torul unor concepte din teoria grafelor. Comunicare la Colocviul Internaţional pentru
lectură, Oradea, 29 octombrie 1993.
179. Înnoirea conţinuturilor şi a tehnologiei didactice în viziune aplicativ-inter-
disciplinară, obiectiv al reformei şcolare. 4 expuneri urmate de dezbateri la cercurile
pedagogice ale cadrelor didactice din centrele metodice: Govora (9 noiembrie), Râmnicu
Vâlcea (10 noiembrie), jud. Vâlcea, Bucureşti (12 noiembrie), Bezdead, judeţul Dâm-
boviţa (6 decembrie) 1993.
1994
180. Calităţi de personalitate necesare în exercitarea cu succes a funcţiei didac-
tice. Expunere la acţiunea de perfecţionare profesională a activităţii profesorilor care
predau disciplinele ştiinţifice în şcoli din judeţul Bihor, CCD–Oradea, 5 ianuarie 1994.
101

181. Formarea abilităţilor pedagogice. Expunere la acţiunea de perfecţionare
profesională a activităţii profesorilor de ştiinţe umaniste, jud. Bihor, CCD–Oradea, 6
ianuarie 1994.
182. Competenţele manageriale raportate la 13 cerinţe ale economiei de piaţă.
Expunere la acţiunea de perfecţionare a activităţii directorilor de şcoli şi licee din judeţul
Sălaj, Zalău, 12 ianuarie 1994.
183. Formarea abilităţilor manageriale necesare în conducerea activităţilor
didactice. Expunere în cadrul activităţii practice de perfecţionare profesională a activi-
tăţii învăţătorilor şi profesorilor cu responsabilităţi de conducere şcolară din Zalău, 13
ianuarie 1994.
184. Eminescu – consacrarea internaţională prin traduceri şi comentarii critice
în 65 de limbi din 93 de ţări. Comunicare la Simpozionul organizat cu prilejul atribuirii
numelui „Mihai Eminescu” Şcolii nr. 6 din Zalău, 14 ianuarie 1994.
185. Predarea în viziune ecologică şi aplicativ-interdisciplinară, cerinţă a refor-
mei şcolare (colab.V. C.). 2 stagii de perfecţionare profesională a profesorilor din şcolile
şi liceele situate în zonele Zalău (5 februarie), Şimleu Silvaniei (6 februarie), 1994.
186. Metode de dezvoltare a creativităţii manageriale. Stagii practice de perfecţi-
onare a cadrelor didactice cu funcţii de conducere din şcoli situate în judeţul Dâmboviţa,
Târgovişte, 21 aprilie 1994.
187. Pregătirea curriculară a personalului didactic pentru realizarea obiectivelor
reformei şcolare. Curs practic pentru cadrele didactice din şcolile comunei Bezdead,
judeţul Dâmboviţa, organizat la Şcoala nr. 2 din Bezdead (desemnată ca şcoală-pilot a
ISE şi MEI), 5–6 aprilie, 15–17 mai, 10–11 iunie 1994.
188. Tehnologii de autoinstruire a managerilor formatori. Comunicare la Simpozi-
onul Internaţional Tehnologii educaţionale moderne, organizat de UPS „Ion Creangă” din
Chişinău, Laboratorul Bazele tehnologiei şi măiestriei pedagogice, 3–5 octombrie 1994.
189. Autoevaluarea activităţii directorului de şcoală. Comunicare la Colocviul
interjudeţean Modernizarea activităţii de conducere şcolară, organizat de IS–Dâmboviţa
şi ISE–Bucureşti, Târgovişte, 13 octombrie 1994.
1995
190. Managementul şcolar. Curs anual pentru directori şi inspectori şcolari, UPS
„Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de pregătire şi dirijare pentru conducătorii din
învăţământ, anul universitar 1994–1995.
191. Educaţie pentru sănătate (spirituală, fizică, socială, personală, emoţională,
mentală). Curs practic pentru profesori, metodişti, directori şi inspectori şcolari, organi-
zat de Fundaţia pentru o societate deschisă, Bucureşti, Casa oamenilor de ştiinţă, 15–17
iunie 1995.
192. Educaţie pentru sănătate. Curs practic pentru învăţători şi profesori din
Republica Moldova: Orhei (14–15 octombrie), Vadul lui Vodă (suburbie a municipiului
Chişinău, 20–21 octombrie) şi Chişinău, Şcoala de Arte şi Meserii (1–2 noiembrie), 1995.
193. Abilitarea managerilor şcolari din Republica Moldova. Emisiune radio,
Chişinău, 22 octombrie 1995, 15′. Prezentarea obiectivelor şi rezultatelor cursului predat
la UPS „Ion Creangă” din Chişinău.
1996
194. Managementul resurselor umane. Psihologia personalului. Selecţie pro-
fesională. Curs anual pentru studenţii anului IV, specializarea psihologie profesională,
102

Universitatea Independentă „Titu Maiorescu”, Facultatea de Psihologie, anul universitar
1995–1996.
195. Managementul resurselor umane. Formarea abilităţilor manageriale. Curs
de perfecţionare profesională pentru cadrele didactice universitare (asistenţi, şefi de
lucrări, lectori, conferenţiari), Universitatea Tehnică a Moldovei din Chişinău, Centrul
de perfecţionare şi recalificare a cadrelor, 2 stagii intensive, aprilie şi noiembrie 1996.
196. O alternativă metodologică de formare managerială a personalului di-
dactic de conducere din învăţământul tehnic-profesional. Curs de perfecţionare a
activităţii profesorilor ingineri şi directori de şcoli, ISE şi IS al municipiului Bucureşti,
23–24 aprilie 1996.
1997
197. Management educaţional. Pregătirea viitorilor specialişti pentru activităţi
manageriale. Curs practic tip training pentru studenţii pedagogi din anul IV, Universitatea
din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, Bucureşti, 1995–1996,
1996–1997.
198. Managementul resurselor umane. Pregătirea viitorilor specialişti pentru
activităţi manageriale. Curs pentru studenţii anilor I şi II, Universitatea de Stat „Alecu
Russo” din Bălţi, Facultatea de Economie şi Drept, 3 stagii, noiembrie 1996, ianuarie
şi mai 1997.
199. Abilitarea curriculară a cadrelor didactice. Curs pentru cadrele didactice de
la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Facultatea de Pedagogie şi Psihologie,
precum şi de la Colegiul Pedagogic, 2 stagii intensive, mai 1997.
200. Formarea personalităţii managerului şcolar. Curs pentru studenţii pedagogi şi
psihologi din anul V şi asistenţii sociali din anul I de la Facultatea de Pedagogie şi Psiholo-
gie, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, 2 stagii intensive, ianuarie şi mai 1997.
201. Abilitarea managerială a personalului didactic medical de la Colegiul de
Medicină din Bălţi, Republica Moldova , stagiu intensiv, Bălţi, 10–14 mai 1997.
202. Metode active de pregătire pentru activităţi manageriale. Curs pentru
profesori, directori şi inspectori şcolari, organizat de direcţiile generale raionale de învă-
ţământ–DGI din Bălţi (5–9 mai 1997, Şcolile profesionale nr. 1, 3, 5, 14–15 mai 1997);
Cimişlia (17–18 mai 1997); Ialoveni (19–20 mai 1997).
1998
203. Premise ale validării competenţelor manageriale. Expunere la Cercul peda-
gogic al directorilor, organizat de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului şi Inspectoratul
şcolar al jud. Bihor, la Şcoala generală cu cl. I–VIII nr. 16, Oradea, 20 ianuarie 1998.
204. Metode active de pregătire pentru activităţi manageriale. Cursuri practice
de perfecţionare profesională pentru profesori şi directori de şcoli şi licee, de asemenea
pentru inspectori şcolari, organizate de direcţiile generale de învăţământ (DGI) din Chi-
şinău, 15–17 mai 1996, 12–15 mai 1997, 9–12 februarie 1998.
205. Pregătirea pentru activităţi manageriale a cadrelor didactice care deţin
responsabilităţi şcolare. Curs de perfecţionare la Institutul Naţional de Instruire Continuă
din Chişinău, 6–11 februarie 1998.
206. Abilitarea managerială a directorilor şi inspectorilor şcolari. Curs, CCD şi
IS din jud. Bihor, Oradea, 3 stagii, ianuarie, aprilie şi mai 1998.
207. Abilitarea managerială a cadrelor didactice cu funcţii de conducere. Curs
pentru directori şi inspectori şcolari, organizat de IS şi CCD–Galaţi, 2 stagii, 24–26 aprilie
(colab. V. C.) şi 6–7 mai 1998.
103

208. Elemente inovatoare în structura şi organizarea activitaţii manageriale
şcolare la nivel local. Expunere urmată de acţiunea de moderator al unui training cu in-
spectorii şcolari din toate raioanele Republicii Moldova, în cadrul Seminarului Naţional
pe tema Managementul învăţământului în profil teritorial, organizat de DRI Hânceşti şi
Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei din Republica Moldova, Hânceşti, 21–23 octombrie
1998.
1999
209. Abilitarea curriculară a directorilor şi inspectorilor şcolari. Acţiune de
perfecţionare organizată de IS–Suceava, 12–13 martie 1999.
210. Periodizarea evoluţiei istorice a ştiinţelor corespunzătoare cu discipline-
le predate în învăţământ. Comunicare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice pe tema
Impactul noilor tehnologii ale comunicării şi informării asupra didacticii disciplinelor
economice, Academia de Studii Economice şi DPPD, Bucureşti, 14 mai 1999.
211. Abilitarea curriculară a profesorilor şi inspectorilor de biologie. Acţiune de
perfecţionare organizată de IS–Bucureşti la Liceul „Gheorghe Şincai”, Bucureşti, 15 mai 1999.
212. Metode active de instruire managerială. Curs pentru ofiţerii superiori for-
matori, Institutul Naţional de Management, Centrul de resurse juridice, Roman, 18–20
octombrie 1999 (autocunoaştere, comunicare, calităţi de personalitate, competenţe pro-
fesionale, schimbare, standarde ocupaţionale, evaluare).
2000
213. Eminescu universal. Cunoaşterea, recunoaşterea şi consacrarea interna-
ţională a creaţiei literare eminesciene. Eminescu în 65 de limbi din 93 de ţări. Comu-
nicare la Simpozionul Naţional Mihai Eminescu, cu prilejul aniversării a 150 de ani de
la naştere, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, Bucureşti, 12 ianuarie 2000.
214. Predarea pe bază de obiective cu aplicaţii în ecologie. 10 expuneri însoţite de
demonstraţii pentru profesori, directori de CCD, metodişti şi inspectori şcolari, cu prilejul
lansării manualului de Biologie (Ecologie, clasa a VIII-a), organizat de Editura ALL Edu-
caţional: Bucureşti – 10 aprilie (colab. V. C., I. D.); Suceava, IS–CCD – 17 aprilie; Alexan-
dria, CCD – 19 aprilie; Târgovişte, CCD – 20 aprilie; Gherla şi Năsăud, CCD – 27 aprilie;
Turda, Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” şi IS Cluj – 2 mai (colab. V. C.); Alba Iulia,
CCD şi IS Alba – 3 mai (colab. V. C.); Iaşi, CCD – 5 mai; Galaţi IS şi CCD – 7 mai 2000.
215. Aspecte ale formării continue a managerilor şcolari din România. Expunere
la secţia „Teacher training” din cadrul Simpozionului Internaţional, Sistemul educaţional
în ţările balcanice: realizări şi tendinţe, organizat de Asociaţia Pedagogilor din Turcia,
membră a Asociaţiei Pedagogilor din ţările balcanice, Istanbul, 21–23 septembrie 2000.
216. Predarea şi evaluarea pe bază de obiective curriculare de formare. 5 cur-
suri practice pentru profesori, metodişti şi inspectori şcolari, organizat de DGI în lunile
octombrie–decembrie 2000: Chişinău – Liceul „Dante Alighieri”, Liceul „Mircea
Eliade”, Liceul „Prinţesa Dadiane”, Şcoala polivalentă nr. 1, Şcoala Naţională de Arte
şi Meserii; Floreşti de Soroca – Şcoala primară nr. 1 şi Şcoala profesională nr. 5,
1–2 decembrie; Bălţi – Liceul „Mihai Eminescu”, 4 decembrie.
217. Program-cadru de formare a managerilor şcolari (cu referire la Manage-
mentul curricular şi Managementul clasei de elevi). Intervenţie la masa rotundă organizată
de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei din Chişinău, cu participarea unor experţi delegaţi
de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi UPS „Ion Creangă”, Facultatea de formare
104

continuă a cadrelor didactice şi a celor de conducere din învăţământul preuniversitar,
Chişinău, 7–8 decembrie 2000.
2001
218. Eminescu – poet de valoare universală. Valenţe educative ale moştenirii
sale pedagogice şi literare. Comunicare la simpozionul omagial Eminescu şi educaţia,
Bucureşti, ISE, 12 ianuarie 2001.
219. Managementul formării personalităţii managerului şcolar. Comunicare şi
demonstraţie la simpozionul Repere conceptuale aplicate în renovarea sistemului ma-
nagerial din unităţile de învăţământ preuniversitar, organizat de ISE şi Liceul academic
româno-englez „Mircea Eliade”, Chişinău, aprilie 2001.
220. Cu privire la dimensiunea universală a operei poetului român Mihai
Eminescu. Comunicare la Conferinţa Internaţională Transfer de cunoştinţe – Knowledge
Transfer, organizată de Societatea „Ateneul Român” şi Universitatea Ecologică din
Bucureşti, 26–27 octombrie 2001.
221. Managementul educaţional. Curs pentru directorii de şcoli din Republica
Moldova, predat la UPS „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de formare continuă
a cadrelor didactice şi a celor de conducere din învăţământul preuniversitar, Chişinău,
anul universitar 2000–2001. Din tematică: autocunoaştere şi comunicare, calităţi de
personalitate, competenţe manageriale raportate la cerinţele economiei de piaţă func-
ţională, standarde de formare a competenţelor manageriale, managementul schimbării,
cercetare-creativitate, evaluare-autoevaluare.
2002
222. Consiliere, orientare şcolară şi profesională. Curs predat studenţilor şi ab-
solvenţilor Departamentului pentru pregătirea personalului didactic din învăţământul
preuniversitar, Universitatea Ecologică din Bucureşti, anul universitar 2001–2002.
223. Instruire pe baza obiectivelor reformei curriculare. Curs organizat pentru
cadrele didactice de diferite specialităţi, CCD–Bucureşti, noiembrie–decembrie 2001 şi
ianuarie 2002.
224. Educaţia moral-creştină realizată în cadrul activităţilor didactice de
predare a religiei în şcoală (colab. C. V.). Curs organizat de CCD–Ilfov, Brăneşti,
februarie–mai 2002.
225. Diferenţiere, individualizare şi unitate în educaţia moral-creştină în şcoală
(colab. D. V.). Comunicare la Sesiunea Naţională de comunicări ştiinţifice organizată de
DPPD–Academia de Studii Economice, Bucureşti, 10 mai 2002.
226. Instruirea şcolară pe bază de obiective curriculare de formare a abilităţi-
lor şcolare şi curriculare. Curs practic organizat de CCD–Bucureşti pentru personalul
didactic de la Şcoala nr. 86, februarie–mai 2002.
227. Predarea după obiective curriculare de formare. Noua paradigmă a înce-
putului de mileniu III (colab. V. C.). Comunicare la Sesiunea Naţională de comunicări
ştiinţifice organizată de DPPD–Academia de Studii Economice, Bucureşti, 10 mai 2002.
228. Manualul alternativ ca suport didactic pentru predarea pe bază de obiective
curriculare de formare. Un model de manual alternativ formativ, Biologie (Anato-
mie şi fiziologie umană) pentru clasa a XI-a. Expunere la Consfătuirea inspectorilor de
biologie, organizată de MEI şi IS Constanţa, Mangalia, iunie 2002.
105

229. Standarde de formare a competenţelor profesionale. Comunicare la Sesiu-
nea de comunicări ştiinţifice, organizată de ISE Chişinău, Laboratorul de Management
educaţional, Chişinău, 26 noiembrie 2002.
230. Maiakovski şi avangarda literară românească. Pe marginea răspunsurilor
la o anchetă literară internaţională despre Maiakovski, la care au răspuns oral şi în scris
oameni de cultură şi artă din România şi din alte ţări, printre care şi reprezentanţii în viaţă
ai curentului literar-artistic avangardist din România – Ion Vinea, Saşa Pană, H. Maxy,
J. Perahim, Geo Bogza ş.a. Comunicare la Simpozionul centenar Saşa Pană. Avangardă
literară şi artistică în sud-estul Europei. 70 de ani de la „asasinarea” revistei „Unu”.
Organizator: Institutul pentru cercetarea avangardei româneşti împreună cu Uniunea
Scriitorilor, Biblioteca Academiei, Editura Vinea, Radio România cultural etc., Bucu-
reşti, Biblioteca Academiei Române, 5–8 decembrie 2002. Prezentarea şi comentarea
documentelor în facsimil cu accent pe valoarea lor istorico-literară.
2003
231. Predarea pe bază de obiective curriculare de formare. Didactică aplicată
(colab. C. V.). Expunere şi moderarea dezbaterii, organizată de CCD Bucureşti, 18
ianuarie 2003, pentru cadre didactice de diferite specialităţi cu ocazia lansării volumului
Predarea pe bază de obiective curriculare de formare. Manual de autoinstruire. Pentru
profesori, EDP, decembrie 2002.
232. Învăţarea interactivă pe bază de obiective curriculare de formare. Curs de
formare continuă (colab. V. C.), organizat de CCD Bucureşti, pentru cadrele didactice
de la Şcoala nr. 142, Bucureşti, martie–aprilie 2003.
233. Autoformarea continuă a personalităţii managerilor şcolari. Un program
didactic experimentat şi validat. Comunicare la Sesiunea ştiinţifică pe tema Formarea
pentru cariera didactică, domeniu al învăţământului şi cercetării ştiinţifice, organizată
de Universitatea „Spiru Haret”, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic,
Bucureşti, 23–24 mai 2003.
234 Standarde ocupaţionale operative. Comunicare la Conferinţa Internaţională
ştiinţifico-practică organizată de UPS „Ion Creangă” din Chişinău, în colaborare cu
Universitatea din Montana – SUA, Chişinău, 18–19 septembrie 2003.
235. Managementul strategic. Curs predat masteranzilor de la Departamentul
pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic al Universităţii din Oradea,
octombrie–decembrie 2003. Din tematică: autocunoaştere, calităţi de personalitate,
competenţe profesionale şi umane, cu accent pe proiectul managerial de dezvoltare a
şcolii.
236. Managementul educaţional. Curs axat pe autocunoaşterea şi valorificarea
potenţialului uman şi profesional al managerului şcolar, autocunoaştre şi comunicare,
formarea calităţilor de personalitate şi a competenţelor manageriale raportate la cerinţele
economiei de piaţă funcţională, standarde, curriculum, schimbare, iniţiere în cercetarea
pedagogică, evaluare. Două stagii intensive pentru directori şi directori adjuncţi, ISE–
Chişinău şi UPS „Ion Creangă”, Chişinău, 2003–2004.
2004
237. Managementul şcolar. Curs organizat de CCD Ilfov pentru directori şi po-
sibili candidaţi la funcţia de director, Voluntari, noiembrie 2003–ianuarie 2004. Din
tematică: autocunoaşterea şi valorificarea potenţialului uman şi profesional, calităţi
106

de personalitate, competenţe manageriale raportate la cerinţele economiei de piaţă,
reformă-schimbare, standarde de formare, curriculum, evaluare-autoevaluare.
238. Predare-învăţare pe bază de obiective curriculare formative. Curs de for-
mare continuă organizat de CCD Bucureşti pentru cadrele didactice de la Şcoala nr. 142,
Bucureşti, aprilie–martie 2004.
239. Managementul proiectelor de cooperare europeană. Curs practic de iniţiere
în elaborarea de programe de cooperare europeană pe bază de parteneriat şcolar în cadrul
programului Socrates, organizat de CCD Ilfov, Ciorogârla, februarie–mai 2004.
240. Ecologizarea predării ecologiei în şcoală, între poluare şi educaţie ecolo-
gică. Comunicare la Simpozionul judeţean Sănătatea pământului–sănătatea noastră,
Brăneşti, Ilfov, 4 iunie 2004.
2005
241. Autoformarea competenţelor profesionale. Curs la Institutul Confesional din
Cernica, jud Ilfov, pentru studenţii care vor preda în învăţământul confesional, stagii,
martie–aprilie 2005. Din tematică: autocunoaştere, calităţi de personalitate, abilităţi-com-
petenţe profesionale-curriculare, reformă, schimbare, curriculum şcolar, evaluare.
242. Tehnici moderne de predare–învăţare–evaluare. Curs de abilitare curriculară
pentru cadrele didactice care predau disciplinele de cultură generală şi tehnologică de
bază la liceele economic şi energetic, organizat de CCD Ilfov, Buftea, aprilie–mai 2005.
243. Predarea pe bază de obiective curriculare. Curs de formare continuă organizat
pentru cadrele didactice de la Liceul „Marin Preda” din Bucureşti, organizat de CCD
Bucureşti, 21 martie–28 mai 2005.
244. Valoarea universală a poeziei lui Mihai Eminescu. Curs predat masteran-
zilor de la Facultatea de Filologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din
Chişinău, iunie 2005.
245. Pedagogie generală. Curs intensiv predat studenţilor care frecventează cursurile
organizate de catedra interuniversitară de pedagogie şi psihologie a Universităţii Tiraspol
din Chişinău, două stagii intensive, ianuarie, iunie 2005.
246. Abilitare managerială, stagiu de perfecţionare psihopedagogică a ofiţerilor
superiori din cadrul poliţiei de frontieră, organizat de Şcoala de Frontieră, Orşova, jud.
Mehedinţi, iunie 2005. Din tematică: autocunoaştere, calităţi de personalitate, competenţe
profesionale, reformă curriculară, schimbare, comunicare, evaluare, curriculum adaptat.
247. Managementul relaţiilor umane; Managementul curricular; Şcoala şi co-
munitatea; Educaţie pentru protecţia mediului (în colab.), Management strategic,
discipline predate în cadrul modulului Comunicare şi curriculum din Programul de for-
mare continuă „Manager şcolar ilfovean”, acreditat de CNFP pentru cadre de conducere,
îndrumare şi control (directori şi inspectori şcolari pe post şi posibili candidaţi), Casa
Corpului Didactic–Ilfov, Brăneşti, octombrie–decembrie 2005–ianuarie 2006.
2006
248. Formarea continuă a managerilor şcolari. Un program didactic expe-
rimentat şi validat. Din tematică: autocunoaştere şi comunicare, relaţii interumane,
calităţi de personalitate, competenţe manageriale, standarde, curriculum, schimbare,
cercetare-creativitate, evaluare. Comunicare la Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu
participare internaţională. Organizator: Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea
personalului didactic al Universităţii din Oradea, Oradea şi Băile Felix, 25–27 mai 2006.
107

249. Eminescu – poet şi dascăl universal. Comunicare la Simpozionul Naţional
cu tema Mari clasici ai literaturii române şi contribuţia lor la dezvoltarea învăţămân-
tului românesc: Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale. Organizator: Societatea pentru
Învăţătura Poporului Român din Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar al judeţului Ilfov,
Măgurele, 5–6 martie 2006.
250. Un program didactic privind autoformarea continuă a managerilor şco-
lari. Comunicare la Conferinţa ştiinţifico-practică organizată de Ministerul Educaţiei
şi Tineretului al Republicii Moldova, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
din Chişinău şi Asociaţia Managerilor Educaţionali din Republica Moldova, Chişinău,
28 iunie 2006.
251. Formarea competenţelor şcolare în contextul asigurării calităţii în educaţie
(colab. G. T.). Comunicare la Simpozionul ştiinţific internaţional, organizat cu prilejul
anului jubiliar al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău, 2–3 noiembrie 2006.
252. Managementul relaţiilor umane; Managementul curricular; Şcoala şi
comunitatea; Învăţământul rural, perspectivă locală, naţională şi în viziunea in-
tegrării europene (colab. O.M.); Educaţie pentru protecţia mediului (colab. N. G.);
Noile educaţii; Standarde naţionale de formare pentru funcţii didactice, discipline
obligatorii (primele 2) şi opţionale (celelalte 5), alese de cursanţi, în cadrul programului
de formare continuă Manager şcolar ilfovean, modulul Comunicare şi curriculum, curs
acreditat de CNFP pentru cadrele didactice cu funcţii de conducere, îndrumare şi control
(7 cursuri cu o durată de 100 ore pentru 3 categorii de cursanţi: două grupe de directori
şi viitori directori şcolari şi o grupă de lideri sindicali din învăţământ). Organizator:
CCD–Ilfov, Brăneşti, 14 noiembrie 2006–15 mai 2007.
253. Metode moderne de învăţare activă şi Standarde educaţionale pentru func-
ţiile didactice din învăţământul preuniversitar. Cursuri la aceste discipline din cadrul
programului de formare continuă Şcoala mileniului III, acreditat de CNFP în 2003. Orga-
nizator: CCD–Ilfov. Cursuri destinate cadrelor didactice de diferite specialităţi, adaptate
intereselor grupului-ţintă şi predate în intervalul martie–iunie 2003, martie–iunie 2004,
martie–iunie 2005, decembrie 2006–mai 2007, la Brăneşti, jud. Ilfov.
254. Management educaţional. Curs axat pe autocunoaştere şi comunicare, for-
marea calităţilor de personalitate şi a competenţelor manageriale raportate la cerinţele
economiei de piaţă funcţională, managementul curricular, managementul schimbării,
management strategic, cercetare pedagogică şi dezvoltarea creativităţii, evaluare şi
autoevaluare, predat studenţilor şi absolvenţilor care au optat pentru cariera didactică în
cadrul Departamentului pentru pregătirea personalului didactic al Universităţii Ecologice
din Bucureşti, în anii universitari 2001–2004, 2005–2006.
2007
255. Educaţie pentru protecţia mediului. Sesiune de comunicări în cadrul acţiunii
Pentru sănătatea pământului, în cadrul Zilei mondiale a mediului, organizat de CCD–
Ilfov, cu participarea cadrelor didactice şi a elevilor de la şcolile din judeţ, Brăneşti,
5 mai 2007 (cu care ocazie mi s-a decernat Diploma de excelenţă).
256. Formarea comportamentului social, obiectiv al instruirii şcolare. Comu-
nicare la sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, organizată de
Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic al Universităţii
din Oradea, Oradea şi Băile Felix, 29–31 mai 2007.
108

257. Managementul activităţii clasei de elevi. Curs predat studenţilor care frec-
ventează cursurile organizate în cadrul Departamentului pentru pregătirea personalului
didactic al Universităţii Ecologice din Bucureşti, 2006–2007. Acest curs esenţializează
cursul de Management educaţional (cf. 236), cu accent pe lecţie ca activitate la nivelul
clasei / cursului, în care obiectivul de bază este axat pe formarea de competenţe şcolare
şi profesionale, calităţi de personalitate, în contextul unui climat de autocunoaştere,
comunicare, schimbare, de promovare a noii paradigme a învăţământului formativ, a
managementului curricular, de pregătire pentru viaţa activă (profesională, socială, fa-
milială) postşcolară, prin care să se facă faţă cerinţelor economiei de piaţă funcţională.
2008
258. Universalitatea lui Eminescu. Expunere la Simpozionul Eminescu – contem-
poranul nostru, Mogoşoaia, aprilie 2008 (amfitrion, Grigore Vieru).
259. Dimensiunea şi valoarea universală a creaţiei literare şi ştiinţifice a lui Mihai
Eminescu. Curs special predat masteranzilor de la Facultatea de Filologie a Universităţii
Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, mai 2008.
260. Formarea competenţelor şcolare şi profesionale – obiectiv esenţial al
mentorului ca şi al întregii activităţi de formare iniţială şi continuă. Comunicare la
sesiunea ştiinţifică cu participare internaţională pe tema Mentoratul – între profesiune şi
artă, organizat de DPPPD al Universităţii din Oradea, Oradea, 29–31 mai 2008.
261. Eminescu şi Nichita Stănescu. Expuneri la Simpozionul Internaţional cu
prilejul „Zilelor Nichita Stănescu”, Ploieşti, 29–31 mai 2008, organizat de Uniunea
Scriitorilor, Ministerul Culturii, Primăria şi Universitatea Tehnică, Ploieşti.
262. Managementul relaţiilor umane; Managementul curricular; Şcoala şi co-
munitatea (în colab.). Cursuri pentru directori şi viitori directori, în cadrul programului
de formare continuă, acreditat de CNFP, Manager şcolar ilfovean, organizat de CCD
şi IS Ilfov, Brăneşti, decembrie 2007–mai 2008. Din tematică: comunicare, calităţi şi
competenţe şcolare şi profesionale, schimbare, curriculum, evaluare etc.
2009
263. Valoarea universală a creaţiei literare a lui Mihai Eminescu. Expunere în
cadrul acţiunii cadrelor didactice şi elevilor Actualitatea creaţiei literare a lui Mihai
Eminescu. Organizator: Liceul „Decebal”, Bucureşti, 15 ianuarie 2009, ora 10.00.
264. Stingerea flăcării geniului prin uciderea omului Eminescu. Intevenţie la
Simpozionul Legea Eminescu. Organizatori: Facultatea de Sociologie a Universităţii
Bucureşti şi Institutul Naţional de Sociologie, cu prilegiul lansării Ciclului Corpus Emi-
nescu, în 10 volume, autor Constantin Barbu, Eminescu. Codul invers. Dosarul: arhiva
documentelor privind uciderea lui Mihai Eminescu. Universitatea Bucureşti, 15 ianuarie
2009, ora 17.00.
265. Ce sunt competenţele în educaţie şi cum se formează ele în activitatea
didactică din sistemul de formare iniţială şi continuă. Comunicare la sesiunea ştiin-
ţifică anuală a Departamentului pentru pregătirea personalului didactic al Universităţii
Ecologice din Bucureşti, 7 aprilie 2009.
266. Amintiri dintr-o viaţă de dacăl obişnuit trăită neobişnuit. Expunere la săr-
bătorirea a 100 de ani de existenţă a Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din municipiul
Turda, jud. Cluj, 8–10 mai 2009, cu ocazia lansării cărţii în format electronic O viaţă
de dascăl obişnuit trăită neobişnuit, Bucureşti, Dumcop, 194 p., aparţinând autorului,
109

absolvent din 1951 al Liceului de băieţi, în prezent Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”
din municipiul Turda.
267. Ce sunt competenţele şi cum pot fi ele formate–What are Competencies and
how thei formed (colab. D. C.). Comunicare la Sesiunea anuală de comunicări ştiinţi-
fice cu participare internaţională Formarea competenţelor şi capabilităţilor în educaţie,
organizată de DPPPD al Universităţii din Oradea, 28–30 mai 2009.
268. Formarea competenţelor la educabilii din învăţământ. Cu privire la algorit-
mul formării competenţelor şcolare şi profesionale. Comunicare prezentată la Conferinţa
Internaţională „Direcţii şi strategii moderne de formare şi perfecţionare în domeniul re-
surselor umane”, 21 noiembrie 2009, organizată de Universitatea Politehnică Bucureşti,
Departamentul pentru pregătirea personalului didactic – SSU.
ADDENDA
269. Relaţii literare multivariate... O abordare cibernetică. Susţinerea publică a
tezei de doctorat, la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, septembrie 1988, în
vederea obţinerii titlului de doctor în filologie. Perioada istorico-literară investigată este
de peste 150 de ani. Deşi cele 7500 de surse bibliografice selectate (inclusiv unele lucrări
despre Eminescu, indicate mai sus) pentru a fi prelucrare acopereau în principal o mare
parte a spaţiului geografic şi lingvistic est-european, concluziile finale infirmând ipoteza
de lucru din teza de doctorat privind existenţa unor relaţii literare exclusiv bilaterale,
adică între două literaturi naţionale. Potrivit cu datele extrase din sursele bibliografice în
vederea prelucrării, aceste relaţii literare s-au dovedit a fi exclusiv multilaterale, deci nu
doar multivariate ci, în termenii abordării comparative, acestea s-au dovedit a fi relaţii
interliterare, adică nu numai între două literaturi naţionale, ci între toate literaturile la care
sursele bibliografice au făcut trimiteri cu exemple sau au conţinut analize comparative şi
raporturi tipologice, de asociere ori afiliere, de influenţă sau de înrâurire recunoscute, de
receptare prin traduceri şi comentarii, de estimare estetică sau de măiestrie literar-artistică
ş.a., acestea acoperind întreaga arie geografică şi istorico-literară din sursele prelucrate.
În consecinţă, în limitele unor paralelisme relevante, în teza de doctorat acestea au fost
dovedite ca fiind preponderent şi semnificativ relaţii interliterare, în cazul de faţă de-
limitate cu deosebire la spaţiul european.
270. Valoarea universală şi importanţa naţională şi mondială a operei lui Mihai
Eminescu. Expuneri la „Zilele Eminescu”, organizate la Liceul din Predeal şi la Casa de
cultură din Predeal, în 15 ianuarie 2010, prilej de evocare a lucrărilor „Simpozionului
Eminescu”, organizat în comun de cele două instituţii amintite, în 1969, la care am lansat,
cu peste patru decenii în urmă, chiar tema despre valoarea universală a operei lui Mihai
Eminescu, în textul comunicării de atunci, Eminescu – poet naţional şi universal, ulteri-
or publicată. Aşadar, acum a fost îndreptăţită prezentarea unui bilanţ, de altfel aşteptat,
al rezultatelor obţinute în cadrul cercetării efectuate în toţi anii care au urmat, acum în
plus sintetizând datele într-o carte pregătită pentru tipar, cu titlul generic „Dimensiunea
şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai Eminescu”.
271. Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai
Eminescu. Prelegere de deschidere a cursului special, 8 mai 2010, predat câţiva ani
masteranzilor de la Facultatea de Filologie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion
Creangă” din Chişinău, la care acum au participat şi studenţii, împreună cu profesorii lor,
inclusiv decanul facultăţii, prezenţi în acea zi la cursuri, realizându-se astfel un „Moment
110

Eminescu” pentru acest „patron spiritual” al facultăţii. Textul prelegerii de deschidere a
cursului a fost postat ulterior pe site-ul Centrului Academic Internaţional Eminescu din
Chişinău: centruleminescubm.blogspot.com/seatch/label/copilu.
272. Formarea gândirii pozitive la educabili şi educatori. Comunicare prezentată
în plenul Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale, din 26–27 mai 2010, Oradea–Băile Felix,
având ca temă Formarea gândirii pozitive – aplicaţii şi implicaţii în ştiinţele educaţiei.
Organizator: Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic al
Universităţii din Oradea.
273. Valoarea universală a operei eminesciene şi receptarea acesteia în 74 de
limbi din peste 100 de ţări, în care este tradusă şi comentată favorabil. Expunere la
Simpozionul-parastas de comemorare a trecerii la cele veşnice a lui Mihai Eminescu,
organizat la biserica-mănăstire în construcţie din zona montană Costişata de Bezdead,
judeţul Dâmboviţa, în 15 iunie 2010. Expunerile parohului, ale cadrelor didactice din
Bezdead, Predeal şi Bucureşti, iar în final ale primarului comunei Bezdead, în numele
celor 7 000 de locuitori ai localităţii, au fost audiate de elevi, părinţi, cadre didactice şi
locuitori din zonă, acţiunea finalizându-se cu fotografii de grup şi o prezentare a ansam-
blului pictural de pe pereţii din exterior ai lăcaşului cu scene tradiţionale pentru picturile
bisericeşti, dar cu personaje – unele în straie populare româneşti –, între care şi figuri
simbolice ale neamului românesc.
274. Mihai Eminescu şi Vasile Voiculescu. Expunere în cadrul Zilelor Bibliotecii
comunale „Vasile Voiculescu”, la 21 septembrie 2010, cu prilejul aniversării a 85 de ani
de lectură publică în comuna Bezdead, jud. Dâmboviţa.
275. Eminescu universal. Comunicare prezentată la Salonul literar al Societăţii
Scriitorilor Târgovişteni, 30 octombrie 2010, reţinută pentru a fi publicată în „Litere.
Revista lunară de cultură a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni”.
Capitolul IV
ECOURI–REFERINŢE
NOTĂ. Ecourile privind diferite aspecte ale activităţii prezentate mai înainte, apă-
rute în unele publicaţii româneşti şi străine, mai ales din aceşti ultimi ani împovăraţi de
amintiri, consemnate în câteva lucrări de referinţă pe care le vom reproduce mai încolo,
vizând în principal domeniile EDUCAŢIE şi ŞTIINŢE LITERARE, semnalează opinii
privind aprecierea valorii şi actualităţii unor contribuţii. Această lucrare de sinteză auto-
biobibliografică face trimiteri la acele lucrări care s-au impus mai întâi pe plan naţional
şi, independent sau în consecinţă, pe plan internaţional, fără însă ca vreodată să fi râvnit
la o asemenea perspectivă.
Supremul judecător, Timpul, aduce în acest fel în atenţia generală îndemnul pe care îl
poate oferi multora dintre beneficiari unele dintre contribuţiile cu rezonanţă, mai cu seamă
în mediul educaţional, şi care ar răspunde exigenţelor de autoformare a personalităţii,
implicit de reformare a mentalităţii actuale, cerinţei de a ne implica – hic et nunc – aici
şi acum, chiar în condiţiile unui climat agitat de tranziţie prelungită. Pentru că, tocmai
acest climat ni se arată favorabil căutării şi identificării unor tradiţii valoroase moştenite,
111

preluării unor experienţe reuşite pe criterii de succes şi actualizării unor soluţii alternative
moderne, benefice pentru oportunităţile actuale ale educaţiei şi culturii naţionale. Tocmai
de aceea acest climat este favorabil diseminării lor în diverse medii socio-profesionale,
situate în zone de interes local, naţional sau internaţional.
Acest însemn al recunoaşterii ne onorează, în acelaşi timp însă ne şi încurajează să
credem că faptul în sine ar mai putea fi – şi eu chiar aş dori să fie – înţeles ca o invitaţie
generală la reflecţie în faţa unui bilanţ ca acesta, sec, „orb ca fapta” (cum o spune Bal-
zac), despre imaginea reală a vieţii şi activităţii unui „dascăl” obişnuit. Încercând să mă
detaşez de această imagine, o văd totuşi zugrăvită nu în uleiuri colorate cu poleială, ci în
alb-negrul unor cifre şi cuvinte înnobilate de sensul timpului trăit, care să inducă ideea că
acest dascăl a fost „condamnat” de soartă să-şi trăiască mai puţin obişnuit viaţa de „om
al vremii sale”. Iar asta să o şi poată dovedi, fie şi cu întârziere, acum, în mod discret,
sub forma acestui arid bilanţ „auto-biobibliografic”, posibil pe alocuri chiar şocant şi
controversat, însă discret păstrat la vedere ca produs public, muncit de un fiu al ţării de
la ţară, de unde au ieşit la iveală, de regulă, oameni pragmatici şi întreprinzători, poate
mai puţin fericiţi în planul existenţei biologice sau măcar împăcaţi cu propria soartă,
dar demni şi verticali în planul ideilor, echilibraţi în păstrarea sănătăţii fizice şi morale,
proprii şi colective, prin natura lor cutezători şi incurabili optimişti.
La finele acestor gânduri rostite cu înţelegerea semnificaţiei pe care o poartă, îmi
îngădui, în stilul personal al celor sugerate, să reproduc un răspuns, de data aceasta uşurat
de orice convenienţă, pentru că deja a fost spus şi receptat public, dar şi pentru că frizează
optimismul gândului bun, exprimat într-un răspuns formulat la o ultimă întrebare dintr-o
recentă discuţie oficială, publicată într-o revistă sub formă de interviu: „– Ce sfaturi le
puteţi da?” (acum, la capăt de drum, acelora ca şi Dvs. din domeniul educaţiei, care
aspiră...). „– Cu siguranţă, primul pas ar fi implicarea imediată, necondiţionată şi dezin-
teresată în realizarea obiectivelor nobile ale reformei curriculare, la locul de muncă, cu
spirit de răspundere, cu perseverenţă zilnică şi cu credinţa nestrămutată în idealul şcolii
de a forma azi pe tinerii de mâine ca cetăţeni activi şi responsabili, competenţi în plan
profesional, social şi familial din România ca stat de jure al Comunităţii Euroatlantice.
Recunoaşterea va veni, când chiar nici nu te aştepţi”...
1. ROMÂNIA
A. INSTRUMENTE DE SEMNALARE-INFORMARE
1. DICŢIONARUL PEDAGOGILOR ROMÂNI, capitolul Dumitru Copilu. Bucu-
reşti, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ed. Revista de pedagogie, volum special, 2000,
p. 37–38. O sinteză asupra activităţii însoţită de o listă selectivă de lucrări (cf. CV).
2. COPILU DUMITRU. AUTO-BIOBIBLIOGRAFIE:
 Ediţia I. Bucureşti, ISE, 1979 (perioada 1948–1979).
 Ediţia II, revăzută şi completată. Bucureşti, ISE, 1994 (perioada 1980–1994).
 Ediţia III. Bucureşti, ISE, 2001, completată cu date din perioada 1994–2001,
revăzută pentru întreaga perioadă anterioară, 1951–2001, şi structurată pe categorii de
domenii şi activităţi, denumită Addenda 2001. 50 de ani de activitate publicistică, 25
de ani de activitate de cercetare ştiinţifică, 15 ani de activitate didactică universitară.
112

 Ediţia IV actuală (perioada 1948–2010) • revede datele preluate din întreaga
perioadă reflectată în ediţiile anterioare (noi identificări şi completări, alte corecturi
şi eliminări, pe criteriul valoric) • însoţeşte uneori textul semnalat cu comentarii mai
explicite • structurează viaţa şi activitatea pe categorii de interese, mai semnificative
pentru tipul de „om al vremii sale”, care şi-a consemnat anume în felul propriu reflecţiile
asupra istoricului anilor trăiţi sub formă de fapte bibliografice şi de viaţă, asimilate în
timp cu maximă intensitate şi responsabilitate socială şi profesională, nu ferindu-se de
ochii lumii printre ascunzişuri, de regulă scuzabile, ci permanent implicându-se direct şi
necondiţionat în vâltoarea evenimentelor, aşa cum au fost ele, mai „bune” sau mai „rele”
• prin structură, organizare şi tehnoredactare, imprimă mai sugestiv caracterul de ghid
metodologic, adaptabil la nevoile altora, care au realizat ceva în viaţă şi nu ştiu sau nu
s-au încumetat să întreprindă ceva, acum şi nu când va fi prea târziu, cum sau că se poate
valorifica o experienţă de viaţă – din orice domeniu de activitate: educaţională, culturală,
ştiinţifică, economică, medicală ş.a.m.d. – în condiţiile în care nu alţii, ci numai Tu eşti
responsabil de faptele tale, iar dacă nu ai valorificat un bun comun valoros, fie şi prin
publicare, după tine ce rămâne, nu se ştie, deci nu există.
3. BIBLIOGRAFII TEMATICE: Ex. • Mihai Eminescu. Bibliografie (1945–2000,
în publicaţii din Republica Moldova. Ed. I, Chişinău, 1999, şi ed. II, Timişoara, 2002,
semnalează lucrări la poz. 1221, 1269, 2773, 2795) • Hudojestvennaia literatura Ru-
mânii (Moscova, 1988, poz. 78) • Bibliografia Mihai Eminescu. 1866–1970. Volumul
I, Bucureşti, Editura Academiei, 1976, poz. 4025 • M. Eminescu. Opere. Volumul XVII.
Bibliografie. Partea a II-a (1939–1989), Editura Academiei Române, B., 2008: dintre cele
peste 40 de lucrări ale noastre publicate anterior, axate pe ideea universalităţii lui Mihai
Eminescu, indicate selectiv în biobibliografia de faţă, această bibliografie academică
Eminescu (în două volume, A, 988 p. şi B., 880 p.) a semnalat doar un număr de 17, la
poziţiile: 1602, 3887, 3955, 3127, 3128, 10094, 11029, 12781, 13776, 14810, 15411,
19856, 20338, 20364, 20568, 20668, 20996. Notă • Indicele bibliografiei Eminescu nu
semnalează ceea ce se menţionează în vol. XVII-A, p. 948, adică poziţia 11335 (Dumi-
tru Copilin, interviu cu poetul armean Gurghen Borian despre volumul său de traduceri
din Eminescu, publicat în „Luceafărul”, 1964) • Poziţia 10094 din indice semnalează
ca sursă lucrarea „Dumitru Copilu. Biobibliografie”, prima ediţie din 1979 (prezentă în
fişierul şi depozitul Bibliotecii Academiei), din care menţionează doar 7 lucrări despre
Eminescu, adică cele cu numerele 1, 4, 8, 19, 20, 23, 27, însă dintre care 4, 8, 9, 20 sunt
greşite, deoarece tratează alte teme, în schimb lipsesc studiile indicate în biobibliografie
la numerele 2, 25, 26, 61, 62 63, 64, 68, publicate anterior apariţiei acestei bibliografii
despre Eminescu, de asemenea omisiuni au parte şi studiile noastre academice, publi-
cate în reviste de prestigiu, precum „Romanoslavica”, „Limbă şi literatură”, „Viaţa
românească”, „Tribuna”, ori în „Revista CNR UNESCO” (1989), în limbile română,
franceză, engleză ş.a.
4. INDEXURI: Ex. Indice bibliografic analitic şi sintetic, Revista de pedagogie,
1952–1979, Universitatea „Babeş-Bolyai”, BCU, Cluj-Napoca, 1982, selectează titlurile
lucrărilor noastre de la poziţiile: 115, 822, 945, 947, 1982, 2615, 2853, 2858, 2859, 3045,
3519; altă ediţie, CCD, Oradea, 1952–2001, semnalează lucrările noastre la poziţiile: 45,
82, 83, 94, 113, 119, 127, 142, 176, 177, 191 ş.a.
113

B. LUCRĂRI DE REFERINŢĂ:
• aprecieri în studii, articole, recenzii, dedicaţii •
1. Dumitru Copilu. Capitol în volumul UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN
BUCUREŞTI. 15 ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR PRIVAT, 1990–2005. Bu-
cureşti, Ecological University Press, 2006, p. 268–270. Date personale, studii, funcţii şi
titluri didactice şi ştiinţifice, perioade de activitate în instituţii, domenii de competenţă,
cercetare ştiinţifică, publicaţii–listă selectivă, participare la reuniuni ştiinţifice naţionale
şi internaţionale, membru al unor asociaţii şi societăţi şi mostre de coperţi ale unor lucrări
publicate, pe care le reproducem mai jos (cf., CV şi Iconografia).
2. RECENZII-PREZENTĂRI: Ex. Flacăra (Bucureşti, 6 iunie 1964, p. 4, 6, Aurel
Martin în articolul Eminescu pe meridianele lumii rezumă o sinteză „publicată de Dumitru
Copillin în Luceafărul, care arată că în afara tălmăcirilor apărute în presă, se cunosc la
ora actuală 81 de volume, ediţii diferite, cuprinzând texte eminesciene, traduse în 31 de
limbi şi că aceste texte au fost comentate în 52 de studii monografice redactate în 16 limbi”
etc.); Limba română (Bucureşti, nr. 5, 1975, p. 563–566, într-o polemică internaţională,
Ileana Constantinescu aduce dovada plagiatului, în plus transcrierea cu greşeli a unor date
despre Eminescu, într-un volum de traduceri din Eminescu în limba engleză, aparţinând
traducătorului Roy MacGregor-Hastie, Iowa City, 1972. Autoarea I. C. precizează sursa
care a fost plagiată cu erori, aceasta fiind lucrarea noastră despre „Eminescu tradus în 35
de limbi” de Dumitru Copilu-Copillin, publicată în revista „Secolul 20”, 1970, cf. Partea
II, cap. III, poziţia 66, 85, 92); Bat inimi la Şutu, în Transilvania..., în cartea publicată
de Constantin Mustaţă, În vâltoarea vremurilor. Rememorări. Confesiuni. Atitudini
(Bucureşti, Editura Militară, 1988 – repovestirea istoricului vieţii colective a satului şi
a familiei mele, reproduse din amintirile mele personale povestite autorului sub forma
unor răspunsuri la întrebări, care au inspirat redarea epicizată din carte); Adevărul (Bu-
cureşti, 23 aprilie 1997: în manualul de Biologie pentru clasa a V-a: „Elevii cu abilităţi
practice au cunoscut bucuria succesului aplicând în viaţă ce au învăţat, iar elevii dotaţi
intelectual au avut satisfacţia deschiderii spre performanţă”); Tribuna Învăţământului
(Bucureşti, nr. 536 şi 561 din 2000, 2 recenzii despre manualele de Biologie pentru
clasele a V-a şi a VIII-a, ca manuale alternative ale reformei, cu un pronunţat caracter
educativ şi formatoare de competenţe şcolare, prin aceasta „reprezintă totuşi o alterna-
tivă raportându-se la celelalte manuale” şcolare, aşa-zis alternative, dar în realitate fiind
informativ-reproductive) etc.
3. CITAREA ŞI COMENTAREA favorabilă a lucrărilor incluse în auto-biobiblio-
grafie, în diferite programe şi cursuri universitare de Management educaţional sau
în studii de specialitate, de ex., în bibliografiile şi sintezele despre demistificările
sau universalitatea creaţiei eminesciene, literatura comparată, sistemele de informare
documentară, metodologia cercetării ştiinţifice, managementul educaţional, predarea–
învăţarea–evaluarea pe bază de obiective curriculare de formare, învăţarea interactivă,
lecţia/cursul formatoare de competenţe şcolare/profesionale etc.; prezentarea activităţii
autorului pe coperţile unor lucrări, ex. manualul de Biologie, clasa XI, Bucureşti, Teo-
ra, 2001; Predarea pe bază de obiective..., B., EDP, 2002; cursurile de Management
educaţional, ediţiile apărute la Chişinău–Bucureşti., ISE–UEB, 2003, 2005; CV extins
şi coperta la Program de formare continuă. Manageri şcolari. Un model operaţional.
Bucureşti, EDP, 2006 etc.; prezentarea studiului despre Eminescu şi cultura rusă, în
114

volumul „Studii literare”, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1987, drept „o contrubuţie la dezvol-
tarea istorică a presei culturale şi literare româneşti.”
4. DEDICAŢII AUTOGRAFE PE CĂRŢI DĂRUITE (dintre puţinele care, întâm-
plător, s-au mai păstrat).
• Tudor Arghezi, Versuri, Bucureşti, ESPLA, 1959: Unui coleg întru frumuseţe,
al cărui nume fraged şi pur e Dumitru Copilu, dragostea unui autor, Tudor Arghezi,
17 iunie 1960; Cartea cu jucării. Ediţia a IV-a. Bucureşti, Editura Tineretului, 1958:
Pe altă carte, Confratelui Dumitru Copilu, simţită copilăreşte, Tudor Arghezi, 17 iunie
1960. Cu prilejul întâlnirii de la Mărţişor, ocazionată de ancheta literară internaţională
Maiakovski, din care unele răspunsuri de valoare istorico-literară, destinate pentru o carte,
care încă nu a fost editată, dar fragmente din ea publicând diferite reviste, cf. Partea I,
cap. III, poz. 10, 11, 16, 25, 28. Ecouri reflectate şi într-o Tabletă din Contemporanul, în
apărarea geniului poetic maiakovskian (la următoarele dedicaţii, prilejuite de alte întâlniri
pentru realizarea anchetei literare despre Maiakovski, în continuare această anchetă o
vom prescurta: „ancheta M”).
• Demostene Botez, Prin ani. Versuri. ESPLA, 1957: Tânărului cofrate Dumitru
Copilu, cu toată afecţiunea, Demostene Botez, iunie 1960 (ancheta M).
• Marcel Breslaşu, Poezii. Colecţia „Cele mai frumoase poezii”. Editura Tineretului,
1959: Cu dragă inimă, tânărului confrate Copilu, cercetător şi iubitor de poezie,
M. Breslaşu. 1960 (ancheta M).
• Roman Jakobson, cu prilejul anchetei literare internaţionale despre Maiakovski
mi-a scris adresa de la domiciliul stabil, „R. J. Boylston Hall 301, Harvard University,
Cambridge, Mass, USA”, apoi pe o „invitaţie” textul: „Prezidiul Academiei Republicii
Populare Române vă roagă să participaţi la conferinţa prof. Roman Jakobson de la Uni-
versitatea Harvard despre Gramatica poeziei. Conferinţa va avea loc marţi, 8 noiembrie
1960, ora 18, în aula Academiei R.P.R. din Calea Victoriei nr. 125”.
• Miron Radu Paraschivescu, Laude. Versuri. ESPLA, 1953: Lui Dumitru Copilu
cu foarte călduroase urări de a duce neostenit lupta pentru promovarea spiritului poeziei
lui Vladimir Vladimirovici în ţara noastră şi în poezia noastră, M.R. Paraschivescu,
19. VI. 1960 (ancheta M).
• Nicolae Tăutu, Inscripţii. Poezii, ESPLA, 1955: Tov. Asistent universitar Copilu,
a cunoaşte carte veche dar cu prietenie nouă, pentru totdeauna al lui N. Tăutu, 13
iulie 1960 (ancheta M).
• Dumitru Corbea. Poezii. Editura Tineretului, 1962: Lui Dum Copilu, preţuirea
lui D. Corbea, 1962 (ancheta M).
• Darie Novăceanu, Autobiografie. Editura pentru Literatură, 1962: Lui Dumitru
Copilu, omului, poetului, această întâie carte de căutări, cu toată preţuirea, de la Darie
Novăceanu. Bucureşti, aprilie 1962... Cu certitudinea că nu va mai fi supărat pe mine,
cu asigurarea că-l voi face să nu se mai supere. În mod deosebit îi dedic toţi cocorii din
carte, care sosesc în fiecare primăvară pe zări. Fie ca frumuseţea acestor zile să devină
prin noi mai frumoase. Pe studentul meu, din ultimul an de facultate la Filologie, l-am
onorat cu debutul la rubrica de poezie din „Flacăra – tribuna literară a tinerelor talente”,
iniţiată şi condusă de mine, timp de câţiva ani, fiind desfăşurată pe un suport lung de
peste 10 m în holul de la parter al Facultăţii de Filologie. În urma debutului, Darie devine
şeful rubricii de poezie. În colegiul de redacţie au lucrat talente, ulterior recunoscute ca
personalităţi ale literaturii române. După o selecţie tip cenaclu, publicarea producţiilor
proprii, anume în această tribună literară, se considera adevăratul debut.
• Nazim Hikmet, Versuri. În româneşte de Virgil Teodorescu. ESPLA, 1957:
115

Dumitru Copillin, cu admiraţie şi respect, pentru ceea ce întreprindeţi în amintirea lui
M., „dobrîi ghenii”, Nazim Hikmet, 1962. Cu prilejul anchetei literare despre Maiakovski.
marele poet grec şi-a împărtăşit cu entuziasm impresiile pentru „M”, adică Maiakovski,
„dobrîi ghenii”. Mai pe larg, în cap. III, poz. 11,16.
• J. Costin, Anatole France. Balul costumat. Traducere şi prefaţă de J. C. Ilustraţii
de J. Perahim: Tov.-ului Dumitru Copilu, amorezat, sensibil, avangardist maiakovskian.
INVITAŢIE la o aleasă sindrofie. Cu prietenesc sentiment, J. Costin.
• Méliusz József, Cât cuprind cu ochii. Poeme. EPL, 1962: …Lui Copillin în
semnul comunei iubiri pentru marele Maiakovski. J. Méliusz. B., 30.I.1962 (Ancheta
M, mai pe larg, răspunsul cunoscutului poet maghiar de limba română în cap. III, poz. 11,
revista „Korunk”).
• Iannis Ritsos, Poeme. Traducere şi prefaţă de Iannis Veakis şi Şt. Popescu, Editura
Tineretului, 1958: Stima autorului pentru pasiunea pe care o dovediţi în promovarea
marilor valori poetice ale lumii. Cu deosebită cinste pentru mine, Iannis Ritsos, Bucu-
reşti, 9.VI.1962 (Ancheta M, mai pe larg, în cap. III, poz. 11, 16). În categoria marilor
valori poetice ale lumii, cunoscutul poet grec, Iannis Ritsos îl includea pe Eminescu,
pentru care a pledat la festivităţile Eminescu din 1964, de asemenea îl includea şi pe Mai-
akovski, cu prilejul lansării „Antologiei poeziei româneşti” în Bucureşti, cu care ocazie
a fost şi prin ţară, pe unde l-am însoţit. Într-o scrisoare adresată nouă din Atena, datată
la 23.X.1960, preciza iniţial că „cel mai complet răspuns la ancheta Maiakovski” este
amplul său poem, în cinci părţi, Te salut, Maiakovski, scris în iulie 1953, care „exprimă
nu numai emoţiile mele, dar şi părerile mele despre opera şi fizionomia Poetului”, poemul
fiind inclus şi în cartea sa De veghe, tradusă în franceză, ucraineană, rusă, cehă etc., iar
separat în revistele Lettres Françaises, Tagebuch, Neue Deutsche Literatur, Il Sentiero
dell’Arte şi în revista românească Scrisul bănăţean, de asemenea în cartea menţionată,
Poeme, din 1958. „Unul dintre cei mai mari poeţi de azi” (afirma Aragon şi, alături de
el, Costis Palamas, „poetul naţional al Greciei”), în prefaţa la volumul Poeme, din 1958,
recunoaşte: Pe Ritsos „L-am admirat şi i-am consfinţit înalta măiestrie... Pentru prima
dată apare în literatura greacă un poet atât de viguros şi de temerar”. În scrisoarea pe
care ne-o adresa din Atena în 1960, Iannis Ritsos menţiona în final că ar fi onorat „dacă
şi Dvs. sunteţi de acord să fie publicat acest poem al meu în volumul pe care-l pregătiţi
pentru tipar, Pe urmele lui Maiakovski).
• Tatiana Nicolescu, Opera lui Gogol în România. ESPLA, 1959: Colegului Copilu,
în amintirea colaborării noastre în studierea relaţiilor literare ruso-române. Tatiana
Nicolescu, 1962. Competiţia între noi, colegii de catedră, era una reciproc stimulativă.
• Doina Sălăjan, Confidenţe, Editura Tineretului, 1957: Confratelui Copilu cu
mulţumiri pentru osteneală şi bunăvoinţa pe care a arătat-o faţă de cele scrise în pa-
ginile ce urmează. D. Sălăjan, 1962. Mai tânăra poetă era prezentă printre colaboratorii
revistei Flacăra – tribuna literară a tinerelor talente, atunci încă studenţi la Filologie.
• Hristo Radevski, Satira. Narodna kultura, Sofia, 1961: Tov. Copilu, în semn de
înţelegere plăcută între noi, fără rezerve. H. Radevski, Sofia, 1963 (Ancheta M). Hristo
Radevski era cunoscut ca scriitor de frunte al poeziei bulgare militante.
• Gurgen Borian, Lirica română. Pagini alese. Traducere. Editura de Stat a RSS
Armene, Erevan, 1964: Cu multă stimă, cu alese sentimente, lui Dumitru Copillin.
Bucureşti, iunie 1964. Întâlnirea cu apreciatul poet armean, la festivităţile Eminescu,
s-a finalizat cu materialul publicat în Luceafărul, din 19 august 1964: Lira românească,
interviu cu Gurgen Borian, traducătorul lui Eminescu în limba armeană, despre
116

volumul său de traduceri şi despre relaţiile literare româno-armene. Volumul antologic,
la capitolul Poezia clasică, publică 7 poeme semnate de Mihai Eminescu.
• Iuhan Smuul, Morskie pesni. Stihi i poemî (Cântece marinăreşti). Sovetski pisa-
tel, Moscova, 1963: Omagiile mele confratelui de literatură. Iuhan Smuul, 24.IX.1965;
Marea Japoniei. Traducere de Alice Gabrielescu şi Titus Grigore. EPLU, 1965: Tânăru-
lui literat Dumitru Copillin, cu admiraţie şi prietenie. Iuhan Smuul. Bucarest, 23 sept.
1965.Răsplătit cu înalte premii pentru merite literare, cunoscutul scriitor estonian nu şi-a
dezminţit nici farmecul de om, calităţi reflectate de mine – cu ocazia lansării cărţii sale
de memorii Marea Japoniei – în articolul: Tentaţia necunoscutului. O oră cu Iuhan
Smuul. În: Luceafărul, 30 octombrie 1965.
• Vehbi Bala, M. Eminescu. Poezii, Tirana, 1956: Copillin! Cu dragoste şi priete-
nie. Vehbi Bala. Buc. 16 iunie 1964. Profesorului de la fostul student şi prieten, ulterior
cunoscut poet albanez şi excelent traducător din Eminescu.
• Dan Zamfirescu, Studii şi articole de literatură română veche, EPL, 1967:
Domnului Dumitru Copillin, cu deosebită preţuire a celui ce l-a chinuit cu convinge-
rea unei valori autentice. Şi care a fost răsplătit pentru încăpăţânare. Cu afecţiune şi
prietenie, Dan Zamfirescu. 4.XII.1967. Aluzie la exigenţele faţă de caracterul riguros
academic impus textului comunicărilor mele, pregătite pentru publicare în Romanoslavica,
organul de presă al Asociaţiei Slaviştilor din România.
• Wilém Žávada, Jeden Život. Československy spisovatel, Praha, 1963: Panu
Dumitru Copilu în amintirea petrecerii împreună a unei zile literare de neuitat. Wilém
Žávada, 10 august 1968. Cu prilejul participării la Congresul Internaţional al Slaviştilor,
la o zi înainte de evenimentele militare care au determinat închiderea graniţelor Ceho-
slovaciei; impresiile despre viaţa şi activitatea scriitorului, traducerile din Eminescu şi
literatura contemporană au apărut peste un an în revista „Secolul 20”, 20 august 1969.
• Viorel Alecu, Opera literară a lui George Călinescu. Editura Albatros, 1974:
Colegului Dumitru Copilu cu deosebită apreciere şi simpatie, omagiul autorului. Viorel
Alecu, 4.IX.1974. Discuţiile prelungi pe culoarele Institutului de Cercetări Pedagogice
despre rolul criticului Călinescu în evaluarea şi afirmarea operei poetice emiesciene, în
raport cu marea poezie a lumii, mi-a stimulat interesul pentru descifrarea valorii univer-
sale a creaţiei literare eminesciene.
• Nicolae P. Leonăchescu, Bătălia pentru sistemul metric. Editura Ion Creangă,
1986: Prof. Dr. Dumitru Copilu, remarcabil om de cultură şi mare patriot, autorul
îi dăruieşte această carte ca o provocare la întrecerea în domeniul ridicării satelor
noastre. N Leonăchescu, iulie 1986. Dedicaţie scrisă de autor după un schimb de expe-
rienţă despre organizarea întâlnirilor fiilor satului, cu invitaţia de a participa reciproc la
aceste întâlniri, precum şi despre valorificarea unor resurse materiale şi administrative în
vederea organizării unor întâlniri naţionale a personalităţilor provenite din mediul rural,
cu care prilej să fie cunoscute şi cinstite valorile satului românesc. Din această categorie
de personalităţi făcea parte şi reputatul om de ştiinţă.
• Vasile Copilu-Cheatră, Cântece populare despre Avram Iancu. Extras din fol-
clor literar, vol. II, 1968: Aceste fragmente din culegerea închinată lui Avram Iancu,
care va completa – sper – opera datorată aceluia care şi-a dăruit viaţa celor mai obidiţi
dintre obidiţii de ieri, cu dragoste nepotului meu D-tru Copilu, el însuşi un sârguincios
„restaurator de valori”, V. Copilu-Cheatră, 1968; Iara, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1989: Omului de cultură, Dumitru Copilu, în amintirea satului care ne leagă, chiar
dacă nu vorbesc de Şutu, unde ne dorm strămoşii, cu dragoste pentru înalta ţinută
117

la care a ridicat cercetarea istoriei literare. V. Copilu-Cheatră, 15 oct. 1989. Autorul
multor volume, în stilul confratelui Cotruş, ca director al revistei de cultură Symposion
din Braşov, împătimit de Eminescu, în 1990, mi-a solicitat, pentru publicare în revista
pe care o conducea, sinteza cuprinzătoare „Eminescu – poet naţional şi universal”, cf.
cap. III, poz. 183.
• Iuri Kojevnikov, Mihail Eminescu. Zvezdî novorojdeonnoi svet (La steaua
care-a răsărit). Antologie eminesciană, alcătuire, prefaţă, note şi majoritatea tradu-
cerilor de Iuri Kojevnikov, Hudojestvennaia literatura, 1989: Dragului meu Dumitru
Copilu, deschizătorului de noi căi în studierea lui Eminescu, cu profund respect, Iu.
Kojevnikov, august 1990. Cunoştinţă veche, mult timp petrecând împreună, acasă la el,
la Institutul de Literatură din Moscova sau prin România. Cartea mi-a fost înmânată la
locul său de muncă, Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de
Ştiinţe din Moscova, unde D-sa, doctor în ştiinţe filologice, cercetător ştiinţific de profesie
şi şef al secţiei de literatură universală, mi-a organizat o întâlnire cu cercetători din toate
secţiile Institutului, în faţa cărora m-a prezentat, înainte de susţinerea conferinţei despre
„Eminescu – poet de valoare universală”, temă principală din programul meu, susţinut în
cadrul stagiului efectuat, prin Academia Română, la instituţiile academice de cercetare
literară şi la universităţile din Moscova, Kiev, Cernăuţi şi Chişinău.
• Elena Loghinovski, De la Demon la Luceafăr, Editura Univers, 1979: Lui Du-
mitru Copilu, omagiul colegial al Elenei Loghinovski. Buc. 1979; Eminescu în limba
lui Puşkin, Iaşi, Eminesciana, 1987: Domnului Dumitru Copilu, cu stimă şi veche
preţuire. E. Loghinovski. Buc. 1988. Ca urmare a unor intense dispute la catedră despre
Eminescu şi cultura rusă, acest gest de respect reciproc.
• Dorin Herlo, Vademecum în sprijinul directorilor instituţiilor de învăţământ,
Inspectoratul Şcolar şi Casa Corpului Didactic Arad, 1991: D-lui prof. dr. Copilu D. În
perspectiva viitoarelor colaborări, mulţumesc pentru actuala. Cu stimă, Herlo Dorin,
5 nov. 1991. În Argument, autorul adaugă: „Ţin să mulţumesc şi pe această cale... prof.
dr. Dumitru Copilu, care a fost de acord să mergem împreună pe calea complexă şi deloc
uşoară a pregătirii în domeniul managementului şcolar”.
• Ioan Jinga, Conducerea învăţământului. Manual de Management instrucţional.
EDP, 1993: Domnului cercetător ştiinţific doctor D. Copilu, cele mai bune gânduri şi
urări de succes în activitatea de cercetare şi în viaţa cea de toate zilele. 20.10.1993. În
funcţii ca inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti, la
Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, ca director al DPPD–ASE Bucureşti, am susţi-
nut împreună numeroase activităţi comune de perfecţionare profesională a managerilor
şcolari, îndeosebi la Chişinău.
• Iulian Filip, Fir de nisip. Versuri, Hyperion, Chişinău, 1991: Un fir de încredere
că izbutim. Iulian Filip, la 23 sept. 1993; Dansul timizilor. Catrene şi desene. Litera,
Chişinău, 1994: Dlui Dumitru Copilu – cu toată convingerea că ajungem şi la noi.
Iulian Filip, la 12.1.1995; Poezia acasă. Poeţi contemporani din Basarabia. Antologie
de Iulian Filip şi Mihai Stan. Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007: Distinsului Domn
al dragostei de Eminescu – re(ţ)iproca împărtăşindu-i idealul – Dlui Dum. Copilu; pe
altă filă, Domnului profesor Dumitru Copilu cu o admirabil de multă Poezie acasă,
la Casa Greierilor, 15 mai 2008. Acasă la „Casa Greierilor”, domiciliul poetului, după
întânirea cu Grigore Vieru, Iulian Filip şi Ion Hadârcă.
• Efim Tarlapan, Buturuga mică... Antologia epigramei româneşti de pretutin-
deni. Chişinău, Universitas, 1993: Pentru Mitruţă Copil – crească mare pân’ la Soare.
Etarlapan, 30 noiembrie–1 decembrie 1994.
118

• Vasile Căpăţână, Icoana ta. Poeme. Editura Biodova, 1995: Umbrele noastre
tac, Dar sufletele ţipă. Arzând, Vă aprind. Autorul, C. Vasile, 1995.
• Elena Iliescu, Omul şi liberul arbitru în univers. Editura Univers, ed. II, 1994:
Domnului Dumitru Copil cu toate gândurile bune şi cele mai alese sentimente. Cuvinte
spre lumină. Elena Iliescu, 16.5.1999; Introducere în gândirea arhetipală. Editura
Fundaţia Mirabilis, 2002: Cu dragoste şi gânduri de lumină. Elena Iliescu.
• Tudor Opriş, Miracolele naturii. Editura Miracol, 1998: Domnului prof. univ.
dr. Copilu, pentru care nutresc o mare dragoste şi preţuire, acest mixtum compozitum
de „miracole” care fac biologia mai suportabilă. T. Opriş, 13.III.1999; Bionica. Ingi-
neria naturii. Editura Miracol, 1999: ... Copilu, care străduieşte cu atâta tenacitate şi
strălucire să aducă natura în casa copiilor patriei, admiraţia, preţuirea şi dragostea lui
T. Opriş. 28.II.2000; Învăţământul încotro? Editura Semne, 2001: Familiei Copilu, pe
care o iubesc şi stimez şi care a făcut atâtea lucruri admirabile pentru modernizarea
predării biologiei, această primă radiografie a unei reforme care se naşte greu, cu toată
prietenia lui T. Opriş. 2001. Principalul referent ştiinţific la manualele alternative de
Biologie, ale echipei noastre, pentru clasele V, VIII, IX, XI, reuşite la licitaţia de manuale
alternative, după care predarea la clasă continuă şi în prezent (cf. cap. III).
• Mihai Cimpoi, Eminescu – Mă topesc în flăcări. Dialog cu eminescologi în
perspectiva mileniului III. Ed. II, 2000, transcris în vol. VIII din Corpus Eminescu în
10 volume, 1998–2000: Domnului prof. Dumitru Copilu, Cu dragoste eminesciană şi
cu un gând recunoscător pentru preţioasa contribuţie la Eminesciana. Mihai Cimpoi,
Chişinău, 2.XII.2001.
• Vasile Gh. Cojocaru, Schimbarea în educaţie şi schimbarea managerială.
Editura Lumina, Chişinău, 2004: Dlui Dumitru Copilu, profesor universitar şi cerce-
tător ştiinţific de excepţie. Cu cele mai alese cuvinte de preţuire şi respect.
29.XI.2004; V. Gh. Cojocaru; Renovarea educaţiei prin implementarea celor mai
avansate tehnici de conducere. Comunicările colaboratorilor la Proiectul de colabo-
rare în bază de parteneriat în management educaţional, între Universitatea Pedagogică
de Stat „Ion Creangă” din Chişinău şi Montana State University din SUA, prezentate la
Conferinţa Internaţională ştiinţifico-practică din 18–19 septembrie 2003: Dlui Dumitru
Copilu cu cele mai alese cuvinte de apreciere sinceră, Cu deosebită consideraţiune V.
Gh. Cojocaru, 2000. Volumul cu dedicaţia include şi comunicarea noastră „Standarde
ocupaţionale operative”. În calitate de decan al Facultăţii de perfecţionare a cadrelor
didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară, a sprijinit activitatea de predare a
cursului de Management educaţional, ca şi realizarea temelor de cercetare, prin contract,
timp de 2 ani (cf. cap. III).
• Anatol Codru, Orgă de pradă. Carte de vizită. Chişinău, Ed. Prut Internaţional,
2004: Îmi sunteţi drag şi vă cânt din toată fiinţa acestei Pietre, Anatol Co.
• Nicolae Mătcaş, Coloana infinitului. Versuri. Editura Pro Transilvania, 2003:
Marelui sufletist, prof. univ. dr. Dumitru Copilu, prieten al basarabenilor, care apropie,
prin modesta trudă de dascăl, ziua sfântă a Unirii mult aşteptate a românilor, această
invitaţie la perpetuarea românismului supus unor multiple şi nemiloase atacuri din
toate părţile. 22.I.2004, N. Mătcaş. Ca ministru al Învăţământului şi Cercetării din Chi-
şinău, s-a implicat în susţinerea activităţii noastre de predare a cursului de Management
educaţional, iar ulterior ca redactor al revistei „Limba română” de la Chişinău, ne-a pu-
blicat studiul „Ortografia descrierii bibliografice”, apoi ca inspector general la Ministerul
Educaţiei şi Cercetării din Bucureşti, a sprijinit acţiunile noastre de colaborare cu dascălii
din Chişinău, iar ca poet se dovedeşte a fi un împătimit de Eminescu.
119

• Constantin Popovici, M. Eminescu. Viaţa şi opera în documente, mărturii,
ilustraţii. Ed. Lumina, Chişinău, 1985: Domnului prof. dr. Dumitru Copilu cu sen-
timente de respect şi consideraţie. Chişinău, 14 iunie 1989 . C. Popovici, membru
corespondent al Academiei de Ştiinţe a RSSM; Literaturnaia tetrad’–Caiet literar.
Editura Paragon, Chişinău, 1999: Cu profund respect colegului şi prietenului profesor
universitar Dumitru Copilu, cu dragoste, CPopovici, 21.06.2004; Meditaţii şi confesi-
uni. Investigaţii şi revelaţii eminesciene, Editura Paragon, Chişinău, 2000: Domnului
profesor universitar dr. Dumitru Copilu cu cele mai calde sentimente de respect şi
dorinţă de bine (ale cărui lucrări despre Eminescu le citez adesea în lucrările mele),
C. Popovici, Chişinău, 21.06.2004.
• Partic Imré, Hora morţii. Consemnări despre prietenul meu Nicolae Labiş.
Apare sub egida „Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român”, Editura Oscar Print,
2005: Domnului Dumitru Copilu, cu aleasă preţuire, M. Labiş. 10 decembrie 2005.
• Florica Orţan, Comunicare interpersonală în mediile şcolare. Editura Univer-
sităţii din Oradea, 2005: Cu deosebită preţuire şi admiraţie pentru un om cu totul şi
cu totul special, prof. univ. dr. Dumitru Copilu, din partea autoarei. 1.06.2007. Orţan.
A creat condiţii favorabile desfăşurării cursului meu de Management strategic, pentru
masteranzii DPPPD a Universităţii din Oradea; la Simpozioanele internaţionale organizate
de D-sa revin cu mult interes.
• N. Georgescu, Mihail Eminescu. Poesii. Cu formele şi punctuaţia autorului.
Ediţie critică sinoptică. Editura Floare albastră, 2004: Se dedică dlui Dumitru Copilu –
cu bucuria regăsirii în lumea şi spiritul culturii naţionale şi universale – omagii, N. C.
Georgescu, 19 iunie 2006; Recife. Eseuri. Editura Floare albastră, 2005: Dlui Dumitru
Copilu, Omagii, N. Georgescu, 14 iunie 2006.
• Sergiu Baciu, Perspective curriculare etnopedagogice. În căutarea valorilor
uitate, Chişinău, 2007: Domnului profesor, cercetător ştiinţific superior, Dumitru
Copilu, cu admiraţie pentru ceea ce face. S. Baciu. Chişinău, 2007. De la colegul şi
colaboratorul apropiat din cadrul Laboratorului de management educaţional al Institutului
de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău.
• Pavel Coruţ, Secretele vârstelor de aur. Tineri, activi şi feriţiţi de la 20 la 90 de
ani, Bucureşti, Editura Pavel Coruţ, 2008: Familiei Copilu, cu drag şi sincere urări de
viaţă fericită, iar dascălului şi autorului, „speranţe şi vise pozitive”, CoruţP, 22.11 2008.
• Ion Hadârcă, Gheara de fum. Versuri. Editura Garuda-Art, Chişinău, 2007:
Distinsului Domn, prof. Dumitru Copilu – omagiul autorului Ion Hadârcă, 15 mai
2008. După cursul de dimineaţă, despre „Dimensiunea şi valoarea universală a creaţiei
literare şi ştiinţifice eminesciene”, predat masteranzilor de la Universitatea „Ion Crean-
gă”, în după-amiaza aceleiaşi zile, la ora fixată de „fratele Vieru”, am avut parte de o
ultimă întâlnire cu poetul, timp de mai multe ore pline de har şi de voie bună. Alături de
Grigore Vieru şi Iulian Filip era şi poetul Ion Hadârcă, purtând sub braţ Gheara de fum.
La miez de noapte încă mai eram la „Casa Greierilor”, lăcaş binecuvântat de inspiraţia
şi îndemânarea poetului Iulian Filip, o gazdă bună parcă de pe alte tărâmuri.
• Grigore Vieru, Liniştea lacrimii, Craiova, Scrisul Românesc, 2006: Fratelui
Dumitru Copilu, care prin dragostea şi preţuirea sa pentru noi mi-a dat curaj şi m-a
întărit în preajma unei operaţii pe cord. Cu dragoste şi credinţă în Izbânda Dreptăţii
Româneşti, luni, 14 ianuarie 2007. Miercuri, operaţia pe inimă a reuşit. M-au năpădit
amintirile: la 15 mai mă aflam acasă la poeţii Grigore Vieru şi Iulian Filip, împreună cu
120

Ion Hadârcă, întâlnire de profunde trăiri; alte întâlniri de cooperare, cf. cap. III, poz. 165,
251; ultima convorbire telefonică cu „fratele” Vieru, 7 ianuarie 2009, cu scuze că nu poate
veni la Bucureşti, de Ziua lui Eminescu din 15 ianuarie, cauza – al doilea infarct; apoi…
• Paul Nenciu, Arc peste timp. Poezie şi istorie pentru toate vârstele, Târgoviş-
te, f.a.: Domnului Profesor Dumitru Copilu, Cu respectul cuvenit unui om de înaltă
ţinută morală şi literară, urări de sănătate, pace sufletească şi succes în demersurile
sale… eminesciene, cu prilejul întâlnirii dascălilor, autori de cărţi menite să lumineze
cu făclia cuvântului literar obştea Bezdeadului de Dâmboviţa, adunaţi la reşedinţa
Domniei sale de la Bezdead pentru a sărbători 120 de ani de la trecerea în eternitate
a poetului Mihai Eminescu, cel mai presus de Luceafărul de Dimineaţă, căruia şi eu
i-am închinat un Imn de plecăciune pământească. Vi-l dăruiesc, în semn de bună amin-
tire a acestei zile, memorate pe răbojul timpului prezent, la 9 august 2009. Cu înaltă
consideraţie, Autorul, P. Nenciu. Această acţiune a eminescienilor, cititori împătimiţi
şi cercetători, a fost planificată să se ţină la 15 iunie 2009, în prezenţa intelectualilor din
Bezdead, în majoritatea lor dascăli, mulţi cu publicaţii literare şi de specialitate, deci cu
sufletul înnobilat de miracolul cuvântului scris. În seria acţiunilor tip cenaclu, această
acţiune, din 9 august, a fost anunţată şi pe blogul nostru, „Noi eminescienii”, fiind însoţită
de sinteza „Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii literare eminesciene”, dar
amânată din cauza obligaţiilor de a participa la acţiunile de la Bucureşti: la Academie
se lansau ultimele volume publicate cu manuscrisele eminesciene, iar la Palatul Arma-
tei şi la Teatrul Odeon se desfăşura Congresul Internaţional de Dacologie, consacrat în
întregime lui Mihai Eminescu. Ca o premieră în eminescologia românească şi străină,
tema prezentată şi discutată la Bezdead a fost cea anunţată pe internet pentru 15 iunie.
Întâlnirea simbolică, realizată acum, a rămas în amintire ca o sărbătoare a adevărului
despre Eminescu, pentru gazdă, pentru neamul bezdedenilor şi pentru toate neamurile
vrăjite de cuvântul eminescian.
• Toma George Veseliu, Colonii II. Noi exilaţi la Pontul Euxin. Roman, Târgovişte,
2010. Dlui Dumitru Copilu, conf. dr. Cercetătorul împătimit, exegetul acestei instituţii
Eminescu, în primul rând Eminescu universal, prin aplicarea metodei ştiinţifice refu-
zând asertoricul, propunând pentru noi, lectorii, un alt algoritm al cercetării, azi, aici,
la Salonul Literar al Asociaţiei Scriitorilor Târgovişteni, această carte a unui lector
care trudeşte eseistic la percepţia lui Eminescu, cu respect şi admiraţie pentru efortul
Domniei Sale. George Toma Veseliu, 30 octombrie 2010, Târgovişte.
• Victor Davidoiu, Schiţe şi nuvele, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010. Domniei
Sale, Profesor universitar Dumitru Copilu, Personalitate distinsă în eminescologie,
în învăţământ şi în cercetarea educaţională, din partea autorului, întru neuitarea
momentelor petrecute împreună: în 1994-1997, la Şcoala nr. 2 din Bezdead, unde
funcţionam ca director, atunci desemnată ca Şcoală-pilot a MEI, a predat cursuri de
pregătire curriculară şi a coordonat activitatea de experimentare a noilor programe de
biologie, chimie şi matematică, de asemenea, sub directa implicare a Violetei Copil şi
a lui Clement Vulcănescu, predarea experimentală la clasă a manualului de Biologie
pentru clasa a V-a, care a câştigat la concursul de licitaţie a manualelor alternative,
după care se predă biologia şi în prezent la şcolile din Bezdead şi din toată ţara. Trăiri
de înată vibraţie m-au încercat şi la întâlnirile dedicate lui Eminescu: în 9 august
2009, cu dascăli şi autori de cărţi la reşedinţa de vară a Domniei Sale din Bezdead,
unde într-o atmosferă de cenaclu am receptat rezultatele îndelungatei sale cercetări
121

despre Universalitatea lui Eminescu; în 15 iunie 2010, cu profesori, elevi, părinţii lor
şi localnici la biserica de sub munte „Adormirea Maicii Domnului” din Costişata de
Bezdead, despre Eminescu, apreciat aici ca şi în alte părţi ale lumii, unde este tradus,
cunoscut şi înţeles în peste 70 de limbi ale lumii sau, tot în acele zile, când şcolile şi bi-
blioteca din Bezdead, la comemorarea a 121 de ani de la moartea medicului de Bezdead,
marele poet Vasile Voiculescu, a evocat aprecierile lui Voiculescu despre Eminescu; în
30 octombrie 2010, la Salonul literar al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, unde Dl
prof. univ. a susţinut eseul „Eminescu – însemnul universalităţii”, apreciat şi reţinut
pentru publicare în revista „Litere” a SSP, – cu aleasă consideraţie şi sinceră preţuire,
18 noiembrie 2010, cu ocazia lansării la Târgul de carte „Gaudeamus” a volumului
„Mona”, ssVictor Davidoiu.
• Constantin Simion, Basarabia–Bucovina... O chestiune deschisă. B., Ed. Semne,
2011. Pentru D. Copilu-Copillin, universitarul care a onorat în ultimii 15 ani cetăţile
istorice şi culturale – Basarabia şi Bucovina – printr-o prezenţă vie de revigorare a
românimii la cursurile de managementul formării de competenţe umane şi în lucrările
despre valoarea universală a lui Mihai Eminescu, reprezentantul etalon al neamului
românesc în Panteonul culturii universale. Bucureşti, 30 mai 2011 ss.
C. COMUNICATE DE PRESĂ ŞI INTERVIURI
NOTĂ. IBC (International Biographic Center, Cambridge University, London,
England) a dispus şi a mijlocit – prin intermediul unei corespondenţe însoţite de supor-
tul material (plicuri speciale cu însemnele IBC şi coli cu antet, semnate de Directorul
General) – expedierea în luna septembrie 2005 a unor „comunicate de presă câtorva
organizaţii educaţionale şi mass-media, mai importante, cu care prof. dr. Dumitru
Copilu a colaborat şi continuă să colaboreze”. Drept răspuns, aceste organizaţii au
publicat textele comunicatelor de presă, pe care, unele, le-au însoţit cu interviuri luate
colaboratorului lor. Vom reproduce, în continuare, parţial, aceste comunicate de presă şi
interviuri, formate din două părţi, una comună şi alta specifică.
În cazul comunicatelor de presă, partea comună o formează paragrafele 1 şi 3
(adresantul, motivul distincţiei şi al funcţiei acordate de IBC), care – din economie
de spaţiu – această parte va fi reprodusă o singură dată, la început, ca în „modelul”
de mai jos, iar paragraful 2, specific, pe care îl vom reproduce la fiecare organizaţie
menţionată, vizează contribuţia organizaţiei la formarea şi afirmarea colaboratorului lor.
Excepţie face – primul exemplu, ca model – comunicatul de presă adresat CCD–Ilfov,
mai sintetic, de aceea va fi reprodus în întregime.
În cazul interviurilor, ca în „modelul” comunicatului de presă, structurat pe cele
trei paragrafe, 1 – partea comună (cuprinzând date referitoare la distincţiile IBC, pro-
puse, acceptate, expediate şi primite, de asemenea nominalizările pentru alte distincţii
şi funcţii, la care însă cel nominalizat nu a oferit răspunsuri) va fi reprodusă o singură
dată, la început; 2 – partea specifică va fi reprodusă la fiecare organizaţie menţionată,
după textul comunicatului de presă.
INTERNATIONAL BIOGRAPHICAL CENTER
NOTĂ. Denumirea de biographical vizează preocuparea Centrului Internaţional
Biografic pentru biografia – adică viaţa şi activitatea – oamenilor de seamă.
122

Cambridge University, London, England
Comunicat de presă
- Model -
(1). Vă înştiinţăm că, la propunerea comunicată nouă de către colaboratorul Dv.,
cercetătorul ştiinţific principal dr. Dumitru Copilu, conferenţiar la Universitatea
Ecologică din Bucureşti şi la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din
Chişinău, aţi fost onoraţi cu includerea instituţiei Dv. între organizaţiile naţionale
şi internaţionale, mai importante, cu care Domnia Sa a colaborat (în celelalte cazuri,
această parte comună nu se va reproduce).
(2). (Partea a 2-a, specifică, se va reproduce conform modelului.)
(3). În semn de „apreciere a capacităţilor manageriale dovedite şi a rezultatelor
profesionale obţinute” de către prof. dr. Dumitru Copilu, în procesul general de
„reformare a învăţământului contemporan”, IBC (Centrul Biografic Internaţio-
nal al Universităţii Cambridge din Londra, Marea Britanie) i-a acordat în 2005
distincţii de merit şi l-a inclus în Dicţionarul Enciclopedic „2000 de intelectuali
remarcabili ai secolului 21”, în acelaşi timp acordându-i funcţia de Deputy Director
General (Director General Adjunct) pentru Europa din partea României, aşa cum
se menţionează în lista alăturată. Această funcţie, în care a fost învestit la Congresul
Internaţional pentru Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii din iunie 2005, derulat în Hawaii
SUA, îi conferă prof. Dumitru Copilu dreptul să utilizeze însemnele de DDG (De-
puty Director General), alături de cel de dr. (doctor) obţinut anterior în România.
Mai menţionăm faptul că, recent, prof. dr. DDG Dumitru Copilu a fost nominalizat
pentru funcţia de Director General Onorific al IBC, Cambridge, London, England
(nici această parte comună nu se va mai reproduce).
• 1. Adresant: Casa Corpului Didactic a judeţului Ilfov, care timp de aproape
un deceniu a oferit prof.dr. D. Copilu posibilitatea aplicării programelor D-sale de for-
mare continuă pentru cadrele didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară.
Comunicatul de presă a apărut în publicaţia IS–CCD Ilfov, „Univers Didactic Ilfovean”,
nr. 9–10, 2005, p. 58–59, textul fiind ilustrat cu Diploma „2000 Outstanding Intellectu-
als of the 21’st Century”, actul de acceptare a includerii în Dicţionarul Enciclopedic cu
acelaşi titlu, publicat sub egida Enciclopediei „Who’s Who International”, însoţit de un
interviu luat de directorul CCD Ilfov, N. Lupu.
1. COMUNICAT DE PRESĂ
IBC – 1 septembrie 2005
CĂTRE Casa Corpului Didactic a judeţului Ilfov, România,
Brăneşti, str. Sld. Petre Ionel, nr. 2
(1). (Această parte comună nu se va reproduce, cf. Modelul).
(2). Contribuţiile colaboratorului Dv. la reformarea şi dezvoltarea învăţămân-
tului din România şi din Republica Moldova, în principal prin activităţile didactice,
susţinute timp de peste un deceniu, concretizate mai ales în cursurile de Management
educaţional, predate la peste 7 000 de cursanţi din sistemul actual de formare ini-
ţială şi continuă, inclusiv din judeţul Dv., de asemenea prin studiile apărute în mai
multe limbi, manualele alternative pentru elevi, un Manual de autoinstruire pentru
123

profesori şi un Program de formare continuă pentru manageri şcolari, apreciem că
reprezintă un aport la dezvoltarea învăţământului contemporan.
(3). (Această parte comună nu se va reproduce, cf. Modelul).
Director General IBC, Nikolas S. Law
2. INTERVIU semnat de directorul Casei Corpului Didactic–Ilfov, Nică Lupu, co-
ordonatorul administrativ al Programului „Managerul şcolar ilfovean”, acordat de conf.
univ. dr. Dumitru Copilu, directorul acestui program de formare a managerilor şcolari, şi
publicat în revista „Univers Didactic Ilfovean”, nr. 9–10, 2005. Textul interviului a fost
revăzut şi completat cu unele date din ultimele luni ale anului 2005, pentru a fi publicat în
volumul „Program de formare continuă. Manageri şcolari”, Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, interviu pe care îl reproducem sub titlul – original – de mai jos.
O personalitate didactică şi ştiinţifică complexă
de valoare internaţională
Avem prilejul de a fi beneficiarii prezenţei printre noi a unei personalităţi care s-a
impus prin prestigiul de excepţie, atât în ţară, cât şi pe plan internaţional. Suntem încântaţi
să enumerăm printre partenerii noştrii un cadru didactic şi un om de ştiinţă aureolat cu
multe realizări demne de a fi remarcate. Cel care se află alături de noi în diferite acţiuni
este domnul conf. univ. dr. Dumitru Copilu.
În cadrul activităţii Casei Corpului Didactic Ilfov, domnul profesor s-a remarcat
cu prilejul unor comunicări metodico-ştiinţifice pe o tematică de mare diversitate, mai
ales ca formator în cadrul unor cursuri prevăzute în programele de formare continuă
a cadrelor didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară din judeţul nostru.
Cursurile susţinute de D. Copilu au fost direcţionate predominant pe tematici de mana-
gement educaţional. În acelaşi timp s-a implicat în clarificarea şi implementarea unor
obiective prioritare ale reformei curriculare din învăţământul românesc. În acest context
ne-am simţit onoraţi de faptul că Domnia sa a acceptat să răspundă la câteva întrebări
care să prefigureze unele aspecte ale valorii şi originalităţii activităţii, atât ca formator
al personalului nostru didactic, cât şi ca truditor pe tărâmul ştiinţei.
(1). N. LUPU: Domnule profesor, aş dori să împărtăşiţi cititorilor revistei noastre
unele aspecte ale oportunităţii care au generat colaborarea Dumneavoastră cu CCD Ilfov.
(1). D. COPILU: În urmă cu câţiva ani, am acceptat să particip din partea Institutului
de Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti la programul de formare continuă organizat de CCD
Ilfov pentru cadrele didactice, în care eu am predat disciplinele despre Învăţarea activă
şi despre Standardele educaţionale, prevăzute în programul acreditat pentru profesori,
„Şcoala mileniului III”. Concomitent, am răspuns la solicitarea de a susţine şi alte cursuri
în sistemul de perfecţionare pentru educatoare, învăţători, profesori, directori şi inspectori
şcolari (Brăneşti, Buftea), pentru viitorii directori (Voluntari) şi despre managementul
proiectelor şcolare de cooperare europeană (Ciorogârla). Ulterior, venind în întâmpinarea
recomandărilor MEC privind noile cerinţe de profesionalizare a activităţii manageria-
le, am sprijinit iniţiativa conducerii CCD Ilfov de a elabora, în calitate de responsabil,
programul „Manager şcolar ilfovean”, modulul II, Comunicare şi curriculum (17
discipline – obligatorii, opţionale şi facultative), acreditat de CNFP (Centrul Naţional
de formare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, aflat în subordinea
MEC). Programul a fost inaugurat la 26 aprilie 2005, pentru o primă grupă de cursanţi,
124

care cuprindea cadre didactice cu funcţii de conducere şcolară şi candidaţi pentru aceste
funcţii. Programul a fost derulat împreună cu o echipă de prestigioşi specialişti (univer-
sitari, cercetători ştiinţifici, experţi etc.) şi este prevăzut să se desfăşoare în continuare
pe o durată de 110 ore, pentru care se acordă 30 de credite transferabile.
(2). N. LUPU: Am aflat cu satisfacţie, dintr-un Comunicat de presă adresat nouă,
despre faptul că am fost incluşi într-o listă ce nominaliza câteva organizaţii naţionale
şi internaţionale, mai importante, cu care aţi colaborat în ultimul deceniu în domeniul
reformării învăţământului contemporan, pentru care aţi primit distincţii internaţionale.
Între acestea, una mai importantă este cea de director general adjunct al Centrului Bi-
ografic Internaţional din cadrul prestigioasei Universităţi Cambridge din Londra. Cum
apreciaţi acest salt pe scara valorilor internaţionale?
(2). D. COPILU: Mai întâi, am acceptat în final această funcţie mai degrabă onorifică
de conducere a IBC din Marea Britanie, pentru şansa de a participa la cel de al 31-lea
Congres Mondial pentru Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii din 2005, organizat în Hawaii, SUA,
la care să particip în calitate de mesager educaţional al ţării mele. Printre şanse mai era
oportunitaea oferită mie, de către IBC, de a organiza în România, sub egida IBC, reuni-
uni naţionale şi internaţionale pe teme de larg interes (ştiinţe, cultură, arte, comunicaţii,
educaţie, economie, afaceri, ecumenism, medicină etc.; de altfel, „ecumenismul” a şi fost
luat în calcul de Asociaţia Ortodoxă Frăţia, prin parohia ortodoxă a Bisericii „Sfântul
Andrei” din Bucureşti). Promovarea în această funcţie era motivată „pe baza dosarului Dv.
biografic (ca) eminentă persoană calificată să primiţi funcţia de Deputy Director General”
al IBC pentru Europa din partea României, care reprezenta aşadar o rezultantă datorată
realizărilor obţinute timp de peste un deceniu, cu deosebire în România şi în Republica
Moldova, mai ales în domeniile Educaţie şi Ştiinţe literare (domenii care au şi fost astfel
menţionate pe diplomele acordate). Aceste realizări au fost cunoscute şi monitorizate
timp de peste un deceniu de către un Consiliu al Consultanţilor IBC pentru Europa, în
legătură cu care am fost solicitat, la sfârşitul anului 2004, să completez cu detalii datele
de care dispunea IBC, în plus să dau explicaţii în răspunsurile la un chestionar primit în
luna noiembrie a aceluiaşi an. Textul răspunsului, expediat de mine către IBC, apreciat
satisfăcător, a condus la nominalizarea mea pentru seria cunoscutei enciclopedii „Who’s
Who International”, prin includerea mea în Dicţionarul Enciclopedic 2000 Outstanding
Intellectuals of the 21’st Century (2000 de intelectuali remarcabili ai secolului 21), care
urma să fie editat începând din 2005.
(3). N. LUPU: Ar fi poate interesant de aflat ce date au fost considerate esenţiale
şi de interes general, care v-au impus în această ascensiune explozivă pe plan extern?
(3). D. COPILU: Dimensiunea europeană am înţeles că nu exclude, ci încurajează
valorile personale, locale şi naţionale. De aceea accentul mi-a fost sugerat să-l pun pe
date personale, asociate cu cele despre studii, titluri, funcţii didactice şi de cercetare,
publicaţii, asociaţii profesionale naţionale şi internaţionale în care activez, cu relevarea
contribuţiei personale. Din textul rezultat, în varianta şpaltului revăzut în 17 aprilie 2005,
pentru volumul menţionat, citez doar două aspecte de interes general, cel didactic şi cel
publicistic: 1 – Funcţii: „Profesor asociat la universităţi din România (universităţile de
Stat din Bucureşti şi Oradea, Universitatea Independentă „Titu Maiorescu” şi Universitatea
Ecologică din Bucureşti), precum şi din Republica Moldova (universităţile de Stat „Ion
Creangă” şi „Tiraspol” din Chişinău, de asemenea „Alecu Russo” din Bălţi), unde a predat
125

cursuri interactive de management educaţional în sistemul de formare continuă din cele
două ţări la peste 1000 de studenţi şi masteranzi, la peste 3000 de cadre didactice cu funcţii
de predare şi la peste 3000 de cadre didactice cu funcţii de conducere din învăţământ”;
2 – Publicaţii: „Peste 100 de comunicări mai importante, susţinute la reuniuni ştiinţifice
naţionale şi internaţionale, precum şi peste 200 de studii şi articole în 10 limbi, publicate
în peste 60 de periodice şi în peste 40 de volume colective şi personale, 3 manuale
şcolare recente pentru elevi şi un manual pentru profesori”. Din lista lucrărilor citate,
publicate în volume, aici reţinem doar Pregătirea cadrelor didactice în învăţământul
preuniversitar mondial, Chişinău, 1995, iar la Bucureşti, Predarea pe bază de obiective
curriculare de formare – 2002, Management educaţional – 2003, 2005, Program de
formare continuă. Manageri şcolari – 2005, Valoarea universală a creaţiei poetului
naţional al României, Mihai Eminescu, 2004, Dimensiunea universală a scriitorului
ascet, filozof al spiritualităţii creştine, Ignatie Breanceaninov, 2005.
(4). N. LUPU: Am constatat desfăşurarea unei intense corespondenţe cu diferite
organisme internaţionale. Prin ce se evidenţiază elementele specifice ale acestui gen de
comunicare?
(4). D. COPILU: Acest specific poate fi contabilizat printr-un limbaj caracteristic
pragmatismului occidental: după includerea mea în volumul amintit au urmat nomina-
lizări argumentate pentru acordarea de diplome, plachete şi medalii, din care selectez: a –
includerea mea printre cei 100 de educatori de frunte ai anului 2005, ca „profesionist
eminent în domeniul învăţământului, recunoscut anterior de noi pentru importanta Dv.
contribuţie”, care „zilnic produce influenţe la nivel local, naţional şi internaţional” (17
dec. 2004); b – Diplomă de notorietate, din „respect pentru numirea Dv. în funcţia de
DGA al IBC” (17 febr. 2005); c – Distincţia pentru Realizări profesionale de interes
pentru secolul 21 (24 febr. 2005); d – bursa/premiu pentru „unul dintre posesorii celei
mai valoroase biografii deţinute de IBC, promovaţi în Portofoliul de elită al IBC”, motiv
pentru care „editorii noştri pregătesc cartea Dv. biografică” – 16 pagini text şi o bogată
iconografie reprezentând un „sinopsis al vieţii” şi „testament al biografiei Dv.” (4 martie
2005); e – nominalizarea ca „laureat demn să fie inclus în Ghidul de excelenţă – Cartea
Albă Cambridge” (17 mart., 1 iul., 9 dec. 2005); f – „Invitaţia personală a Directorului
General de a accepta nominalizarea pentru renumitul Ordin Internaţional de Merit, în
semn de recunoaştere a poziţiei Dv. în societate şi a realizărilor Dv. remarcabile” (24
apr. 2005); g – Distincţia pentru realizări de-a lungul vieţii, acordată de Congresul
Mondial de Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii din 2005 „pentru servicii semnificative aduse
educaţiei” (6 mai 2005); h – Medalia de argint a Congresului Mondial de Ştiinţe, Arte
şi Comunicaţii pentru servicii importante aduse învăţământului (12 aug. 2005); i –
nominalizarea pentru a fi inclus în a 33-a ediţie a Dicţionarului Biografic Internaţional
care include „200 de personalităţi de seamă de pe toate continentele, care va apărea în
2006” (23 şi 30 sept. 2005); j – Decretul de excelenţă în educaţie (16 sep., 18 nov., 30
dec. 2005); k – distincţia şi funcţia de Director General Onorific al IBC–Cambridge,
England, pentru perioada 2006–2008 (7 oct., 9 dec. 2005) etc. (asemenea nominalizări
nu au fost onorate de mine prin răspunsuri de acceptare, din lipsă de timp, modestie şi
suficienţa vârstei, îndestulate de „onoruri”, de aceea, în continuare, la alte interviuri,
această precizare se va subînţelege).
126

(5). N. LUPU: Între distincţiile Dvs. se află şi unele acordate în SUA, pe ce motive?
(5). D. COPILU: În ultimele luni ale anului 2004, am primit din partea ABI (Ame-
rican Biographical Institut – Institutul Biografic American cu sediul în California de
Nord, SUA) o invitaţie repetată de a răspunde la un amplu chestionar în vederea elabo-
rării unui eseu despre viaţa şi activitatea mea, cu precizări asupra unor argumente reale
şi credibile pentru fiecare dintre următorii itemi: informaţii personale despre mine şi
familia mea, despre climatul în care m-am format, despre studiile, diplomele şi funcţiile
obţinute, despre dezvoltarea competenţelor şi influenţele care mi-au determinat direcţia
vieţii, despre experienţele, succesele şi performanţele în carieră, despre apartenenţa la
asociaţii profesionale, despre grade ştiinţifice şi profesionale, despre distincţiile şi filozofia
personală de succes, „care reflectă nu numai realizările Dv. de o viaţă, ci şi inteligenţa
care le-a creat”. Rezultatul? Înştiinţarea că am fost nominalizat şi inclus în Dicţionarul
Enciclopedic intitulat Great Minds of the 21’st Century (Marile inteligenţe ale secolului
21) pentru anul 2004, care va fi editat începând din 2005 (o variantă a şpaltului a fost
revăzută de mine pe15 aprilie, iar volumul publicat al Dicţionarului l-am primit în august
2005). După răspunsul la Chestionarul IBC, au urmat şi alte nominalizări, între care
menţionez, pentru 2004, Om al anului 2004 (12 oct 2004, distincţie acceptată de mine
şi comunicată oficial de IBC la începutul anului 2005), iar pentru 2005–2006 au urmat
alte nominalizări: a – membru al Consiliului de conducere al ABI ca expert în cadrul
Departamentului de cercetare pe funcţia de „consilier adjunct” (7 ian.); b – membru
al Consiliului de cercetare al consultanţilor care elaborează şi editează volumele
ABI (4 feb.); c – membru în Senatul Congresului Mondial al Naţiunilor din 2005, „în
virtutea realizărilor şi abilităţilor Dv. dovedite, care au fost recunoscute de ABI” (17
feb.); d – Distincţie de profesionist remarcabil pentru „autoritatea dovedită în cadrul
profesiunii didactice şi de cercetare ştiinţifică” (20 apr.); e – Ordinul ambasadorilor
internaţionali, asociaţie care „onorează pe cei ce s-au remarcat în cadrul ocupaţiei lor
profesionale, umanitare şi sociale”, recomandaţi ca „reprezentanţi internaţionali ai ABI”
(23 apr.), în această calitate primind şi „un mesaj personal din partea directorului general
al ABI” să particip la Congresul Mondial de Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii, organizat de
ABI şi IBC în 2005 în Hawaii, SUA, dovada aprecierii pentru „serviciile semnificative
aduse educaţiei”; f – Certificat de editor consultant al Enciclopediei de referinţă „Who’s
Who International”, „Profesioniştii contemporani” (iulie) şi „Experţi şi expertize interna-
ţionale”, ediţiile din 2006 (23 nov.); g – Premiul Internaţional pentru Pace acordat de
Organizaţia multiculturală Convenţia Culturală a Naţiunilor cu sediul în SUA, „perso-
nalităţilor care obţin rezultate pozitive în plan politic şi profesional, în educaţie, religie,
afaceri, relaţii internaţionale, spre mai binele societăţii”, „numele lor fiind recomandate
Organizaţiei Naţiunilor Unite” (29 apr., 15 iul.), iar în final funcţia de Secretar general
al Convenţiei Culturale a Naţiunilor cu sediul în SUA (17 sept., 14 oct.); h – Legiunea
de Onoare a Convenţiei Culturale a Naţiunilor (7 oct., 2 dec.); i – Diploma de Master
a Academiei Mondiale de Litere (4 nov.); j – Premiul Internaţional pentru realizările
obţinute de-a lungul vieţii (23 dec.) etc. (neonorate, ca şi în cazul IBC).
(6). N. LUPU: Într-adevăr, date semnificative despre o activitate puţin cunoscută
de noi.
(6). D. COPILU: Doresc să menţionez că pentru mine cea mai importantă „dis-
tincţie” este cea primită în România. Am în vedere funcţia de director al Programului
de formare continuă a cadrelor de conducere, îndrumare şi control din învăţământul
127

preuniversitar, „Manager şcolar”, acreditat de CNFP al MEC, derulat sub egida CCD
Ilfov, cu posibilitatea de fi extins prin subcontract şi în alte judeţe, fapt pe care îl apreciez
ca pe o recunoaştere, la noi acasă, a conţinutului didactic formativ şi a stilului personalizat
din activitatea mea de abilitare managerială a cadrelor didactice cu funcţii de conducere,
îndrumare şi control.
(7). N. LUPU: Pot fi printre cititorii noştri persoane care ar putea aspira la succese
asemănătoare? Ce sfaturi le-aţi putea da?
(7). D. COPILU: Cu siguranţă, primul pas ar putea fi implicarea imediată, necon-
diţionată şi dezinteresată în realizarea obiectivelor nobile ale reformei curriculare în
şcoală, cu spirit de răspundere, perseverenţă zilnică şi cu credinţa nestrămutată în idealul
şcolii de azi de a pregăti cetăţeni competenţi ai României de mâine ca stat al Comunităţii
Euroatlantice. Recunoaşterea socială va apărea când chiar nu te aştepţi...
(8). N. LUPU: Vă mulţumesc pentru deosebita amabilitate de a participa la această
prezentare. În semn de apreciere a colaborării noastre, am fi onoraţi să acceptaţi şi din
partea noastră o modestă, dar binemeritată „Diplomă de excelenţă” pentru colaborare
fructuoasă. Vă felicităm şi vă dorim în continuare multă putere de muncă şi noi succese.
Vă mai aşteptăm prezenţa în paginile publicaţiei noastre.
Prof. N. D. LUPU, director CCD Ilfov
• 2. Adresant: Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din municipiul Turda, jude-
ţul Cluj, fostul Liceu de băieţi, căruia D. Copilu îi datorează cultura generală de bază şi
motivaţia de a-şi continua studiile şi de a-şi proiecta viitorul socio-profesional.
CĂTRE Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din municipiul Turda,
jud. Cluj, România
(1–3). Vă înştiinţăm că, la propunerea comunicată nouă de către absolventul Dv.,
actualul cercetător ştiinţific principal şi conferenţiar universitar dr. Dumitru Copilu,
aţi fost onorat cu includerea instituţiei Dv. de învăţământ între organizaţiile cu profil
educaţional sau mass-media, naţionale şi internaţionale mai importante, care „i-au
influenţat direcţia vieţii” şi cu care Domnia sa „a continuat să colaboreze”, de acum
în calitate de autor de manuale şcolare şi de formator educaţional, în cadrul unor
cursuri de perfecţionare a activităţii cadrelor didactice cu funcţii de predare şi de
conducere şcolară, inclusiv din unitatea Dumneavoastră de învăţământ. În semn de
„apreciere a capacităţilor sale manageriale dovedite şi a rezultatelor profesionale
obţinute” în procesul de „reformare a învăţământului contemporan”, IBC (Centrul
Biografic Internaţional) al Universităţii londoneze Cambridge din Marea Britanie
i-a acordat distincţii de merit, între care cea mai importantă din 2005 este cea de
Deputy Director General (Director General Adjunct) pentru Europa din partea
României, aşa cum se menţionează în lista anexată.
4. INTERVIU
Cu ocazia înmânării comunicatului de presă directorului Colegiului Naţional „Mihai
Viteazul” din municipiul Turda, jud. Cluj, prof. G. Lobonţ a luat fostului elev, absolvent
al liceului, Dumitru Copilu, interviul de mai jos, care a fost valorificat în publicaţia
128

virtuală a Colegiului, site-ul: cnmvturda@gmail.com, http://cnmvturda.licee.edu.ro,
telfax. 0264316437, sub titlul:
Distincţii internaţionale pentru absolventul nostru
Centrul Biografic Internaţional (IBC) al Universităţi londoneze Cambridge a expe-
diat pe adresa Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din municipiul Turda – România
o adresă oficială prin care suntem înştiinţaţi că, la propunerea unui absolvent de-al
nostru, instituţia noastră a fost inclusă în lista organizaţiilor educaţionale / mass-media,
naţionale şi internaţionale, mai importante, care au influenţat direcţia vieţii Domniei
sale şi care ulterior „s-a afirmat ca profesionist remarcabil” şi cu care „a continuat
să colaboreze”. Avem în vedere pe actualul cercetător ştiinţific principal, dr. Dumitru
Copilu, în prezent profesor asociat pe post de conferenţiar universitar la Universitatea
Ecologică din Bucureşti şi la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din
Chişinău, căruia în semn de „apreciere a capacităţilor manageriale dovedite şi a re-
zultatelor profesionale” obţinute, îndeosebi în ultimul deceniu, IBC (Centrul Biografic
Internaţional) i-a acordat mai multe distincţii, iar la începutul anului 2005 l-a învestit
în funcţia de „Deputy Director General” (Director General Adjunct pentru Europa din
partea României). Dumitru Copilu ne-a prezentat în facsimil comunicatul de presă şi
câteva diplome doveditoare pe care le reproducem, de asemenea, la solicitarea noastră,
Domnia sa a binevoit să răspundă la interviul de mai jos.
(1). G. LOBONŢ: Domnule profesor, am dori să ne spuneţi ce au însemnat pentru
Dvs. anii de liceu.
(1). D. COPILU: Mai întâi, un vis sădit în suflet de membrii comisiei care m-au
răsplătit cu locul I la examenul de absolvire a celor 7 clase, susţinut în Centrul de plasă de
atunci Iara, oferindu-mi posibilitatea să pot urma imediat liceul. Rămas singur cu mama,
într-un sat sarac şi colectivizat, Şutu, deci fără perspective de viitor (ştiam ce înseamnă
această „perspectivă” încă de pe vremea când lucram „la sapă” sau – deşi minor – ca
muncitor necalificat la Uzinele Malaxa din Tohanul Vechi, Braşov), de aceea „am fugit
la şcoală” în centrul de raion de atunci, Turda, unde după o dublă examinare – mai întâi
pentru clasa I, apoi separat pentru clasa a II-a – am intrat direct în clasa a II-a a Liceului
„Regele Ferdinand”. Dar ca să mă întreţin în gazdă, a trebuit să dau meditaţii la elevi
mai mici ca mine, iar după înfiinţarea internatului, în 1948, am rămas internist până la
absolvirea liceului din 1951. Datorită unor calităţi de conduită morală şi profesională, am
fost promovat şi, ca excepţie pentru acele vremuri, am fost menţinut în toţi anii de liceu,
la susţinerea profesorilor şi a elevilor, ca secretar „preferat” al organizaţiei de tineret, în
acel timp fiind şi preşedinte al cenaclului literar orăşenesc, iar ca romantic avântat am
participat la diferite cursuri de instruire sau la activităţi sociale de „muncă patriotică” pe
plan local şi naţional. Toate acestea m-au maturizat în acea perioadă istorică tulbure şi
m-au ambiţionat să-mi orientez pregătirea viitoare spre ceea ce m-au sfătuit să cred în ceea
ce credeau mai ales doi dintre profesorii mei, modele de dascăl, dirigintele literat Mihai
Iosivaş şi severul profesor de ştiinţe naturale Nicolae Hristea. Exemple de profesionişti
mi-au fost şi profesorii Botezatu, de fizică şi chimie, Alexandrescu, de istorie, Leandru, de
rusă şi alţii, printre care în primul rând profesorul de matematică şi astronomie, în acelaşi
timp director al liceului, Pascu Eugen, aş zice, o adevărată „generaţie de aur”, dascăli care
ne-au pregătit pe cei 46 de colegi de clasă ca să reuşim cu toţii să ne completăm studiile şi
129

să ne realizăm apoi în viaţa activă postşcolară. Din liceu am plecat, fără vreun alt sprijin,
animat doar de visul de a urma studiile la Bucureşti, la o facultate de limbi străine unde,
după cursurile de pregătire, am reuşit la examenul de admitere printre primii, ca urmare
beneficiind de bursă. În camera cu 16 paturi dintr-un cămin studenţesc, aflat în Piaţa Elef-
terie din Bucureşti, mi-am clădit alte visuri privind viitorul meu profesional. Am încheiat
primul an cu „diploma de merit” (atunci se numea „diplomă de fruntaş” sau „otlicinik”),
criteriu exclusiv profesional pentru ca eu să fiu răsplătit cu propunerea de a participa la
un concurs de selecţie pentru studii în străinătate. Mă urmărea atunci amintirea consă-
teanului Vasile Copilu, tot din Şutu, un model de om şi profesionist şi un exemplu pentru
mine, dar ceva mai norocos, deoarece cu două decenii înaintea mea, tot din şcoală, una
profesională, a fost trimis cu o bursă de studii tocmai în Anglia, pentru ca la întoarcere să
pună bazele învăţământului superior de textile la Iaşi, unde apoi a fost numit şi a rămas
pe viaţă decan la facultatera înfiinţată de el, de asemenea ca autor a numeroase cărţi a
contribuit la dezvoltarea învăţământului şi industriei de profil.
În timpul studiilor mele universitare şi postuniversitare, au rămas în topul amintirilor
de viaţă exemplul dascălilor mei din liceul turdean, amintiri care, în momentele grele,
mi-au dat noi puteri. Pentru mine a fost de fiecare dată o sărbătoare revenirea la adevărata
„alma mater” din Turda. De pildă, mult aşteptatele întâlniri tradiţionale ale absolvenţilor
colegi, organizate de mine, dintre care unele au fost „întâlniri între generaţii”. Ca însoţitor
al mai multor delegaţii româneşti şi străine, am avut posibilitatea să arăt acestora ceea
ce pentru mine a rămas un unicat, Cheile Turzii, de asemenea liceul „model” de casă-la-
borator: odată, împreună cu doi rectori şi un inspector general din trei capitale străine,
am vizitat împreună liceul la câteva zile după ce aici a fost inaugurat, în premieră pe
ţară, un tip aparte de laborator fonic de limbi străine. La încheierea vizitei, conducătorul
delegaţiei străine, un distins rector pedagog şi autor de cărţi de circulaţie internaţională,
în prezenţa conducerii liceului a strigat, cu mâna ridicată: „Evrica! Aici – în această şcoală
şi în acest laborator – am găsit modelul de soluţie pentru actualele şcoli de masă din în-
văţământul preuniversitar contemporan din ţările est-europene”. Prin „soluţii”, distinsul
oaspete străin înţelegea: mijloace materiale recuperabile, deci accesibile, la îmdemâna
oricui; în unele ateliere, de exemplu, în acest laborator fonic, unde pereţii sălii au fost
izolaţi fonic cu cartoane de păstrat ouăle, aici ori în altă parte au fost utilizate eficient
obiecte recuperabile de tipul: uscător de păr, aspirator, motoare uzate, relee, lupe, ţevi,
sârme, scânduri etc., şi mai ales multă, multă „ingeniozitate”. Aceeaşi pledoarie despre
„descoperirile” de la liceul din Turda a fost susţinută de membrii acestei delegaţii şi la
Bucureşti, în faţa ministrului Învăţământului de atunci ca şi în rapoartele pregătite la
înapoierea în ţara lor, chiar şi în studiile lor, publicate ulterior.
Neobişnuite au fost şi unele dintre vizitele mele acasă la foştii profesori. Aşa, la
ai săi aproape 90 de ani, cu o asemenea ocazie, profesorul Hristea m-a întâmpinat cu
o neobişnuită pentru el îmbrăţişare peste umăr; am venit la el împreună cu principalul
coautor, o absolventă a Liceului de fete tot din Turda, să-i oferim primul nostru manual
„alternativ” de Biologie (Botanică) pentru clasa a V-a. După ce şi-a ridicat ochii de
pe manual, m-a arătat ameninţător cu degetul: „–Să ştii că nu te-am iertat pentru gestul
făcut de tine la un consiliu profesoral, la care participai, în premieră pentru şcoală, ca
reprezentant al elevilor, unde şi tu m-ai arătat cu degetul, numai pentru că am pocnit
şi eu cu nuiaua pe un elev care mi-a deteriorat un insectar; tocmai o asemenea faptă
130

comunicată, pentru prima dată, la un consiliu profesoral, auzi, dom’le, tocmai de un...
elev, m-a şocat, însă aşa de tare, încât pe loc mi s-a făcut rău la inimă şi am părăsit con-
siliul profesoral, dar...” – şi în acel moment s-a întors spre peretele din spate al camerei,
căptuşit cu caietele sale de dirigenţie, în care făcea observaţii, pentru a scoate cu precizie,
din raftul al treilea, la distanţa de un metru de la podea, un caiet din care pe loc mi-a citit
aprecieri nebănuite despre mine, cu precizarea: „–Ţie trebuia să-ţi dau cele mai mari note
din clasă, dar pe care eu anume le-am diminuat, întotdeauna însoţindu-le cu observaţii
critice, însă în sinea mea îmi ziceam încă atunci, ceea ce numai eu simţeam, că anume tu
vei fi urmaşul meu ca dascăl, dovadă surpriza asta de acum, neşteptată pentru mine că,
în plus, eşti şi autor de manuale, iar în prezent, prin acest manual va fi cinstită nu numai
şcoala care ţi-a oferit paşaportul spre viaţă, ci şi multe alte şcoli din ţară”... La publicarea
celui de al doilea manual de Biologie (Ecologie) pentru clasa a VIII-a, când am revenit
ca să-l ofer profesorului, în prag m-a întâmpinat o nepoată, crescută de el: „–Domnul
profesor nu mai este printre noi”. În loc de manual, am lăsat atunci în prag „o lacrimă de
recunoştinţă”. Am mai revenit la liceu, dar de acum din partea Institutului de Cercetări
Pedagogice al Ministerului Învăţământului, prin inspectoratul şcolar judeţean, la acţiu-
nile de perfecţionare a activităţii profesorilor şi directorilor din zona Turda, preferată de
mine. De asemenea, la aniversarea a 75 de ani de la înfiinţarea Liceului, am participat ca
reprezentant al formaţiei de cercetare a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca,
unde am lucrat în anii ’80. Între 1997 şi 2002, am revenit la lansarea manualelor noas-
tre alternative de Biologie pentru clasele VIII, IX şi XI, unul dintre autori fiind chiar
profesoara de biologie a liceului, Adelhaida Kerecheş, urmaşă la catedră a profesorului
Hristea, pe care, din consideraţie pentru liceul care „mi-a influenţat direcţia vieţii”, am
reuşit să o promovăm, pe merit, în colectivele de elaborare a noilor programe şcolare şi
a manualelor alternative de Biologie, după care au învăţat şi elevii din clasele V, VIII,
IX, XI ale Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, ulterior continuând să colaborăm cu
acea profesoară în calitate de inspector şcolar de biologie.
(2). G. LOBONŢ: Dle profesor, am primit cu satisfacţie înştiinţarea că am fost incluşi
în rândul instituţiilor care v-au „influenţat direcţia vieţii”. Pentru rezultatele obţinute,
recunoscute ca o contribuţie la procesul de reformare a învăţământului contemporan
actual, aţi primit distincţii internaţionale, între care şi o funcţie de conducere în cadrul
IBC al Universităţii Cambridge din Londra. Cum apreciaţi aceste rezultate?
(2). (La această întrebare, ca şi la următoarele, 3–7, despre categoriile de informaţii
suplimentare solicitate, precum şi despre corespondenţa şi distincţiile acordate sau cele
pentru care am fost numai nominalizat de IBC – Marea Britanie şi ABI – SUA, dar şi
despre „cea mai importantă distincţie acordată recent în România”, din economie de
spaţiu, datele fiind aproape identice în răspunsuri, de data aceasta nu le voi reproduce,
cf. textul integral al primului interviu, publicat de CCD–Ilfov, reprodus mai sus). Totuşi,
în răspunsul la întrebarea a 7-a, am să mă rezum la răspunsul altora privind şi alte no-
minalizări: Ordinul ambasadorilor internaţionali, asociaţie ce „onorează pe cei care în
viaţă s-au remarcat în cadrul ocupaţiei lor profesionale, umanitare şi sociale”, din acest
considerent fiind recomandat ca secretar general al Convenţiei Culturale Mondiale,
pe o perioadă de trei ani, din care fac parte 25 de organizaţii internaţionale, între care
amintim UNESCO, de asemenea marile universităţi Oxford, Cambridge, Harvard, Yale,
cu solicitarea de a accepta, în consecinţă, Blazonul oficial al Crucii de Purpură, ca
însemn al rangului deţinut în Convenţie etc.
131

(8). G. LOBONŢ: Neobişnuita Dvs. activitate, îndeosebi cea din învăţământ, căre-
ia i-aţi dedicat eforturile multă vreme, onorează instituţia noastră care „v-a influenţat
direcţia vieţii” şi cu care continuaţi să colaboraţi, de aceea, cu prilejul sărbătoririi
anului 96 aniversar din luna mai 2005, Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Turda
vă datorează o diplomă de merit, odată cu felicitările şi urările de succes şi în viitor.
Director, prof. G. Lobonţ
Iulie 2005
• 3. Adresant: Primăria comunei Bezdead, în subordinea căreia se află Şcoala nr. 2,
şcoală-pilot a MEI–ISE Bucureşti, în care au fost experimentate programele de biologie,
chimie şi matematică, de asemenea primul manual alternativ de Botanică pentru clasa
a V-a, precum şi o parte din manualul de Ecologie pentru clasa a VIII-a, după care au
învăţat şi continuă să înveţe şi în prezent elevii de la şcolile de pe raza comunei, precum
şi din judeţul Dâmboviţa, ca şi din celelalte judeţe ale ţării.
5. COMUNICAT DE PRESA
CĂTRE Primăria comunei Bezdead, judeţul Dâmboviţa, România
(1). (Din economie de spaţiu, această parte comună nu se va reproduce, cf. Modelul).
(2). Nominalizarea primăriei Bezdead este susţinută de datele pe care noi le
deţinem în legătură cu sprijinul acordat, de instituţia Dv. şi de şcolile din comună,
echipei de cercetători, coordonate de prof. dr. Dumitru Copilu, care sub egida
Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti şi cu acceptul Inspectoratului
Şcolar judeţean Dâmboviţa, la începuturile reformei şcolare din deceniul trecut, în
cadrul Şcolii generale nr. 2, ca şcoală-pilot a Ministerului Educaţiei în 1995–1996,
Domnia sa a organizat cursuri de formare continuă cu cadrele didactice din co-
mună, de asemenea – împreună cu echipa de cercetători şi inspectori şcolari – a
experimentat noile programe şcolare de biologie, chimie şi matematică, cu concursul
profesorilor locali incluşi în echipă, Clement Vulcănescu, pentru biologie, Romeu
Duţă, pentru matematică, Ioan Niţoiu, pentru chimie, susţinuţi de directorul şcolii
de atunci, Victor Davidoiu. Pe baza noii programe de biologie, validate pentru uzul
naţional, prof. dr. Dumitru Copilu a colaborat la elaborarea manualelor alterna-
tive de Biologie pentru gimnaziu şi liceu. După manualele alternative de Biologie
pentru clasele a V-a şi a VIII-a au învăţat şi continuă să înveţe elevii din şcolile
comunei Bezdead, alături de alţi peste 600 000 de elevi din toate judeţele ţării, iar
sinteza acestei activităţi de instruire formativă a stat la baza recentului „Manual
de autoinstruire pentru profesori”. Astfel, experienţa şcolii din Bezdead a putut fi
generalizată, adică a fost pusă în slujba învăţământului românesc actual. Felicitări!
(3). (Din economie de spaţiu, această parte comună nu se publică, cf. Modelul).
• 4. Adresant: Universitatea Ecologică din Bucureşti
CĂTRE Universitatea Ecologică din Bucureşti, România
Departamentul pentru pregătirea personalului didactic
(1). (Din economie de spaţiu, această parte comună, nu se va reproduce, cf. Modelul).
132

(2). Contribuţiile colaboratorului Dvs. la reformarea şi dezvoltarea învăţămân-
tului din România şi din Republica Moldova, în principal prin activităţile didactice,
susţinute timp de peste un deceniu, concretizate mai ales în cursurile de „Mana-
gement educaţional”, predate la peste 7 000 de cursanţi din sistemul de formare
iniţială (peste 1000 de studenţi şi absolvenţi pedagogi, psihologi, jurişti, economişti,
asistenţi sociali, ecologi, actori, sportivi, ingineri etc., de la Universitatea Bucureşti,
Universitatea Independentă „Titu Maiorescu” din Bucureşti, Universitatea din
Oradea, Universitatea „Ion Creangă”, Universitatea Tehnică şi Universitatea Tiraspol
din Chişinău, Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi etc., iar în ultimii ani studenţi şi
absolvenţi ai Universităţii Ecologice din Bucureşti, facultăţile de Ecologie, Drept,
Actorie, Management, Psihologie şi Ştiinţe Cognitive, Educaţie fizică şi sport etc.),
precum şi peste 6 000 de cadre didactice cu funcţii didactice şi mai ales de conducere
şcolară din sistemul de formare continuă postuniversitară, de asemenea prin studi-
ile publicate în mai multe limbi, manualele alternative pentru elevi, un Manual de
autoinstruire pentru profesori şi un Program de formare continuă pentru manageri
şcolari, apreciem că reprezintă un aport la dezvoltarea învăţământului contemporan.
(3). (Din economie de spaţiu, această parte comună nu se va reproduce, cf. Modelul).
NOTĂ. În calitate de profesor asociat, începând din anul 2001, pe post de conf.univ.
dr. la DPPD, D. Copilu a fost prezentat în volumul jubiliar, Universitatea Ecologică din
Bucureşti – 15 ani de învăţământ privat, Bucureşti, 2006.
• 5. Adresant: Universul şcolii, revistă de informare şi opinie în domeniul educaţiei,
învăţământului şi culturii din Bucureşti, care în nr. 63, 2005, p. 21 a publicat comunicatul
de presă al IBC şi a pus în valoare unele rezultatele ale activităţii obţinute de prof. dr.
D. Copilu. Comunicatul de presă a fost însoţit de un interviu luat de directorul pentru
dezvoltare al revistei.
CĂTRE „Universul şcolii”, revistă de informare şi opinie
în domeniul educaţiei, învăţământului şi culturii, Bucureşti
NOTĂ. Textul comunicatului de presă cuprinde numai elementele comune, punctele
1 şi 2, de altfel reproduse după originalul cu antet, siglă şi semnătura directorului general,
Nicolas S. Law. Rezumatul comunicatului de presă este prezentat în prefaţa interviului
luat de directorul pentru dezvoltare al publicaţiei, I. Mihail.
8. INTERVIU
Însemne ale recunoaşterii internaţionale
În introducere, reporterul menţionează faptul că Centrul Biografic Internaţional
(IBC – International Biographical Center) al Universităţii londoneze Cambridge a
expediat pe adresa publicaţiei noastre o adresă oficială prin care suntem înştiinţaţi că
revista noastră cu profil educaţional a fost inclusă în lista organizaţiilor educaţionale şi
mass-media, naţionale şi internaţionale, mai importante, care să preia acest comunicat
de presă (ca urmare a faptului că) dlui Dumitru Copilu, conf. univ. dr. la Universitatea
Ecologică din Bucureşti şi director al „Programului de formare continuă a managerilor
şcolari”, aplicat la CCD–Ilfov, „IBC i-a acordat mai multe distincţii, printre care, în anul
133

2005, a fost învestit în funcţia de Deputy Director General (Director General Adjunct)
pentru Europa din partea României”, iar ulterior a fost nominalizat pentru funcţia de
„Director general onorific al IBC”. Dumitru Copilu ne-a prezentat în facsimil diplome
doveditoare, de asemenea, la solicitarea noastră, Domnia sa a binevoit să răspundă la
câteva întrebări pentru cititorii revistei „Universul şcolii”.
(1). I.M.: Dle profesor, am primit cu satisfacţie înştiinţarea că am fost incluşi în
rândul publicaţiilor de învăţământ care urmează să transmită comunicatul de presă
al IBC privind învestirea Dvs. într-o funcţie de conducere ca însemn al recunoaşterii
valorii rezultatelor obţinute în procesul de reformare a învăţământului contemporan
actual, pentru care aţi primit distincţii internaţionale, între care şi nominalizarea pentru
o funcţie de conducere în cadrul IBC (Centrul Biografic Internaţional) al Universităţii
Cambridge din Londra. Cum apreciaţi această evoluţie?
(2). (La această întrebare, ca şi la următoarele, 3-8, despre categoriile de informaţii
solicitate, precum şi despre corespondenţa şi distincţiile acordate sau despre cele pentru
care am fost numai nominalizat de IBC–Marea Britanie şi ABI–SUA, dar şi despre „cea
mai importantă distincţie acordată recent în România”, din economie de spaţiu, datele
din răspunsuri fiind prezentate în interviurile de mai sus, acestea nu le mai repetăm, –
cf. textul integral al primului interviu, publicat de CCD–Ilfov, reprodus mai sus – n.a.).
(9). I.M.: Rezultatele valoroase obţinute în activitatea dvs., îndeosebi în domeniul în-
văţământului, căreia i-aţi dedicat eforturile atâta vreme, onorează publicaţia noastră, care
aşteaptă să împărtăşiţi cititorilor ei unele dintre aceste rezultate privind reformarea şcolii
contemporane. Vă felicităm şi vă urăm în continuare multă putere de muncă şi noi succese.
Ion Mihail
• 6. Adresant: Asociaţia ordodoxă „Frăţia”, pentru revista ortodoxă „Sfântul
Andrei”, Bucureşti, nr. 5–6, 2005.
CĂTRE redacţia revistei ortodoxe „Sfântul Andrei”,
sprijinită de Asociaţia ortodoxă „Frăţia” de la Biserica ortodoxă
„Sfântul Andrei”, Aleea Parva, nr. 1B, Bucureşti, ROMÂNIA
(1) (Din economie de spaţiu, această parte comună nu se reproduce, cf. Modelul).
(2). În semn de „apreciere a capacităţilor manageriale dovedite şi a rezultatelor
profesionale obţinute” de către prof. dr. Dumitru Copilu, în procesul de „reformare
a învăţământului contemporan”, şi de promovare a unui climat constructiv de pace
şi înţelegere între popoare – IBC (Centrul Biografic Internaţional) al Universităţii
londoneze Cambridge din Marea Britanie i-a acordat distincţii pentru merite în
domeniul educaţional şi cultural, între care cea mai importantă din 2005 este cea
de Deputy Director General (Director General Adjunct) pentru Europa din par-
tea României, aşa cum se menţionează în lista anexată. Această funcţie îi conferă
dreptul să organizeze reuniuni naţionale şi internaţionale, sub egida IBC, în dife-
rite domenii ale vieţii culturale, educaţionale, economice etc., cum ar fi – în cazul
DVS. – ecumenismul, domeniu nobil pentru care manifestaţi un interes deosebit şi
pentru care îi puteţi acorda tot sprijinul organizatoric, aşa cum Dv. aţi dovedit-o
deja sprijinindu-l în obţinerea funcţiei acordate de noi.
134

2. REPUBLICA MOLDOVA
LUCRĂRI DE REFERINŢĂ
1. DUMITRU COPILU – LA 7O ANI. Articol în „Făclia”, săptămânal pedagogic,
Chişinău, 18.04. 2001, p. 7:
• Conferenţiarul universitar, doctor Dumitru Copilu a predat cursuri studenţilor şi
masteranzilor de la universităţi din Bucureşti şi Oradea, Chişinău şi Bălţi, iar în prezent
predă cursuri la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Facultatea de perfecţi-
onare a managerilor şcolari din Chişinău. Cercetător ştiinţific principal, Dumitru Copilu
a activat 20 de ani în cercetarea ştiinţifică pedagogică din cadrul Institutului de Ştiinţe
ale Educaţiei (IŞE) din Bucureşti, iar în prezent este cercetător ştiinţific superior la Labo-
ratorul de Management educaţional din cadrul IŞE din Chişinău • În acest an, profesorul
universitar, cercetător aniversează: • 50 de ani de activitate publicistică (1951–2001, timp
în care a publicat aproape 200 de lucrări); în ultimul deceniu a publicat şi în Chişinău,
în Făclia, 6 articole, dar şi în Revista de pedagogie şi psihologie, Revista de istorie şi
ştiinţă literară, Limba română, Literatura şi arta, Moldova suverană, Administraţia
publică, de asemenea în culegerea Managementul educaţional preuniversitar (4 capitole)
şi volumul Formarea cadrelor didactice în învăţământul preuniversitar mondial • 25 de
ani de cercetare pedagogică (peste 40 de lucrări pe bază de contract, între care 5 cu IŞE,
Chişinău • 15 ani de activitate didactică universitară, între care ultimii ani în Republica
Moldova, unde a predar cursuri de formare iniţială (pentru studenţi, la Universitatea
de Stat „Alecu Russo” din Bălţi şi la Universitatea Tiraspol din Chişinău) şi cursuri de
formare continuă postuniversitară (pentru profesori, directori şi inspectori şcolari la
universităţile „Ion Creangă” şi Tehnică, la Institutul de Instruire Continuă şi Institutul
de Ştiinţe ale Educaţiei), de asemenea în sistemul de perfecţionare (cursuri organizate
de Direcţiile generale de învăţământ din Chişinău, Bălţi, Cimişlia, Hânceşti, Ialoveni,
Floreşti, adresate directorilor şi inspectorilor şcolari).
Colegii de catedră, foştii şi actualii cursanţi îi urează: La mulţi ani şi buni!
Nota redacţiei este însoţită de textul unui amplu studiu al autorului, „Program de
formare continuă a managerilor şcolari. Managementul (auto)formării personalităţii ma-
nagerului şcolar”, semnat: Dumitru Copilu, conf. univ., dr., UPS „Ion Creangă”, cercet.
şt. principal, IŞE, Chişinău (cf. Cap. III).
2. SALUTUL din partea română, adresat Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din
Chişinău, cu prilejul aniversării, în 2006, a datei jubiliare de 65 de ani de la înfiinţare,
am fost solicitat să-l prezint în faţa oficialităţilor, prezente la festivitatea solemnă care a
precedat Simpozionul Ştiinţific Internaţional, derulat în 2–3 noiembrie 2006 (text reţinut
de conducerea institutului în vederea publicării):
Universitatea Ecologică din Bucureşti, prin rectorul său, dl prof. univ. Mircea
Duţu şi dna conf. univ. Carmen Bulzan, director al Departamentului pentru pregăti-
rea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, unde predau studenţilor
cursul de „Management educaţional”, de asemenea dl Nică Lupu, director al Casei
Corpului Didactic a judeţului Ilfov, unde sunt autorul şi coordonatorul unui pro-
gram acreditat de formare continuă a managerilor şcolari, la care se alătură mulţi
dintre cursanţii mei, atât din sistemul de formare iniţială (în total peste 1 000
135

de studenţi şi masteranzi de la univesităţile de Stat din Bucureşti şi Oradea sau de
la universităţile particulare „Titu Maiorescu” şi Ecologică din Bucureşti, precum şi
de la universităţile de Stat „Ion Creangă”, Tehnică, Tiraspol cu sediul în Chişinău
şi „Alecu Russo” din Bălţi), cât şi cursanţi din sistemul de formare continuă (în
total peste 6 000 de cadre didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară)
din România (Bucureşti şi judeţele Bihor, Călăraşi, Cluj, Dâmboviţa, Galaţi, Sălaj,
Suceava etc.) şi din Republica Moldova (Chişinău, Bălţi, Cimişlia, Hânceşti, Ialoveni
şi Floreşti), unii dintre ei fiind acum aici de faţă, m-au însărcinat – direct sau indirect –
cu plăcuta misiune de a transmite Insitutului de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău
salutul lor acestui prestigios for ştiinţific şi didactic, care este Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei din Chişinău, cu prilejul evenimentului jubiliar, moment de bilanţ rodnic,
acumulat timp de peste o jumătate de secol în slujba şcolii din Republica Moldova,
de asemenea, urarea de succes şi în viitor în privinţa întăririi relaţiilor culturale,
ştiinţifice şi din domeniul educaţiei între reprezentanţii românilor de pretutindeni.
La activitatea din ultima perioadă a institutului, adică timp de peste un deceniu,
îmi exprim satisfacţia personală de a fi fost şi eu un participant activ, printr-o impli-
care directă, ca cercetător angajat cu contract, care atestă întreţinerea unor relaţii
de bună colaborare între ISE, Chişinău şi instituţiile de învăţământ şi cercetare din
România, cu care am colaborat şi pe care simbolic le reprezint aici.
Aş dori să remarc faptul că începutul activităţii mele în Republica Moldova se
datorează unei întâmplări legate tot de această instituţie. În anul 1992, directorul
de atunci al ISE, dl Nicolae Bucun, aflându-se împreună cu alţi colegi într-o dele-
gaţie la ISE din Bucureşti, unde eu lucram atunci, am primit plăcuta misiune de
a-i însoţi şi, într-o zi, i-am dus la masă, dar nu la un restaurant, ci la mine acasă. Pe
birou aveam textul unei comunicări prezentate cu puţin timp în urmă la o şedinţă
cu directorii de şcoli din Bucureşti, text pe care dl Bucun l-a luat cu intenţia de a-l
recomanada undeva acasă pentru publicare. Textul a apărut în acelaşi an în „Re-
vista de pedagogie şi psihologie” din Chişinău. La scurt timp după publicare, am
primit o invitaţie oficială, din partea Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Crean-
gă” (Laboratorul de dirijare a şcolii, condus de Antonin Ursu), să predau un curs
directorilor din învăţământul general şi tehnic profesional, iar conţinutul acestuia
să fie cel din articolul recent publicat, adică despre posibilităţile de formare a com-
petenţelor manageriale. În consecinţă, am predat acest prim curs unor directori,
cărora la finalul activităţii le-am organizat, prin Ministerul Educaţiei şi Institutul
de Stiinţe ale Educaţiei din Bucureşti, un schimb de experienţă, de neuitat, la colegii
din România. Unii dintre ei acum sunt doctori în pedagogie, iar unul dintre ei acum
lucrează chiar în această instituţie. La ISE din Chişinău, în urmă cu un deceniu, am
fost angajat cu 0,5 normă pe un post de cercetător ştiinţific superior la Laboratorul
de Management educaţional. Câteva dintre rapoartele mele de cercetare au fost
publicate în volumele institutului. Cu intermitenţe am predat şi ocazional mai pre-
dau în cadrul institutului cursuri de formare continuă pentru cadrele didactice cu
funcţii de predare şi de conducere şcolară. Menţionez faptul că în felul acesta s-au
acumulat un număr de ani valabili ca vechime, recunoscută de guvernele României
şi Republicii Moldova, pe baza unei „Convenţii privind colaborarea în domeniul
prevederilor sociale”, de interes general, care, nefiind abrogată, este valabilă şi azi.
136

O altă remarcă: pentru activitatea didactică şi de cercetare menţionată, des-
făşurată de mine în ultimul deceniu, în sistemul de formare iniţială şi continuă din
România şi Republica Moldova, Centrul Biografic Internaţional al Universităţii
Cambridge din Londra, ca o recunoaştere a „contribuţiei la reformarea învăţămân-
tului contemporan”, pe exemplul rezultatelor obţinute în România şi în Republica
Moldova (cursuri şi publicaţii inclusiv în limbi de circulaţie internaţională) mi-a
oferit distincţii de merit, între care cea mai importantă, din 2005, este cea de Deputy
Director General (Director General Adjunct) pentru Europa din partea României,
funcţie în care am fost învestit la Congresul Internaţional de Ştiinţe, Arte şi Comuni-
caţii din Hawaii, SUA. Primirea însemnelor acestei funcţii a fost însoţită de solicitarea
ca eu să indic câteva organizaţii cu profil educaţional, naţionale şi internaţionale,
mai importante, cu care am colaborat şi cu care colaborez în continuare, cărora să
le fie trimise comunicate de presă privind acest eveniment. Din Republica Moldova,
eu am nominalizat Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, publicaţia de
profil „Univers pedagogic”, evident şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău,
căruia am plăcerea să-i înmânez acest comunicat de presă, acum şi aici...
Doresc să îmi exprim mulţumirea deosebită pe care eu am avut-o pe parcursul
activităţii mele în Republica Moldova, în mod deosebit în cadrul IŞE, pentru climatul
de lucru favorabil întâlnit aici, pentru receptivitate, interes şi satisfacţie reciprocă.
În încheiere, în numele meu şi al instituţiilor pe care le reprezint, urez IŞE
succese în continuare şi tradiţionalul: „La mulţi ani şi la mai mare!”
3. PREDAREA PE BAZĂ DE OBIECTIVE CURRICULARE DE FORMARE.
MANUAL PENTRU PROFESORI. Recenzie publicată în Făclia, Chişinău, 26 octom-
brie 2003, despre volumul cu acelaşi titlu apărut la Editura Didactică şi Pedagogică din
Bucureşti, în decembrie 2002, prezentat şi recomandat cadrelor didactice din Republica
Moldova, ca un eveniment editorial, sub forma unui ghid de iniţiere în metodologia şi
didactica predării–învăţării–evaluării, conform cu noua paradigmă pedagogică a învă-
ţământului formativ, axat pe modele şi soluţii, general valabile, deci adaptabile şi în
activitatea de predare a tuturor disciplinelor de cultură generală şi tehnologică de bază,
oriunde s-ar preda acestea.
4. Articol publicat de redacţia Făclia, săptămânal de informaţie, opinie şi cultură
pedagogică, Chişinău, 1 ianuarie 2005, p. 5.
Dumitru Copilu – Om al anului 2004
American Biographical Institut, prin decretul din 12 octombrie 2004, a decernat
conferenţiarului universitar doctor Dumitru Copilu titlul prestigios şi diploma de OM
AL ANULUI 2004, după o monitorizare timp de peste 15 ani de activitate depusă
în România şi Republica Moldova, în domeniile învăţământului, ştiinţei şi culturii
naţionale şi universale. Acelaşi Institut Biografic American de prestigiu internaţional
recomandă includerea sa în publicaţia enciclopedică „Who’s Who International”, la
care este invitat să participe în calitate de consilier editorial. De asemenea, solicită să
răspundă la un chestionar special, prin care să ofere date suplimentare despre viaţa şi
activitatea sa, acestea constituind ulterior o sursă suplimentară de informare pentru
elaborarea unui capitol din Dicţionar Enciclopedic „Marile inteligenţe ale secolului
21”. Ulterior, la 19 noiembrie 2004, Centrul Biografic Internaţional Cambridge din
137

Londra, prin editorul-şef, Jon Gilford, îi solicită date despre viaţa şi activitatea de
specialitate în vederea includerii sale în Dicţionarul Enciclopedic intitulat „2000 de
intelectuali remarcabili ai secolului 21”, care va fi publicat în 2005–2006.
În documentul semnat de către preşedintele ABI, J. M. Evans, expediat auto-
rului pe adresa filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române, se menţionează: „Am
plăcerea să vă anunţ nominalizarea Dvs. de către Governing Board of the American
Biographical Institute pentru titlul prestigios de OM AL ANULUI 2004. Consiliul de
Cercetare Internaţională al Institutului a luat hotărârea de a vă nominaliza pe baza
realizărilor generale şi a contribuţiilor Dvs. aduse societăţii. Este dorinţa noastră de
a stimula în felul acesta realizările colegilor noştri americani şi pe cele ale celor din
alte ţări ale căror acţiuni sunt importante pentru omenire. Consiliul IBA cercetează
permanent realizările oamenilor din toată lumea şi majoritatea celor recunoscute
sunt valorificate în publicaţia Who’s Who International a Institutului. Ocazional,
consiliul descoperă persoane care merită asemenea onoruri ca OM AL ANULUI.
Sarcina de a alege un asemenea grup din toată lumea este ceva copleşitor. Institutul
este ajutat în cercetarea lui prin recomandările personale primite de la ABI Re-
search Board of Advisors, un grup de specialişti format din 10 000 de membri din
vreo 75 de ţări (...). Veţi fi elogiat pentru nominalizarea Dvs. (...) Profesor Dumitru
Copilu, documentul emis confirmă decernarea pe care am ales-o pentru a sărbători
evenimentul (...). Vă urez succes în continuare şi aşteptăm cu nerăbdare veşti” (...).
Acelaşi American Biographical Institut, sub semnătura preşedintelui, J. M.
Evans, pe data de 5 noiembrie 2004, a comunicat conf.univ.dr. Dumitru Copilu ur-
mătoarele: „Aţi fost ales pentru deosebita onoare ce este fără precedent în evidenţele
istorice ale acestui secol. Domeniul de referinţă a fost, de câtva timp, binecuvântat cu
câteva cărţi ce conţin informaţii pertinente asupra oamenilor importanţi din toată
lumea. Dintre acestea fac parte şi „Marile inteligenţe ale secolului 21”. Publicaţia
pentru care aţi fost desemnat este deja destinată să fie una dintre cele mai populare
şi mai căutate cărţi din cele mai mari colecţii de biblioteci din lume ale unor minţi
influente şi creative, biblioteci care adăpostesc colecţii aparţinând unor remarcabili
scriitori, oameni de ştiinţă, filozofi, artişti, oameni de afaceri şi lideri de colective,
guverne şi organizaţii. Intenţia acestei cărţi este de a-şi plasa atenţia asupra a nu
mai puţin de 1000 de persoane care trăiesc astăzi în lume şi care, ca şi Dvs., au de-
monstrat capacitatea de a fi mari lideri, gânditori, intelectuali, inventatori. Marile
inteligenţe ale secolului 21 se va dedica evidenţierii realizărilor şi ideilor Dvs., ca şi
competenţei de a obţine o distincţie în domeniul specialităţilor Dvs., prin intelectul
Dvs. inegalabil. Instituţiile de învăţământ superior vor putea să folosească această
carte pentru a recunoaşte preponderenţa contribuţiilor Dvs. şi dăruirea faţă de
progresul societăţii, pe scară mondială, şi felul în care gândirea Dvs. acţionează
pentru a influenţa şi a deschide calea pentru multe persoane. Individualismul este
specializat, măreţia este universală... Materialele noastre de referinţă s-au străduit
şi se vor strădui să fie importante surse de informaţie pentru alţii ca Dvs., dar şi
pentru biblioteci, şcoli, cercetători (...) Ca să onorăm această autentică realizare,
am selectat diferite aspecte reper privind includerea şi recunoaşterea, pentru a
sublinia onoarea pentru care aţi fost desemnat (...). Vă felicit pentru desemnarea
Dvs. în această monumentală lucrare de referinţă care nu a mai cunoscut niciodată
138

o similitudine (...). Puteţi să recomandaţi pe colegii sau contemporanii Dvs. pentru
a fi luaţi în considerare într-un viitor volum”.
Realizările pentru care Dumitru Copilu a fost nominalizat ca OM AL ANU-
LUI 2004, de asemenea pentru a fi inclus în volumul MARILE INTELIGENŢE
ALE SECOLULUI 21, ne îndreptăţesc să subliniem că ele au fost prezentate şi în
paginile revistei Făclia din Chişinău, ca şi în alte publicaţii din Republica Moldova
(Revista de pedagogie şi psihologie, Revista de lingvistică şi ştiinţă literară a Acade-
miei de Ştiinţe a Moldovei, Moldova suverană, Administraţia publică, Limba română,
Literatura şi arta etc.), precum şi în numeroase volume colective, editate de IŞE,
UPS „Ion Creangă”, Editura Arc etc. Dintre lucrările elaborate în cei peste 50 de
ani de activitate publicistică, aproape 30 de ani de cercetare ştiinţifică şi 20 de ani
de activitate didactică universitară, realizările Domniei sale au fost concretizate în
peste 200 de comunicări ştiinţifice, susţinute la reuniuni naţionale şi internaţionale,
în peste 200 de articole şi studii, difuzate în mai multe limbi, apărute în peste 60 de
publicaţii periodice şi în peste 40 de volume colective, iar 16 – în ediţii separate, de
asemenea trei manuale şcolare în uz, datele fiind reflectate şi în volumele „Copilu
Dumitru. Biobibliografie”, ed. II, 2001, şi „Dicţionarul Pedagogilor Români”, 2002.
Dintre lucrările publicate au fost remarcate unele din domeniul educaţiei: Formarea
cadrelor didactice în învăţământul preuniversitar mondial, 1995; Predarea pe bază de
obiective curriculare de formare. Noua paradigmă a începutului de mileniu III, 2002,
şi cursurile publicate de Management educaţional, 2002–2005. În domeniul literatu-
rii: Relaţii interliterare europene, 1998–2004, studii şi cursuri despre Dimensiunea
universală a creaţiei eminesciene. Dominanta activităţii didactice din ultimul deceniu
a fost abilitarea curriculară şi managerială a studenţilor şi cadrelor didactice cu
funcţii de predare şi de conducere în învăţământul preuniversitar, din sistemul de
formare iniţială (peste 1000 de studenţi) şi formare continuă (peste 3000 de profesori
şi învăţători şi peste 3000 de directori şi inspectori şcolari) din România şi din Re-
publica Moldova. În paralel, o caracteristică a omului social a constat în implicarea
sa permanentă în rezolvarea problemelor culturale şi sociale ale comunităţii. („F”)
5. Adresant: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău
CĂTRE conducerea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei,
Chişinău, Republica Moldova
(1 şi 2). Vă înştiinţăm că la propunerea comunicată nouă de către dr. Dumitru
Copilu, conferenţiar universitar la Universitatea Ecologică din Bucureşti şi la Uni-
versitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, iar anterior cercetător
ştiinţific superior la instituţia Dv., Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a fost nominalizat
pentru a primi prezentul comunicat de presă, destinat în principal organizaţiilor
educaţionale şi mass-media, naţionale şi internaţionale mai importante, cu care
Domnia sa a colaborat şi continuă să colaboreze.
Contribuţiile colaboratorului Dv. la reformarea învăţământului din România şi
din Republica Moldova, în principal prin activităţile didactice şi de cercetare ştiinţifică
139

susţinute în ultimul deceniu, concretizate mai ales în cursurile de management educaţio-
nal, predate în sistemul de formare iniţială şi continuă, inclusiv în cadrul IŞE, Chişinău,
precum şi prin numeroasele sale publicaţii (studii, manuale alternative pentru elevi şi
un manual pentru profesori), reprezintă o contribuţie la reformarea învăţământului
actual din cele două ţări.
(3). (Din economie de spaţiu, această parte comună nu se reproduce, cf. Modelul).
6. Adresant: Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău
CĂTRE Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău,
Facultatea de pregătire a managerilor şcolari
(2). Contribuţiile angajatului Dv. la reformarea învăţământului din România
şi din Republica Moldova, în principal prin activităţile didactice susţinute din 1993
şi până în prezent, concretizate mai ales în cursul de Management educaţional,
predat în sistemul de formare iniţială şi continuă din Republica Moldova, inclusiv
din Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, de asemenea în
studiile în mai multe limbi, temele de cercetare ştiinţifică, manualele alternative
pentru elevi şi manualul de autoinstruire pentru profesori, reprezintă şi o contribuţie
la reformarea învăţământului contemporan.
7. Adresant: Univers pedagogic, revistă a Ministerului Educaţiei şi Tineretului al
Republicii Moldova
IBC – 20 octombrie 2005
CĂTRE „Univers pedagogic”, publicaţie ştiinţifico-metodică, Chişinău,
(1). (Din economie de spaţiu, această parte comună nu se reproduce, cf. Modelul)
(2). Contribuţiile colaboratorului Dvs. la reformarea şi dezvoltarea învăţă-
mântului din România şi din Republica Moldova, în principal prin activităţile
didactice susţinute de Domnia sa timp de peste un deceniu, concretizate mai ales în
cursurile de Management educaţional predate la peste 1000 de cursanţi din sistemul
de formare iniţială (studenţi şi masteranzi) de la Universitatea Bucureşti, Univer-
sitatea Independentă „Titu Maiorescu” din Bucureşti, Universitatea din Oradea,
Universitatea „Ion Creangă”, Universitatea Tiraspol şi Universitatea Tehnică din
Chişinău, Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi etc., iar în ultimii ani de la Uni-
versitatea Ecologică din Bucureşti, precum şi la peste 6000 de cadre didactice cu
funcţii de predare şi mai ales de conducere şcolară din sistemul de formare conti-
nuă postuniversitară din România (Bucureşti, Bihor, Călăraşi, Dâmboviţa, Galaţi,
Ilfov, Suceava etc.) şi din Republica Moldova (Chişinău, Bălţi, Cimişlia, Hânceşti,
Ialoveni, Floreşti de Soroca etc.), de asemenea prin studiile publicate, inclusiv în
Republica Moldova, precum şi prin manualele alternative pentru elevi şi un manual
de autoinstruire pentru profesori, cunoscute şi utilizate şi în şcolile din ţara Dvs.,
apreciem că reprezintă un aport la dezvoltarea învăţământului contemporan actual.
140

4. INTERVIU
Din comunicatul de presă s-a reţinut doar partea de introducere a interviului, publicat
în „Univers pedagogic”, Chişinău, nr. 2, 2006, p. 14–19, cu titlul:
Dăruire şi recunoaştere
Domnului Dumitru Copilu, conferenţiar universitar la Universitatea Ecologică
din Bucureşti, la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău,
colaborator la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău, în semn de „apre-
ciere a capacităţilor manageriale dovedite şi a rezultatelor profesionale” obţinute,
îndeosebi în ultimul deceniu, în „reformarea învăţământului contemporan”, prin
contribuţiile aduse sub forma unor publicaţii ştiinţifice şi didactice şi cursuri de
formare iniţială şi continuă în România şi Republica Moldova, IBC i-a acordat
mai multe distincţii, printre care, în anul 2005, a fost învestit în funcţia de Deputy
Director General (Director General Adjunct) pentru Europa din partea României,
iar în 2006 a fost nominalizat ca director general onorific al IBC. Dumitru Copilu
ne-a prezentat în facsimil câteva diplome doveditoare, iar la solicitarea noastră,
Domnia sa a binevoit să răspundă la interviul de mai jos.
– Dle profesor, aţi fost învestit într-o funcţie de conducere ca însemn al recunoaşterii
valorii rezultatelor obţinute de Dv. în procesul de reformare a învăţământului contemporan
actual, pentru care aţi primit distincţii internaţionale, printre care şi aceste funcţii de
conducere în cadrul IBC (Centrul Biografic Internaţional) al Universităţii Cambridge
din Londra. Cum apreciaţi această promovare pe scara valorilor?
D.C.: Mai multe evenimente au condus la numirea mea în aceste funcţii de conducere
a IBC din Marea Britanie, pe care nu le-am refuzat, deoarece existau nişte avantaje, de
pildă, posibilitatea de a participa în anul 2005 la Congresul Internaţional de Ştiinţe, Arte
şi Comunicaţii din Hawaii, SUA, unde am fost învestit public în această funcţie şi mi
s-a solicitat susţinerea unei alocuţiuni în profil educaţional, de asemenea organizarea în
viitor, sub egida IBC, în România, reuniuni naţionale şi internaţionale pe teme de larg
interes (ştiinţă, cultură, artă, economie, educaţie, afaceri, ecumenism, medicină etc.). De
altfel, realizările obţinute de mine, mai ales în ultimul deceniu, cu deosebire în România
şi Republica Moldova, în special în domeniile educaţie şi ştiinţă literară, realizări moni-
torizate de un Consiliu al Consultanţilor pentru Europa, realizări recunoscute, dar pe care
am fost solicitat să le actualizez şi să le motivez în răspunsurile mele la un chestionar
primit încă în luna noiembrie 2004, au condus la nominalizarea mea pentru seria cunos-
cutei enciclopedii „Who’s Who International”, în vederea includerii în volumul 2000 de
intelectuali remarcabili ai secolului 21, planificată pentru publicare în 2006 (a apărut în
2007 – n.a.) şi al cărui ultim şpalt de o pagină şi jumătate l-am revăzut la 17 aprilie a.c.
– Ca reprezentant al unei experienţe naţionale, ce categorii de informaţii v-au fost
solicitate?
D.C.: Probabil, cele mai obişnuite, dar de interes general: date personale asociate cu
cele despre studii, titluri, funcţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, publicaţii, asociaţii
naţionale şi internaţionale la care activez; dintre aceste date menţionez două, aşa cum au
fost redactate în şpalt: 1 – Profesor asociat la universităţile din România (Universitatea
din Bucureşti şi Universitatea din Oradea, Universitatea Independentă „Titu Maiorescu”
şi Universitatea Ecologică din Bucureşti) şi din Republica Moldova (Universitatea Peda-
gogică de Stat „Ion Creangă” şi Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău,
141

precum şi Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi), unde am predat, timp de un deceniu,
cursuri de Management educaţional la peste 1000 de studenţi, peste 6000 de cadre di-
dactice ş. a.; 2 – Publicaţii: peste 100 de comunicări la reuniuni ştiinţifice naţionale şi
internaţionale, peste 200 de studii şi articole în 9 limbi, publicate în peste 60 de periodice
şi în peste 49 de volume colective şi câteva personale, trei manuale alternative pentru
elevi şi un manual de autoinstruire pentru profesori, de asemenea peste 50 de contracte
de cercetare ştiinţifică realizate, în cadrul unor instituţii cu profil pedagogic din Bucureşti,
Cluj-Napoca şi Chişinău. Din lista de lucrări reţinute în textul enciclopediei menţionez
aici ultimele volume din următoarele domenii:
 Educaţie: Pregătirea cadrelor didactice în învăţământul preuniversitar mondial.
Chişinău, 1995, iar la Bucureşti – Predarea pe bază de obiective curriculare de formare,
manual de autoinstruire pentru profesori, 2002; Management educaţional, curs, 2003,
2005; Program de formare continuă. Manageri şcolari. Un model operaţional, 2006.
 Ştiinţă literară: studiile monografice Valoarea universală a creaţiei poetului
naţional al României, Mihai Eminescu, Chişinău, curs ţinut în 2005, precedat de
numeroase eseuri despre poet, de asemenea Dimensiunea universală a scriitorului
ascet, filozof al spiritualităţii creştine ortodoxe, Sf. Ignatie Breanceaninov, 2005.
După includerea mea în volumul amintit, 2000 de intelectuali remarcabili ai secolului
21, destinat tuturor celor interesaţi, în special „instituţiilor de cercetare, universităţilor
şi bibliotecilor din lumea întreagă”, printre care „obligatoriu, Biblioteca Britanică din
Londra şi Biblioteca Congresului din Washington”, în luna decembrie 2004 am primit
invitaţia de a fi „membru pe viaţă al asociaţiei de profesionişti şi academicieni de pe
tot globul – Asociaţia Biografică Internaţională a International Biographical Center
de pe lângă Cambridge University din Londra, pentru a contribui la reputaţia IBC. În
continuare a urmat o intensă corespondenţă şi, în final, s-a emis un comunicat de presă
în care se preciza: „Pe baza dosarului Dvs. biografic sunteţi iminent calificat să primiţi
funcţia de Deputy Director General (Director General Adjunct) al IBC, iar în 26 iulie
2006, nominalizarea pentru Director General Onorific”.
– Despre ce corespondenţă vorbiţi?
D.C.: În această perioadă (prin scrisori în limba engleză, semnate de directorul
general Nicholas S. Law, n.a.), mi s-au comunicat şi alte nominalizări pentru diplome,
placate şi medalii: a – includerea mea în lista celor 700 de educatori de frunte ai anilor
2005, respectiv, 2006, ca „profesionist eminent în domeniul învăţământului, anterior
recunoscut de noi pentru importanta dumneavoastră contribuţie”, care „zilnic determină
schimbări” şi „produce influenţă la nivel local, naţional şi internaţional” (17 decembrie
2004); b – Diploma de Notorietate, din respect pentru numirea Dvs. în funcţia de DDG
(Deputy Director General) al IBC (24 februarie 2005) şi tot ca însemn al acestei funcţii,
distincţia Medalia de argint (8 mai 2005): c – nominalizarea Distincţie pentru realizări
profesionale de interes pentru secolul 21 (24 februarie 2005); d – bursa-premiu pentru
„unul dintre cei mai valoroşi biografi ai IBC promovaţi în Portofoliul elitelor IBC, pentru
care editorii IBC pregătesc cartea Dvs. biografică”, de aproximativ 16 pagini ilustrate,
ca „testament pentru biografia Dvs.” şi ca „sinopsis al vieţii” (2 martie 2005); e – nomi-
nalizarea „laureat, demn de a fi inclus în voluminoasa carte Ghid de excelenţă – Cartea
Albă Cambridge – 2005 (18 martie 2005); f – distincţia Cel mai prestigios intelectual,
ca urmare a poziţiei Dvs., recunoscute de IBC în 2005 (15 aprilie 2005); g – „invitaţia
142

personală” a directorului general de a fi nominalizat pentru „renumitul Ordin Internaţi-
onal de Merit prin care se recunoaşte poziţia Dvs. în societate şi realizările remarcabile
obţinute” (24 aprilie 2005 şi 6 octombrie 2006); h – Premiu pentru realizările obţinute
de-a lungul vieţii, al Congresului Mondial de Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii, sub egida
„Who’s Who”, „pentru serviciile semnificative aduse în domeniul educaţiei” (6 mai 2005);
i – invitaţia de a accepta să fiu inclus în Dicţionarul Enciclopedic Oameni de seamă ai
secolului 21, ediţie color, ilustrată, „pentru realizările şi experienţa neîntreruptă”, care
justifică „un nou model de excelenţă” (13 mai 2005); j – solicitarea de a accepta să fiu
inclus în „Cartea biografică a anului 2006”, cu titlul 100 de realizări într-o viaţă de om,
spaţiu rezervat doar pentru o sută de personalităţi, pentru a marca „contribuţia deosebită
în propriul domeniu de activitate şi, mai mult, în societatea în care trăiţi” (27 mai 2005),
cu precizarea ulterioară că aici sunt selectate „personalităţile care au atins apogeul” în
domeniul propriu de activitate (10 iunie 2005); k – Ordinul Comunităţii Internaţionale –
PRO BONO PUBLICO, de asemenea un nou şi cel mai promiţător titlu de referinţă,
Profesionistul de importanţă internaţională al anului 2005, cu specificarea ca eu să
indic unul dintre cele două domenii profesionale practicate – Educaţie sau Ştiinţă literară –
pentru care să fiu inclus în seria amintită mai sus a volumelor enciclopedice „Who’s
Who” pentru anul 2005 (23 mai 2005) etc. (nici la aceste nominalizări nu am expediat
răspunsuri afirmative, cf. motivare la interviurile anterioare, n.n.)
– Printre distincţiile Dvs. figurează şi unele acordate în SUA. Care sunt motivele?
D.C.: În luna ianuarie 2005 am primit din partea ABI (IBA – Institutul Biografic
American cu sediul în Carolina de Nord, SUA) solicitarea de a completa un chestionar,
în baza căruia să fie elaborat un eseu biografic despre viaţa şi activitatea mea.
– Chestionarul includea itemii axaţi pe probleme de interes sau viziune?
D.C.: Se insista pe obligativitatea de a oferi un suport-argument pentru fiecare dintre
itemii care vizau: informaţii despre persoana mea şi despre familie, despre mediul în care
m-am format, studii, diplome, grade şi titluri ştiinţifice şi didactice, dezvoltarea compe-
tenţelor, experienţe deosebite, succese şi competenţă în carieră, apartenenţa la asociaţii
profesionale, distincţii, interese personale de succes, „care să reflecte nu numai realizările
Dvs. de o viaţă, ci şi inteligenţa care le-a creat”, cu scopul ca rezultatele prelucrate să
fie sintetizate în volumul Marile inteligenţe ale secolului 21, care va fi editat în 2005
(a apărut şi l-am primit în ediţia II, 2006, deşi pe copertă figurează anul 2007 – n.a.).
– Dar celelalte facsimile ce reprezintă?
D.C.: În luna decembrie 2004 am fost desemnat, de acelaţi ABI, Om al anului 2004.
Ulterior, probabil ca urmare a cunoaşterii datelor rezultate din răspunsurile mele la un
amplu chestionar, care se reproduce mai jos, la cap. Ecouri, SUA, am fost doar nominalizat
şi pentru alte distincţii: a – membru al Consiliului de conducere al ABI, cu funcţia de
consilier adjunct (ianuarie 2005); b – propunerea de a accepta să fiu membru al Consi-
liului pentru cercetare al grupului de consultanţi care elaborează şi publică volumele
ABI (4 februarie 2005); c – invitaţia să accept propunerea de a fi prezentat în volumul
intitulat „Geniul secolului 21”, cu precizarea că, potrivit concepţiei acceptate de ABI,
„Geniul nu este perfecţiune, ci originalitate şi deschidere de noi frontiere”, în domeniul
practicat, concept aplicat la cele 500 de persoane selectate de ABI şi „recunoscute prin
motivaţie, progres, conştiinciozitate” (18 martie 2005); d – nominalizarea pentru titlul
Distincţia profesională de excelenţă, ţinând seama de autoritatea dovedită în activitatea
143

didactică şi de cercetare ştiinţifică (20 aprilie 2005); e – nominalizarea pentru Diplomă
Internaţională pentru realizările de o viaţă (22 aprilie 2005); f – nominalizare pentru
Ordinul ambasadorilor internaţionali ai SUA, asociaţie ce „onorează pe cei care în timpul
vieţii s-au remarcat în cadrul ocupaţiei profesionale, umanitare şi sociale”, recomandaţi
ca „reprezentanţi pe plan mondial ai ABI” (23 aprilie 2005 şi 29 septembrie 2006); g
– nominalizarea de către Convenţia Culturală a Statelor Unite ale Americii – afiliată la
ABI – pentru distincţia Premiul Internaţional pentru Pace, comunicat şi ONU, „o pace
constructivă, asigurată prin contribuţii remarcabile la dezvoltarea relaţiilor interpersonale
şi comunitare, profesionale şi familiale, din cadrul unor organizaţii şi ţări, cu implicaţii
asupra relaţiilor internaţionale” (19 iunie 2005) etc. (nici la aceste sau la alte nominalizări,
primite până în anul tipăririi cărţii, nu am oferit răspunsuri, din aceleaşi motive,- explicaţii
cf. în primul interviu din „Univers Didactic Ilfovean” şi următoarele).
– Oferiţi-ne unele detalii despre o activitate a Dvs. mai puţin ştiută de noi.
D.C.: Pentru mine, cea mai importantă distincţie consider că a fost una acordată mie
recent în România, am în vedere funcţia de director al unui program de perfecţionare
profesională, elaborat de mine, de altfel editat în 2006, intitulat Formarea continuă.
Manageri şcolari. Un program operaţional, acreditat de CNFP (Centrul Naţional de
Formare a Personalului didactic din învăţământul preuniversitar, Bucureşti) unde sunt
şi titular la câteva discipline, responsabilitate pe care o apreciez ca pe o recunoaştere
„acasă” a conţinutului şi stilului meu personalizat de activitate didactică universitară
interactivă-formativă, activitate desfăşurată predominant în sistemul de formare continuă
a cadrelor didactice cu funcţii de conducere, îndrumare şi control.
– Activitatea Dvs. valoroasă, îndeosebi cea din învăţământ, căreia i-aţi acordat
multă atenţie, onorează publicaţia noastră, care aşteaptă să împărtăşiţi cititorilor ei
unele rezultate privind reformarea şcolii contemporane, poate chiar textul comunicării
„Formarea competenţelor şcolare în contextul asigurării calităţii în educaţie”, pe care
aţi fost solicitat să o prezentaţi în plenul Simpozionului Ştiinţific Internaţional, organizat
la începutul lunii noiembrie 2006, cu ocazia jubileului Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei
din Chişinău. Vă felicităm pentru realizările anterioare, care vă onorează în acest an
aniversar şi pentru Dv., cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 75 ani, şi vă urăm în
continuare putere de muncă şi noi împliniri.
NOTĂ. În textul publicat am operat unele modificări de redactare: eminent – iminent,
conclus – condus sau de traducere: autoritate – notorietate, performanţă – excelenţă, o
viaţă – de-a lungul vieţii etc.
3. SUA
American Biographical Institute, North Carolina
„Man of year 2004”, „Great Minds of 21’st Century”
A. CORESPONDENŢĂ
(în limba engleză, semnată de directorul general J. M. Evans)
 OM AL ANULUI 2004
• 1. Scrisoare de nominalizare, 27 august 2004
Profesor Copilu M. Dumitru
Str. M. Kogălniceanu nr. 8, Cluj-Napoca, România
144

Stimate profesor Dumitru,
Am plăcerea să vă anunţ nominalizarea Dv. de către Consiliul de conducere al ABI
(American Biographical Institute), la recomandarea Comitetul de conducere al editorilor
ABI, pentru a vă conferi distincţia OM AL ANULUI 2004. Consiliul de conducere al
Departamentului de Relaţii Internaţionale pentru Cercetare al Institutului nostru a propus
nominalizarea Dv., având în vedere realizările Dv. generale şi contribuţiile Dv. în folosul
societăţii. Este dorinţa noastră de a face cunoscute realizările colegilor noştri americani
şi din alte ţări ale căror acţiuni sunt importante pentru omenire.
Consiliul de conducere IBA cercetează continuu realizările oamenilor din întreaga
lume şi majoritatea acestor realizări sunt recunoscute în publicaţiile „Who’s Who Inter-
national”, care se publică sub egida Institutului nostru. Ocazional, Consiliul descoperă
alte personalităţi reprezentative care merită asemenea onoruri, cum este cea de OM AL
ANULUI. Sarcina de a identifica şi prezenta un asemenea grup de personalităţi din toată
lumea este copleşitoare. Institutul este spijinit în cercetarea pe care o întreprinde prin
recomandarea personalităţilor de către Consiliul de cercetare şi recomandare al ABI, la
propunerea unui grup de specialişti format din 10 000 de membri din vreo 75 de ţări.
Noi primim de asemenea propuneri de nominalizare pentru înalte distincţii de la condu-
cători din lumea afacerilor, de la cadre didactice universitare, de la funcţionari ai unor
organizaţii, funcţionari guvernamentali şi reprezentanţi ai mass-media din toată lumea.
Veţi fi elogiat pentru nominalizarea Dv.
Profesor Dumitru, documentul care motivează nominalizarea descrie procedura de
decernare pe care am ales-o pentru a celebra acest eveniment şi precizează condiţia ca
răspunsul solicitat privind acordul Dv. să ne fie expediat până la 17 octombrie 2004.
Vă urez sucese în continuare şi aşteptăm cu nerăbdare veşti de la Dv. în privinţa
nominalizării Dv. pentru OM AL ANULUI 2004.
Cu stimă, J. M. Evans, preşedinte
NOTĂ. Numele şi adresa la care a fost expediată această primă corespondenţă nu
sunt cele actuale, ele fiind valabile numai pentru anii 1980–1990, când lucram şi locuiam
în Cluj-Napoca, după care mi-am schimbat numele (cel purtat temporal, atunci, Co-
pil-Muntean Dumitru, a devenit cel avut înainte pe cartea de identitate, Copil Dumitru),
în consecinţă domiciliul real a fost stabilit la adresa actuală din Bucureşti. Posibil ca
iniţiativa cercurilor academice sau universitare clujene, de a mă fi propus pentru nomi-
nalizarea de a primi distincţia de OM AL ANULUI, să fi fost luată în urmă cu mai bine
de un deceniu, într-o perioadă a activităţii mele deosebit de fructuoasă (cf. CV), perioadă
de un deceniu în care activitatea celui nominalizat a fost monitorizată de ABI. Dovadă
că, în urma acceptului meu, corespondenţa ulterioară am primit-o pe numele adoptat ac-
tual, Copilu Dumitru, şi la adresa stabilă din Bucureşti, în care preşedintele J. M. Evans
îmi solicita date în plus, faţă de cele cunoscute de ABI. Eram solicitat să insist mai ales
pe detalii, în răspunsurile la întrebările unui chestionar (care va fi reprodus mai jos), în
vederea motivării susţinerii recomandării de a fi inclus într-un Dicţionar Enciclopedic,
care apare sub egida Enciclopediei Who’s Who International şi a editării, în perspectivă,
a unei biografii personale de 16 pagini, „Compendium Biografic”, text însoţit de o bogată
şi semnificativă iconografie. Încă o precizare: semnificaţia „Biographic” din IBC, ABI
şi Asociaţia Biografică Internaţională vizează preocuparea acestor instituţii pentru ceea
ce în limba română curentă s-a încetăţenit a fi viaţa şi activitatea „oamenilor de seamă”.
145

• 2. Motivarea nominalizării de acordare a distincţiei „Om al anului 2004” în co-
respondenţa ulterioară (pe care o reproducem, parţial):
(...) „În fiecare an, American Biographical Institute a onorat oamenii care au adus
remarcabile contribuţii societăţii. Anul acesta, suntem mândri să vă nominalizăm pentru
această deosebită onoare: OM AL ANULUI 2004 (...).
În 1990, American Biographical Institute a câştigat un nou teren prin crearea distinc-
ţiei Om al anului, care a devenit o distincţie anuală pentru recunoaşterea contribuţiilor
individuale aduse societăţii. Distincţia a onorat sărbătorirea oamenilor deosebiţi care aduc
o schimbare pozitivă şi care şi-au asumat riscul de a obţine succese personale, motiv
pentru care au fost recomandaţi atenţiei generale, implicit a celor din societatea civilă.
Institutul este o bază autoritară pentru recunoaşterea realizărilor şi contribuţiilor
remarcabile faţă de comunităţi, datorită publicaţiilor sale care prezintă biografiile oa-
menilor remarcabili. Peste 120 de volume separate au fost publicate începând din 1967
şi sunt găzduite de cele mai renumite biblioteci din întreaga lume.
Institutul recunoaşte faptul că strălucirea, activismul şi realizările oamenilor nu
cunosc graniţe. Noi îi sărbătorim pe fermieri, pe activiştii naţionali şi internaţionali,
pe liderii politici, pe oamenii de ştiinţă şi savanţi, scriitori, artişti, animatori, atleţi şi
directori de firme.
Dv. aţi lucrat din greu pentru a primi o asemenea nominalizare. Distincţia Om al
anului 2004 este o reflectare a dedicării pentru perfecţiune în profesiunea Dv. Foarte
puţini pot să aspire la titlul de Om al anului şi speranţa noastră este că Dv. veţi fi unul
dintre aceştia. Veţi intra în rândurile oamenilor care au primit una dintre cele mai înalte
distincţiii de prestigiu şi de reprezentare.
Felicitări, director general ss
• 3. Scrisoare de susţinere a acordului nostru de a fi inclus în Dicţionarul Enciclo-
pedic Great Minds of 21’st Century, editat de ABI, sub egida „Who’s Who International”,
expediată de ABI la data de 5 noiembrie 2004”.
• ABI – American Biographical Institute, Inc (...)
(...) Dle Copilu,
Aţi fost ales pentru deosebita onoare ce este fără precedent în evidenţele istorice ale
acestui secol. Domeniul de referinţă a fost, de câtva timp, binecuvântat cu nenumărate
cărţi ce conţin informaţii pertinente asupra oamenilor importanţi din toată lumea... Lu-
crările de referinţă biografică au fost dedicate acţiunilor, faptelor, realizărilor în carieră
şi devotamentului persoanelor importante. Deşi important şi într-adevăr necesar este
momentul ca o lucrare de referinţă să fie dedicată esenţei acestor fapte şi realizări remar-
cabile, minţilor minunate care le-au făurit.
Marile inteligenţe ale secolului 21, o publicaţie pentru care aţi fost desemnat, este
deja destinată să fie una dintre cele mai populare şi mai căutate cărţi din cele mai mari
colecţii de bibliotecă din lume ale unor minţi influente şi creative, biblioteci care adă-
postesc colecţii ale unor remarcabili scriitori, oameni de ştiinţă, filozofi, artişti, oameni
de afaceri şi lideri reprezentativi ai unor guverne şi organizaţii. Intenţia acestei cărţi de
a-şi plasa atenţia asupra a mai puţin de 1000 de personalităţi remarcabile care trăiesc
astăzi în lume şi care, ca şi Dv., au demonstratt capacitatea de a fi mari lideri, gânditori,
intelectuali, inventatori. „Marile inteligenţe ale secolului 21” se va dedica evidenţierii
146

realizărilor şi ideilor Dv., ca şi competenţei de a obţine o distincţie în domeniul speci-
alităţii Dv., prin intelectul Dv. inegalabil. Instituţiile de învăţământ superior vor putea
să folosească această carte pentru a recunoaşte preponderenţa contribuţiilor Dv. ca şi
dăruirea faţă de progresul societăţii, pe scară mondială, dar şi felul în care gândirea Dv.
a acţionat pentru a influenţa şi a deschide multora calea pentru a se realiza. Se apreciază
că individualismul este specializat, măreţia este universală.
Marile inteligenţe ale secolului 21 va completa numărul celor peste 130 de titluri pe
care institutul le-a publicat până în prezent. Materialele noastre de referinţă s-au străduit
şi se vor strădui să fie importante surse de informaţii pentru alţii ca Dv., dar şi pentru
biblioteci, şcoli, cercetători şi pentru acasă. Pentru a onora această autentică realizare,
am selectat diferite date de amintire biografică, din care Dv. urmează să alegeţi pe cele
mai semnificative pentru a susţine onoarea pentru care aţi fost desemnat. Volumul este
acompaniat de o medalie de o calitate neegalată, care este emisă doar pentru Marile
inteligenţe ale secolului 21 şi are o semnificaţie specială, aşa cum este şi Proclamation
Plaque, destinată să indice selecţia Dv. unică pentru acest volum. Exemplare cartonate
ale volumului sunt disponibile, în plus, atât pentru Dv., cât şi pentru preferaţii Dv., la
preţuri reduse înainte de publicare.
Dle Copilu, vă cer insistent să completaţi chestionarul alăturat şi să ni-l returnaţi
imediat sau nu mai târziu de 25 decembrie 2004, întrucât includerile în această carte sunt
limitate. Vă rog să studiaţi notele privind includerea şi recunoaşterea. Sunt sigur că veţi
fi impresionat în mod adecvat de publicarea şi importanţa lor. Vă felicit pentru nomina-
lizarea şi acum desemnarea Dv. pentru această monumentală lucrare de referinţă care
n-a mai cunoscut niciodată o similitudine. Aştept cu nerăbdare să primesc răspunsul Dv.
Cu stimă, J. M. Evans, preşedinte, 5 noiembrie 2004
P.S. Marile inteligenţe sunt ca meteorii, ei strălucesc şi se mistuie pentru a lu-
mina lumea. Institutul Biografic American este mândru să vă prezinte în volumul
Great Minds of 21’st Century (Marile inteligenţe ale secolului 21), ediţia 2006. (Notă.
Această ediţie a fost expediată şi recepţionată în iulie 2006, deşi pe copertă apare, cu
anticipare, ed. II, 2007, n.n.)
Dl prof. dr. Dumitru Copilu,
Marile inteligenţe ale secolului 21 este realizarea unui vis care a fost considerat
necesar de către Consiliul de conducere al Colegiului redacţional al Institutului Biografic
American de la înfiinţarea sa în 1967.
Cu 37 de ani mai târziu, acest vis a fost realizat şi recunoscut ca un volum de referinţă
care nu numai că evidenţiază realizările celor aleşi, dar detaliază şi proeminenţa inteli-
genţelor care au modelat o integritate supremă profesională şi personală, cu implicaţii
globale. Marile inteligenţe sunt o parte integrată a progresului şi descoperirii. Te poţi
gândi imediat la un doctor sau la un cercetător ştiinţific care îşi dedică viaţa cultivării
inteligenţei lor în folosul carierei. Totuşi, fiecare disciplină cuprinde bărbaţi şi femei care
rup barierele normale şi îşi îmbogăţesc disciplina cu substanţa gândurilor lor. În final,
inteligenţa lor este într-adevăr o raritate şi persoanele care o posedă sunt un tribut viu
pentru disciplină, expertiză şi influenţă. Acest volum va conţine biografii (...) ale nu mai
puţin de o mie de bărbaţi şi femei care şi-au abordat inteligenţa în asemenea măsură, încât
disciplina lor să fie stăpânită şi condusă (...). Desigur, numeroase biografii excepţionale
147

incluse în secţiunea biografică generală vor fi de asemenea luate în considerare de ceea
ce reprezintă dedicaţia acestui volum monumental al secolului 21.
Este important să-ţi dai seama de prilejul şi impactul acestui volum de reală referinţă.
Multe biblioteci, din toată lumea, s-au simţit extrem de încrezătoare să întoarcă paginile
a mai mult de o sută de titluri separate de referinţă publicate de institut. Acurateţea, con-
ţinutul, integritatea editorială şi noutatea descoperită cu fiecare ediţie este neîntrecută în
genul de referinţă biografică. Aceste publicaţii au fost colecţionate de biblioteci, centre
de cercetare, agenţii guvernamentale, angajaţi, ca şi de un număr mare de instituţii
publice şi particulare din lumea largă. Pe scurt, milioane de oameni vor studia acest titlu
pe plan internaţional. Simplul fapt că Dv. aveţi această invitaţie la îndemână este o rară
şi excepţională dovadă de respect.
Consiliul de conducere al editorilor Institutului Biografic American are o reţea vastă
globală de profesionişti pentru a nominaliza persoanele remarcabile în vederea includerii
lor în această lucrare de referinţă. Comitetul de cercetare al consilierilor noştri, dispunând
de peste 14 000 de lideri respectaţi din toată lumea, ca şi de organizaţii profesionale,
grupuri civice, corporaţii şi cercetători personali, prezintă nominalizări. Numele Dv. a
fost menţionat în cadrul comitetului de redacţie şi consultanţă ca un candidat care merită
să fie inclus în această extraordinară lucrare datorită marii Dv. inteligenţe.
Ca un gest de respect pentru cei incluşi în volumul „Marile inteligenţe ale secolului
21”, exemplare de suvenir sunt disponibile la preţuri concesionare.
Cea mai importantă este Medalia Marile inteligenţe ale secolului 21, confecţio-
nată dintr-o bucată solidă de metal cu un model care a fost realizat doar pentru această
ocazie, care nu va fi niciodată recreată. Finisarea sa aurie radiază o reflecţie a distincţiei
inteligenţei pe care o simbolizează. Pe medalia cu un diametru de 2 inci se va incrusta
numele Dv. şi anul selecţiei, declarându-vă ca o Mare inteligenţă a secolului 21. Medalia
vă va fi expediată cu panglică pentru a fi atârnată la gât şi o cutie de bijutier. O placă
specială de includere a fost de asemenea proiectată pentru a comemora această ocazie.
Diploma de Proclamare de 8 pe 11 inci este confecţionată din pergament fin. Inscripţia
de pe diplomă include personalizarea numelui Dv., citaţia aleasă declarându-vă o mare
inteligenţă a acestui secol şi confirmând includerea Dv., ca şi semnăturile membrilor de
seamă ai Comitetului de conducere al redacţiei. Diploma va fi apoi laminată în lemn fin
cu margini oblice aurite, producând o placă ce radiază autoritate şi fiind potrivită pentru
a fi atârnată pe perete când vă va fi expediată. Desigur, vor fi disponibile şi exemplare
de lux ale ediţiei din 2006. Având coperţi incrustate cu litere aurii în relief, ediţia va
reprezenta o contribuţie vizuală şi intelectuală impresionantă în biblioteca Dv.
Ca unul care a fost nominalizat pentru o asemenea prestigioasă onoare, este dorinţa
noastră de a primi de la Dv. un rezumat cu detaliile la zi, semnat de Dv. Veţi primi un
chestionar cuprinzător, de la noi. Sunt sigur că nu aţi mai conceput un eseu biografic
ca acesta. El a fost atent elaborat pentru a stabili nu numai realizările Dv. de o viaţă, dar
şi inteligenţa care le-a creat. Ca şi cu orice publicaţie de această magnitudine, fiecare
persoană inclusă în „Marile inteligenţe ale secolului 21” va primi o dovadă de acceptare,
anterioară publicaţiei pentru aprobare.
„Marile inteligenţe ale secolului 21” va deveni fără îndoială una dintre cele mai
remarcabile surse de referinţă (...).
Semnătura J. M. Evans, preşedinte, 24 ianuarie 2004
148

• 4. Chestionarul ABI şi răspunsurile noastre la întrebările privind viaţa, activitatea,
unele rezultate şi opinii semnificative, formulate în vederea utilizării lor în Dicţionarul
Enciclopedic Great Minds of the 21’st Century, precum şi în enunţatul Compedium
Biografic, cu text şi iconografie. Datele vizează perioada anterioară anului de apariţie a
Dicţionarului Enciclopedic (2006), adică implicit cele din cursul anului 2005.
NOTĂ. Răspunsurile noastre au fost formulate la itemii chestionarului, expediat
de ABI în luna octombrie şi repetat în noiembrie 2004. Pentru economie de spaţiu, nu
vom reproduce informaţiile şi datele comune din răspunsuri, existente şi în CV, care la
nevoie poate fi consultat.
1. Informaţii personale şi de familie (cf. CV).
2. Cum v-aţi dezvoltat competenţa:
• Domeniul major al studiilor universitare: literatură (rusă, universală şi comparată).
• Denumirea universităţii absolvite: Universitatea „Mihail Lomonosov” din Mosco-
va, Facultatea de Filologie, secţia ştiinţifică • Actul: Diplomă de licenţă, cu precizarea
specializării: Profesor. Filolog / cercetător ştiinţific.
• Data absolvirii: 1957.
3. Domenii principale profesate şi statutul didactic şi ştiinţific
• Filologie, literatură comparată: Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filo-
logie şi Institutul de Limbi şi Literaturi Străine. Gradul didactic: asistent universitar,
Universitatea Bucureşti, 1958–1966. Titlul ştiinţific: doctor în filologie, Universitatea
Bucureşti, 1988.
• Pedagogie comparată, Management educaţional: Institutul de Cercetări Pedagogi-
ce şi Psihologice, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, gradul ştiinţific, cercetător ştiinţific
principal, 1974–1994. Ulterior, profesor asociat, pe post de conferenţiar universitar la
universităţi din România (publice din Bucureşti şi Oradea şi private din Bucureşti – „Titu
Maiorescu” şi Ecologică) şi Republica Moldova (de Stat, „Ion Creangă” din Chişinău
şi „Alecu Russo” din Bălţi), iar în sistemul de formare iniţială şi continuă, prin cumul,
la case ale corpului didactic din Bucureşti şi mai multe judeţe şi la direcţii generale de
învăţământ din Chişinău şi mai multe raioane, cursuri de formare iniţială şi continuă
postuniversitară de abilitare curriculară şi managerială, 1993–2006.
4. Influenţe (interese importante, oameni, evenimente sau situaţii care au determinat
cursul vieţii): munca de creaţie materială (produse şi unelte agricole şi de uz casnic, ser-
vicii de ameliorare a soiurilor de plante şi animale, conceperea şi realizarea unor structuri
constructive ca edificii de învăţământ, acceptate ca invenţii de OSIM), creaţie literară
(poezii, traduceri, instrumentar de informare şi cercetare, modele logico-matematice pri-
vind periodizarea evoluţiei ştiinţelor, baze de date şi instrumente de informare–cercetare
aferente), creaţie pedagogică (sisteme informaţionale; reglementări şi ghiduri privind
informarea–documentarea şi valorificarea rezultatelor prin lucrări destinate uzului public;
metode de investigare şi tehnologii didactice moderne; modele de proiecte didactice care
vizează formarea de competenţe şcolare şi profesionale; proiecte de cooperare europeană,
Socrates, de parteneriat şcolar; manuale şcolare pentru elevi şi pentru profesori axate
pe formarea de competenţe şcolare şi profesionale, utilizând o taxonomie proprie pe 4
niveluri de performanţă; programe de formare iniţială şi continuă a specialiştilor (cadre
didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară, medici, ofiţeri, ingineri); cursuri
tip training; sinteze vizând învăţământul formativ, oferind soluţii şi modele adaptabile
149

la predarea–învăţarea–evaluarea disciplinelor de cultură generală şi tehnologică de bază,
prezentate în manualul profesorului de iniţiere în metodologia şi didactica predării pe bază
de obiective curriculare de formare, de asemenea, în cursurile de Management educaţional
pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar). Toate acestea
au fost determinate în timp de o viziune proprie, formată pe parcursul convieţuirii într-un
mediu favorabil, alături de foştii consăteni, oameni simpli şi pragmatici în copilărie, de
asemenea cu practicienii vizionari din anii de liceu şi apoi din viaţa activă postşcolară,
precum şi cu străluciţii profesori şi savanţi din anii de studenţie, apoi din viaţa literar-ar-
tistică şi ştiinţifică din România şi din alte ţări, cu care am colaborat ori m-am confruntat
sau desfătat spiritual la reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Climatul social
(accesul la studii universitare ca tânăr provenit dintr-un mediu social dezavantajat, cum
este cel rural) şi climatul cultural-ştiinţific (şansa de a studia la o universitate de prestigiu
mondial, de a cunoaşte şi a colabora cu autorităţi profesionale înalt creatoare, de a veni
în contact cu marea artă şi cultură, de a beneficia de un mediu social şi de o mentalitate
colectivă favorabilă formării personalităţii, pe exemplul şi pe produsele marilor minţi
ale omenirii) au determinat predispoziţia organică de a mă putea detaşa de extremismul
ideologic şi de politica de conjunctură social-istorică, ceea ce a favorizat predispoziţia
de dezvoltare a unor capacităţi intelectuale de căutător, descoperitor, evaluator obiectiv
şi producător de valori, competitor în acţiunile care priveau satisfacerea nevoilor şi exi-
genţelor globale majore. Dobândirea, prin forţe proprii a unui instrumentar metodologic
şi tehnologic modern (de ex., formule şi algoritmi legici ai reuşitei pe criterii de succes,
aplicabili în procesul de luare a deciziei pe bază de alternative, în procesul de formare a
competenţelor şcolare şi profesionale, de periodizare a ştiinţelor etc.), a favorizat realizarea
unor experimente viabile şi credibile, cum sunt cele privind evaluarea şi promovarea – în
procesul de cunoaştere, recunoaştere şi consacrare internaţională – a unor valori naţionale
de dimensiune universală (de ex., cazul universalităţii creaţiei poetului naţional al Româ-
niei, Mihai Eminescu, sau, ca o noutate în planul ideilor mai nou descoperite, valoarea de
rezonanţă universală a scriitorului ascet, ziditor spiritual şi de edificii, „corifeu al culturii”
aidoma lui Dostoevski, şi filozof al spiritualităţii creştine, mucenicul hierotonisit recent
în Sfânt, Ignatie Breanceaninov), simboluri perene ale spiritualităţii poporului din care
au provenit, ca o contribuţie de seamă la patrimoniul culturii universale.
5. Aria competenţei şi filozofiei personale vizând succesul
• Teorie, istorie şi critică literară – literatură comparată: de la analize de text şi
de gusturi artistice (critica literară–viziune naţională) la procese şi evoluţii istorice în
perspectivă globală (istorie literară–viziune universală) şi la structuri şi legităţi ale evo-
luţiei (teorie şi metodologie literară–viziune ştiinţifică, modele de structură, evoluţie şi
periodizare a ştiinţei) au contribuit la obţinerea unor rezultate de rezonanţă, specifice
exegeţilor istoriei literare naţionale şi universale, compatibile cu metodologia argumentării
literare prin tehnologii specifice, nu expozitive, ci demonstrative, de esenţă logico-ma-
tematică (călăuză metodologică: „Orice adevăr este adevăr numai dacă este demonstrat,
matematic” – Leonardo Da Vinci), urmând logica procesului evoluţiei pe spirală ascen-
dentă a fenomenelor / evenimentelor / domeniilor, care au condus la unele contribuţii
personale recunoscute: structura binară a istoriei ştiinţei literare, – produs / operă (suma
esenţializată a originalului şi a variantelor traduse în alte limbi) şi opinia despre ea (cu
150

valoare de eşantion, care include caracteristicile produsului original, evaluat inclusiv cu
metode specifice probabilităţii matematice); modele de periodizare a evoluţiei ştiinţelor,
implicit a procesului evolutiv al unor domenii de interes, literar / cultural (de ex., relaţii
interliterare, cazul Eminescu, versus Dante, Shakespeare, Goethe), dar şi vizualizarea pe
monitorul calculatorului electronic a evoluţiei procesului de cunoaştere, recunoaştere şi
consacrare mondială a unor valori naţionale, bazată pe o tehnologie cibernetică aplicată
şi exprimată într-un limbaj accesibil umaniştilor fără pregătire matematică. Condiţie pre-
alabilă: elaborarea propriului microsistem informaţional (manual, apoi preluat şi adaptat
de calculatorul electronic ca bancă de date colectate, organizate, prelucrate, ierarhizate,
tipizate, esenţializate, transferabile).
• Educaţie – pedagogie comparată: modalităţi de studiu a experienţei mondiale
pentru a cunoaşte, evalua şi prelua valori şi modele adaptabile la specificul, nevoile
şi posibilităţile naţionale, modele de contribuţii naţionale rezultate din activităţi de
cercetare-acţiune, care să servească unor imperative reformatoare de mentalităţi,
structuri şi conţinuturi specifice perioadei de tranziţie la relaţiile de piaţă funcţională.
Astfel am putut valida modelul noii paradigme pedagogice, specific începutului de
mileniu III, care constă în trecerea de la un învăţământ informativ–reproductiv, la un
învăţământ formativ–aplicativ–productiv, în concordanţă cu tendinţele euroatlantice şi
cu obiectivele reformei curriculare naţionale, recomandate de Curriculum naţional.
Definirea şi demonstrarea posibilităţii de aplicare a instrumentelor curriculare ope-
raţionale cu care se lucrează curent în învăţământ: Curriculum proiectat / intenţionat –
noile programe şcolare conforme cu noul plan de învăţământ; Curriculum aplicat /
implementat – manualele alternative conforme cu noile programe şcolare; Curricu-
lum realizat, în condiţiile unui învăţământ centrat pe elev / student / cursant, vizând
dobândirea de achiziţii şcolare / profesionale în termenii legici ai algoritmului, C = c
+  c +  c, adică dobândirea achiziţiilor şcolare la elevi / studenţi sau profesionale
la specialiştii adulţi, redefinite în termeni de competenţe şcolare / profesionale,
sub forma de cunoştinţe funcţionale, capacităţi-priceperi, deprinderi şi abilităţi de
aplicare, corelare, transfer, rezolvare, care să conducă în plan social la o conduită şi
o viziune pozitivă, în final la comportamente constructive. Pe fondul unei viziuni so-
ciale active şi responsabile, aceste competenţe se pot obţine prin exerciţii de aplicare
sistematică a cunoştinţelor funcţionale la lecţie / curs, adică acolo unde se realizează
reforma curriculară şi se formează personalitatea tânărului / adultului studios. Acest
model operaţional l-am verificat timp de un deceniu în activitatea curentă la nivelul
clasei şi şcolii, precum şi prin acţiuni de diseminare a rezultatelor valoroase în cadrul
unor activităţi de perfecţionare profesională a specialiştilor sau în studii şi comunicări
ştiinţifice, de asemenea în manualele şcolare proprii, oficiale, în uz, după care învaţă
şi în prezent aprox. un milion de elevi şi profesorii lor din România şi din Republica
Moldova; această activitate este promovată în cursurile de Management educaţional,
axate pe ideea şi practica eficientizării activităţii, parţial sintetizată în lucrări ca Ma-
nualul de autoinstruire pentru profesori, Managementul activităţii clasei de elevi (vezi
bibliografia anexată). De altfel, acest model reprezintă o oportunitate pentru aplicarea
în practica şcolară a capitolului despre Managementul de curriculum din cursul de
Management educaţional, predat în ultimul deceniu la peste 7 000 de cursanţi (peste
1 000 de studenţi şi masteranzi, peste 3 000 de cadre didactice cu funcţii de predare şi
peste 3 000 de manageri şcolari, precum şi profesionişti din alte domenii) din România
151

şi Republica Moldova. Modele similare: proiecte operaţionale funcţionale (programe şi
cursuri de formare iniţială şi de formare continuă postuniversitară, axate pe formarea
de competenţe şcolare şi profesionale în viziunea unei noi taxonomii a nivelurilor de
performanţă în pregătirea la lecţie / curs), procese (reuşita personală şi publică; decizia
pe criterii alternative de succes; formarea la cei ce studiază a unor calităţi generale /
competenţe care, în viaţa activă postşcolară, să satisfacă cerinţele unei economii de
piaţă funcţională), metodologii (iniţiere în metodologia cercetării ştiinţifice, dezvoltarea
creativităţii şi valorificarea rezultatelor prin lucrări destinate uzului public; promovarea
noilor tehnologii didactice proactive; predarea–învăţarea–evaluarea pe bază de obiective
curriculare de formare) etc.
6. Varia – repere cu implicaţii filozofice personale: debutul ca elev în Ga-
zeta matematică a inoculat şi stimulat, fie şi în subconştient, intuiţia matematică;
valorizarea graiului şi folclorului local în publicaţii şi medii academice; aplicarea
filozofiei obiectivelor reformei şcolare şi a conţinuturilor managementului de
curriculum în pragmatismul manualelor formative destinate elevilor, la Biologie
pentru clasele a V-a (Botanică, 1997–2005, cele 8 ediţii au fost utilizate de diferite
categorii de elevi), a VIII-a (Ecologie, 2000–2005, cele 5 ediţii au fost utilizate
de generaţii diferite de elevi), a XI-a (Anatomie, 2001–2005, cele 5 ediţii au fost
utilizate de generaţii diferite de elevi), precum şi în Manualul de autoinstruire
pentru profesori (2002, în patru ani au beneficiat direct multe grupe de cursanţi),
de asemenea, ca ultimă revelaţie, demonstrarea valorii filozofiei spiritualităţii
creştine, la fundamentarea căreia am aplicat modelul procesului de universali-
zare a valorilor naţionale, în Prefaţă la ediţia a II-a, Cu privire la dimensiunea
universală a operei Sfântului Ignatie Breanceaninov, publicată în ediţia critică a
capodoperei sale Ofrandă monahismului contemporan (volumul V, din cele 8, de
Opere complete), Bucureşti, Fundaţia Dosoftei, 2004, 953 p. Prefaţaţă şi redactată
de mine, cartea este ilustrată şi amplu comentată, deci întregită substanţial cu 582
de pagini ale editorului, Smerite meditaţii duhovniceşti la Ofrandă, un adevărat
tratat de medicină alopată şi spirituală.
7. Referinţe bibliogafice vizând lucrările de autor
Din lista selectivă cu lucrări mai accesibile ca limbă pentru beneficiarii din area-
lul american (în special engleza şi franceza, dar şi câteva în limba română), indicate în
răspunsul la chestionar, care figurează printre cele peste 270 de lucrări publicate, incluse
în actuala Biobibliografie, pentru domeniile Educaţie şi Ştiinţe literare, am menţionat
doar 17 pentru domeniul educaţiei (90, 121, 122, 134, 135, 139, 145, 165, 166, 191,
200, 218, 227, 241, 244, 246, 249), doar 10 pentru domeniul ştiinţe literare (41, 58,
92, 162, 171, 174, 196, 198, 233, 251) şi numai 7 pentru varia (1, 9, 22, 238, 240, 245,
252, de asemenea I5 emisiuni RTV).
8. Cum vă întrebuinţaţi competenţa în cariera aleasă (repere privind istoricul
carierei)
Primii 10 ani de experienţă didactică universitară, următorii ani de implicare în
activitatea de informatică documentară, apoi peste 25 de ani ca cercetător ştiinţific
profesionist, cu preocupări în domeniul comparatismului şi al instruirii aplicativ-inter-
disciplinare şi integrate, ca practicant al metodelor interactive în activitatea didactică de
autoformare a personalităţii specialiştilor, toate acestea mi-au permis promovarea unor
152

deprinderi şi tehnologii didactice moderne de pionierat. Aşa se explică: 1 – elaborarea şi
predarea în sistemul naţional de învăţământ a primului curs de Management educaţional,
axat pe managementul autoformării personalităţii managerului şcolar; 2 – elaborarea şi
publicarea, în manualele şcolare şi în cursurile universitare, a modelelor de taxonomie a
instruirii / formării de competenţe şcolare şi profesionale pe 4 niveluri de performanţă,
prezentate într-un limbaj pragmatic, accesibil personalului didactic şi managerial; 3 –
proiectarea unor modele şi programe operaţionale de eficientizare a formării iniţiale şi
continue a specialiştilor etc., aplicate mai ales în ultimul deceniu în învăţământul din
două ţări (8 universităţi publice şi private din România şi Republica Moldova, în calitate
de cercetător ştiinţific principal şi de profesor asociat pe post de conferenţiar universitar),
validate prin cursuri şi publicaţii care au urmărit optimizarea acţiunii de profesionalizare
şi standardizare a carierei didactice şi manageriale în viziunea exigenţelor integrării în
Comunitatea Euroatlantică.
9. Apartenenţa la organizaţii profesionale
Asociaţia Slaviştilor, Bucureşti, Uniunea Naţională a Oamenilor de Ştiinţă, Bu-
cureşti, Societatea Ziariştilor din România, Bucureşti, Societatea „Ateneul Român”
(patron al Universităţii Ecologice), Bucureşti, Asociaţia Managerilor Educaţionali din
Republica Moldova, Chişinău, Asociaţia Pedagogilor din ţările balcanice, Istanbul,
Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Bucureşti.
10. Interese personale / recreative: lucrări de creaţie artistică şi artizanală, hobiuri
etc.; grădinărit; invenţii de instrumente de lucru şi tehnologii de proiectare, confecţionare,
construire; poezii şi traduceri; modele operaţionale de universalizare a valorilor naţionale;
programe de formare continuă acreditate; organizare de reuniuni ştiinţifice şi întâlniri
publice; călătorii; muzică instrumentală etc.
11. Distincţii (cf. CV)
B. VALORIFICAREA REZULTATULUI INVESTIGAŢIEI
• ŞPALTUL publicat în Dicţionarul Enciclopedic Great Minds of the 21’st Cen-
tury, Second Edition, ABI, Raleigh, North Carolina, USA, primit în august 2006 (pe
copertă figurează 2007; textul şpaltului a fost revăzut şi expediat în luna martie 2005),
cuprinde, la capitolul Biographies, p. CCCVIII+65, textul care selectează date astfel
esenţializate, încât să satisfacă interesele ABI şi zona de influenţă a SUA:
„COPILU Dumitru. Educator. Personal: Born. 17 February 1931, Şutu, Cluj
District, Romania; Sun of Dumitru and Veronica Copil (both deceadet); Married Ma-
roşan Violeta (deceadet); Father of Oana, Ticu-Severin, Raluca and Dumitru-Adrian.
Education: Doctor of Philology, Faculty of Philology, Bucharest University, 1988;
Principal Scientific Researcher, Bucharest Institute of Education Sciences, 1974-
1994; Professor Philologist, Mihail Lomonosov University of Moscow, Faculty of
Philology, Scientific Departament, 1957. Career: Associate Professor, Principal
Scientific Researcher, 7 Public and Private Universities. Influences: His Professors
and Scientist of Faculty. Organisational Memberships: Associations of Romanian
Scientist; Society of Romanian Journalists; Association of Educational Managers
of Moldavian Republic; Ateneul Român Society (patron of Ecological University).
Creative Works: Author, over 100 Scientific Papers Presented at National and
International Scientific Reunions, over 200 Studies and Articles (in 9 languages),
more than 60 Periodic Publications, 40 Collective Volumes, 3 Alternative School
153

Text-books, 1 Teacher Handbook. Honors and Awards: Man of the Year, American
Biographical Institute, 2004; Deputy Director General, International Biographical
Centre, London, 2005; Cultural Merit Medal, 1970; Listed in 2000 Outstanding
Intellectuals of the 21′st Century. Address: Street Aleea Dealul Măcinului N. 1-A,
Bloc 452, Sc. E, Apartment 177, Sector 6, Bucureşti, Romania”.
4. MAREA BRITANIE
International Biographical Center, Cambridge University, London, England
2000 Outstanding Intelectuals of the 21’st Century, Deputy Director General
A. CORESPONDENŢĂ
(în limba engleză)
I. 2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century
1. Scrisoare de nominalizare şi acordul de a fi inclus în Dicţionarul Enciclopedic
2000 Outstanding Intellectuals of 21’st Century, editat de IBC, sub egida „Who’s
Who International”.
19 noiembrie 2004
Dlui Dumitru Copilu, Al. Dealul Măcinului, 1A, bl. 452, sc. E, ap. 177, România,
Bucureşti, sect. 6
Stimate dle Copilu,
2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century, Dicţionarul englez Oxford
defineşte intelectualismul ca „doctrina prin care cunoaşterea este în întregime sau în prin-
cipal derivată din raţiunea pură” şi urmează spunând că un intelectual este o „persoană
care are o bună cunoaştere, o persoană luminată”.
Desigur, această definiţie reprezintă motivul alegerii Dv. pentru a fi inclus în
această prestigioasă publicaţie, care va apărea spre sfârşitul anului 2005. Vă invit să
vă ocupaţi locul meritat în paginile sale. Doar două mii de intelectuali pot fi prezentaţi
din toată lumea şi deci vă cerem insistent să completaţi chestionarul alăturat cât de
curând posibil. „2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century” va fi larg dispo-
nibil pentru bibliotecari, institute de cercetare şi cadre didactice universitare din toată
lumea. Nu este nevoie să spunem că se vor găsi exemplare în bibliotecile importante
din lume, inclusiv în Biblioteca Congresului din Washington şi în Biblioteca Britanică
de la Londra.
Includerea Dv. în Dicţionarul Enciclopedic se bazează numai pe merit şi nu există
nicio obligaţie de a cumpăra un exemplar din „2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st
Century”... Aştept cu nerăbdare să primesc chestionarul Dv. completat. Includerea este
un semn de apreciere (...).
Cu stimă, Jon Gifford, Editor Şef
2. Chestionarul Biografic Personal
(...) Vă rugăm să aveţi amabilitatea de a completa secţiunile de mai jos cât mai clar
şi mai concis posibil, în engleză, despre: numele de familie şi de botez, data şi locul naş-
terii, profesia, căsătorie şi copii rezultaţi, detalii privind educaţia (date, diplome, grade
didactice şi ştiinţifice etc.), cariera până în prezent (detalii privind domeniile şi funcţiile),
distincţii, publicaţii, membru al unor organizaţii profesionale, adresa completă, e-mail şi
154

numere de telefon. Certificarea informaţiei precum că este corectă şi poate fi publicată.
Returnarea chestionarului completat nu mai târziu de 31 decembrie 2004.
3. Precizările noastre privind completarea Chestionarului Biografic Personal
Răspunsurile la întrebările din chestionar au fost grupate pe următoarele categorii
de informaţii furnizate: date personale, studii preuniversitare, universitare şi postuniver-
sitare, distincţii, titluri ştiinţifice, activităţi, funcţii şi grade didactice, pe post sau prin
cumul, activităţi în diferite domenii educaţionale, activităţi din alte domenii decât cel
educaţional, participare la viaţa unor organizaţii profesionale şi publicaţii. Pentru econo-
mie de spaţiu, nu vom reproduce informaţiile şi datele comune, adică vehiculate anterior
în lucrare, deoarece ele există inclusiv în CV, care poate fi consultat în paginile de la
începutul lucrării. O precizare se impune, în cazul unor publicaţii: dintre cele peste 270
de lucrări publicate, au fost selectate cele reprezentative şi accesibile în privinţa limbii
pentru un cititor european: prioritate au avut cele publicate în limbile statelor Uniunii
Europene actuale, franceză, engleză, rusă şi câteva în limba română, extrase din Partea
I, Lucrări publicate (care la rândul lor au fost extrase din lucrările de referinţă despre
autor: Biobibliografie, ed. 1979, 1994, 2001 şi Dicţionarul Pedagogilor Români,
2002), cu indicarea numărului de ordine cronologică, corespunzător anilor de apariţie,
1948–2006), cu accent pe cele două domenii principale: Educaţie (doar 18 titluri de la
poziţia: 90, 121, 122, 134, 135, 139, 145, 165, 166, 191, 200, 218, 228, 241, 244, 246,
249, 262), Ştiinţe literare (doar 10 titluri de la poziţia: 41, 58, 92, 162, 171, 174, 196,
198, 233, 251) şi Varia (doar 8 titluri de la poziţia: 1, 9, 22, 238, 240, 245, 248, 252), cu
menţiunea, solicitată de IBC, privind „certificarea (că) informaţia este corectă şi poate
fi publicată”, de asemenea, semnătura.
4. Scrisoare de răspuns la chestionarul IBC, în care – ca urmare – autorul este
invitat să devină membru al IBA (Asociaţia Biografică Internaţională):
Stimate dle prof. Copilu,
(...) Am plăcerea acum să vă trimit o invitaţie specială de a intra în rândul unei asociaţii
de profesionişti şi academicieni de pe tot globul, Asociaţaia Biografică Internaţională.
Simt că Dv. ca membru veţi contribui semnificativ la reputaţia IBA în forumul mondial.
Asociaţia Biografică Internaţională a fost fondată în 1967 de către Centrul Biografic
Internaţional din Cambridge, Anglia, pentru a reuni în aceeaşi organizaţie oamenii de in-
fluenţă cu aceleaşi idei din lumea întreagă care, prin dialog, pot ajuta să ne formăm viitorul
în pace şi înţelegere (...). Deci vă rog insistent să vă alăturaţi acestui organism august şi
să beneficiaţi de pe urma unei asociaţii care vă pune automat în contact cu aproape patru
mii de oameni de influenţă din întreaga lume (...) şi, în consecinţă, ca beneficiu imediat,
membrii sunt solicitaţi să trimită articole pentru publicare... Vă rog insistent să luaţi în
considerare calitatea de membru pe viaţă, întrucât nu va mai fi nicio taxă (cotizaţie) de
plătit vreodată de-a lungul vieţii Dv. şi veţi primi toate beneficiile de drept (...).
Cu stimă, Nicholas Law,
Director General, International Biographical Association
B. VALORIFICAREA REZULTATULUI INVESTIGAŢIEI
1. Publicaţii enciclopedice
• Textul rezultat al sintezei enciclopedice privind viaţa şi activitatea, susţinut de re-
ferinţele bibliografice mai reprezentative, elaborat şi prelucrat redacţional, a fost expediat
autorului pentru avizare sub formă de şpalt (PROOF IBC Person Ref: 93071 – Entry Ref:
66675, „2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century” – 2006 – Edited by: Ann
155

Dewison), corectat şi avizat de autor (în decembrie 2004, ianuarie 2005 şi aprilie 2006,
deci mai multe corecturi deoarece persistau 3 mici erori, anterior operate, ex-universitar
şi nu universal ş.a.), a fost publicat sub egida Enciclopediei „Who’s Who International”,
în Dicţionarul Enciclopedic 2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century.
Fourth Edition (această ediţie, a IV-a, autorul a primit-o în noiembrie 2006, deşi pe co-
pertă figurează anul 2007). Published by: International Biographical Centre, Cambridge
University, London, St. Thomas Place, Ely, Cambridgeshire, CB7 4GG Great Britain.
ISBN: 1 903986 257. COPIRIGHT 2006 by Melrose Press Ltd, Cambridge, England,
XLVIX + 663 p., capitolul Biographies, p. 218:
„COPILU Dumitru, b. 17 February 1931, Şutu, Cluj District, Romania. Pro-
fessor; Scientific Researcher. 2 sons, 2 daughters. Education: Bachelor Diploma,
Faculty of Philology, „Mihail Lomonosov” University of Moscow, 1957; Doctor of
Philology, in the interliterary European Relations – a cybernetic approach, Bucha-
rest University, 1988. Appointments: University Assistant, Bucharest University,
1958–1966; Principal Philologist, Head of Documentary Department of University
Documentary Centre, Expert in the Syntheses Department of the Ministry of Edu-
cation, Head of Education-Teaching Department of National Centre for Information
and Documentation in Education, 1966–1973; Principal Philologist and Principal
Researcher, in the Bucharest Institute of Pedagogic and Psychological Research,
in the Department of Pedagogy-Psychology, „Babeş-Bolyai” University, and in the
Romanian Academy, Cluj-Napoca, 1974–1991; Principal Researcher, in the Bu-
charest Institute of Education Sciences, 1974–1994, and in the Kishinev Institute of
Education Sciences, 1995–2004, 2006; Associate Professor at Romanian universities,
including Bucharest Public University, „Titu Maiorescu” Independent University,
Bucharest Ecological University, Oradea Public University and Moldavian uni-
versities – Kishinev „Ion Creangă” Pedagogic University, Technical University of
Moldavia, „Tiraspol” University of Kishinev, Bălţi „Alecu Russo” Public Universi-
ty, 1992-2006. Publications: Over 200 scientific papaers presented at national and
international conferences; Over 250 studies and articles in 9 languages published
in more than 60 periodicals and more than 40 collected and individual volumes; 3
school textbooks; 1 teacher handbook; Contributions in the fields of: Education:
Education for International Understanding, 1974; Informative Microsystem regar-
ding the Connection of the Education with Practical Activities, 1977; Formation of
Teaching in World Preuniversity Education, 1995; Periodisation of Sciences, 2000;
Educational Standards, 2002; Teaching Process Based on Curricular Objectives of
Formation, 2002; Educational Management, 2003, 2005; Universal Dimensions of
Ignatie Breanceaninov, 2004; Programme of Continuous Formation, School Mana-
gers, 2006; Literary Science: Relationships Between Two National Literatures, 1984;
Literary Periodisation, 1995; Universal Value of the Romanian National Poet, Mihai
Eminescu, 1989, 2004. Honours: Cultural Merit Medal, Romania, 1970; Man of the
Year, 2004, Great Minds of the 21’st Century, American Biographical Institute-USA,
2004; Deputy Director General, IBC-England, 2005. Memberships: Association of
Romanian Scientists; Society of Romanian Journalists; Association of Educational
Managers in the Moldavian Republic; „Ateneul Român” as Patron of the Ecological
University; Association of the Pedagogists in the Balkans Countries. Address: Str.
Aleea Dealul Măcinului nr. 1 A, Bloc 452, Sc. E, Ap. 177, Sector 6, 062043 Bucha-
rest, Romania”.
156

NOTĂ. În 21.08. 2006 autorul a fost solicitat ca acest text să fie revăzut în vederea
includerii lui în Dictionary of International Biography – 32nd Edition, publicat tot sub
egida „Who’s Who”.
2. Deputy Director General
(1). Scrisori privind nominalizarea pentru funcţia de Deputy Director General (Direc-
tor General Adjunct), International Biographical Center, Cambridge University, London,
Great Britain (5 noiembrie şi 17 decembrie 2004, 17 februarie 2005).
Stimate dle Copilu,
Deputy Director General International Biographical Center
Am revăzut recent dosarul Dv. biografic şi sunt încântat să vă spun că, din multele
pe care le-am analizat, al Dv. mi-a atras atenţia în mod deosebit. Din materialul biografic
pe care l-am citit simt că Dv. sunteţi iminent calificat să fiţi numit ca unul dintre adjuncţii
mei la Centrul Biografic Internaţional. Rolul de Director General Adjunct nu este oneros,
dar este unul care doreşte să cunoască realizările unor foarte selecte persoane care mi-au
atras atenţia ca mari înfăptuitori.
Directorii generali adjuncţi sunt grupaţi, conform atribuţiilor, pe cinci zone ale lu-
mii: Africa, America (inclusiv America Latină şi Indiile de Vest), Asia (inclusiv Orientul
Apropiat şi Orientul Mijlociu), Europa şi Oceania. Fiecare adjunct este numit numai
pe merit şi este selectat să reprezinte propria regiune a lumii. Găsesc că în prezent nu
am un echilibru corect al directorilor generali adjuncţi din România şi deci vă rog să
acceptaţi această onoare pentru Dv. şi pentru ţara Dv…Există anumite privilegii care se
acordă automat fiecărui adjunct: • O Medalie de argint cu semnul distinctiv al London
Assay Office, cu panglică pentru a fi atârnată la gât, păstrată într-o cutie specială, purtând
însemnele IBC şi desemnând autoritatea al cărei nume îl poartă • Dreptul de a folosi
iniţialele „DDG” după numele Dv., alături de cea de „Dr.” • O Diplomă ornamentată
de expert, care măsoară 24/16 inci, tipărită pe pergament în 4 culori, scrisă de mână de
către Senior Calligrapher al IBC cu numele Dv. ca director general delegat, ştampilată
şi semnată personal de directorul general • Gravarea numelui şi ţării Dv. de naştere pe
lista adjuncţilor care va fi atârnată în biroul directorului general al IBC • Dreptul de a
organiza conferinţe, seminarii, întruniri etc. în diferite domenii de interes, cu avizul scris
al IBC, prin intermediul oficiului directorului general • Livrarea de către IBC a cel puţin
5 anunţuri – comunicate de presă – ce confirmă numirea directorului general adjunct,
care se va trimite la cerere • Listarea tuturor directorilor generali adjuncţi în ediţiile
publicaţiilor IBC.
Vă rog să studiaţi broşura alăturată şi să acceptaţi această prestigioasă onoare.
Al dv. Nicholas S. Law, Director General
Sunteţi invitat să deveniţi Deputy Director General of the IBC
Numirea de către directorul general şi directorii Centrului Biografic Internaţional,
Cambridge, Anglia, pentru Consiliul de conducere al directorilor generali adjuncţi.
Fiind o organizaţie de cercetare biografică extrem de respectată şi cu mulţi ani în
urmă înfiinţată, Centrul Biografic Internaţional este o comunitate de mai multe sute de mii
de bărbaţi şi de femei din 163 de ţări şi din fiecare continent al lumii. În arhivele sediului
IBC se află rapoarte biografice personale ale celor ale căror realizări au fost recunoscute
în lumea largă în publicaţiile „Who’s Who International” (...).
157

IBC a fondat, sponsorizat şi administrat regulat societăţi internaţionale. Astăzi,
Asociaţia Biografică Internaţională, Academia Literară Mondială şi Fundaţia Mondială
a Femeilor de succes se bucură de un număr crescând de membri (...).
Familia IBC în continuă creştere a ajuns la peste un milion de membri şi din cauza
numărului mare a fost împărţită în cinci departamente: Africa, America (inclusiv America
Latină şi Indiile de Vest), Asia (inclusiv Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu), Europa şi
Oceania… Pentru fiecare Departament regional va fi numit un număr limitat de directori
generali adjuncţi, dintre cei care au fost onoraţi de IBC şi care şi-au arătat dorinţa de a colabora
cu personalul IBC şi de a sprijini activitatea editorială, programele Asociaţiei şi Congresului.
Directorii generali adjuncţi vor fi invitaţi: • Să sugereze titlurile şi conţinutul pentru
viitoarele publicaţii de referinţă ale IBC • Să recomande IBC pe acele persoane considerate
de ei a fi potrivite pentru menţionarea într-un titlu de referinţă al IBC • Să nominalizeze...
pentru a primi calitatea de membri ai Asociaţiei Biografice Internaţionale, ai Academiei
Literare Mondiale sau ai Fundaţiei Mondiale a Femeilor de succes • Să propună locuri
în care să fie organizate viitoarele Congrese ale IBC • Să ofere orice alt sprijin pentru
Directorul General al IBC şi personalul său.
Fiecărui director general adjunct i se acordă şi anumite privilegii... (menţionate în
scrisoarea anterioară – n.n.).
Pentru a accepta titlul şi onoarea de Director General Adjunct al IBC, solicitanţii
trebuie să folosească formularul oficial de acceptare trimis, care urmează să fie expediat
în atenţia personală a Directorului General. Toate invitaţiile sunt trimise confidenţial şi
IBC nu va discuta aceste oferte cu nicio altă terţă parte până ce ele nu sunt acceptate de
primitor, când se vor face cu respectul cuvenit anunţurile oficiale.
Centrul Biografic Internaţional, Cambridge, England
Stimate domn,
2000 de intelectuali remarcabili ai secolului 21
Îmi face o mare plăcere să includ răspunsurile Dv., la chestionarului IBC, în textul
care va apărea în volumul „2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century”, progra-
mat pentru publicare începând din anul 2005. Suntem încântaţi de răspunsurile pe care
le-am primit până acum pentru acest titlu, şi tot atât de încântaţi că vă luaţi locul de drept
în paginile acestui volum. Sperăm că acesta va fi un tribut potrivit faţă de intelectualii
de frunte din întreaga lume.
Editorul Dv. personal a pregătit cu grijă acest text, din informaţiile pe care le deţi-
nem, dar dacă Dv. credeţi că sunt necesare unele amendamente, vă rog să le marcaţi clar
înainte de a semna şi a returna manuscrisul, la data indicată de noi (24 februarie 2005)
către International Biographical Center. Eu trebuie să subliniez că este foarte important
ca să primim manuscrisul Dv. până la această dată, chiar dacă nu există nicio corectură,
altfel textul se poate publica aşa cum este scris (...).
2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century – Diploma, care vi se acordă, este
tipărită în trei culori şi este inscripţionată cu numele Dv. şi citarea personală în domeniul
Dv. ales. Outstanding Intellectuals of the 21’st Century – Medalia, care vi se acordă, este
din argint, poartă o inscripţie a numelui Dv. şi este prezentată într-o casetă (...).
Felicitări încă o dată pentru că aţi fost selectat pentru includerea în această impor-
tantă lucrare de referinţă şi aştept cu nerăbdare să primesc răspunsul Dv. în scurt timp.
Cu stimă, Nicholas S. Law,Director General
158

(2). Actul denumirii în funcţia de DDG al IBC: Diploma (cf. Capitol VI, Icono-
grafie).
(3). Distincţia Medalia de argint, atribuită pentru deţinerea funcţiei de DDG al
International Biographical Center, Cambridge University, London, England (cf. Capitol
VI, Iconografie).
Stimate profesor dr. Copilu,
Alăturat se află Medalia de argint pentru numirea Dv. în funcţia de Director Ge-
neral Adjunct, care sper că va primi acceptul Dv.
Al Dv., cu stimă, Michelle Whitehall, asistent personal al Directorului General
18 mai 2005
♣
NOTA BENE pentru ambele capitole, ABI-SUA şi IBC-ENGLAND: Delimitarea
datelor consemnate în lucrarea biobibliografică de faţă a fost limitată iniţial la un an
convenţional, 2009. Întârzierea publicării lucrării a trebuit să lase totuşi întredeschisă
perspectiva continuităţii, măcar pentru unele însemne ale îndărătniciei de a trăi, înflori,
rodi, şi cu gândul bun la ce va mai fi. În ceea ce priveşte Capitolul IV. ECOURI, o mini-
addenda, ca cea de mai jos, va mai consemna câteva ecouri, anterioare anului 2009, care
ar putea trezi interes, cum sunt cele câteva dintre multele nominalizări pentru distincţii,
ca semne ale preţuirii, de pildă:
1. În SUA-ABI (toate motivate şi semnate de preşedintele J. M. Evans): Medalia de
aur (cu prilejul celei de a 40-a aniversări a ABI, 15 iunie 2007); Premiul Internaţional
pentru Pace şi Legiunea de Onoare (a Convenţiei Culturale Internaţionale, 10 august,
respectiv 30 noiembrie 2007); Brend Mondial în Cercetare (în domeniul Educaţiei, 29
septembrie 2007); Premiul pentru realizările obţinute de-a lungul întregii vieţi şi Om al
anului 2008 (28 martie 2008, ca „urmare a nominalizării pentru volumul «Great Minds
of the 21’st Century»”); Editor consultant al Enciclopediei „Contemporary Who’s Who
Professionals” (5 octombrie 2007); includerea biografiei în volumul 500 de mari lideri,
„performeri în domeniile practicate, ce va apărea în 2009” (25 ianuarie 2008); Diploma
de Master pentru literatură „acordată de Academia Internaţională de Litere” (7 martie
2008); Ambasador suveran al Ordinului Ambasadorilor Americani, „care presupune
vocaţie şi influenţă internaţională în domeniile profesional, social, academic şi cultural,
având ca obiectiv promovarea valorilor de excelenţă” (5 iulie 2008); Cel mai notabil
intelectual al anului 2008 ( „pentru cei ca Dvs. care posedă rara capacitate combinatorie
între superioritatea intelectuală şi ambiţie şi fac parte din categoria inovatorilor şi cre-
atorilor în acelaşi timp. Noi considerăm că Dvs. întruchipaţi aceste caracteristici”) etc.
2. În MAREA BRITANIE-IBC (toate motivate şi semnate de preşedintele Nicolas
S. Law, adresate mie ca DDG, Deputy Director General al IBC): includerea biografiei
personale în Dicţionarul Biografiilor Internaţionale: Oameni de seamă – Cartea Albă
Cambridge, pentru 2007 (22 iunie 2007); Ordinul Internaţional de Merit (13 iulie
2007); Vicepreşedinte al Comitetului de organizare al Congresului Mondial de Ştiinţe,
Arte şi Comunicaţii din 2008 (20 iulie 2007); Top Two Hundred of the IBC – volumul
enciclopedic Cei mai buni 200, selectaţi de IBC, „Pentru excelenţă” (24 august 2007);
Director General Onorific al IBC pentru Europa (27 august 2007) etc.
159

PARTEA II
CONTRIBUŢII RELEVANTE – CONCLUZII
DE O VIAŢĂ
MOSTRE DE SINTEZĂ ÎN DOMENIILE
EDUCAŢIE ŞI ŞTIINŢE LITERARE
1. FORMAREA CONTINUĂ A MANAGERILOR ŞCOLARI
Program didactic experimentat şi validat*
I
În condiţiile realizării obiectivelor curriculare de formare, prevăzute de reformele
educaţionale actuale din ţările central şi est-europene – deci şi din România – se afirmă
tot mai mult conceptul de formare/autoformare sau de instruire/autoinstruire continuă
asistată.
Conceptul şi sistemul tradiţional de „perfecţionare”, care se mai utilizează în ţara
noastră, cunosc o stare asimptomatică de pseudoperformanţă. Majoritatea cadrelor didac-
tice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară manifestă faţă de acest învechit concept
şi tip de activitate o rezervă declarată, evident în măsura în care a rămas – unde şi cât a
rămas – tributar stereotipiilor tradiţionaliste şi continuă practicile axate preponderent pe
„transmiterea de informaţii/cunoştinţe”, cu metode „clasice” expozitive, pe memorarea de
noţiuni, scheme şi definiţii abstracte pentru un cursant abstract. Acestui tip de activitate îi
este caracteristic „limbajul de lemn”, frecvent mai ales în tipul de expunere „ex-catedra”,
prelegere pretins „academică” sau curs „magistral”, „instructaj” direcţionat ori seminar
bazat pe fixarea–memorarea informaţiilor din cursuri sau pe întrebări cu răspunsuri repro-
ductive, pe abordări istoriografice şi teoretice enciclopedice sau pe actualizări formale,
*Textul revăzut al comunicării, Formarea continuă a managerilor şcolari. Un model operaţional,

prezentate la Simpozionul Ştiinţific Internaţional, pe tema „Modern şi postmodern în ştiinţele educaţiei”,
Oradea, mai 2006, publicat în tom X al „Analelor Universităţii din Oradea”, fascicula Departamentului
pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, secţia Psihologie şi Psihopedagogie, Pedagogie,
Metodică. Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2006, p. 645–657. Rezumat în limba engleză. Suport
bibliografic: date şi secvenţe din cursurile noastre de „Management educaţional” şi „Managementul activităţii
clasei de elevi”, predate timp de peste un deceniu în sistemul formării iniţiale a studenţilor şi masteranzilor
din România (universităţile de Stat din Bucureşti şi Oradea, universităţile particulare, „Titu Maiorescu”
şi Ecologică din Bucureşti) şi din Republica Moldova (universităţile de Stat Pedagogică „Ion Creangă”,
Tiraspol, Politehnică din Chişinău şi „Alecu Russo” din Bălţi), de asemenea, în sistemul de formare continuă
a cadrelor didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară din aproape toate judeţele, respectiv raio-
anele din cele două ţări menţionate.
160

cu miză pe memoria reproductivă, pe verbalism excesiv, pe teoretizări sterile, pe „reţete”
sau indicaţii metodice „preţioase”, precum şi pe soluţii unilaterale „unice”, încurajând
menţinerea mecanismelor unor mentalităţi anacronice de rutină.
Se apreciază că tocmai aceste mentalităţi, caracteristice învăţământului informa-
tiv-reproductiv tradiţionalist, reprezintă impedimentul real în realizarea obiectivelor
reformei curriculare (reformă = schimbare–înnoire–transformare pozitivă), de promovare
în învăţământ a unor valori autentice perene, tradiţionale sau moderne, naţionale sau
universale, precum şi de stimularea iniţiativei şi inovaţiei pedagogice atât de necesare
în noile condiţii de tranziţie.
Se lărgeşte în schimb, tot mai mult, cercul acelora care, din convingere, nu se mai
mulţumesc cu modul de instruire cumulativă, doar pentru „a şti”, în condiţiile în care
noile realităţi cer să ştii „să faci”, adică să ştii să şi aplici ceea ce ai învăţat ca să ştii, şi
cu care în consecinţă să realizezi ceva concret, în plan material sau spiritual, valoros şi
util în viaţă.
Majoritatea cadrelor didactice din arealul geografic şi cultural central şi est-european,
încercând să răspundă cerinţelor reformatoare ale activităţii de formare/instruire şcolară
şi postşcolară, preferă din ce în ce mai mult, pentru ei şi pentru elevii/studenţii lor, tipul
de predare–învăţare–evaluare care, pe parcursul derulării, să favorizeze dobândirea de
achiziţii şcolare/profesionale. Aceasta presupune asimilarea în prealabil a unor cunoştinţe
temeinice folositoare, iar prin exerciţii de aplicare la lecţie/curs a acestora să se formeze
priceperi, deprinderi şi abilităţi de aplicare şi o conduită pozitivă, mai potrivită cu noile
exigenţe de pregătire pentru integrarea elevilor/studenţilor în viaţa activă (profesională,
civică, familială) postşcolară. Tocmai această categorie de achiziţii „şcolare”, dobândite
într-o activitate de învăţare activă-aplicativă-formativă ar permite renunţarea treptată la
vechea paradigmă informativ-reproductivă, limitată doar la „a şti” pentru a reproduce,
atât de frecvent întâlnită la nivelul şcolii şi chiar al sistemului de învăţământ, în favoa-
rea noii paradigme pedagogice formative-aplicative-productive, orientate spre „a şti să
aplici” pentru a putea face ceva concret, valoros şi util cu ajutorul a ceea ce ai învăţat,
aceasta orientându-te spre a şti „să faci”, să reuşeşti să faci bine ca „să fii” şi ca să poţi
„să devii”.
În această ipostază se poate miza pe posibilitatea reală, oferită de contextul educa-
ţional reformator, acela de a exersa capacitatea de „a şti să aplici”, încurajată de convin-
gerea că de tine depinde condiţia să aplici ce ai învăţat, priceperea de a obţine reuşita
personală şi publică, abilitatea de a fi eficient, prin aceasta demonstrând că ştii să faci
bine ceea ce trebuie să faci.
Drept urmare a unui asemenea demers, în programele educaţionale naţionale din
ţările dezvoltate, a căror experienţă încercăm să o descifrăm cu folos pentru şcoala noastră
şi pentru dascălii ei, a fost adoptat şi aplicat cu mulţi ani în urmă, ca obiectiv prioritar,
conceptul de (auto)formare – (auto)instruire continuă, asistată (de către profesorul mode-
rator), în contextul descentralizării învăţământului şi al unei dezvoltări şcolare autonome.
Dar, de ce (auto)formare/(auto)instruire? Noile cerinţe de profesionalizare a carie-
rei didactice şi manageriale, care presupune aplicarea pe scară largă a noilor tehnologii
didactice moderne, utilizate în cadrul unor activităţi interactive corespunzătoare, de
tip training (antrenament, exerciţiu), au urmărit să antreneze cursantul – prin exerciţii
specifice de simulare a rolului pe care îl are ca profesionist (manager şcolar) şi ca om
161

(personalitate) – în acţiunea de exersare a funcţiei pe care o deţine sau pe care o va deţine
la locul de muncă, în societate şi în viaţa privată, mizând pe criterii de reuşită individuală
şi publică. În aceste condiţii, trăind pe viu situaţiile de învăţare formativă, deci asimilând
şi stăpânind metodologia (cheia rezolvărilor), în acelaşi timp conştientizând valoarea
potenţialului propriu ca şi posibilităţile de a-l valorifica deplin, cursantul va acredita
convingerea că ar putea căuta şi sigur va găsi soluţii la problemele cu care se confruntă,
iar în acest proces va dobândi, fiecare după putinţă şi capacitate, achiziţii proprii mana-
gerului de succes, care să-i garanteze dorita performanţă, observabilă şi măsurabilă, în
exercitarea funcţiei manageriale.
II
Un asemenea tip de program, axat pe metodologia şi didactica (auto)formării com-
petenţelor curriculare şi manageriale, a fost experimentat şi validat de noi pe o categorie
aparte de cadre didactice cu funcţii de predare şi de conducere, îndrumare şi control, adică
directori şi inspectori şcolari, angajaţi pe post ori viitori candidaţi la aceste posturi (din
sistemul de formare continuă) sau viitori candidaţi, de asemenea, studenţi şi masteranzi
(din sistemul de formare iniţială).
După ce a fost experimentat – mai întâi (1992–2000) în sistemul de formare iniţială
(pregătire universitară) şi de formare continuă (pregătire postuniversitară) din România
(Bucureşti şi judeţele Bihor, Călăraşi, Cluj, Dâmboviţa, Galaţi, Ilfov, Suceava, Sălaj etc.)
şi din Republica Moldova (Chişinău şi raioanele Bălţi, Cimişlia, Hânceşti, Ialoveni, Orhei,
Soroca) – programul s-a finalizat cu o validare pedagogică (2001–2006), ca alternativă
la practica actuală.
Pe parcursul stagiilor de formare/autoformare, care a cuprins peste 7 000 de cursanţi – dintre
care peste 1000 de studenţi şi masteranzi, peste 3 000 de cadre didactice cu funcţii de
predare (educatoare, învăţătoare, profesori) şi peste 3 000 de cadre didactice cu funcţii
de conducere şcolară (directori şi inspectori şcolari), de asemenea specialişti din alte
domenii cum ar fi medicina, armata, economia etc. – am acumulat o experienţă pozitivă
ce ar îndreptăţi un bilanţ al datelor relevante privind eficienţa activităţii, în plan metodic
şi didactic, de asemenea o sinteză de semnificaţie şi valoare metodologică, ambele utile
în eventualitatea proiectării în viitor a unor variante posibile de luat în calcul pentru
generalizarea acestei experienţe de abilitare curriculară şi managerială, în alte condiţii
şi cu alţi subiecţi, din medii socio-educaţionale diferite.
Concepţia şi conţinutul acestui program a ţinut seama de limitele şi posibilităţile reale
de aplicare şi validare a unui tip modern de pregătire a cadrelor didactice pentru activităţi
manageriale în condiţiile realizării obiectivelor reformei curriculare şi manageriale din
învăţământ. Pentru ca programul să poată fi preluat şi adaptat de către profesorii şi ma-
nagerii formatori la nevoile actuale ale colectivităţii şcolare, atât pe parcursul derulării
activităţii de predare, cât şi al elaborării sintezei de faţă, am acordat o atenţie mărită cu
deosebire unor aspecte metodologice de interes general. Precizăm însă că varianta de
faţă a programului a încercat să răspundă în mod diferenţiat cerinţelor socio-educaţionale
actuale, care sunt în deplină concordanţă cu obiectivele reformei curriculare şi manageriale
din spaţiul eşantionului locuit de românii din dreapta şi stânga Prutului.
Eşantionul cu care am lucrat a inclus cu precădere subiecţi din instituţii de învăţământ
a căror activitate de formare continuă a fost în mod special coordonată în plan ştiinţific
de către institute de cercetări cu profil educaţional (Istitutul de Ştiinţe ale Educaţiei-ISE
162

din Bucureşti şi ISE din Chişinău). Ambele variante – din perioadele de experimentare şi
validare pedagogică – au urmărit în principal (auto)formarea personalităţii managerului
şcolar, cu accent pe (auto)formarea competenţelor indispensabile exercitării cu succes
a funcţiilor-cheie (manageriale) din şcoală, fiind în permanenţă adaptat la schimbările
din viaţa şcolară curentă, prevăzute de reformele curriculară şi social-economică. În
activitatea derulată pe module s-au urmărit şi alte obiective, complementare de context:
a – cunoaşterea tendinţelor existente în învăţământul european şi mondial, după care să
ne putem orienta, dacă pe parcursul activităţii suntem în concordanţă sau, chiar mai mult,
mergem împotriva sau în direcţia „curentului general”; b – familiarizarea cu obiective-
le reformei curriculare şi manageriale; c – iniţierea în problematica managementului
curricular şi a standardelor profesionale şi de formare a competenţelor profesionale;
d – familiarizarea cu tehnicile activităţii interactive de tip training, specifice identificării şi
dezvoltării potenţialului uman (calităţi de personalitate indispensabile exercitării cu succes
a carierei didactice) şi a potenţialului profesional (abilităţi şi competenţe manageriale,
ca performanţe, observabile şi măsurabile, în exercitarea funcţiei). În acest scop au fost
utilizate o gamă largă de metode, tehnici şi instrumente de lucru, în general o tehnologie
didactică specifică demersului educaţional de (auto)formare asistată în profil managerial,
cu accent pe dobândirea de achiziţii caracteristice exercitării cu succes a funcţiilor de
conducere, îndrumare şi control în condiţiile tranziţiei la o economie de piaţă funcţională.
În cadrul atelierelor/modulelor de lucru s-a urmărit în paralel realizarea unor momente
ale acestui model privind contextul activităţii în care prind viaţă obiectivele generale,
curriculare şi manageriale de formare, cum ar fi: a – deschiderile spre autonomia şcolară,
care să permită cunoaşterea şi valorificarea optimă a potenţialului uman, profesional,
financiar şi material instituţional existent; b – iniţierea în metodologia proiectării cer-
cetării pedagogice şi manageriale – curente şi strategice – a activităţii şcolare, precum
şi în valorificarea rezultatelor obţinute, destinate uzului public, diseminate prin comu-
nicări şi publicaţii sau prin aplicarea lor în practica şcolară; c – asimilarea tehnicilor
de dezvoltare a creativităţii; d – conştientizarea viziunii aplicativ-interdisciplinare şi
integrate a predării disciplinelor de cultură generală şi tehnologice de bază; e – forma-
rea viziunii, atitudinii şi acţiunii pozitive; f – exersarea tehnicilor de reuşită individuală
şi publică; g – familiarizarea şi aplicarea în practica şcolară a conceptului operaţional
modern de predare-învăţare-evaluare pe bază de obiective curriculare vizând formarea
unor competenţe şcolare/profesionale, ca achiziţii dobândite în termeni de cunoştinţe,
capacităţi şi comportamente, care să stimuleze şi să inspire credibilitate; h – promovarea
unor activităţi interactive de formare în anii de şcoală a unor competenţe şcolare care
să satisfacă, în perioada postşcolară, cerinţele economiei de piaţă funcţională (de ex.,
iniţiativă, cooperare, munca în echipă, instruire reciprocă, evaluare, comunicare, gân-
dire logică, rezolvare de probleme, luarea deciziilor, obţinerea şi utilizarea informaţiei,
planificarea propriilor acţiuni, a şti să înveţi, convieţuirea). Privite în ansamblu, toate
cele 13 cerinţe/competenţe menţionate au urmărit să ofere managerului şcolar o viziune
pragmatică globală asupra domeniilor prioritare ale reformei curriculare şi sociale, precum
şi asupra activităţii specifice de conducere a procesului general de instruire şi educaţie
într-o societate bazată pe relaţii de piaţă.
Prin gradul de generalitate şi valabilitate preconizate, conţinutul şi metodologia pro-
gramului corespund cerinţelor reformei şcolare, prevăzute a se implementa în orice tip de
163

instituţie de învăţământ preuniversitar, indiferent de nivel (preşcolar, primar, gimnazial,
liceal), profil (general, profesional) şi de mediul în care funcţionează (urban, rural).
Ca durată, cursul a fost flexibil: s-a derulat în funcţie de grupul-ţintă, de tematica
solicitată, de timpul disponibil al cursanţilor, de posibilităţi (spaţiu, mediu de provenienţă,
nivel de calificare) şi de finalităţile solicitate (stagii cu o durată maximă sau minimă în
funcţie de modulele solicitate).
Ca formă de organizare, cursul s-a desfăşurat pe module, în ateliere (work-schopuri),
preponderent ca activităţi interactive, tip training: jocuri de rol, exerciţii de aplicare, studii
de caz, antrenamente de autoevaluare-evaluare, dezbateri, proiecte, consiliere, negociere
de soluţii etc. Activităţile organizate individual (autoevaluare), pe grupe (evaluare) şi în
plen (negocierea soluţiilor oferite de grupe) – potrivit cu această tehnologie didactică
modernă utilizată – au fost prin natura lor practice, pragmatice, accesibile, atractive şi
antrenante. Evident, s-a ţinut seama de cerinţele, preferinţele, posibilităţile, precum şi de
măsura celor interesaţi de a-şi cunoaşte propriul potenţial uman (calităţi de personalitate)
şi profesional (competenţe manageriale), de a-şi dezvolta propriile abilităţi şi competenţe
prin exerciţii aplicative, în acest sens fiind puşi în situaţia confortabilă de a-şi exersa
funcţia de manager şcolar prin acţiuni de simulare sau reale, pentru ca apoi să le poată
aplica şi verifica sigur în viitoarea activitate din şcoală.
Ca finalitate, cursul predat pe baza acestui program a favorizat realizarea obiecti-
velor de formare a competenţelor manageriale, observabile şi măsurabile, de exercitare
a funcţiilor-cheie în folosul optimizării activităţii curriculare (responsabilităţi şcolare
cum sunt cele de metodişti, şefi de comisii, consilieri pentru formarea continuă, şefi de
catedră, directori adjuncţi şi directori, în anumite cazuri inspectori şcolari), ceea ce ar fi
presupus stăpânirea unor metode şi tehnici participative eficiente de soluţionare a pro-
blemelor şcolare complexe de către cei care deţin/vor deţine funcţii de conducere şcolară
şi care ar dori şi ar putea să-şi asume responsabilităţi şi riscuri, dar şi reuşita personală
şi publică pe criterii de succes.
În calitate de participanţi la propria formare, cursanţii au deţinut concomitent mai
multe roluri de: a – cursanţi supuşi rigorilor învăţării/(auto)formării unor competenţe
indispensabile în activitatea profesională, corespunzătoare ocupaţiei didactice şi manage-
riale (cunoştinţe, capacităţi şi comportamente); b – subiecţi investigaţi (pentru cunoaşterea
gradului în care au receptat, asimilat şi conştientizat conţinutul programului ca şi capaci-
tatea de a-l adapta la propria activitate); c – multiplicatori (generalizatori ai experienţei
acumulate, adaptate ulterior la alţi subiecţi sau la propria activitate); d – formatori (în
cascadă ai altor grupe de formatori, care ar urma să formeze pe alţii).
În principiu, metodologia utilizată a urmărit să transmită nu „reţete” de rezolvare a
sarcinilor curente din fişa postului, lucru de altfel imposibil de acceptat, ci mai de grabă
să poată oferi cheia (metodologia, algoritmul) rezolvării de probleme, precum şi soluţiile
cele mai potrivite pe baza unor exerciţii repetate de rezolvare a situaţiilor problemă, în care
fiecare să-şi poată valorifica achiziţiile dobândite sub formă de calităţi de personalitate,
abilităţi şi competenţe manageriale (de conducere) şi curriculare (de predare–învăţare–
evaluare: cunoştinţe, capacităţi şi comportamente).
Toate acestea au urmărit să asigure stăpânirea unui grad mărit de abilitare curriculară
şi managerială a cursanţilor pentru ca aceştia, în final, să poată dovedi că au acreditat
convingerea şi capacitatea de a contribui la demontarea mecanismelor unor mentalităţi
164

anacronice moştenite, adevărate blocaje ale procesului de reformare a şcolii actuale, de
asemenea priceperea de a asigura premisele unei conduceri eficiente a procesului de
pregătire a tineretului studios pentru o viaţa activă şcolară şi postşcolară într-o societate
a muncii deschisă, bazată pe relaţii de piaţă, proprii economiei din ţările Comunităţii
Europene în care aspirăm să ne integrăm.
III
În continuare, reproducem schiţa acestui Program – o sinteză a variantelor aplicate
în ultimul deceniu, diferenţiat pe categorii de grupuri-ţintă – sub formă de Curriculă / Pro-
gramă a cursului care s-a predat, înţelegând că prin aceasta vom face cunoscut şi înţeles
modelul operaţional aplicat, şi nu atât conceptul modelului comentat, de asemenea vom
trezi şi stimula interesul pentru alţi subiecţi/organizaţii, care îşi desfăşoară activitatea în
alt loc şi în alte condiţii, în cadrul sistemului de formare iniţială sau continuă asistată a
managerilor şcolari.
Programa cursului de Management educaţional
Ultima variantă a programei, pe baza căreia a fost predat cursul de Management
educaţional, valabilă pentru anii universitari 2001–2003, cu unele adaptări la particula-
rităţile activităţii universitare şi extrauniversitare din 2004–2006 (de exemplu, accentul
fiind pus acum pe managementul activităţii clasei de elevi, implicit pe principala activi-
tate, – lecţia formativă), este – trebuia să fie, conform cerinţelor impuse – în concordanţă
atât cu programele „analitice” universitare de formare iniţială, bazate preponderent pe
conţinuturi/cunoştinţe, încă utilizate în instituţiile de învăţământ superior reprezentative,
cât şi cu „noile” programe şcolare de formare continuă, bazate pe obiective curriculare
de formare, iar acestea din urmă conforme cu Standardele de formare a competenţei
profesionale a managerilor şcolari (cadre de conducere, îndrumare şi control), elaborate
în România şi în Republica Moldova.
Obiective
Ultima variantă publicată a cursului (ediţia 2003, revăzută în 2005) a combinat,
într-o formă unitară şi atractivă, cele două viziuni menţionate, informativă şi formativă.
Potrivit cu obiectivele vizând în principal tehnologia didactică modernă de (auto)formare
asistată a personalităţii managerului şcolar în vederea exercitării cu succes a funcţiei
de conducere şcolară, la sfârşitul activităţii de predare–învăţare–evaluare, cursanţii
vor fi capabili:
1. Să dovedească faptul că şi-au format deprinderi de (auto)cunoaştere şi (auto)
valorificare a potenţialului pozitiv, propriu şi al colaboratorilor, de asemenea avantajele
şi dezavantajele acţiunii de (auto)cunoaştere şi (auto)valorificare a predispoziţiei native
de a educa şi forma prin calităţi şi defecte, precum şi de a formula concluzii, pentru a fi
recomandate ca deviză: educaţia, în general, şi formarea personalităţii, în special, se
realizează numai pe bază de calităţi.
2. Să identifice şi să contribuie la dezvoltarea unor calităţi de personalitate (carac-
teristici psihice native), proprii şi ale altora, pe care să le poată valorifica în procesul de
formare a calităţilor generale (competenţe), pe care şcoala este chemată să le formeze la
cei ce urmează să facă faţă unor cerinţe specifice economiei de piaţă funcţională.
3. Să cunoască şi să-şi dezvolte abilităţi manageriale de afirmare a lor ca lideri şi
de dobândire a autorităţii de manageri şcolari, pe care să le poată aplica în acţiunea de
realizare a obiectivelor manageriale de organizare, administrare şi dezvoltare a unităţii de
165

învăţământ în care lucrează, precum şi de conducere a procesului de pregătire a elevilor
pentru viaţa activă postşcolară.
4. Să se iniţieze în acreditarea principalelor competenţe manageriale (prevăzute de
standardele de formare profesională: comunicare şi relaţionare, psihosociale, utilizarea
tehnologiilor informaţionale, conducere şi coordonare, evaluare, gestionare şi adminis-
trare, dezvoltare instituţională), înţelese ca performanţe observabile şi măsurabile, indis-
pensabile pentru exercitarea funcţiilor manageriale, pe care să le poată aplica în domenii
ca: management de curriculum, standarde ocupaţionale de competenţă profesională şi
de formare a acestor competenţe pentru exercitarea cu succes a profesiei didactice şi
manageriale, legislaţie şcolară, resurse umane şi materiale, comunicare managerială,
rezolvarea problemelor conflictuale, de stres, de timp etc.
5. Să identifice şi să dezvolte potenţialul de creativitate, personal şi al colectivului
şcolii, în vederea cunoaşterii şi valorificării resurselor de revigorare intelectuală a acti-
vităţii personalului didactic şi în general de eficientizare a vieţii şcolare şi extraşcolare.
6. Să se iniţieze în activitatea de investigare (cercetare) pedagogică a vieţii şcolare
şi extraşcolare sub aspectul cunoaşterii şi eficientizării activităţii de instruire-educaţie
şi de conducere a procesului de învăţare (de exemplu, domenii ca predarea–învăţarea–
evaluarea pe bază de obiective curriculare de formare, educaţie pentru sănătatea fizică,
psihică, intelectuală, spirituală etc.), cu aplicaţii în acţiunea de optimizare a activităţii
curente, mai ales în proiectarea pedagogică şi managerială, de asemenea în valorifica-
rea rezultatelor obţinute prin lucrări destinate uzului public, comunicate sau publicate.
7. Să se iniţieze în problemele managementului strategic (diagnoză, prognoză) pentru
a-l putea valorifica la nivelul dezvoltării instituţiei şcolare.
8. Să cunoască şi să se implice în procesul general al schimbării din domeniul
educaţional (reformă = schimbare), de asemenea să aplice în activitatea sa de manager
şcolar viziunea noii paradigme pedagogice de promovare a învăţământului aplicativ-
formativ axat pe obiective curriculare de formare a competenţelor în termeni de cunoştinţe
funcţionale, capacităţi de aplicare şi comportamente constructive.
Potrivit cu aceste obiective curriculare, cursul s-a sprijinit pe conţinuturi adecvate.
Conţinuturi (tematică)
1. Cunoaştere şi comunicare
a – Autocunoaştere: cursanţi (sondaj de opinie, pe aspecte ca), predispoziţie (teste/
probe cu figurine/culori), dificultăţi-hobby (inventar), priorităţi (ce sunt, ce vreau, ce pot,
ce ştiu, ce sper, inclusiv ce aştept de la curs), interese (probă, cerere-ofertă), potenţial de
originalitate (teste de originalitate: „Punctul la cerc” şi o probă de stereotipie – „EMG”).
Interpretarea, corelarea şi comentarea răspunsurilor;
b – autoprezentare: profesor-moderator;
c – moment organizatoric: obiectivele cursului (formare de competenţe umane şi
profesionale; aplicaţii de verificare în practica şcolară), programul cursului (activităţi,
durată, orar, evaluare, credite, prezenţă, dosar documentar – „portofoliu” cu lucrări şi
instrumente de lucru, bibliografie, programa cursului etc.), reguli de lucru (aplicarea unor
instrumente de lucru privind unele cerinţe ale comunicării: ascultare eficientă, polemică
civilizată, comportament manierat etc.), metode–stil de lucru (probă: Piramida învăţării).
Exemplificări din experienţa personală a cursanţilor;
d – la încheierea activităţii (unităţii/modulului de învăţare şi finale), un exerciţiu de
autoevaluare cantitativă globală (ACG): cursanţii formulează răspunsuri, în procente
166

de la 100% la 0%, la trei întrebări: 1. Cât a fost nou, actual şi util în ceea ce am lucrat
împreună? 2. Cât am reţinut? 3. Cât sunt de sigur că voi aplica din ceea ce am reţinut?
Cele trei procente se adună şi rezultatul se împarte la trei. Punctajul calculat reprezintă
media (posibil de transformat în notă) acordată prin autoevaluarea propriei activităţi.
2. Autocunoaştere şi orientarea predispoziţiei de a educa prin calităţi şi defecte
a – Timp de 2 minute cursanţii întocmesc, pe o parte şi alta a unei fişe de ⅛ coală
A4, câte o listă cu defectele şi calităţile de personalitate (caracteristici native: psihice,
pedagogice, intelectuale, fizice şi din domeniul relaţiilor interpersonale) ale altora (co-
legi/superiori/subalterni). Colectarea, tipizarea, interpretarea, corelarea şi comunicarea
răspunsurilor. De regulă, în listele cu răspunsuri, predominante sunt defectele, dintre
care multe exprimă efecte ale propriei activităţi, şi din care se desprinde predispoziţia
negativistă a celor care îi „judecă” pe alţii. O remarcă: numărul defectelor din liste tinde
să se micşoreze, cu trecerea anilor, ca urmare a participării la diferite cursuri de abilitare
curriculară, în care s-a format predispoziţia optimistă. Explicarea cauzelor socio-psihope-
dagogice ale predispoziţiei şi viziunii negativiste (probă, Legenda DD – două domniţe).
Concluzia, care este şi deviza cursului: educaţia, în general, şi formarea personalităţii, în
special, se face numai pe bază de calităţi, prin acţiuni de stimulare a viziunii optimiste,
a atitudinii pozitive (probă - studiu de caz: activitate în perechi de antrenare a viziunii şi
atitudinii pozitive, prin apelarea la capacitatea de receptare a gândului bun cu ajutorul
celor 5 organe de simţ);
b – timp de alte 2 minute cursanţii întocmesc, pe câte o parte şi alta a unei fişe de ¹/4
coală A4, o altă listă cu propriile calităţi şi cu calităţile proprii văzute de alţii (de ceilalţi
cursanţi, probă distinctă). Ambele liste permit comentarii privind formarea imaginii despre
sine (imaginea de sine exprimă identitatea proprie, dar ca om social eşti aşa cum reuşeşti
să te faci şi să fii perceput de alţii). Implicaţii. Autocunoaşterea propriului potenţial de
înţelegere, încredere, toleranţă, exigenţă, colaborare, îndrumare. Autoevaluarea propriilor
calităţi personale prin comparaţie cu calităţile evaluate ale grupului;
c – pe baza numărului de calităţi din cele două liste despre calităţile grupului cu
care se lucrează, scrise pe un suport, se evidenţiază potenţialul uman al colectivului de
cursanţi (în medie 20–30 de calităţi), comparativ cu potenţialul individual (de pe listă, în
medie 1–3, maximum 7–9 calităţi). Moment de stimulare: numărul mai mare al calităţilor
întregului grup denotă un potenţial colectiv pozitiv mult mai mare, de unde: – „Merită
să vă priviţi cu alţi ochi, unii pe alţii, cu mândrie şi încredere, împreună veţi putea rea-
liza mai mult, chiar acum, aici, la curs”. Se propune autoevaluarea propriilor calităţi de
personalitate pe baza unei liste „standard”, care cuprinde 50 de calităţi de personalitate,
indispensabile pentru exercitarea cu succes a funcţiei didactice de predare/de conducere
(lista este reală, în sensul că nu au fost extrase din manuale şi tratate de psihologie, ci
însumează calităţile care au avut frecvenţa cea mai mare în listele întocmite de cursanţi, la
cursurile noastre din ultimul deceniu). Autoevaluarea, pe o scală de la 5 la 0, a calităţilor
proprii ale grupului şi a celor 50 de calităţi de personalitate „standard”;
d – probă de cunoaştere a valorilor personale, în planul satisfacţiei de viaţă, pe baza
a 52 de indici ai gradului de satisfacţie.
Studiu de caz (scenariu pentru autoinstruire): 13 competenţe pentru 13 cerinţe ale
economiei de piaţă funcţională sau despre competenţele dobândite ca achiziţii şcolare
167

în termeni de cunoştinţe, capacităţi şi comportamente, pe care şcoala are menirea să le
formeze la cei pe care îi pregăteşte pentru viaţa activă (profesională, civică, privată)
postşcolară, în principal pentru a face faţă unui număr de 13 cerinţe ale economiei de
piaţă funcţională (iniţiativă, cooperare, muncă în echipă, instruire reciprocă, evaluare,
comunicare, gândire logică, rezolvare de probleme, luarea deciziilor, obţinerea şi utili-
zarea informaţiilor, planificarea propriilor acţiuni, a şti să înveţi, convieţuire). Acţiunea
de autoevaluare individuală şi de evaluare pe grupe a potenţialului de personalitate se
argumentează cu exemple din experienţa şcolară şi extraşcolară curentă privind realizarea
obiectivelor curriculare de formare, specifice învăţământului din perioada de tranziţie.
ACG (autoevaluare cantitativă globală).
3. Identificarea şi dezvoltarea abilităţilor manageriale
Accepţia conceptului. Autoevaluarea abilităţilor manageriale pe baza unei liste pre-
stabilite. Evaluarea şi identificarea prin ierarhizare a abilităţilor manageriale prioritare
în activităţi pe grupe (criterii de constituire a grupelor şi a echipelor, reguli şi cerinţe
ale activităţii de grup). Evaluarea, selectarea şi negocierea abilităţilor manageriale de
către liderii aleşi de grupe, în condiţii de lucru speciale (reorganizarea spaţiului de lucru,
transparenţa negocierilor, limbajul argumentelor, raportare la experienţa de viaţă). Eva-
luarea comparativă a abilităţilor, individuale, pe grupe şi pe întregul colectiv. Negocierea
soluţiilor optime de către reprezentanţii grupelor, aleşi în consiliul liderilor. Aplicaţii în
domeniul organizării şi conducerii activităţilor şcolare (de predare–învăţare–evaluare,
de planificare, de gestiune a conflictelor şi timpului etc.). ACG.
4. Acreditarea de competenţe manageriale performante
în vederea exercitării funcţiei de manager al şcolii ca organizaţie
Accepţia conceptului de management ca eficientizare în formarea de competenţe
(achiziţii şcolare, profesionale) validate ca performanţe observabile şi măsurabile. Ie-
rarhizarea şi selectarea competenţelor pe bază de argumente, în activităţi de training, în
care se realizează activităţi de tipul: autoevaluare individuală, evaluare pe grupe şi în
plen, negocierea soluţiilor optime de către reprezentanţii grupelor în consiliul liderilor.
Raportarea competenţelor evaluate la funcţiile şi atribuţiile managerului şcolar: a –
funcţii manageriale cheie (organizaţionale: proiectare, organizare, conducere operativă,
control-evaluare, formare-promovare, gestionare, decizie, negociere, comunicare etc.);
b – domenii funcţionale (managementul de curriculum, managementul resurselor umane,
materiale şi financiare, dezvoltarea generală a şcolii, relaţii comunitare de parteneriat);
c – profesionalizare pe bază de standarde ocupaţionale ale profesiei şi standarde de
formare a competenţelor profesionale ale personalului didactic cu funcţii de conducere
şcolară (ca bază pentru exercitarea competenţelor de recrutare, selecţie, numire, nor-
mare, motivare, evaluare, salarizare, formare, recompensă, disciplină, disponibilizare,
promovare, ca o cerinţă a profesionalizării), concretizate în contractul de management;
d – legislaţie şcolară; e – gestiunea informaţiei şi comunicarea (sistemul informaţional
managerial); f – curriculum naţional, structură şi componente: curriculum proiectat-inten-
ţionat vizând sistemul (programa şcolară), aplicat-implementat vizând şcoala (manualul
alternativ), realizat-atins vizând achiziţiile elevilor (competenţele şcolare); curriculum
nucleu şi curriculum la decizia şcolii (pe discipline şi pe arii curriculare, în viziune apli-
cativ-interdisciplinară şi integrată). Exemplificări din experienţa şcolară curentă. ACG.
168

5. Managementul strategic
Proiectare. Proiect (educaţional, curricular, instituţional) de dezvoltare a şcolii –
diagnoză şi prognoză pe termen scurt, mediu, lung – în condiţiile unui învăţământ centrat
pe elev.
6. Dezvoltarea creativităţii individuale şi de grup
Revigorarea resurselor intelectuale din şcoală cu ajutorul unor metode moderne
ca: analiza morfologică, 635, sinectica, sugestopedia etc. Studii de caz: optimizarea
activităţii; elaborarea conţinutului fişei postului; evaluarea activităţii conform repere-
lor din tabloul de bord al managerului, elaborarea şi exersarea algoritmului procesului
decizional: T + I  A1+- şi A2+-  A3++, unde „+” înseamnă avantaj şi „-” înseamnă
dezavantaj, opţiunea pentru „A++” înseamnă opţiunea pentru alternativa reuşitei prin
aplicarea criteriilor de succes:
TEMA
Informaţia necesară: variată, adecvată,

consistentă, recentă, validă, suficientă
Alternativa 1 Alternativa 2
Dacă nu ai
reuşit
Alternativa 3 din prima
X+ X- X- X+ încercare
Combinaţie
A1 şi A2
X++
Alegerea mea Evaluare Alegerea mea

Alternativă cu rezultate Alternativă cu rezultate
optime: eficienţă ridicată. pe criterii de succes
minime: eficienţă scă-
Se acceptă. Se recoman- Opţiunea zută. Se impune reeva-
dă adoptarea şi aplicarea. mea luarea.
X+ X-
7. Iniţiere în metodologia cercetării pedagogice şi în redactarea lucrărilor

care valorifică rezultatele obţinute
Familiarizarea cu cerinţele şi metodele proiectării activităţii pedagogice (de ex., teh-
nologii didactice moderne de predare–învăţare–evaluare pe bază de obiective curriculare
de formare; modalităţi de predare aplicativ-interdisciplinară şi integrată; eficientizarea
activităţii educative prin formarea atitudinii pozitive şi a comportamentului constructiv etc.)
169

şi manageriale (de ex., strategii de dezvoltare a progresului şcolar; proiectul managerial
de dezvoltare generală a şcolii pe termen scurt/mediu/lung; oferte educaţionale etc.),
precum şi de valorificare a rezultatelor prin elaborarea de lucrări destinate uzului pu-
blic: comunicate (rapoarte, referate, comunicări metodico-ştiinţifice, lucrări de grad, de
licenţă, de masterat etc.) sau publicate (rezumate, articole, studii), respectând standardele
de descriere bibliografică, redactare etc., în conformitate cu reglementările naţionale şi
internaţionale. ACG.
8. Managementul schimbărilor din domeniul educaţiei (reformă = schimbare)
PROCESUL PSIHOLOGIC AL SCHIMBĂRII: CURBA CICLULUI TRANZIŢIEI – CICLUL
PSIHOLOGIC AL SCHIMBĂRII
3. CONŞTIENTIZARE 7. INTEGRAREA
– Ce schimbare noilor îndemânări şi obişnuinţe.
2. BLOCAJE va avea loc?
Imobilizare. – Înţelegerea rolului 7
NIVELUL MORALULUI
fiecăruia.
6. CĂUTAREA SENSULUI
6 Înţelegerea motivelor de succes
2 şi eşec. Crearea de noi teorii-model
personale.
3
1 5. EXPERIMENTAREA şi testarea noilor
5 îndemânări. Faza practică în care se încearcă
1. NEGAŢIE să se facă lucrurile în mod diferit. Feedback
– Ce schimbare 4 al rezultatelor. Succese şi eşecuri.
apare?
– Ce schimbare 4. ACCEPTAREA REALITĂŢII
e necesară? Lasă să treacă atitudinile trecute.
Compensaţie: amintirile plăcute din trecut.
ÎNCEPUTUL TRANZIŢIEI TIMPUL

9. Adaptare la procesul educaţional (schimbare = reformă)
Barierele schimbării (blocaje perceptive, cognitive, emoţionale, culturale, economi-
ce, de educaţie, de mediu). Educaţia schimbării mentalităţii (probe grafice şi cibernetice
vizând memoria de scurtă şi de lungă durată). Reforma curriculară ca schimbare în
viziunea noii paradigme pedagogice: renunţarea la vechea paradigmă a învăţământului
informativ-reproductiv în favoarea noii paradigme pedagogice a învăţământului forma-
tiv-aplicativ, prin: a – renunţarea la principiile şi practicile de rutină ale învăţământului
informativ-reproductiv (demontarea mecanismelor vechii mentalităţi de predare/învăţare
informativ-reproductivă, abstractă pentru un elev/cursant abstract, pe bază de conţinuturi,
dominată de verbalism excesiv, în care primează mecanismele anacronice ale „limbajului
de lemn”, ale conservatorismului steril, ale tradiţionalismului desuet etc.); b – angajarea
în promovarea unui învăţământ formativ, activ-participativ, concret pentru un cursant
concret, centrat pe formarea personalităţii acestuia printr-o predare–învăţare–evaluare pe
bază de obiective curriculare de formare a competenţelor. Familiarizarea cu sistemul de
credite transferabile în condiţiile create de formare a competenţelor şcolare/profesionale.
Aplicaţii în activitatea şcolară curentă. ACG.
170

Evaluare
Evaluarea nivelului de pregătire a cursanţilor se realizează prin modalităţi de evaluare
continuă pe parcursul activităţii curente: participare activă, studii de caz; lucrări indi-
viduale; evaluare finală: analiza dosarului-portofoliu cu instrumentele de lucru aplicate,
oferite la curs, adnotate şi completate cu observaţii; probe de autoevaluare cantitativă
globală-AGC (media mediilor parţiale, la temele/unităţile de învăţare/module de curs);
răspuns oral sau proiect/referat scris. Din toate acestea se constituie media finală, posibil
de transformat în nota finală, însoţită de concluzii şi recomandări.
2. FORMAREA COMPETENŢELOR ŞCOLARE ŞI PROFESIONALE
ÎN CONTEXTUL ASIGURĂRII CALITĂŢII ÎN EDUCAŢIE
aspecte metodologice*
I
În condiţiile unui învăţământ centrat pe elev, reforma curriculară prevede, ca prin-
cipală prioritate, implementarea Curriculumului Naţional axat pe obiective curriculare
de formare a competenţelor şcolare. Principalele instrumente curriculare cu care se
realizează în şcoală obiectivele curriculare sunt: 1 – curriculum proiectat/intenţionat
(adică noile programe şcolare, conforme cu noul plan de învăţământ); 2 – curriculum
aplicat/implementat (adică manualele alternative, conforme cu noile programe şcolare);
3 – curriculum realizat/rezultat (adică achiziţiile şcolare dobândite de elevi în activita-
tea şcolară, îndeosebi la lecţie, în activitatea la clasă, acolo unde se realizează de fapt
obiectivele reformei curriculare).
În anii din urmă, aceste achiziţii şcolare s-a acceptat să se mai numească şi compe-
tenţe şcolare, pe care elevul are datoria să le dobândească în special la lecţie, sub forma
triadei exprimate în algoritmul C = c1, c2, c3, în care C (competenţele) reprezintă:
1 – c (cunoştinţe), dar nu atât cunoştinţe generale, enciclopedice pentru a fi memorate
şi reproduse, cât mai ales cunoştinţe funcţionale/folositoare, iar asimilarea acestora să
nu reprezinte un scop în sine, doar pentru a „şti” ca să fie reproduse la examen, concurs
etc., ci să fie un mijloc de a realiza, prin exerciţii repetate sistematic de aplicare a acestor
cunoştinţe la lecţie, formarea unor:
*Sinteza de faţă reprezintă textul revăzut şi completat al comunicării ştiinţifice prezentate la Simpozio-
nul Ştiinţific Internaţional, organizat cu prilejul jubileului Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din Chişinău,
2–3 noiembrie 2006, publicat în volumul, cu titlul simpozionului, Problematica educaţiei în mileniul III:
naţional, regional, european. Chişinău, ISE, 2006. Textul a fost mai întâi extins (la tema competenţele
şcolare s-a adăugat competenţele profesionale) în cadrul temei Formarea competenţelor şcolare şi profe-
sionale. Aspecte metodologice, obiectul contractului de cercetare ştiintifică, încheiat în 2005 cu Facultatea
de formare continuă a cadrelor didactice şi a celor cu funcţii de conducere a Universităţii Pedagogice de
Stat „Ion Creangă” din Chişinău, finalizat în 2006. Într-o formă revăzută, tema rezumată a fost prezentată
într-o comunicare la Sesiunea Ştiinţifică cu participare internaţională, organizată în mai 2007 de DPPPD al
Universităţii din Oradea, textul acesteia fiind publicat în Analele Universităţii din Oradea, fascicula DPPPD,
Psihologie, Pedagogie, Metodică, vol. I, tom XII, 2008, p. 174–179. În 2009 conceptul de competenţe a
fost explicat şi adaptat la specificul unor activităţi practice – studiu de caz – de formare a competenţelor
şcolare şi profesionale atât la educabili, cât şi la educatori, într-o altă comunicare ştiinţifică, prezentată la
Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din 21 noiembrie 2009 pe tema „Direcţii şi strategii moderne de formare
şi perfecţionare în domeniul resurselor umane”, organizată de DPPD al Universităţii Politehnice din Bucureşti
şi publicată în format electronic, UPB, 2009, ISSN-2067.
171

2 – c (capacităţi) de aplicare, manifestate public sub forma unor priceperi, abilităţi
şi deprinderi de a valorifica aceste capacităţi în activitatea şcolară şi extraşcolară, iar în
final, împreună, aceste capacităţi – priceperi, abilităţi şi deprinderi – să fie manifestate
în plan social sub forma unor:
3 – c (comportamente) constructive, la rândul lor acestea fiind rezultanta formării
la lecţie a unor conduite şi atitudini pozitive manifestate public, dobândite în perioada
anilor de studii, în realitate ele reprezentând „cartea de vizită” a celor care au contribuit
la formarea lor: învăţătorul, profesorul, în general şcoala.
Timp de peste un deceniu, algoritmul menţionat mai sus privind formarea competen-
ţelor şcolare a constituit pentru noi obiect de studiu şi chiar a fost aplicat experimental
şi verificat în activitatea de predare–învăţare–evaluare în multe unităţi de învăţământ
preuniversitar din România şi din Republica Moldova, prin intermediul unor programe
şcolare şi manuale alternative, ghiduri ale profesorului şi caiete ale elevului, elaborate
de echipe mixte (la unele dintre ele am participat în calitate de coautor şi redactor), la
disciplinele Ştiinţe (clasele a IV-a, în România, respectiv, a V-a, în Republica Moldova)
şi Biologie (clasele a V-a, Botanică; a VIII-a, Ecologie; a IX-a, Genetică; a XI-a, Anato-
mie, în România, şi, respectiv, a VI-a, a VII-a, a VIII-a, a X-a, în Republica Moldova).
Rezultatele obţinute au fost diseminate în activitatea de formare iniţială (la peste 1000 de
studenţi şi masteranzi) şi continuă (la peste 6000 de cadre didactice cu funcţii de predare
şi de conducere şcolară), de asemenea prin publicaţii şi comunicări ştiinţifice.
Activitatea didactică de predare (de către profesori), de învăţare (de către elevi) şi de
evaluare (de către evaluatori), în care se obţin anume rezultate, în cazul de faţă denumite
şi rezultate ale învăţării, în realitate reprezintă rezultatul unui proces general de instruire/
pregătire sau proces instructiv-educativ, valabil pentru toate categoriile de formabili (elevi,
studenţi, masteranzi din sistemul de formare iniţială), de asemenea pentru toate categoriile
de formatori (cadre didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară din sistemul
de formare continuă). Urmând logica procesului instructiv-educativ formativ, avem nu
atât o însumare prin adăugare (C: c + c + c), cât mai ales o însumare prin consecinţă
(adică C = c1  c2  c3), în care C (competenţele) = c1 (cunoştinţe funcţionale, care prin
exerciţii de aplicare sistematică favorizează formarea de) c2  (capacităţi de aplicare,
care în plan social se manifestă sub forma unor)  c3 (comportamente constructive).
Asigurarea calităţii în educaţie – în acest înţeles – presupune în principal dobân-
direa temeinică, în procesul general de învăţare/instruire/pregătire, a unor rezultate de
calitate înaltă, indiferent la ce nivel se acţionează, în cazul de faţă, la nivelul sistemului
de formare iniţială sau continuă. În procesul de învăţare/instruire/pregătire, rezultatele
învăţării sunt cuantificate sub formă de performanţe, pe care le numim competenţe, fie
şcolare (aşa cum am menţionat în cazul elevilor la lecţie, în clasă), fie profesionale (aşa
cum de altfel se dovedeşte în cazul cadrelor didactice, la cursurile de formare continuă).
Iată de ce procesul general de pregătire (învăţare/instruire), judecat sub raportul asigurării
calităţii, este/trebuie să fie un proces formativ, în care se dobândesc nişte achiziţii sau
rezultate de calitate, pe care am convenit să le numim şi competenţe. În cazul elevilor
(în general, în cazul formabililor, din sistemul de formare iniţială, de ex., elevi, studenţi)
acestea sunt numite competenţe şcolare, iar în cazul cadrelor didactice (în general, în cazul
formatorilor, din sistemul de formare continuă, de ex., cadre didactice cu funcţii de predare
şi de conducere şcolară) acestea sunt denumite în mod firesc competenţe profesionale.
172

Aşadar, avem în vedere un proces legic, pe care indiferent de nivelul de pregătire/
formare, iniţială sau continuă, l-am putea exprima, ca în cazul pregătirii şcolare a elevilor/
studenţilor/formabililor, la lecţie/curs, cu acelaşi model de algoritm sintetic menţionat.
Procesul de constituire şi aplicare a modelului acestui algoritm (C: c1 + c2 + c3 / C:
c  c2  c3 = C: c1 +  c2 +  c3) nu reprezintă o noutate, care să ne aparţină în totalitate,
1
deoarece a fost sugerat de chiar principalele documente ale reformei curriculare, care au
recomandat „obiectivele curriculare de formare” (de exemplu, aşa cum sunt formulate
în curriculum proiectat, adică în noile programe şcolare), pe baza cărora s-au elaborat
manualele alternative menţionate mai sus, având un pronunţat caracter formativ, con-
cretizat în tipul de lecţie formatoare de competenţe şcolare, pe care noi le-am ierarhizat
pe 4 niveluri de performanţă.
Noile programe şcolare la toate materiile de învăţământ ne-au sugerat chiar unele
dintre elementele constitutive ale acestui algoritm. Să ne amintim de formularea din
rubrica aplicativă a programei şcolare „Exemple de activităţi de învăţare”: „La sfârşitul
activităţii de învăţare elevul va fi capabil să...” şi urmează verbele operaţionale, care
sugerează tipul de activitate practică în cadrul lecţiei, concepută şi realizată de învăţători
şi profesori ca sarcină didactică aplicativă, având ca obiectiv să formeze la elevi capacităţi
şi comportamente prin exerciţii practice de aplicare a cunoştinţelor la lecţie.
Verbele operaţionale indicate în programă (de ex., 86 în programa de Biologie –
Ecologie pentru clasa a VIII-a), preluate şi multiplicate în manuale (de ex., peste 200 în
manualul nostru de Biologie – Ecologie pentru clasa a VIII-a), de asemenea utilizate în
activitatea la clasă, prefigurează chiar obiectivele şi conţinuturile sarcinilor didactice, în
acelaşi timp ele reprezintă fundamentul metodologic al elaborării de către învăţători şi
profesori a obiectivelor operaţionale specifice ale lecţiei, pe baza obiectivelor de referinţă
generale din noile programe şcolare.
Aceste obiective de referinţă, fiind formulate ca recomandări de referinţă, deci ge-
nerale, la nivel naţional, trebuie să fie adaptate de cadrul didactic la specificul activităţii
concrete din clasa cu care lucrează. Obiectivele operaţionale vizează aşadar sarcinile
didactice, diferenţiate pe teme/conţinuturi şi niveluri de dificultate/performanţă, elaborate
cu ajutorul verbelor operaţionale/de acţiune/performative, cu care de altfel începe acti-
vitatea la fiecare lecţie şi se dezvoltă pe cele 4 etape taxonomice de nivel, care presupun
obţinerea performanţelor preconizate (de ex., rezumativ, etape de nivel: 1 – reproducere,
2 – corelare, 3 – rezolvare teoretică, 4 – aplicare practică). Demersul acesta, verificat
de noi timp de peste un deceniu (la clasă, dar şi la cursuri), s-a dovedit a fi accesibil for-
mabilului (elev/student/cadru didactic, cursant) de orice nivel de pregătire (înzestrat cu
capacităţi predominant intelectuale, de concepţie sau fizice/manuale, de execuţie), care
învaţă/lucrează în orice condiţii şi în orice şcoală din mediul urban sau rural (concluzia
se bazează pe rezultatele obţinute timp de peste un deceniu în activitatea şcolară/profe-
sională din România şi din Republica Moldova).
În procesul de asimilare de către elev/cursant a unor cunoştinţe funcţionale, care
prin exerciţii repetate de aplicare a lor sistematică la lecţie/curs se urmăreşte anume
formarea de competenţe şcolare, respectiv profesionale – în termeni de capacităţi/pri-
ceperi/capabilităţi/deprinderi/abilităţi de aplicare şi comportamente/atitudini pozitive,
pe parcursul unei lecţii/curs sau unităţi de învăţare – de regulă am utilizat menţionatele
verbe operaţionale/performative ca indicatori unici şi unitari ai activităţii de predare
173

(de către cadrul didactic, formator), de învăţare (de către elev etc., formabil) şi de evaluare
(de către evaluatori). Aceste verbe operaţionale/performative ca indicatori ai activităţii
didactice, axate pe obiective curriculare de formare, reprezintă de fapt ceea ce recomandă
noile programe şcolare curente prin acea cerinţă unică şi unitară de a stabili că ceea ce
se predă, aceea trebuie să se şi înveţe şi tot aceea urmează să se evalueze.
În proiectarea lecţiei/cursului pe obiective curriculare de formare, cu ajutorul verbe-
lor operaţionale/performative, cea mai dificilă s-a dovedit a fi transformarea/adaptarea
obiectivelor de referinţă, cu caracter general-naţional (care vizează ce trebuie să ştie şi
să ştie să facă elevul/studentul/formabilul la sfârşitul unei perioade, an şcolar/modul),
în obiective operaţionale cu caracter particular, concret, raportat la potenţialul şi posi-
bilităţile clasei/cursului. Obiectivele operaţionale sunt formulate de învăţător/profesor/
moderator pentru ca obiectivele de referinţă generale să poată fi adaptate şi aplicate la
particularităţile activităţii din clasă/curs, în condiţii specifice (ţinând seama de nivelul
de pregătire al formabililor – elevi/studenţi/cadre didactice – cursanţi, de condiţiile ma-
teriale şi de climatul de lucru din şcoală şi comunitate, precum şi de calificarea şi stilul
propriu fiecărui cadru didactic formator), iar cu ajutorul acestor obiective operaţionale
(care vizează ce trebuie să ştie şi să facă elevul/cursantul la sfârşitul unei secvenţe, lecţie/
curs) să elaboreze sarcinile didactice de formare la lecţie/curs a capacităţilor şi com-
portamentelor, sugerate de verbele operaţionale ca indicatori ai acestor sarcini didactice
formative care să asigure o predare, învăţare şi evaluare corespunzătoare.
Lecţiile cu un pronunţat caracter formativ, având ca obiectiv formarea de competenţe
şcolare, au fost prefigurate iniţial în manualele noastre şcolare, menţionate mai sus, ca
apoi să fie aplicate cu bune rezultate la lecţiile care se predau după aceste manuale, iar
ulterior să fie diseminate în cadrul unor activităţi didactice şcolare şi universitare, precum
şi prin comunicări ştiinţifice sau lucrări publicate.
Derularea acestui tip de lecţie formativă, realizată în şcoală, cu consecinţe de ordin
metodic şi asupra organizării şi conţinutului cursurilor noastre universitare, a urmat de-
mersul celor 4 etape taxonomice de nivel, anterior numai enunţate, pe care acum le vom
prezenta mai explicit, prin indicarea substantivelor corespunzătoare verbelor operaţionale
utilizabile/plasabile la începutul fiecărei sarcini/activităţi didactice:
• Nivelul I: identificarea şi redarea/reproducerea cunoştinţelor funcţionale (me-
morate).
• Nivelul II: compararea-corelarea-combinarea-transferul-extrapolarea cunoştin-
ţelor funcţionale (date, idei, fapte, metode) de la disciplina predată sau de la mai multe
discipline din aceeaşi arie curriculară, abordate în viziune interdisciplinară sau integrată.
• Nivelul III: rezolvarea de probleme, în plan teoretic (exerciţii didactice pe teme
generale sau reale).
• Nivelul IV: aplicaţii practice reale, sub formă de creaţii intelectuale (compuneri,
proiecte etc.) sau materiale ori manuale (confecţionare, construire etc.), etapă în care
potenţialul creativ al elevului/cursantului/formabilului se poate valorifica în cea mai
mare măsură.
Prin parcurgerea acestor 4 etape de nivel, la o lecţie/curs sau la un ciclu tematic
(unitate de învăţare), se poate dovedi rezultatul învăţării sub formă de competenţe şcolare
şi profesionale, adică învăţare nu numai pentru a „şti” (nivelul I), dar şi pentru a şti să
174

„aplici” teoretic (nivelurile II-III) şi „să faci” practic (nivelul IV), iar prin aceasta „să
fii” şi „să devii” (nivelul IV).
Astfel proiectate şi realizate, lecţiile din manualele alternative de Ştiinţe şi Biologie
menţionate, destinate elevilor, precum şi cursurile destinate studenţilor din sistemul de
formare iniţială sau a cadrelor didactice la activităţile din sistemul de formare continuă,
au fost foarte bine primite de către cei care le-au utilizat, iar în planul formării de compe-
tenţe şcolare/profesionale, conform algoritmului C = c1 +  c2 +  c3, aşa cum apreciau
cei care au predat şi cum a consemnat presa pedagogică (5), rezultatele învăţării au fost
incomparabil mai bune decât cele obţinute pe baza predării după alte manuale/cursuri,
predominant informative, care promovau o învăţare informativ-reproductivă.
Învăţătorii şi profesorii care au urmat cursurile noastre menţionate, de formare
continuă, dar nu au predat după manualele formative de Biologie menţionate, au înţeles
şi în cele din urmă chiar au dovedit-o în proiectele de lecţie elaborate la finele cursu-
rilor de formare continuă (bazate pe obiective curriculare de formare a competenţelor
şcolare/profesionale pe 4 niveluri de performanţă). Aceste proiecte didactice aşadar au
fost elaborate şi discutate la cursurile de formare continuă, iar apoi au fost susţinute cu
multă convingere la examenele de la finele cursurilor. Dar aceşti cursanţi, ulterior, ne
întrebăm, CUM au lucrat la clasă? CUM vor lucra la clasă? Vor aplica la clasă tipul de
lecţie/curs cu caracter formativ, centrată pe obiective operaţionale, care vizează formarea
de competenţe şcolare/profesionale? Nu ştim decât puţin şi numai în plan informativ.
II
În intenţia noastră de a valida demersul pedagogic al lecţiei/cursului, care prevede
formarea de competenţe şcolare/profesionale, în cadrul unei activităţi de cercetare-acţiune,
la nivelul unui grup de şcoli, în colaborare cu instituţii care se ocupă de perfecţionarea
activităţii didactice şi de conducere şcolară, începând din 2007 a fost acceptată propunerea
de aplicare în câteva şcoli din România (jud. Ilfov) şi din Republica Moldova (raionul
Criuleni) a unui program de validare pedagogică, având acelaşi tip de lecţie formatoare
de competenţe, care să fie supravegheată experimental. Prin urmare, accentul s-a convenit
să se pună pe tipul de lecţie/curs cu caracter formativ, axată pe formarea de competenţe
şcolare/profesionale, pe 4 niveluri de performanţă, cu ajutorul verbelor operaţionale, ca
indicatori unici şi unitari ai activităţii curente de predare–învăţare–evaluare.
Personalul didactic de la aceste şcoli au acceptat să participe în prealabil la acţiuni
de iniţiere în metodologia şi didactica predării-învăţării-evaluării pe bază de obiective
curriculare de formare, cu accent pe formarea de competenţe şcolare/profesionale la lecţie/
curs. Finalizarea acţiunii de validare experimentală, a lecţiei formatoare de competenţe
şcolare, s-a acceptat să se realizeze în parteneriat, în care s-a făcut şi un schimb de
experienţă, cu participare şi evaluare reciprocă, în şcoli din judeţul Ilfov–România (Cor-
beanca, Baloteşti) şi raionul Criuleni – Republica Moldova (Ohrincea).
Activitatea a fost orientată spre aplicaţii practice, urmărind elaborarea de proiecte
didactice axate pe:
1 – obiective care să prevadă rezultatele aşteptate, adică ce va urma să ştie şi să ştie
să facă elevul/cursantul la sfârşitul unei lecţii/curs sau unitate de învăţare (acestea fiind
competenţele formate pe cele 4 niveluri de performanţă: reproducere, corelare, rezolvare,
aplicare practică);
175

2 – conţinuturi, adică temele alese – tema lecţiei/cursului – la care se vor exersa
metodele şi mijloacele adecvate disponibile în vederea realizării obiectivelor stabilite;
3 – evaluare, adică măsurarea eficienţei competenţelor achiziţionate (conform cu
obiectivele şi conţinuturile stabilite) în pregătirea elevului/cursantului pentru viaţa activă
(profesională, socială, personală) postşcolară.
În a doua etapă, supravegheată experimental, era prevăzut să se realizeze lecţiile/
cursurile pe baza acestor proiecte de tehnologie didactică modernă. Pentru evaluarea
lecţiei – deschise, demonstrative, cu asistenţă din partea şcolii sau din alte şcoli – s-a
convenit asupra unei metodologii aparte. În legătură cu evaluarea acestui tip de lecţie,
am recomandat un set de sugestii de interes general.
În faza de asistare a lecţiei deschise-demonstrative, participanţii urmăresc:
1. Accesibilitatea temei (conţinut, limbaj, receptare).
2. Caracterul aplicativ al lecţiei, formularea sarcinilor, numărul, caracterul şi efica-
citatea exemplelor, explicaţiilor, exerciţiilor de aplicare a cunoştinţelor vizând în special
legătura cu experienţa de viaţă a elevilor.
3. Caracterul formativ al lecţiei (formarea unor capacităţi şi atitudini prin exerciţii
de aplicare sistematică la lecţie a cunoştinţelor asimilate).
4. Gradul de comunicare dintre cadrul didactic şi elevi.
5. Atitudinea activă, participativă a elevilor la lecţie.
6. Măsura în care elevii sunt stimulaţi, încurajaţi la lecţie (să-şi manifeste iniţiativa,
creativitatea, gândirea pozitivă orientată spre rezolvarea de probleme).
7. Gradul de măiestrie pedagogică a cadrului didactic (îndemânarea de a combina
metode, atractivitate, stăpânirea clasei, eficacitate generală, toate bazate pe criterii de
succes).
În faza de evaluare a lecţiei deschise-demonstrative, participanţii la lecţie încura-
jează:
8. Autoevaluarea lecţiei de către cadrul didactic (cum s-a simţit înainte şi pe par-
cursul lecţiei, ce şi-a propus şi ce crede că i-a reuşit mai bine sau nu i-a reuşit, încă).
9. Ascultarea unor opinii ale copiilor/elevilor despre lecţie, dacă este posibil (ra-
portarea la experienţa de viaţă, interese satisfăcute).
10. Aprecierea aspectelor pozitive (reuşite) ale lecţiei (ce şi cum ar fi putut preda
mai bine lecţia cel care evaluează această lecţie, ce şi cum ar fi reuşit să lucreze mai
bine la lecţie cadrul didactic şi elevii clasei asistate).
11. Propuneri de îmbunătăţire a potenţialului formativ al lecţiilor în perspectiva
realizării obiectivelor reformei şcolare de a pregăti elevii pentru viaţa activă postşcolară.
12. Sugestii pentru îmbunătăţirea activităţii didactice de predare–învăţare–evaluare
din clasa/şcoala gazdă.
13. Concluzii pentru activitatea didactică a celor care au asistat la lecţie.
În final, s-a convenit a se contabiliza, pe 4 coloane, rezultatele învăţării, adică
competenţele şcolare/profesionale formate pe cele 4 niveluri de performanţă.
Suportul metodologic pentru cursul la care participă personalul didactic care lucrează
în şcolile din eşantion constă, între altele, în utilizarea rezultatelor, consemnate anterior
în lucrarea publicată, menţionată mai sus, având ca subtitlu Manual de autoinstruire.
176

Pentru profesori (3), despre activitatea de predare–învăţare–evaluare, pe bază de obiec-
tive curriculare de formare, la disciplinele Ştiinţe şi Biologie, activitate desfăşurată în
ultimul deceniu în şcoli din România şi din Republica Moldova. Acest manual de iniţiere
în metodologia şi didactica predarii-învăţării-evaluării pe bază de obiective curriculare
de formare cuprinde atât explicaţii însoţite de seturi variate de liste cu verbe operaţionale,
aplicate în activitatea didactică din şcolile situate în ţările central şi est-europene, care au
trecut la reforme sociale şi educaţionale radicale, cât şi soluţii şi modele de activităţi de
formare a competenţelor şcolare/profesionale, adaptabile la orice disciplină de cultură
generală şi tehnologică de bază din învăţământul preuniversitar. Într-o formă revizuită,
se pot utiliza şi cursurile noastre universitare, Management educaţional şi Managemen-
tul activităţii clasei de elevi, adresate tuturor categoriilor de formabili din sistemul de
formare iniţială.
III
Realizările pe care mizăm în continuare se încadrează în seria de modalităţi oportune
de asigurare, în condiţiile actuale, a calităţii actului educaţional. De altfel, în ultimul
timp se constată o preocupare generală, la nivel european şi naţional, pentru asigurarea
calităţii în educaţie. Au apărut studii, s-au înfiinţat agenţii, s-au organizat experimente
sectoriale şi pe unităţi pilot, s-au elaborat „fişe” ale şcolii, chiar „cărţi de identitate”
pentru evaluarea şi certificarea calităţii unităţilor de învăţământ, precum şi standarde,
metodologii, recomandări de bune practici, datele rezultate fiind sintetizate în 2 volume
(1), editate în 2005 de MEC, de asemenea o serie de „ghiduri” de implementare (4),
editate în 2006 de ARACIP (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul
Preuniversitar), prefigurând chiar un manual care să cuprindă şi instrumentele definitive
de evaluare, acreditare şi certificare.
Asigurarea calităţii în educaţie presupune măsuri de optimizare a sistemului, la nivel
central, local şi instituţional, operând implicit asupra evaluării calităţii organizaţiei şcolare
în vederea acreditării. Evaluarea calităţii începe cu baza fundamentală a educaţiei, iden-
tificarea şi înregistrarea rezultatelor şcolare. Evident, rezultatele vizează calitatea (com-
petenţa) resurselor umane, iar complementar, calitatea resurselor materiale şi financiare.
În postura de dascăli, a căror menire este asigurarea calităţii pregătirii formabililor pentru
viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară, nu putem să nu observăm că
prin asigurarea calităţii în educaţie documentele menţionate au în vedere identificarea
şi evaluarea rezultatelor, nu şi cum au fost ele obţinute. Aşadar, se are în vedere mai
puţin esenţa propriu-zisă a actului educaţional, şi anume formarea – la lecţie/curs – a
competenţelor şcolare sau profesionale ca o condiţie de bază a formării personalităţii
elevului/cursantului, în calitatea sa de viitor bun profesionist şi cetăţean. Este de apreciat
faptul că în evaluarea procesului de învăţare se acordă atenţie şi se evaluează rezultatele
învăţării, dar de ce nu şi demersul didactic de a le dobândi, la clasă, în cadrul lecţiei, de
altfel lucru pe care am încercat să-l facem noi, probabil au încercat să-l facă şi alţii, dar
noi vom continua să aprofundăm, să finalizăm şi să găsim căi de optimizare a calităţii
actului educaţional de obţinere a unor rezultate de calitate.
În concordanţă cu asemenea preocupări pe plan naţional, Comisia Europeană a
publicat, la Bruxelles, în vara anului 2005, un Document de lucru vizând „Un posibil
cadru european al calificărilor în perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi” (2). În
acest document sunt precizate obiectivele şi funcţiile cadrului european al calificărilor cu
177

accent pe rezultatele învăţării, pe 8 niveluri de referinţă, evaluate pe baza unor indicatori
sintetici. Cadrul european al calificărilor vizează condiţiile de cooperare şi principiile care
privesc: 1 – asigurarea calităţii calificărilor şi responsabilizarea actului de asigurare a
calităţii în educaţie şi formare profesională; 2 – validarea învăţării nonformale şi infor-
male; 3 – competenţele-cheie prevăzute în programul „Educaţie şi formare profesională
2010”. Competenţele-cheie vizează cerinţele dimensiunii europene: comunicarea
în limba maternă, comunicarea într-o altă limbă, competenţe de bază în matematică,
ştiinţă şi tehnologie, competenţe digitale, competenţa de a învăţa să înveţi, competenţe
interpersonale şi civice, sensibilizare la cultură şi spirit antreprenorial. Se apreciază că
„aceste competenţe trebuie dobândite până la sfârşitul ciclului de învăţământ obligatoriu,
care include educaţie şi formare profesională, şi trebuie menţinute şi actualizate pe tot
parcursul vieţii” (2, p. 35).
Cele opt niveluri de referinţă, denumite mai sus competenţe-cheie, cuprinse în acest
cadrul european, definite prin rezultatele învăţării, vizează: cunoştinţe (care asigură
formarea de capacităţi de cunoaştere) şi deprinderi care asigură implicit manifestarea
lor publică sub formă de competenţe personale şi civice (autonomie, responsabilitate,
comunicare şi capacitatea de a învăţa) şi profesionale (rezolvare de probleme, analiză
critică, sinteză, evaluare, decizie strategică).
Remarcăm faptul că acest cadru general european din 2005, al asigurării calităţii
calificărilor şi a competenţelor personale, civice şi profesionale din orice domeniu, se
adresează în principal conceptorilor de sistem. Acest cadru european însă nu contravi-
ne, ci reprezintă un suport metodologic şi de viziune pentru ceea ce noi am încercat să
promovăm şi vom promova în continuare, practic şi realist, la nivelul clasei/cursului, în
cadrul lecţiei/cursului cu caracter formativ, atât prin intermediul manualelor alternative
pentru elevi şi prin manualul profesorului, cât şi prin activităţile de formare iniţială şi
continuă, organizate de organele locale din România şi din Republica Moldova, înde-
osebi în activitatea de formare continuă a cadrelor de conducere, îndrumare şi control,
pe baza unui program acreditat în 2005 de CNFP–MEC, şi publicat de EDP, Bucureşti,
2006, a căror metodologie comună stă la baza ultimului nostru curs adresat studenţilor
care se pregătesc pentru cariera didactică, Managementul activităţii clasei de elevi (3.c).
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Asigurarea calităţii în educaţie. Documente privind evaluarea instituţională a
unităţilor de învăţământ preuniversitar. Volumele I şi II (coord. Felea Gh., Neacşu I.).
Bucureşti, MEC, 2005.
2. Comisia Europeană. Document de lucru al Comisiei Europene. Un posibil cadru
european al calificărilor în perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi. Bruxelles,
2005.
3. Copilu, Dumitru: a – Predare pe bază de obiective curriculare de formare
(coaut.). B., EDP, 2002; b – Managementul educaţional. Chişinău–Bucureşti, ISE–UE
(Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei–Universitatea Ecologică). Bucureşti–Chişinău, 2003,
2005; c – Managementul activităţii clasei de elevi. Cu accent pe lecţia formativă sau
despre eficientizarea activităţii de predare-învăţare-evaluare pe 4 niveluri de performanţă.
Bucureşti, UE, 2006. d – Program de FORMARE CONTINUĂ. Manageri şcolari. Un
model operaţional. Bucureşti, EDP, 2006.
178

4. Ghidul Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile de învăţă-
mânt preuniversitar. Bucureşti, MEC–ARACIP, 2006.
5. Mihuţ, Mariana şi Căpitănescu, Lucian: a – Manualele alternative de Biologie;
b – Educaţia ecologică prin manualele de Biologie. În: Tribuna învăţământului, 1–7
mai, respectiv, 23–29 oct. 2000.
3. DIMENSIUNEA ŞI VALOAREA UNIVERSALĂ A MOŞTENIRII

CULTURALE A LUI MIHAI EMINESCU
sau despre o faţă mai puţin cunoscută a lui Eminescu, întoarsă spre noi
I
După patru decenii de analiză, ne îngăduim patruzeci de minute de sinteză.*
Vom începe cu o analogie, în aparenţă stranie. Oamenii de ştiinţă susţin că faţa
nevăzută a Lunii este necunoscută pământenilor – adevărat, deoarece, neînvârtindu-se
în jurul axei proprii, noi vedem aceeaşi parte, luminată de soare –aselenizată de oameni
şi văzută cu ochiul liber sau mărită la telescop – de aceea, partea nevăzută a astrului a
devenit un tărâm îndepărtat al enigmelor şi ipotezelor neconfirmate.
O mare necunoscută continuă să rămână, inclusiv pentru conaţionalii lui Eminescu,
literaţi sau marele public, „faţa” – şi implicit valoarea – universală a Luceafărului
literaturii române, deşi acest „tărâm” este atât de aproape, chiar alături de noi, inefabil,
dar accesibil. Cauzele acestei stări de necunoaştere sunt multiple, majoritatea se reazemă
însă pe pseudoipoteze cel puţin enigmatice şi tocmai de aceea păguboase pentru istoria
literară.
Prima cauză este voita necunoaştere şi cultivarea obsedantă a acesteia, chiar de
către unii „specialişti” de mare audienţă. În acest caz, graba de a susţine cu comoditate
aserţiunea că „Eminescu este puţin tradus şi comentat” dovedeşte cel puţin lipsa de
informaţii, care de regulă infatuează preceptul: „Nu ştiu, deci nu există!” sau „Nu e aşa
şi gata!”, care nu poate ţine loc de argumente, deşi poate impresiona pe creduli, după
cunoscutul „crede şi nu cerceta”.
A doua cauză este ignoranţa. Pentru acest precept, potrivit căruia „Eminescu este
intraductibil”, se apelează adesea la dictonul „traduttore-traditore”, şi de aici – „Eminescu
este prost tradus” într-o limbă sau alta, deci nu poate fi cunoscut şi evaluat la adevărata
valoare a creaţiei sale literale prin traduceri. O probă însă contrară ne oferă realitatea,
asupra căreia s-a pronunţat, într-un fel special, Tudor Arghezi: „Eminescu nu este el,
*Sinteza prelegerilor noastre de inaugurare a unui ciclu de cursuri speciale despre universalitatea lui
Eminescu, predate masteranzilor Facultăţii de Filologie a Universităţii „Ion Creangă” din Chişinău. Titlul
lecţiilor de deschidere a cursurilor reflectă, în succesiunea lor, limitele mereu extinse în timp ale viziunii
noastre despre conţinutul temei cercetate. Prima variantă, din luna iunie 2005, avea ca temă Valoarea uni-
versală a poeziei eminesciene. Varianta din luna mai 2008 avea ca temă Dimensiunea şi valoarea universală
a creaţiei literare şi ştiinţifice a lui Mihai Eminescu. Varianta din luna mai 2010 avea ca temă Dimensiunea
şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai Eminescu. Ultima variantă a cursului a preluat
conţinutul mesajului din „Omagiul” adus poetului român de UNESCO în 1989, care de altfel reflectă cel mai
bine şi viziunea noastră actuală asupra acestei teme cercetate de noi timp de câteva decenii şi corespunde
titlului unei cărţi care o valorifică într-o variantă extinsă, pregătită pentru tipar. La ultimele două lecţii de
deschidere a cursului a mai participat şi aproape întreg efectivul de studenţi şi cadre didactice, prezent în
acea zi la facultate, de fiecare dată realizându-se un „Moment Eminescu” de profundă veneraţie colectivă.
179

decât în româneşte”. Dar, precizează imediat tot Arghezi: „Eminescu nu poate fi tradus
nici în româneşte”, de unde, poezia lui Eminescu „nu poate fi tălmăcită, ea poate fi numai
apropiată” de original. Interesaţi să cunoaştem opinia lui Eminescu despre traduceri, el
însuşi fiind un apreciat traducător, am identificat aceeaşi opinie despre actul traducerii,
ca la Arghezi, exprimată în termeni apropiaţi, dar cu un secol înainte: traducerea poate
dovedi o îndepărtare (aşa cum poetul o spune în articolele despre Gogol din 1876 şi
despre Fr. Damé din 1878) sau poate mijloci o apropiere de original (mss. 2266 din anul
1883, şi probată chiar de poet în cazul traducerii poeziei Mănuşa de Schiller, considerată
unanim ca fiind excepţională şi de aceea imediat apreciată ca atare, alături de alte tradu-
ceri, în 8 limbi, publicate în 1881, la Leipzig, într-un volum antologic).
În acest înţeles, Eminescu, la fel ca oricare altă mare personalitate poetică sau criti-
că, prin intermediul traducerii, mai „aproape” sau mai „departe” de original, putea intui
valoarea originalului, tălmăcit într-o altă limbă. Arghezi confirma şi indirect această
ipoteză, în practica sa de traducător, oferind el însuşi o versiune românească a poeziilor
lui Baudelaire, apreciată ca ireproşabilă, adică apropiind textul românesc al traducerii
sale de originalul francez. Altă dată, într-o Tabletă publicată în „Contemporanul”, în
urmă cu aproape cinci decenii, pretinzând de la traducător „o intuiţie tot atât de rară şi
ea ca şi egalitatea calităţii”, Arghezi, la rândul lui, intuia, în traducerile realizate de alţii,
ceea ce era dincolo de învelişul lingvistic al unor modeste traduceri româneşti, anume
scânteia geniului poetic; de data aceasta având în vedere poeziile unui scriitor tribun,
de notorietate mondială în prima jumătate a secolului 20, ca poet, dramaturg, critic lite-
rar, publicist, grafician, actor de film, chiar şi astăzi popularizat mai cu seamă în Franţa
sau în marea poezie de avangardă de pretutindeni, inclusiv în avangarda literar-artistică
românească din perioada interbelică, promovată de personalităţi marcante precum Ion
Vinea, Saşa Pană, Geo Bogza, Perahim, Maxy etc., pentru ca în ultimele decenii, tot în
România, să dobândească premiile UNITER pentru spectacolele de teatru „Misteria
Buff” şi „Baia”, puse în scenă de marele regizor Horea Popescu la teatrele Naţional şi
Giuleşti din Bucureşti. Acesta este Vladimir Maiakovski, a cărui limbă şi text al poezii-
lor – în originalul rusesc – Arghezi nu le cunoştea, dar dincolo de învelişul lingvistic al
unor surogate, cuprinse în volumele de traduceri româneşti, le-a intuit adevărata valoare
artistică, de aceea a protestat chiar în aceeaşi Tabletă, care menţiona „o anchetă deschisă de
Contemporanul despre Maiakovski”: „Traducerile răsfoite [sunt] sub nivelul admisibil...
Dacă textul nu fulgeră şi nu-i fierbinte, substanţa se meschinează, traducerea e nulă”;
şi tot aici nebănuita legătură: „O limbă care a dat un Eminescu, nu mai tolerează vagile
aproximaţii, denivelarea şi mediocritatea, necum îngâmfarea sterilităţii aflate în treabă,
chiar dacă o critică ambiguă sau din acelaşi aluat le bate din tipsii şi tobe”.
Aidoma lui Arghezi a procedat Giuseppe Ungaretti, în perioada când deţinea funcţia
de preşedinte al Comunităţii Europene a Scriitorilor, care, referindu-se la Eminescu, dar
fără a cunoaşte opera sa în original, i-a intuit şi apreciat vocaţia de geniu poetic universal:
„Poet cu un sentiment chinuit şi ars până la atingerea acelei înalte splendori care face
din el unul dintre cei mai mari poeţi ai timpului său şi ai tuturor timpurilor” (1964). Un
alt italian – personalitate marcantă a vieţii culturale italiene şi europene – Mario Ruffini
care, realizând el însuşi numeroase traduceri din originalul eminescian în limba italiană,
a căror valoare a fost apreciată de unii la superlativ în epocă sau contestată peste decenii
de alţii, remarca adevărul potrivit căruia „poezia lui Mihai Eminescu se ridică deasupra
180

particularului şi a personalului, pentru a atinge culmile universalităţii, în căutarea ab-
solutului”; de aceea, dincolo de limba propriilor traduceri, el a intuit în poetul român
pe „unul dintre cele mai mari genii ale literaturii mondiale” (1964). Cel mai apreciat
eminescolog contemporan, Rosa del Conte, în cartea sa de peste 500 de pagini, publicată
la Modena în 1962, „Eminescu o dell’ Assoluto”, tradusă cu mare întârziere şi în limba
română, la Cluj-Napoca în 1990 şi 2003, beneficiind în schimb de o mare circulaţie şi
rezonanţă internaţională, datorită analizei critice şi traducerii proprii a peste 3000 de
versuri eminesciene, evident ca suport ilustrativ la propriul demers critic, prin aceasta
încercând să dovedească veridicitatea suportului real al intuiţiei sale în privinţa valorii
de „absolut” a poeziei eminesciene. O asemenea intuiţie a valorii măiestriei literare
aproape de perfecţiune au încercat să o promoveze în scrierile lor despre Eminescu, de-a
lungul vremii, un număr de peste 500 de comentatori ai operei eminesciene, utilizând
metode şi instrumente ale demonstraţiei ştiinţifice, tradiţionale sau moderne, în evaluarea
versiunii originale şi a celei traduse în alte limbi, deşi majoritatea dintre ei nu cunoşteau
limba română şi nici originalul românesc. Acest „unghi” subiectiv, din care era evaluată
valoarea creaţiei eminesciene, putea să aibă ca suport, determinat de cauze obiective, atât
media nereuşitelor (mai departe de original) şi a reuşitelor (mai aproape de original),
cât şi structura limbii şi sistemului prozodic naţional în care s-au realizat traducerile
(de pildă, traducerile germane, ruseşti etc. „mai aproape de original”, iar traducerile în
limbile romanice, orientale etc. „mai departe de original”).
A treia cauză a necunoaşterii a fost determinată de interese. Unii traducători şi
comentatori subapreciază sau neagă ce au realizat alţii anterior, fie pentru a face reclamă
propriilor încercări, fie pentru ca în numele magiei unor mode tradiţionaliste sau pseudo-
avangarde literare să declare că Eminescu nu mai este actual ori, sub pretextul demitizării,
ca manifestare a unei mentalităţi negativiste din perioada actuală de criză, să promoveze
ideopatia demolării operei eminesciene, cu toate că aceasta reprezintă expresia supremă
consfinţită a spiritualităţii poporului român.
Contrafacerile detractorilor din timpul vieţii poetului sau ale celor mai aproape de
zilele noastre, împotriva firii lucrurilor, supremul judecător, Timpul, a avut şi continuă
să aibă de grijă să şteargă pulberea efemeră a magiei demolării în favoarea promovării
valorilor perene autentice, astfel ca, încet dar sigur, să deschidă largi perspective procesu-
lui ascendent de cunoaştere, recunoaştere şi consacrare mondială a creaţiei eminesciene,
exclusiv pe criteriul valoric. De altfel, s-a observat că acţiunea detractorilor a acţionat
în timp ca un acid, care a scos la vedere cu şi mai multă credibilitate strălucirea aurului
eminescian.
În demersurile noastre, referitoare la cunoaşterea fenomenului de universalizare
a creaţiei eminesciene, ne-am alăturat categoriei temerarilor care nu măsoară muntele
înainte de a-l parcurge. Astfel procedând şi noi, am putut să ne asigurăm un loc printre
acei exploratori anonimi, care timp de peste patru decenii, detaşaţi de subiectivismul unor
opinii şi atitudini de conjunctură, animaţi de un crez de înaltă fidelitate patriotică, să ne
dedicăm actului migălos de căutare, colectare, sortare, stocare, sistematizare, corectare-
demistificare, prelucrare şi diseminare – mai nou, în condiţiile globalizării, cu ajutorul
mijloacelor electronice moderne de calcul şi de comunicare – a datelor identificate, în
măsura în care ne-au fost accesibile, într-o etapă sau alta. În final, masivul acesta de date
vizând vocaţia şi consacrarea universală a lui Eminescu a fost şi este circumscris de noi
181

într-o bancă/bază de date literare, care permite operaţiuni fine de discriminare, corelare,
clasificare, ierarhizare, tipizare, esenţializare, periodizare şi diseminare, toate probând
stabilirea coordonatelor statistice, tipologice, estetice şi istorico-literare ale procesului
de universalizare a creaţiei eminesciene, în evoluţia sa istorică de peste un secol, într-un
spaţiu lingvistic, literar şi geografic mondial.
Un suport statistic sumar, dincolo de semnificaţiile profunde pe care le ascund une-
le date cantitative, prezentate în evoluţia lor istorică într-un serial, publicat de noi, în
săptămânalul „Flacăra”, din iulie–septembrie 1989, sub titlul Eminescu în circuitul
universal, ne arăta – încă în anul Centenar, 1989 – faptul că numai între 1879 şi 1989
am identificat „de visu” traduceri şi ecouri în 65 de limbi din 93 de ţări, în care a fost
tradus şi comentat Eminescu, la care se adaugă alte peste 100 de ţări în care opera poate fi
citită şi comentată prin intermediul traducerilor în „limbile mamă”. Avem în vedere ţările
francofone pentru limba franceză sau unele limbi de largă circulaţie – „intermediare” –
cum ar fi versiunea engleză, realizată de Corneliu M. Popescu, pentru limba urdu din ţări
ca Pakistan, India şi altele din Orientul Îndepărtat, de asemenea limba rusă, versiunea
aparţinând lui Iuri Kojevnikov, pentru multe dintre limbile care se vorbesc în statele din
Federaţia Rusă ori din ţările actualului CSI (Comunitatea Statelor Independente), precum
şi pentru primii traducători ai lui Eminescu din limba rusă în limbile chineză, japoneză
etc. Cele aproximativ 200 de poeme, poezii, nuvele şi articole eminesciene, traduse în
doar cei 110 ani menţionaţi mai sus, au cunoscut peste 8 500 de variante în alte limbi,
dintre care menţionăm doar Luceafărul, cu 164 de versiuni în 33 de limbi, Împărat şi
proletar, cu 139 de versiuni în 31 de limbi, Şi dacă... şi Somnoroase păsărele, cu peste
170 de versiuni în limbi străine etc., la care au contribuit peste 400 de publicaţii periodice
şi cel puţin 200 de edituri, prin intermediul celor aproape 400 de traducători care şi-au
publicat versiunile în nu mai puţin de 500 de volume, de asemenea peste 300 de autori
comentatori străini, care şi-au valorificat contribuţiile în aproape 200 de volume şi cu-
legeri antologice, între care am identificat peste 30 de disertaţii. Printre autorii străini se
aflau mulţi scriitori şi critici de notorietate mondială sau eminescologi români şi străini,
autori de studii monografice voluminoase şi consistente.
În această evoluţie, care începe cu primele manifestări semnificative (traduceri şi
ecouri scrise şi orale din deceniul şapte al secolului trecut şi ultimul deceniu de viaţă a
poetului), unele mai puţin cunoscute, realizate în ţări ca Germania, Italia, Franţa, Ungaria,
Polonia, Rusia etc., chiar şi în România (la acestea se pot alătura articolele elaborate sau
numai redactate de Eminescu despre România, apărute în marea enciclopedie germană
„Brockhaus”) şi se continuă până în zilele noastre pe toate meridianele lumii, un moment
aparte îl reprezintă împlinirile evaluate de UNESCO în ultima perioadă de consacrare
oficială a poetului român. Avem în vedere îndeosebi momentul 1989, marcat printr-un act
oficial istoric în care lui Eminescu i se recunoştea vocaţia de geniu poetic şi consacra-
rea valorii universale a operei sale literare. Declaraţia UNESCO despre proclamarea
anului 1989 drept Anul Internaţional Eminescu a fost însoţită de Rezoluţia privind
marcarea centenarului poetului român, Mihai Eminescu, în contextul Decadei
Mondiale pentru Dezvoltare Culturală, în care se sublinia: „Recunoscând faptul că
operele poetului român sunt o parte integrantă a moştenirii culturale mondiale”,
prin aceasta evidenţiindu-se „Actualitatea mesajului poetic şi a gândirii eminesciene,
182

măreţia şi frumuseţea operei sale”, iar celebrarea centenarului Eminescu de către statele
membre UNESCO reprezintă „Un omagiu adus poetului de către întreaga omenire”.
În demersul nostru, de reconstituire a parcursului istoric al cunoaşterii, recunoaşterii
şi consacrării internaţionale a creaţiei eminesciene, am fost stimulaţi în timp de pilda
unor constructori de edificii naţionale privind contribuţia lor la edificarea patrimoniului
cultural universal. Printr-o asemenea lucrare, marii creatori de vocaţie universală, la
care se adaugă istoricii şi criticii literari naţionali care au evaluat şi valorificat pe plan
naţional şi internaţional moştenirea lor lăsată omenirii, aceşti creatori astfel validaţi au
dobândit abia peste secole valoarea şi statutul de mituri ale literaturii universale, între
care s-au impus definitiv un Homer, un Dante, un Shakespeare, un Goethe etc. Multora
dintre aceşti scriitori naţionali de vocaţie universală, cu contribuţii şi în alte domenii,
le-au trebuit însă multe secole pentru a fi recunoscuţi şi, prin urmare, consacraţi ca valori
ale patrimoniului cultural mondial.
II
S-a observat că cel puţin un secol pare măsura ideală pentru cântărirea valorii şi
perenităţii unei creaţii spirituale.
A trecut mult peste un secol de la primele manifestări ale cunoaşterii şi recunoaşterii
valorii poeziei eminesciene, cum menţionam, mai întâi în ţări europene ca Germania,
Italia, Franţa, Ungaria, iar ulterior în alte peste 100 de ţări din toate continentele, în
care i s-a tradus şi comentat aproape întreaga operă. Eminescu a fost apreciat mai ales
pentru valoarea contribuţiilor sale în domeniul poeziei, dar şi din alte genuri litera-
re sau domenii frecventate de el, aidoma unui strălucit creator erudit multiplu de tip
renascentist (poezie, proză, publicistică, dramaturgie, dar şi folclor, lingvistică, istorie,
economie, sociologie, chiar astronomie, fizică, biologie, matematică etc.).
Cu toate acestea, uneori, lui Eminescu i s-a tăgăduit pe nedrept vocaţia sa universală.
Potrivit unui concept, formulat cu cinci secole în urmă de către Leonardo Da Vinci:
„Orice adevăr (descoperire ştiinţifică, produs, creaţie, valoare, idee, ipoteză, enunţ)
este adevăr numai dacă este demonstrat, (logico)matematic”. S-ar putea deduce că,
nedemonstrată, valoarea universală a creaţiei eminesciene pentru mulţi nu ar exista sau
ar putea fi pusă la îndoială.
De sus, de la înălţimea masivului de date oferite posterităţii de către cei peste 500
de autori ai celor peste 700 de lucrări, româneşti şi străine, publicate în ultimii 140 de ani,
selectate, prelucrate şi antologate de noi recent, într-o lucrare destinată publicării, care
promovează ideea de universalitate a creaţiei eminesciene, am putut vedea mai departe
de limitele geografice şi spirituale naţionale cu care ne-am obişnuit, şi cu ajutorul cărora
am încercat să demonstrăm atât dimensiunea valorii universale a moştenirii culturale
lăsată nouă de Mihai Eminescu, cât şi locul lui în patrimoniul cultural mondial.
Dintr-un interviu publicat, luat de noi – încă fiind în viaţă – profesorului şi cunos-
cutului eminescolog român Edgar Papu, reţinem explicaţia situaţiei: „Necunoaştere,
deci neînţelegere. Adevărat, susţine eminescologul român, există un izbitor decalaj între
valoarea universală a poetului şi corespunzătoarea sa circulaţie universală care mai lasă
de dorit. Pentru cunoaşterea circuitului universal al operei sale se cere însă ca, în ţara
din care face parte poetul, înalta valoare a creaţiei lui Eminescu şi consacrarea ei
universală să fie cercetate în plan comparativ şi să se bucure deopotrivă de o apreciere
de acelaşi nivel cu difuzarea sa universală”.
183

Elaborându-şi ipoteza despre valoarea universală a creaţiei eminesciene, acest
eminent eminescolog român, Edgar Papu, în timpul vieţii a fost preocupat de „aflarea
locului pe care Eminescu îl ocupă în panteonul valorilor universale”, de aceea aştepta să
sporească interesul calificat pentru circulaţia universală a operei, „corespunzătoare” cu
„valoarea universală a poetului român”. În această legătură, susţine Edgar Papu, „meta-
fora care i se atribuie lui Eminescu, de Astru sau Luceafăr al literaturii române, se
vede confirmată şi prin întreaga lui poziţie de plutire asemenea unui corp ceresc.
El are în toate părţile un gol în jurul lui, plutind astfel pe firmamentul spiritualităţii ro-
mâneşti, de unde luminează asemeni unui astru întreaga noastră viaţă şi cultură. Se pare
deci că Eminescu este cel mai mare om, pe care l-a dat spiritul românesc, situându-se
şi printre primii mai mari ai umanităţii”.
La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, cu câteva luni înainte de a
pleca dintre noi în eternitate, având în faţă manuscrisul lucrării noastre documentare
de peste 350 de pagini despre Eminescu, în 65 de limbi din 93 de ţări, în care i s-au
tradus, publicat şi comentat operele, şi întrebat „ce semnificaţie acordă acestor date”,
Edgar Papu preciza: „Aceste date mă conving despre ceea ce văd dincolo de aceste
date – un Eminescu universal. Eminescu este unul din cei mai mari poeţi ai lumii,
pe acelaşi plan cu Dante, Shakespeare, Goethe, cu singura deosebire că aceştia şi-au
scris marile capodopere în limbi de largă circulaţie şi la o vârstă ceva mai înaintată, atunci
când împliniseră 50 de ani. Eminescu a fost singurul care s-a manifestat integral, ceea
ce este şi cine este, la o vârstă cu mult mai tânără”. Şi tot el adăuga: „La vârsta de 33 de
ani, când s-a stins scânteia unuia din cele mai strălucite spirite ale omenirii, nici Dante
nu dăduse Divina comedie, nici Shakespeare nu-l zămislise pe Hamlet, nici Goethe –
pe Faust. Îndrăznim, de aceea, să distingem în poetul nostru pe un mai nefericit egal al
lor. Sau cum susţinea academicianul Tudor Vianu: „Românii au dobândit conştiinţa
de a fi dat lumii întregi, literaturii universale, pe unul din cei mai mari poeţi ai ei”.
Se ştie că problema universalităţii lui Eminescu a revenit mereu în preocupările
istoricului şi teoreticianului literar Edgar Papu, ca un laitmotiv, această contribuţie fiind
apreciată ca cea mai cuprinzătoare, fundamentată şi de aceea general acceptată.
În prefaţa manuscrisă la lucrarea noastră documentară, menţionată mai sus, Edgar
Papu rezuma viziunea sa despre universalitatea lui Eminescu, din care vom reţine princi-
palele judecăţi de valoare: „Universalitatea lui Eminescu se precizează progresiv pe două
trepte deosebite. Prima priveşte stabilirea locului său în contextul culturii naţionale – un
unghi parţial şi de aceea relativ –, iar a doua priveşte calea împlinirii către aflarea locului
său în panteonul valorilor universale”. Doar cucerirea următoare, „adică aflarea locului
său în universalitate este singura cale de privire sigură a valorii sale absolute. Cine
este Eminescu în cultura naţională ştim în linii mari. Cine este, însă, Eminescu în orbita
mondială constituie o întrebare care ne introduce într-o zonă mai vagă a identităţii sale.
Tocmai de aceea este cea cu adevărat decisivă în tentativa de cuprindere a dimensiunii
şi valorii sale universale. Aşa ne explicăm viul interes trezit astăzi în România, ca şi în tot
mai multe ţări, pentru ideea universalităţii lui Eminescu. Ea se află, însă, într-un stadiu
încă prea puţin precizat, confundându-se adesea cu problema difuzării sau a succesului
său peste hotare. Dacă difuzarea şi succesul, cunoaşterea şi recunoaşterea ţin de rezonanţa
şi conştientizarea dimensiunii valorii şi este o problemă de utilă politică culturală, în jurul
unei valori naţionale, susţinută de date identificabile, vom susţine că cea de a doua proble-
mă ţine de conţinutul propriu-zis al valorii universale, este o problemă pur ştiinţifică,
184

îndreptată să stabilească contribuţiile efective, noi şi importante, ale acestei valori, pe
plan universal. Dar cum probăm, şi cu ce mijloace, gradul de universalitate pe care l-am
atribuit? Aici nu mai pot încape afirmaţii de principiu, ci răspunsuri precise”, referitoare
la „contribuţiile noi şi importante” ale acestei valori identificate pe plan internaţional.
Cu alte cuvinte, „contribuţiile noi şi importante” despre valoarea universală a creaţiei
literare eminesciene pentru a se integra în marja valorilor universale pe mai multe căi
distincte, după Edgar Papu, ar trebui să se bazeze pe ceea ce numea el „cerinţe” – ulterior
însă completate şi regândite de noi ca principale criterii – ale universalităţii, pe care el
însuşi, parţial şi într-o formă enunţiativă, le-a sugerat şi apoi pe unele le-a şi dezvoltat
în câteva studii, în ordinea şi stilul propriu, pe care vom încerca să le rezumăm, dar şi să
le reformulăm într-o variantă mai explicită, anume în spiritul tuturor lucrărilor-docu-
ment antologate de noi, de ordinul sutelor, despre ideea universalităţii lui Eminescu.
1. „Poetul devine universal îmbogăţind şi aducând la ultima perfecţiune, nerealizată
până atunci, unele expresii dinainte existente”, adică – am preciza noi acum, având în
vedere – mai mult decât „expresiile”, performanţa măiestriei literar-artistice a operei
eminesciene, comparabilă şi compatibilă cu cea a predecesorilor, clasici consacraţi ai
literaturii universale, ca un produs de excepţie, aspirând cu şanse de reuşită să constituie
un moment naţional românesc în patrimoniul culturii universale. Altfel spus, poetul de-
vine universal, aducând la ultima perfecţiune limbajul poetic şi măiestria literar-artistică
a operei sale în versiunea originală, iar descendenţii săi să realizeze în celelalte limbi ale
lumii versiuni cât mai „aproape” de nivelul originalului, în procesul istoric de cunoaştere,
recunoaştere şi consacrare ca valoare de dimensiune universală
În cercetările sale istorico-literare, Edgar Papu nu doar afirmă, ci şi argumentează
cum Eminescu „îmbogăţeşte romantismul şi îl înalţă la ultima treaptă a desăvârşirii”.
Contribuţia eminesciană, Edgar Papu o susţine prin analiza critică a unor teme, cum ar fi
cea despre „poetul departelui”, care vizează perspectiva marilor depărtări, viziunea cos-
mică a motivelor poetice din capodoperele despre natură, dragoste, fiinţă, geniu, existenţă
(tratată în Luceafărul, La steaua etc.), prin care „depăşeşte toate celelalte antecedente
şi cu care el ne apare drept unul dintre cei mai mari poeţi ai categoriei departelui din
întreaga literatură universală”. De altfel, această temă ca şi altele au fost abordate în
numeroase lucrări româneşti şi străine, îndeosebi în cele despre arta literară şi limbajul
poetic eminescian, raportate preferenţial în plan comparatist la operele marilor genii
universale, dintre asemenea lucrări semnalând una excepţională, „Eminescu sau despre
Absolut” a eminescologului italian Rosa del Conte.
2. „Poetul devine universal când, prin elemente noi şi valabile ale creaţiei sale, con-
tribuie substanţial la întregirea celor mai expresive trăsături ale momentului pe care
îl trăieşte”, adică – am preciza noi acum, având în vedere – mai mult decât „trăsăturile
momentului”, mesajul epocii în care a trăit, mesaj reflectat în opera sa la cel mai
înalt nivel de performanţă literar-artistică, transmis umanităţii şi fixat în conştiinţa
colectivă ca o valoare perenă. După mai bine de un secol, de la trecerea în eternitate a
lui Mihai Eminescu, în cunoscuta colecţie editorială internaţională, „100 de personalităţi.
Oameni care au schimbat destinul lumii”, amfitrionul acesteia, DeAgostini confirma
valabilitatea acestui adevăr: „Cultura naţională a descoperit în opera marelui poet
de la sfârşitul secolului al XIX-lea o oglindă de o adâncime pe care n-o bănuise şi
s-a privit în ea...”, de aceea, continuă editorul grec, „Primul mare poet român” a fost
185

recunoscut, după cum prevedea Titu Maiorescu – pe care îl cita acum – ca pe un „Om
al timpului modern”.
Această cerinţă, Edgar Papu, asemeni altor eminescologi, o susţine prin analize
în care dovedeşte că Eminescu „a contribuit la întregul profil poetic din ultima ju-
mătate a veacului trecut, cu alte cuvinte, chiar la actualitatea istorică a timpului său”.
Necunoaşterea în anumite etape istorice a marilor creaţii, inclusiv a celor eminesciene,
susţine Papu, se datorează faptului că acestea „nu s-au putut difuza”, deci sunt „o proble-
mă de circulaţie a valorilor”. „Împrejurări similare” au existat, relatează eminescologul
român, şi în privinţa unor personalităţi artistice dintre cele mai ilustre. „În tot veacul al
XVII-lea, bunăoară, şi Shakespeare s-a văzut ignorat în afara culturii naţionale de care
ţinea”. Popularitatea lui a crescut odată cu extinderea colonialismului englez. Ignoranţa în
afara culturii naţionale „s-a întâmplat, la anumite intervale, cu Dante, cu Calderon şi încă
cu alţi poeţi care ocupau zona cea mai înaltă a valorilor universale. Categoriile specifice
veacului al XIII-lea vor fi ilustrate de Dante abia în secolul al XIV-lea”, odată cu „Divina
comedie”, nu ca o expresie întârziată a alegorismului medieval, ci una culminantă. „O
variantă foarte apropiată a lui relevă şi fenomenul Eminescu faţă de romantism”. Este
de remarcat faptul că Eminescu participă substanţial la fundamentarea trăsăturilor
distinctive ale vremii sale.
3. „Poetul poate cuceri universalitatea, dacă opera lui cuprinde unii bogaţi germeni
care anunţă viitorul”, adică – am preciza noi acum, având în vedere – mai mult decât
„bogaţi germeni care anunţă viitorul”, perenitatea operei, influenţa acesteia asupra
contemporanilor şi mai ales asupra generaţiilor care l-au succedat, generând noi
curente şi şcoli literare, precum şi zone de influenţă. Aici am putea aminti, între
altele, limba literară naţională, desăvârşită ca expresie a cugetării şi simţirii româ-
neşti, dar şi general umane, înfăptuită şi consfinţită ca model în creaţia literară şi
publicistică a lui Mihai Eminescu, la care s-au format generaţii de literaţi, în general
cititorii şi vorbitorii de limba română de pretutindeni, de la elite înalt creatoare şi până la
cetăţenii de rând. Cu voia sau fără voia lor, aceşti cititori ai versurilor eminesciene, în
originalul românesc, chiar şi din ce în ce mai mulţi cititori ai versiunilor eminesciene în
alte limbi, mărturisesc şi scriu că, citind poezia lui Eminescu, se recunosc în trăirile
acestuia, mulţi chiar îşi cântă propriile trăiri, cântând melodiile atât de populare
scrise pe versurile poetului român. Aceste melodii pe versuri de Eminescu, devenite în
România folclor, cântece populare, adesea fără să se cunoască autorul, au fost purtate de
mulţi literaţi străini în amintirile lor despre România şi evocate în depărtările Spaniei,
Argentinei şi Indiei, ca miraj al unui „întreg popor care-şi cântă poetul”, iar mulţi
dintre traducătorii lui considerându-le drept fenomen aproape unic în lume. Atraşi
de mesajul general uman şi încântaţi de muzicalitatea poeziilor eminesciene, numărul
acestor trăitori de Eminescu creşte odată cu extinderea procesului de răspândire pe toate
meridianele globului a creaţiei sale originale şi mai ales în versiunea celor 73 de limbi,
identificate de noi acum în peste 200 de state, teritorii geografice şi comunităţi
autonome ale lumii.
Ca şi în cazul celor două cerinţe menţionate mai înainte, Edgar Papu precizează
că Eminescu „creează laolaltă cu alţi poeţi ai timpului unul din fundamentalele
resorturi poetice ale momentului, care îşi va extinde radiaţia şi în veacul nostru”,
al XX-lea, mai ales al XXI-lea, am zice noi. Aşadar, demonstrează Edgar Papu, „la
186

caracterul elementar romantic se asociază în poezia sa” câteva componente particulare,
dintre care enumerăm: • Componenta rafinată (modul percepţiei, ordinea selectivă
a motivaţiei, tratarea), alcătuită din „cristalizări subtile, specifice unei atmosfere de
lirism postromantic”, cu nuanţe de „modernism” • Sinestezia lirică – structuri vizuale
complexe care nu pot fi văzute, ci numai simţite, poetul le prinde sugestiv prin auz
ipotetic – armonia „codrului bătut de gânduri” este bănuita percepţie auditivă a căderii
de flori într-un codru de tei, sau „Căci o strună-i orice creangă şi o limbă-i orice frunză”
(Călin Nebunul), „Ş-ai s-auzi iarba cum creşte”, „Turma visurilor mele eu le pasc ca
oi de aur” etc. sunt „ilustraţii ale adaptării sinestezice la registrul unei naturi violent
transfigurate”, mijloace de altfel specifice veacului nostru • Muzicalitatea armonică:
muzicalitatea armoniei eminesciene „nu producătoare, ci căutătoare de efecte psiho-
sonice”, precum „Apele plâng clar izvorând din fântâne” • Forme anticipatoare: Oda
în metru antic, „prima piesă a existenţialismului” este „cea mai înaltă distilare către
esenţa fiinţei”: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată” • Existenţialismul, specific
secolului al XX-lea, viza regăsirea fiinţei: „Pe mine mie redă-mă”; existenţialismul
omului modern („Spaimă împietrită”) şi depăşirea existenţei visului („Ca o spaimă
împietrită, ca un vis încremenit”), în acest înţeles fiind remarcat de Noica. Dintre alte
asemenea componente au mai fost analizate: zona minus a grotescului, absurdul
modern, versul liber (în Demonism, Miradonis), sincoparea de tip modern („O,
te-nsenină / întunerec rece”), titanismul etc.
Încă în timpul vieţii poetului, unul dintre scriitorii care l-au găzduit în zile de restrişte
avea puterea să se desprindă de expresia ceţoasă a imaginii care domina în jurul poetului.
Avem în vedere pe autorul celebrului vers „Tot mai citesc măiastra-ţi carte”, Alexandru
Vlahuţă, care rostea cu tărie ceea ce vedea atunci numai el (iar Edgar Papu, ca şi alţi emi-
nescologi, avea să dezvolte tocmai peste un secol): „Eminescu a fost pregătit sub toate
raporturile pentru a croi un drum nou în literatura românilor. Niciodată nu s-a văzut
la noi un temperament de artist, completat de o cultură aşa de vastă şi de o originalitate
atât de marcantă. În poezia noastră dulceagă şi destul de ofticoasă, versul lui Eminescu
se detaşează într-un relief izbitor. Simţi deodată că ai de-a face c-un reformator. Primele
lui poezii sunt un strigăt puternic de revoltă artistică. E o recunoscută vibrare de gândire
şi sentiment. Altă limbă, altă viaţă, cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o
explozie de lumină” (1889).
Întru totul fondată ne apare, peste vreme, intuiţia profetică a unui alt mare spirit
vizionar român, care era tot un contemporan şi reazem poetului şi omului Eminescu,
acesta fiind Titu Maiorescu: „Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura română va
începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului său, şi forma limbei naţionale, care şi-a
găsit în poezia lui Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de
plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti” (Emi-
nescu şi poeziile lui, în „Convorbiri literare”, Iaşi, 1889). Această intuiţie profetică a
fost confirmate exact după un secol, deci aproape de zilele noastre, de un alt vizionar,
europeanul, DeAgostini: „Poezia lui Eminescu aduce cultura română în modernitate.
Opera sa, infuzată de un romantism filosofic, de substanţă, reprezintă un moment de
triumf al limbii şi gândirii româneşti... Mihai Eminescu reuşeşte să devină, după o viaţă
de numai 39 de ani, primul mare poet român şi figura centrală în funcţie de care se
defineşte cultura română”, iar prin opera sa culturală a fost apreciat şi selectat printre
187

cele „100 de personalităţi... care au schimbat destinul lumii” (Mihai Eminescu, în
serialul editorial internaţional, „100 de personalităţi. Oameni care au schimbat destinul
lumii”, Atena, 2009). Cele „100 de personalităţi” – menţionate în „valoroasa lucrare
editorială” DeAgostini – „au schimbat datele şi au creat curente, influenţând gândirea,
viaţa şi activitatea întregii lumi”, după cum aprecia această colecţie internaţională „En-
ciclopedia Wikipedia”, publicată on-line în peste 100 de limbi, care începând din anul
2003, probabil din aceste considerente, îi acordă lui Eminescu un amplu spaţiu editorial,
în limba română şi în alte 38 de limbi, traductibile automat una în alta.
4. Poetul devine universal dacă beneficiază de „interesul calificat” pentru „o zonă
mai vagă a identităţii sale” – prezenţa „în orbita mondială”, „cea cu adevărat decisivă
în tentativa de cuprindere a dimensiunii valorii sale universale” – adică, am preciza noi
acum, având în vedere – mai mult decât „prezenţa în orbita mondială”, tocmai „interesul
calificat” pentru aspectul pe care l-am cercetat noi timp de peste patru decenii: traducerea,
difuzarea, popularizarea şi recunoaşterea operei sale în alte literaturi, cu alte cuvinte,
reconstituirea circuitului universal al operei traduse şi comentate în procesul complex
de cunoaştere, recunoaştere şi consacrare mondială a dimensiunii şi valorii ei universale.
Prin interes calificat, Edgar Papu, probabil, avea în vedere consistenţa şi continu-
itatea unor investigaţii ca ale noastre, timp de câteva decenii**, în 1989 valorificate
în lucrarea noastră de sinteză despre Eminescu, în 65 de limbi din 93 de ţări, ca
** Setul selectiv cu lucrările noastre despre Eminescu (47 publicate şi peste 50 comunicate, anterior),
indicate selectiv mai jos, poate fi apreciat ca semnificativ pentru căutările şi rezultatele parţiale proprii, care
ar şi justifica gestul nostru cutezător de a aborda global o temă de o asemenea întindere şi complexitate, deşi
încă se aşteaptă a fi completată ulterior: a. Lucrări publicate, între 1964–2010, în limbile română, engleză
şi franceză, în Bucureşti (publicaţii ca Gazeta literară, Limbă şi literatură, Revista Comisiei Naţionale a
României pentru UNESCO, Romanoslavica, Secolul 20, Viaţa românească, Flacăra), dar şi în Botoşani–
Bacău (ziarul Clopotul, şi un volum), Braşov (revista Symposion), Chişinău (Buletinul „Mihai Eminescu”
al Centrului Academic Internaţional Eminescu, Făclia, Literatura şi arta, Revista de lingvistică şi ştiinţă
literară), Cluj–Napoca (Steaua, Tribuna), Zalău (Graiul Sălajului), de asemenea în 5 volume colective, altele
on-line (tematică: procesul de universalizare – criterii, dimensiune şi valoare universală, demistificări, motive,
măiestrie), cf. cap. III. 1, 40 de lucrări situate la poziţiile: 31, 32, 33, 34, 35, 40, 58, 63, 64, 65, 66, 67, 68,
73, 74, 85, 92, 171, 172, 173, 174, 176, 184, 189, 197, 198, 199, 202, 204, 213, 216, 233, 239, 251, 259, 267,
269, 272, 273, 274. La acestea se adaugă volume bibliografice de semnalare a lucrărilor prelucrate pentru
cercetare (147, 169, 220, 243, 267), inclusiv bibliografiile despre Eminescu (de ex., Elena Conţescu, Chişinău
şi Timişoara, 1999 şi 2002) sau cea academică recentă, declarată „exhaustivă”(!?), Mihai Eminescu, Opere
(care, în vol. XVII -Partea I şi II, dintre lucrările noastre publicate, despre circuitul universal al operei lui
Mihai Eminescu, a semnalat doar un număr de 17, dintre cele 40 menţionate mai sus); b. Lucrări comunicate,
între 1964–2010, la sesiuni ştiinţifice (ale cadrelor didactice, cercetătorilor şi studenţilor de la universităţile
din Bucureşti, Cluj-Napoca), la congrese (Academia Româno-Americană, Bucureşti şi Chişinău, Asociaţia
Slaviştilor, Praga), la simpozioane (Academia Română, filiala Cluj, Comisia UNESCO, Institutul Central
de Calcul, Uniunea Naţională a Oamenilor de Ştiinţă, Asociaţia Slaviştilor, Societatea de ştiinţe filologice,
Societatea de ştiinţe matematice, Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Uniunea Scriitorilor,
Bucureşti, de asemenea Asociaţia Scriitorilor Târgovişteni, comitete de cultură, Centre pentru problemele
tineretului, Arhivele Statului din Cluj-Napoca), la cursuri-conferinţe (universităţi şi institute de literatură
din Cluj-Napoca, Cernăuţi, Chişinău, Kiev, Moscova, Ploieşti, Sankt-Petersburg, Târgovişte), la expuneri
(Inspectorate şcolare, Case ale corpului didactic, instituţii de învăţământ, case de cultură, biblioteci – Arad,
Bezdead, Bucureşti, Cluj-Napoca, Măgurele, Mogoşoaia, Predeal, Turda, Suceava, Zalău), în interviuri,
emisiuni radio, bibliografii de semnalare a lucrărilor prelucrate etc. (tematică: procesul de universalizare –
criterii, dimensiune şi valoare universală, mijloace informatice moderne de realizare, demistificări etc.), cf.
cap. III. 3, perioada 1964–2010, 50 de lucrări situate la poziţiile: 15, 20, 23, 25, 26, 27, 29, 34, 66, 69, 73,
76, 94, 95, 99, 105, 110, 139, 140, 142, 143, 144, 145, 146, 149, 150, 151, 154, 155, 160, 165, 175, 184,
213, 218, 220, 245, 249, 258, 259, 261, 263, 264, 265, 269, 270, 271, 273, 274, 275.
188

suport documentar pentru un nou criteriu, al 4-lea, privind evaluarea dimensiunii valorii
universale a creaţiei eminesciene.
Asupra acestui aspect al lucrării noastre documentare s-a pronunţat, ceva mai târ-
ziu, într-o notă de recomandare pentru publicare, profesorul şi criticul literar de atunci,
ulterior preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion, care releva faptul că „aseme-
nea aventuri apar rar şi ajung şi mai rar până la capăt”, fiind rezultatul unei „munci
uriaşe (şi neobişnuite la noi la români): a înregistrat toate comentariile, referinţele şi
traducerile din/despre Eminescu în alte literaturi”. Această estimare putea fi un motiv
în plus pentru Edgar Papu ca, în consecinţă, să aprecieze semnificaţia datelor privind
circuitul universal al operei eminesciene drept suport pentru unul dintre „cerinţele” valorii
universale. De altfel, fără să intuim o finalizare în privinţa stabilirii vreodată a criteriilor
universalităţii lui Eminescu, ideea am formulat-o însă încă în 1973, în expunerea despre
„Circuitul mondial al valorilor literare naţionale prin traduceri şi ecouri critice, unul dintre
criteriile universalităţii”, prezentată la Congresul Internaţional al Slaviştilor, în august
1973, la Varşovia (cf. Partea I, III, 3, poz. 34). Pe Edgar Papu îl interesa acum să afle
cum a fost „întreţinut” acest interes timp de câteva decenii, printr-o strădanie anonimă de
colectare şi sistematizare a unor date, care îl recomandau în final pe poetul român atenţiei
publice, nu atât în versiunea originală a limbii române, cât mai ales în cea multiplicată
în versiunile care circulau în 65 de limbi, câte au fost identificate de noi atunci, în 1989,
iar acum identificate în cel puţin 73 de limbi, vorbite în cel puţin 200 de state ale lunii de
azi, dintre care în peste 100 s-au realizat traduceri şi comentarii favorabile, de către un
număr de peste 700 de traducători şi comentatori, între ei aflându-se notorietăţi mondiale,
de asemenea organizaţii culturale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale
În privinţa primelor trei ipostaze, arătate mai sus, există unele contribuţii istorico-li-
terare valoroase, publicate atât în patria poetului, cât şi în alte ţări, care este firesc să fie
aprofundate în timp sau completate cu altele privind aspectele ontologice, antropologice
şi eshatologice ale operei (de ex., tema mării, pădurii, tristeţii, iubirii etc. sau frumosul
în opera lui Eminescu în comparaţie cu frumosul divin etc.) şi care ar putea deveni în
continuare teme generoase pentru investigaţiile viitoare, de analiză comparativă şi de
dezbatere publică sau obiectul unor sinteze vizionare.
În legătură cu a patra ipostază a universalităţii, privind informaţiile identificate şi
verificate, existente în baza-banca noastră de date, despre circuitul şi rezonanţa univer-
sală a creaţiei eminesciene, mai ales despre evaluarea şi valorificarea prin dezbateri şi
comunicări ştiinţifice, prin publicaţii şi cursuri universitare, prin intermediul mass-media,
tradiţionale şi on-line, a ceea ce s-a realizat în această privinţă, rămâne încă o proble-
mă deschisă, posibil de împlinit de preferinţă printr-o contribuţie colectivă, instituită
pe plan naţional şi internaţional. Oricum, investigaţiile anterioare, bazate pe demersuri
active de colectare, stocare, prelucrare şi valorificare, vizând cunoaşterea, recunoaşterea
şi consacrarea, prin acţiuni de verificare şi comparare a variantelor – traduceri şi comentarii –
identificate, precum şi de sistematizare a rezultatelor, în lipsa unor colective specializate,
ar putea beneficia de exerciţiul didactic şi ştiinţific al unor colective asociate de studenţi şi
cadre didactice din mediul universitar de profil, aşa cum am încercat şi noi cu modestele
mijloace de care dispunem (ex. la cursurile destinate masteranzilor filologi din Chişi-
nău, cf. Partea I, cap. III, 3, poz. 244, 259, 271). De altfel, o asemenea practică există în
diferite ţări, pentru valorile naţionale de dimensiune universală, iar pentru cazul de faţă
189

s-ar putea opera în cadrul unor Centre Eminescu, Lectorate de limba, literatura, cultura
şi civilizaţia poporului român sau Facultăţi de Limbi Străine, în special romanice, de pe
lângă un număr mare de universităţi prestigioase, din România şi din alte ţări.
III
Într-o viziune mai nouă, se apreciază că istoria unei ştiinţe din orice domeniu
şi epocă se constituie din două componente, care o definesc şi care se interferează:
1 – Faptele propriu-zise (marile descoperiri, evenimente ştiinţifice sau culturale, produse
materiale sau creaţii spirituale), recunoscute pe plan naţional şi internaţional ca valori
universale; 2 – Opinia despre ele, care le pot reconstitui, evalua, demonstra valoarea şi
a le prognoza destinul.
În domeniul ştiinţei literare, aceste două componente pot fi: 1 – Operele literar-
artistice, în versiunea lor originală, dar şi în cea tradusă în alte limbi (se ştie că aprox.
50% din patrimoniul unei literaturi naţionale o constituie traducerile din alte literaturi);
dar numai luate împreună asemenea creaţii de vârf, originale şi traduse, în totalitate
reprezintă momentul naţional în patrimoniul literar-artistic mondial; 2 – Opinia
despre ele, adică istoriografia literară care le reconstituie şi le consemnează, de
asemenea teoria, istoria şi critica literară care le identifică şi le evaluează valoarea
estetică, semnificaţia literară şi le consacră destinul literar şi social-istoric.
Privită din această perspectivă, eminescologia românească şi cea străină, corelată cu
procesul de preluare şi evaluare a valorii şi semnificaţiei pe care o are creaţia eminesciană,
originală şi tradusă (prima componentă) şi comentată (a doua componentă), după
mai bine de un secol de căutări şi soluţii, se mai impune o întrebare. Aşadar, în contextul
actual de bilanţ al investigaţiilor şi de sinteză a rezultatelor, dobândite timp de peste un
secol despre Eminescu, se justifică întrebarea: Ce este Eminescu?
Pentru a încerca să formulăm răspunsul la această întrebare, vom recurge la o ana-
logie cu alţi scriitori naţionali de rezonanţă universală, care simbolizează conştiinţa de
sine a poporului din rândul căruia s-au ridicat, aidoma lui Eminescu.
De pildă, ne întrebăm: Ce este Homer, de la care nu s-au păstrat nici măcar manus-
crise ori urme materiale directe, Iliada şi Odiseea fiind publicate târziu, peste secole, după
versiunea orală care circula în epocă? Sunt, prin urmare, Iliada şi Odiseea, pentru noi,
românii, versiunea orală (într-un idiom, şi aici există controverse, ionic, iliric sau doric,
puţin cunoscute şi înţelese de chiar conaţionalii lui Homer) sau versiunea în neogreaca
contemporană ori numai tălmăcirile româneşti, realizate şi înţelese numai de noi, românii?
Tot aşa, ne întrebăm: Ce este Cervantes care, de asemenea, şi-a scris capodopera
Don Quijote într-un dialect greu accesibil azi spaniolilor, vehiculându-se opinia că astăzi
întreaga lume îl poate citi şi admira, datorită traducerii, dintr-o primă versiune franceză,
realizată după o ediţie princeps spaniolă, din care se spune că nu se mai găseşte niciun
exemplar?
Prin urmare, ce este Eminescu, Homer, Dante, Shakespeare, Cervantes, Goe-
the? Reprezintă ei pentru omenire însemnul operei rămase sub formă manuscrisă (de
altfel, produsul cel mai propriu ca simţire şi expresie) sau opera originală editată în
timpul vieţii, ori numai versiunea originală „modernizată” a limbii literare actuale,
iar pentru cititorii de alte limbi, poate numai versiunile traduse în limbile pe care
aceştia le cunosc? Dacă pentru fiecare categorie amintită de cititori, într-o anumită
190

limbă naţională, marii scriitori reprezintă o „faţă” particulară naţională corespunză-
toare, pentru exegeţii istoriei literaturii universale aceşti scriitori reprezintă esenţa
tuturor ipostazelor, „faţa” lor întoarsă spre universalitate, constituită preponderent
în timp din suma operelor perene (în original şi în versiunea tradusă), mai precis,
suma esenţializată valoric, adică invarianta ca medie a tuturor variantelor, originale
şi traduse în alte limbi, receptate şi estimate ca bunuri comune, intrate cu trecerea
timpului în conştiinţa artistică a omenirii.
Revenind la întrebarea noastră, se poate aprecia că, pentru istoria literaturii
române, Eminescu este suma esenţializată valoric a tuturor ipostazelor devenirii
sale, de la expresia iniţială a manuscriselor tuturor creaţiilor, proiectelor şi adnotări-
lor sale, cu tot ineditul şi inefabilul lor, şi până la opera publicată fie în dulcele grai
moldovenesc, din vremea sa (în reviste) ori din zilele noastre (într-o ediţie recentă
în 8 volume de la Chişinău), fie în limba literară actuală (din ediţia Perpessicius).
Pentru istoria literaturii universale însă, Eminescu este atât originalul românesc,
cât şi versiunile acestuia în alte limbi, care l-au preluat, multiplicat, receptat, asi-
milat, prin aceasta sporind zestrea patrimoniului cultural mondial cu o contribuţie
românească de primă valoare.
Eminescu este, aşadar, creaţia sa originală multivariată, în limba română şi
în cea tradusă în limbi străine, complinită prin contribuţiile de istorie şi critică
literară, de evaluare şi promovare ca valoare naţională şi universală. Cercetătorul
de azi, dornic să cunoască această faţă integratoare a creaţiei eminesciene, implicit
în raporturile ei internaţionale, găseşte numeroase variante ale acesteia în limbi
străine, de asemenea exegeze cu explicaţii subtile şi multiple, în anumite privinţe
dobândindu-se rezultate aproape definitive, dovadă că mesajul major al poetului ca
şi al învăţatului erudit nu s-a veştejit peste vreme, din adâncimea lui continuă să se
lămurească alte şi alte înţelesuri, adresări noi, prinse în epoci succesive, bucuroase
să le răspundă.
Mirajul eminescian continuă să fascineze astăzi mai mult ca oricând printr-o
faţă relativ nouă, anume prin puterea cu care se afirmă şi se integrează în patrimo-
niul culturii universale, fenomen la care asistăm îndeosebi în ultimele decenii, când
tălmăcirea operei din ce în ce mai aproape de original, precum şi ecourile acesteia
în alte literaturi, multiplicate mai ales în ultimul deceniu, cu deosebire prin interme-
diul canalelor internet şi mass-media on-line, cunosc o circulaţie şi o rezonanţă cu
adevărat universală.
4. CU PRIVIRE LA SEMNIFICAŢIA UNIVERSALĂ
A VIEŢII ŞI CREAŢIEI LUI IGNATIE BREANCEANINOV*
17 februarie 1807–30 aprilie 1867
1. Împrejurări ale vieţii pe muchie de prăpastie, sortite căderii fără întoarcere pentru
unul dintre membrii familiei mele, m-au pus în contact cu cartea pe care o prefaţez acum,
de altfel una dintre capodoperele culturii spirituale ruse şi universale. Când încercam
să descifrez în paginile ei tainele însănătoşirii sufleteşti, dar şi fizice, fiziologice şi
* Textul revăzut al Prefeţei la ediţia a II-a a volumului: Sfântul Ignatie Breanceaninov, „Ofrandă
monahismului contemporan. Desăvârşirea vieţii creştine. Sfaturi duhovniceşti pentru monahi şi mireni”.
Bucureşti, Fundaţia Dosoftei, 2004, p. XVI–XXVII.
191

bioenergetice ale trupului, editorul energobioterapeut mi-a recomandat din această carte
anume pagini din comentariul său despre semnificaţia noţiunii de „picior”, interpretat în
viziunea literaturii patristice şi susţinută de medicina milenară chineză, în concordanţă cu o
experienţă unică la noi, de a-i descifra şi adapta înţelesul la posibilităţile de vindecare prin
procedee energobioterapeutice. Antrenat în lectura capitolului recomandat, m-am împie-
dicat de unele hăţişuri ale redactării şi traducerii. Contraserviciul de remediere, ulterioară,
în plan editorial, s-a finalizat în cele din urmă cu un text mai şlefuit al originalului cărţii
traduse şi cu comentarii mai ample şi mai subtile ale editorului la acest text. În plus, lectura
cărţii mi-a stimulat conştiinţa critică nativă cu roadele unei descoperiri de excepţie, care
priveşte înţelesurile filozofice şi calităţile literare ale acestei cărţi, de mare însemnătate şi
actualitate în planul culturii, care merita să fie cunoscută, apreciată şi recomandată şi la noi
ca o capodoperă literară şi un produs de excepţie al spiritualităţii creştine.
Valoarea culturală a cărţii am înţeles-o însă mai bine numai după ce am parcurs,
fie şi sumar, întreaga serie de „Opere” în 7 volume ale autorului, la care se adaugă încă
două volume despre autor – „Simfonia operelor lui Ignatie Breanceaninov” (un indice
explicativ al temelor abordate de autor în „operele” publicate) şi alt volum de multe sute
de pagini despre viaţa şi activitatea socială şi cultural-spirituală a autorului, scrisă de
ucenicii săi (datele utilizate în rândurile de faţă le-am extras din introducerea de 70 de
pagini la volumul I de „Opere”).
La încheierea activităţii de revizuire a acestei ediţii în limba română, editorul, care
este şi comentatorul cărţii, ne-a învrednicit cu îndatorirea de a elabora o altă prefaţă, „mai
cuprinzătoare”. Cum însă „Cuvânt al editorului” care prefaţa ediţia I ni s-a părut fără
cusur, în plus devenise un act public – remarcat ca o iscusită şi mobilizatoare introducere
la viaţa şi opera scriitorului ascet Breanceaninov – am convenit ca în cuvântul nostru de
introducere să întreprindem unele precizări de context, insistând asupra câtorva aspecte
ale vieţii şi creaţiei literare şi filozofice a autorului, de asemenea să punem într-o lumină
favorabilă, în viziune comparatistă, câteva semnificaţii majore ale moştenirii sale cultu-
rale, pe care să le susţinem apoi cu date privind evoluţia de peste un secol a procesului
de cunoaştere şi consacrare a ei prin numeroasele ediţii publicate şi comentate pe toate
meridianele lumii.
Vom începe cu titlul cărţii de faţă, care în originalul rus este Prinoşenie..., purtând
o semnificaţie polisemantică, în vorbirea curentă însemnând Recunoştinţă..., Prinos sau
Omagiu..., iar în limbajul specific domeniului, mai propriu decât pe coperta prezentei
ediţii, Ofrandă, prin urmare, Ofrandă monahismului contemporan; în manuscrisele
autorului am întâlnit şi o variantă de lucru, Sfaturi pentru monahi şi mireni, iar din
interpretarea unor comentatori şi editori, pentru a pune în evidenţă mesajul, am reţinut
subtitlul Desăvârşirea vieţii creştine. Pentru monahi şi mireni. Şi numele autorului se
cere a fi explicat: Ignatie este pseudonimul consacrat, al scriitorului şi monahului, primit
la hirotonisirea sa în monahism, acum figurând şi în calendarul creştin ortodox ca Sfântul
Ignatie, numele lui real de viţă nobilă fiind Dmitri Aleksandrovici Breanceaninov.
În ce priveşte conţinutul cărţii, în contextul întregii sale opere ascetice, literar-filo-
zofice şi spirituale, acesta se impune atenţiei cititorului contemporan cu deosebire prin
unele semnificaţii socioculturale mai puţin abordate în literatura de specialitate privind
dimensiunea general umană, măiestria literar-artistică şi valoarea naţională de interes
internaţional a creaţiei spirituale lăsată ca moştenire de către autorul Ignatie Breancea-
ninov, consemnat în istoriografia culturală rusă recentă ca unul dintre „corifeii culturii
ruse”. Consacrarea sa ca valoare culturală o dovedeşte seria evenimentelor editoriale şi
192

istoriografice fără precedent, mai ales din ultimele decenii, arătând interesul enorm pentru
„Operele” sale complete în 7 volume, care se reeditează in corpore de peste un deceniu
aproape în fiecare an pe toate meridianele globului. Creaţia sa spirituală şi materială,
precum şi viaţa trăită de mucenicul făcător de minuni l-au oficializat, aşadar, prin cano-
nizare, aproape de zilele noastre, în rândul sfinţilor bisericii ortodoxe.
Este de reţinut faptul că substanţa operelor sale publicate o reprezintă însăşi viaţa
trăită de autor, cu înălţările şi căderile ei, alături de semenii săi, din toate categoriile
sociale, care reflectă viaţa şi aspiraţiile zbuciumatului secol al XIX-lea rus, transfigurată
cu măiestrie artistică în scrieri de o factură filozofico-spirituală aparte, care mai ales în
anii din urmă cunosc o circulaţie crescândă, în original şi prin traduceri, şi se bucură de
ecouri numeroase şi profunde timp de mai bine de un secol. În această perioadă, timpul
a lucrat în favoarea lui, iar ucenicii şi adepţii săi continuă să creeze curente de opinii şi
şcoli pentru recunoaşterea şi generalizarea ideilor, experienţei şi învăţămintelor care se
desprind din opera sa. Credibilitatea privind valoarea moştenirii sale culturale creşte pe
măsură ce i se cunoaşte viaţa pământeană, scurtă dar dăruită cu jertfire unei cauze nobile.
Cei doar 60 de ani trăiţi (17 februarie 1807–30 aprilie 1867) biografii îi prezintă simbo-
lic ca pe un fenomen neobişnuit, o viaţă de sfânt mucenic, în mod conştient consacrată
misiunii de ziditor, în plan material şi spiritual, asemeni modelului său de viaţă care a
fost viaţa şi învăţătura Sfinţilor Părinţi.
Reflectând fidel viaţa şi sufletul poporului său într-un moment istoric distinct al
epocii în care a trăit, se apreciază că opera sa ascetică şi epistolară, prin noutate, pro-
funzime, semnificaţie şi valoare literar-artistică şi mai ales culturală se îngemănează cu
marile capodopere cultural-artistice ale contemporanilor săi, scriitorii ruşi din secolul al
XIX-lea, îndeosebi Dostoevski, dar şi Tolstoi, Puşkin, Herzen, Gogol, Cehov etc., ale
căror opere au intrat definitiv în patrimoniul culturii universale.
Procesul de cunoaştere şi recunoaştere ca valoare culturală naţională de semnifica-
ţie universală mai ales din ultimele decenii, cu deosebire în Rusia şi în ţările central şi
est-europene, are o explicaţie social istorică favorabilă: democratizarea climatului social
şi cultural naţional, libertatea opiniei şi credinţei, consfinţite şi respectate oficial, după
trei sferturi de veac de suprimare şi prigoană comunistă a valorilor democraţiei creştine.
Altă cauză o punem în legătură cu legitatea istorică referitoare la procesul de consacrare
a marilor valori culturale. În acest înţeles, s-a observat că cel puţin un secol este măsura
ideală pentru cântărirea valorii şi perenităţii unei creaţii spirituale.
A trecut mai bine de un secol de la publicarea de către ucenicii şi admiratorii săi –
caz mai rar întâlnit, chiar sub supravegherea autorului în ultimii ani de viaţă – a primei
ediţii de „Scrieri”, semn al unui început favorabil privind interesul pentru cunoaşterea şi
recunoaşterea timpurie a creaţiei sale spirituale, mai întâi în Rusia, apoi în majoritatea
ţărilor euroatlantice, cu toate opreliştile impuse dincolo de „cortina de fier”. Acest proces
de consacrare în plan social a creaţiei sale spirituale se află mai ales în ultimele decenii
într-o evoluţie ascendentă prin reeditarea, comentarea, traducerea şi circulaţia „Operelor
complete”. Dovada manifestării acestui interes pentru noi, românii, o reprezintă publicarea
în diferite localităţi din ţară a unui mare număr de traduceri din scrierile lui Breanceaninov,
încununate cu apariţia acestei ediţii a II-a a volumului 5 din „Opere”, ediţie românească
revăzută şi completată cu ample comentarii de o factură unică şi poate tocmai de aceea
ar putea fi în mai mare măsură favorabil receptată în diferite medii sociale româneşti şi
din alte ţări, mai cu seamă în Rusia de azi.
193

2. Procesul de cunoaştere şi consacrare universală a creaţiei spirituale a lui Ignatie
Breanceaninov îl vom înţelege mai aproape de semnificaţia sa, particulară şi generală,
numai după ce vom fi cunoscut, fie şi sumar, viaţa sa de mucenic ascet, dar şi de ziditor,
aşa cum o dezvăluie cu trecerea anilor un număr tot mai mare de biografi.
Spicuind doar unele momente de viaţă, vom începe cu sfârşitul anilor ca adolescent,
când, la 16 ani, Dmitri Breanceaninov părăseşte „colţul de rai” al satului Pokrovskoe
selo din gubernia Vologda de pe Volga, unde îşi petrecuse copilăria fericită în familia
unor nobili de viţă veche, pentru a urma studiile în capitala Sankt-Petersburg. Originea
nobiliară şi relaţiile sociale şi de rudenie i-au deschis porţile celei mai prestigioase Şcoli
superioare de ingineri din cadrul Academiei Militare Imperiale, unde se pregătea elita
intelectualităţii ruse pentru carieră militară, tehnică şi ştiinţifică, sub directa îndrumare şi
susţinere a Curţii imperiale şi sub atenta supraveghere a ţarului Nicolae. Pe tot parcursul
studiilor ca şi ulterior, Dmitri Breanceaninov a beneficiat de atenţia unor înalţi demnitari
ai Curţii imperiale, prelaţi şi profesori, prinţi şi prinţese şi chiar a ţarului în persoană. Unul
dintre motive a fost reuşita, la examenele de admitere ca şi la cele de la sfârşitul fiecărui
an, pe primul loc între cei 30 de candidaţi, iar ulterior ca şef de promoţie la absolvire.
Recunoaşterea unanimă a unor capacităţi intelectuale de excepţie, mai ales pentru dome-
niul ştiinţelor, precum şi a unor calităţi morale, l-au propulsat în mediul înaltei societăţi
civile ca vedetă. O semnificaţie deosebită pentru aceşti ani o are frecventarea salonului
literar al preşedintelui Academiei de Arte, Olenin, care îi era rudă. Aici se iniţiază în arta
literară, participând la dezbateri şi chiar prezentându-şi primele încercări poetice, atrăgând
atenţia celor prezenţi, între care se aflau cele mai de seamă personalităţi literare ale
vremii: fabulistul Krîlov, liricul Batiuşkov, un Alecsandri al nostru, dar mai ales tânărul
răzvrătit şi viitor poet naţional al Rusiei, Puşkin.
Cu toate aparenţele strălucitoare şi succesele avute în viaţa mondenă, aici însă nu
găsea adevărul căutat, nici aspiraţiile care îl urmăreau încă din copilărie. Tânjea după o
viaţă retrasă, de meditaţie în comuniune cu divinitatea. Prefera compania, discuţiile şi
sfaturile unor personalităţi, care să-i dezvăluie tainele vieţii spirituale ale monahilor, şi
primele deschideri i le-a oferit atunci vestita mânăstire Lavra Nevski din Sankt-Petersburg.
Golul pustiu din suflet se umplea încet-încet cu un dor al foamei pentru cele divine, care
îi „storceau lacrimi” tânărului iuncher, în tunică de ofiţer, în plimbările sale pe străzile
Sankt-Petersburgului, singur, izolat, frământat, cufundat în meditaţie.
Mai târziu mărturisea, în evocarea sa literară Plânsul meu, că, adâncindu-se în şti-
inţă, ardea de dorinţa de a afla unde se plămădeşte adevărata credinţă, unde se croieşte
adevărata ştiinţă despre credinţă, una străină de rătăcirile şi dogmatismul moral, una care
în adâncul sufletului să aprindă scânteia purităţii monahale, asemănătoare cu rugăciunea
în gând, cu tainele spovedaniei şi ale împărtăşaniei ca hrană spirituală, care să întreţină
arderea pentru marile năzuinţe şi înfăptuiri, la care se poate ajunge numai pe drumul în-
gust al abnegaţiei şi spiritului de sacrificiu. Şi de aici, limpezirea gândurilor rătăcitoare:
„Se răcise inima mea faţă de cele lumeşti. M-am hotărât să părăsesc viaţa lumească, şi
mânat de acest gând am început să examinez lumea monahală şi viaţa mânăstirească,
dar – spune mai târziu – unde m-a întâmpinat munca grea, neputinţa pentru antrenarea
trupului slab şi o sănătate şubredă, dar deşi opuse bunăstării şi educaţiei nobiliare, erau
la unison cu glasul inimii, care îmi poruncea: urmează-ţi calea datoriei!” Dar cum?
„Aveam nevoie de un Moise al meu pentru a scoate pe «noul» israelitean din Egiptul
vieţii lumeşti.” Un asemenea Moise a fost, prin înţelepciunea, experienţa şi sfinţenia
vieţii sale, ieromonahul Leonida, vestit reprezentant al ascetismului monahal rus, apoi,
194

după el, mulţi alţii. Asemenea gânduri, care i-au călăuzit puterea de a rezista tentaţiilor
lumeşti, reprezintă cheia înţelegerii vieţii trăite, reflectate în opera sa evaluată ca rod al
ei şi un produs firesc al vieţii şi năzuinţelor din epoca sa.
A urmat mai întâi ruptura de oamenii puterii, în frunte cu însuşi protectorul său, ţarul
Nicolae, căruia de altfel îi datora favorurile educaţiei şi atenţia, de asemenea renunţarea
la puternicele legături morale ale familiei, pentru ca prin aceasta să poată renunţa atât la
înaltele funcţii ale carierei militare, cât şi la avantajele vieţii nobiliare care l-ar fi aşteptat.
Nu au întârziat să apară presiunile, chiar mânia şi loviturile stăpânilor statului şi a
familiei faţă de el ca un „nesupus” şi „fugar”; pentru ca, în cele din urmă, „să triumfe
puterea duhului asupra slăbiciunii şi stihiei vieţii carnale”, aceasta călindu-i tăria de ca-
racter şi voinţa de a rezista vicisitudinilor jertfirii de sine, prin aceasta dorind să urmeze
pilda vieţii Sfinţilor Părinţi.
Aşadar, la numai 19 ani, înfruntând ameninţările familiei, apoi ale Marelui Cneaz
în faţa înaltului for al profesorilor şi administratorilor Curţii imperiale, printr-un prikaz
al împăratului se prevedea ca, sub pază, în 24 de ore, să fie scos din Sankt-Petersburg şi
expulzat cu forţa la comandamentul fortăreţei militare din îndepărtatul Dinoburg. Acolo,
sub o supraveghere severă, ofiţerul Breanceaninov trebuia să execute în calitate de ingi-
ner dispoziţiile privitoare la desfăşurarea construcţiilor şi a lucrărilor agricole. Cu toată
înţelegerea şi sprijinul în secret al noilor colegi, după un timp, datorită mai ales bolii în
care căzuse, stimulat doar de tăria credinţei, dar şi ca urmare a vizitei de verificare la faţa
locului a Marelui Cneaz, i s-a aprobat cererea de a fi trecut în rezervă, consemnat fiind ca
„om sfârşit”. Ca urmare, tot printr-un prikaz al ţarului – ca şi altele care l-au urmărit toată
viaţa –, acum însă fără grade şi haine militare, fără mijloace materiale, ascunzându-şi
originea nobiliară şi deghizat, a fost obligat să părăsească fortăreaţa. În rătăcirile sale, a
poposit la fraţii călugări de la mânăstirea de pe lacuri, Aleksandrovo-Svirsk, ocârmuită
atunci de vestitul ieromonah Leonida, ajuns aici prin împrejurări de neînţeles.
Înregistrat ca seminarist, sărac şi izolat, îşi zice, aidoma apostolului: „Iată, am lăsat
totul şi te-am urmat”. În „Plânsul meu” mărturisea că aşa a început viaţa de rătăcitor prin
mânăstiri, urmându-şi steaua călăuzitoare şi ajutat de îngerul păzitor în „întunericul şi
furtunile mânăstireşti”.
Prima slujbă primită de anonimul pribeag a fost cea de ajutor de bucătar, iar primul
pas l-a făcut în magazie, unde i s-a aruncat în spate un sac plin cu făină, sub care s-a pră-
buşit, dar care trebuia cărat şi silit apoi să-l sprijine cu mâinile şi cu dinţii pentru a vărsa
făina la locul indicat. Evident aceasta era o consecinţă a prikazurilor ţarului răzbunător,
care l-au urmărit peste tot.
După un an de muncă istovitoare şi încercări grele, în care însă a beneficiat şi de
mult râvnita iniţiere în tainele călugăriei de către ieromonahul Leonida, pe neaşteptate
şi acesta împreună cu ucenicii săi, a fost silit să părăsească mânăstirea şi să se mute la
un schit izolat din eparhia Orlov. Iarna liniştită care a urmat aici i-a dezmorţit sufletul
artistic, tablourile naturii inspirându-i, în clipe de răgaz, sensibile descrieri literare, care
însă nu erau destinate prezentării publice în saloane literare, ci să rămână tainice reflecţii
ale dialogului cu divinitatea. Curând însă, alte încercări grele l-au aşteptat: alungarea sa
ca „neavenit”, ca să plece „încotro vede cu ochii”. Ajunsese la alt schit îndepărtat din
gubernia Kaluga, de unde la scurt timp, cu bocceluţa în băţ, a rătăcit fără ţintă, căutând
în cele din urmă o rază de speranţă la schitul din Beloberejsk, după care, în drumurile
întortocheate s-a abătut la mânăstirea Svenski. Aflând că acolo s-a „zăvorât” în taină ie-
romonahul Afanasie, unul dintre ucenicii vestiţi în întreaga Rusie ai stareţului moldovean
195

Paisie Velicicovschi de la Neamţ, a reuşit să discute cu el de-ale vieţii monahale, dar
fără posibilitatea de a obţine un loc de pripas. Plecat îndată şi de acolo, rătăcind pe alte
drumuri, s-a abătut pe la schitul Optima, unde din nou nimerise şi ieromonahul Leonida,
care împreună cu egumenul Macarie, la stăruinţa „fraţilor” vârstnici, însă pe riscul lor,
nu l-au alungat, dar muncile grele, obida, regulile severe de chilie au avut urmări grave
asupra organismului său slăbit.
Grav bolnav, răspunde în cele din urmă chemării de acasă, de unde venea vestea
că mama sa era pe moarte. Ajuns acasă, acolo întâlneşte aceeaşi atmosferă, dar şi sila
faţă de stăruinţele familiei de a-l aduce la viaţa lumească şi la înaltele slujbe şi privilegii
nobiliare. Nemulţumit, degrabă părăseşte iar satul natal, refugiindu-se pentru linişte şi
lucrare duhovnicească la mânăstirea Kirilo-Novoensk, unde aflase că trăia retras arhi-
mandritul Feofan, cunoscut prin viaţa sa de sfânt, împreună cu egumenul Arcadie, care
reuşiseră să restaureze aici reguli exemplare de viaţă monahală. După o discuţie cu ei, a
fost primit cu prevenire ca un „fiu rătăcitor în căutarea mântuirii”.
Zona umedă îi reactivase curând boala de plămâni. Fără îngrijire şi leacuri potri-
vite a rezistat câteva luni, dar când i s-au umflat picioarele şi tot trupul, a acceptat din
nou să fie dus acasă, de unde fugise. Aceeaşi stare de lucruri accentua discordia. Mâna
salvatoare i-a fost întinsă atunci de Înalt preasfinţitul Ştefan, episcopul de Vologda, de
care aparţinea şi satul său. Acesta l-a primit sub aripa sa protectoare pe „Noul Abel”,
ajutându-l să se însănătoşească la schitul Semigorod, apoi la mânăstirea Dionisie, unde
a fost întâmpinat de cunoscutul atunci scriitor monah, arhiepiscopul Pimen, care pe
lângă că l-a primit pentru discuţii folositoare, i-a oferit şi o slujbă la mânăstire, potrivită
cu pregătirea şi vocaţia sa monahală. Însănătoşit trupeşte şi sufleteşte, acum arăta ca în
portretul schiţat în acea vreme de Pimen, imagine păstrată în memoria posterităţii. La 24
de ani, pe celălalt mal al râului „îl văd ca acum: statura înaltă, bine făcut, chipeş, şaten,
cu plete buclate, ochi frumoşi de culoare căprui-închis, scrutători, purta un cojoc de oaie
cu manchin oranj, iar pe cap avea o şapcă de serviciu. Era în toate cuceritor, la liturghie
şi în viaţă – un erudit încântător”.
Pentru a scăpa de noile insistenţe ale oficialităţilor, rudelor şi familiei de a se întoarce
din drumul său, în taină, dar cu aprobarea Marelui Sinod, Dmitri Breanceaninov, în iunie
1831, la vârsta de 24 de ani, participă la ceremonia călugăririi sale, cu care ocazie pri-
meşte un dublu nume – al sfântului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, sărbătorit
atunci după calendarul creştin ortodox, şi Ignatie făcătorul de minuni, provenit de pe
meleagurile sale din Vologda. Curând după acest eveniment, tânărul călugăr a fost uns ca
ierodiacon, apoi ca ieromonah pe lângă soborul (catedra, casa) episcopiei din Vologda,
care se afla în incinta Kremlinului local, ridicat în secolul al XVI-lea, pe vremea ţarului
Ivan cel Groaznic.
Începe un nou curs al vieţii sale monahale. La început a rezistat tentaţiei de a primi
diferite funcţii, deoarece tânjea după viaţa monahală de mânăstire. În cele din urmă a
acceptat propunerea de se ocupa de reconstruirea mânăstirii, o emblemă a guberniei
Vologda, acum aflată în ruină, prilej apărut în urma morţii constructorului. Obţine resurse
materiale (prin sponsorizări şi donaţii) şi umane (32 de foşti colegi de la mânăstirile de
unde a fost prigonit). Pe tot timpul coordonării lucrărilor la acest edificiu monumental,
trăia în ghereta paznicului. În mânăstirea refăcută a reuşit să instaureze o viaţă monahală
exemplară, astfel devenise cu timpul „omul de vază” al guberniei, mândria familiei şi
Avva obştii monahale.
196

Eforturile şi clima umedă a zonei de baltă i-au zdruncinat din nou sănătatea. Era
mai potrivit pentru sănătatea sa slăbită o zonă mai caldă din sud. Au început căutările.
Fiind grav bolnav, prietenii şi confraţii de breaslă l-au ajutat să-şi caute un alt loc de
viaţă mai puţin dăunător sănătăţii sale. Demersurile au ajuns până în capitală, la institu-
ţiile aflate sub oblăduirea Curţii imperiale, de asemenea la persoane ca principesa Ana,
protectoarea scriitorilor monahi, chiar la mitropolitul Moscovei, Filaret, care s-a oferit
să-l aducă în sud, mai aproape de el. Dar nici de data aceasta nu se putea trece peste
oficialităţile imperiale care decideau. De aceea, cu „bunăvoinţa” ţarului, fostului ofiţer
inginer, şefului de promoţii şi protejatului nesupus i s-a încredinţat „înalta” funcţie de
ocârmuitor al vechiului şi însemnatului – din punct de vedere istoric – schit Serghiev
(acum în paragină), din apropierea capitalei Sankt-Petersburg. Anterior, schitul era
frecventat de familiile Curţii imperiale, dar în care acum urma să trăiască el şi din care
să făurească o mânăstire model pentru capitala Rusiei, redând acesteia faima de care se
bucura începând din secolul al XVIII-lea.
În condiţiile unui climat nordic, umed şi rece, mult mai nociv pentru sănătatea sa decât
toate celelalte, într-o zonă situată la marginea Golfului Finic, vechiul schit, care acum
era în paragină, astfel că aici nu se mai săvârşeau slujbe, nu existau reguli de viaţă. Cu
cei 13 monahi, recrutaţi din rândul foştilor fraţi de mânăstire, înghesuiţi în două camere,
începe înfăptuirea edificiului mânăstiresc, potrivit cu porunca suveranului. Timp de trei
ani, arhimandritul Ignatie, măcinat de boala nevindecată, trebuia să întreprindă demersuri
pentru obţinerea de mijloace materiale şi să înceapă construcţia exteriorului (biserica,
un corp supraetajat, spaţii administrative), de asemenea să impună ordine monahală în
viaţa internă viciată. Mai bine de cinci ani a durat ridicarea edificiului sub directa su-
praveghere şi sprijin material substanţial al familiei imperiale. Hramul ca lăcaş de cult
cu o viaţă spirituală exemplară devenise modelul dorit nu numai pentru capitala aflată în
vecinătate, dar şi pentru întreaga Rusie. Ridicat cu multe jertfe şi sacrificii, validat şi de
alte mânăstiri, modelul vieţii creştine de aici, urmat de monahi şi mireni, este reflectat în
operele sale ascetice, iar unele dintre regulile acestei vieţi au fost rezumate de el în chiar
textul tradus al cărţii de faţă, „Ofrandă monahismului contemporan”.
Actul de ziditor al lui Ignatie Breanceaninov nu s-a încheiat aici. Momentul cel mai
greu al „ducerii crucii” a fost desăvârşirea unei şcoli monahale ortodoxe, după modelul
practicat şi verificat în această mânăstire, care devenise modelul întruchipat prin jertfire,
prin taina răbdării şi tăcerii, aidoma faptei lui Iisus în faţa lui Pilat şi a arhiereilor Iudei.
Cea mai complexă şi dificilă lucrare de aici a fost însă retrocedarea – prin demersuri
şi procese prelungite – a terenurilor mânăstireşti şi organizarea unei gospodării cu profil
agricol, în care să producă cereale, legume, animale, astfel, aproape din nimic, să fi putut
satisface nevoile crescute de alimentaţie ale mânăstirii (ajunsese la 42 de monahi, 6 iero-
monahi şi mai mulţi administratori pentru toate mânăstirile eparhiei Sankt-Petersburg).
În cele din urmă, abundenţa producţiei agricole i-a permis să exporte produse, să găz-
duiască pelerinii veniţi în capitală, chiar să întreţină o parte din flota nordică situată
în vecinătate etc. Tot din această perioadă s-au păstrat şi cele mai valoroase creaţii ale
lirei sale poetice: „Rugăciunea omului prigonit”, „Cântec la umbra crucii”, „Bărbatul
blajin”, „Plânsul monahului” şi multe altele, între care unele despre frumuseţea mora-
vurilor vechilor monahi egipteni sau despre pilda vieţii Sfinţilor Părinţi. S-au păstrat de
asemenea proiecte despre care se spune că stau la baza ascetismului ca ştiinţă, în general
a monahismului ca „ştiinţă a ştiinţelor” spiritualităţii creştine.
197

După atâţia ani grei de muncă istovitoare, în iarna anului 1846 l-a biruit din nou boala
grea. Zăcând izolat în chilie şi epuizat de puteri, cere eliberarea sa din toate funcţiile pu-
blice pentru a se retrage la mânăstirea Nicolo-Babaevski din eparhia Kostroma. Răspunsul
oficialităţilor imperiale a fost altul, decât se aştepta: i s-a aprobat un concediu de 11 luni,
cu condiţia impusă de ţar ca după aceea să-şi reia activitatea pe toate planurile începute
şi cu obligaţia de a le finaliza în modul cel mai strălucit. Aşa s-a şi întâmplat. După 24
de ani dăruiţi cauzei nobile de „zidire” materială şi spirituală, mânăstirea Serghievski a
devenit un model de edificiu mânăstiresc, în plan material (s-au adăugat încă trei hramuri)
şi spiritual (la şcoala ei s-au format 10 arhimandriţi, 5 egumeni, un constructor arhitect
şi mulţi monahi), devenind astfel un reper de viaţă monahală prin rânduielile stabilite,
practicate şi scrise, parţial reproduse şi în cartea de faţă.
În 1856, în semn de recunoaştere, arhimandritul Ignatie Breanceaninov a fost hi-
rotonisit ca episcop al Caucazului şi Mării Negre. Lunile premergătoare despărţirii de
mânăstire s-au transformat într-o sărbătoare desfăşurată atât în palatele ţarului, cât şi
public, în prezenţa înaltelor feţe de stat, bisericeşti, obşteşti, monahale. În drumul lung
spre Caucaz a răspuns invitaţiilor de a liturghiza în localităţile guberniale şi în mânăstirile
aflate în drumul pe unde trecea, de asemenea în mari oraşe ca Moscova, Harkov, Rostov
pe Don, Sveatogorsk. În cele din urmă a ajuns în oraşul în care urma să se stabilească,
Stavropol, unde a fost aşteptat cu pâine şi sare de guvernatorul însoţit de soborul monahal,
de o mare mulţime care reprezenta pe cei 50 000 de enoriaşi din eparhie şi de corpul de
armată al generalului întregului Caucaz.
A intrat imediat în problemele vieţii sociale, unde a găsit multă dezordine şi stare de
sărăcie, hotărât fiind să înceapă cu rezolvarea situaţiilor de importanţă majoră în teritoriu:
construcţii (mânăstirile erau degradate), administraţie agricolă (retrocedarea terenurilor,
asigurarea producţiei), educaţia tineretului (din instituţiile aflate în subordine), relaţiile
dintre lumea monahală, cetăţeni şi instituţiile publice şi nu în cele din urmă îmbunătă-
ţirea vieţii ţăranilor şi desfiinţarea iobăgiei (şerbiei). A petrecut mult timp în teritoriu,
prin mânăstiri.
După 5 ani de eforturi pentru ameliorare, refacere şi zidire în toate domeniile amin-
tite, răpit din viaţa obştei de boala care s-a agravat, înaintează un raport de eliberare din
conducerea eparhiei pentru a se retrage definitiv din viaţa publică, unde să-şi sfârşească
zilele, la mânăstirea Babaevski de pe Volga. I s-a aprobat pensionarea şi retragerea la
mânăstirea dorită.
Ajuns aici, s-a îngrijit de sănătate şi şi-a dedicat timpul creaţiei literare duhovniceşti,
orale (slujbe, predici, sfaturi) şi scrise (sinteza cu tentă didactică a vieţii trăite, parţial
transpusă şi în cartea de faţă sub formă de sfaturi, reguli, experienţe). În paralel, timp
de trei ani a desfăşurat şi activităţi de asistenţă medicală (vindecarea altora). Prefera
viaţa izolată de chilie (cruţându-şi sănătatea, dormea îmbrăcat, nerenunţând la cizmele
de pâslă pentru picioarele bolnave). Mânăstirea mică, veche şi neîncăpătoare devenise
un loc de pelerinaj, de aceea nu a putut renunţa la deviza sa – „să construiască mânăstiri
şi o viaţă monahală exemplară în interiorul lor”. În consecinţă, întreprinde demersuri
locale, ministeriale şi imperiale pentru construirea unui nou hram, mai întâi cu ajutorul
enoriaşilor din vecinătatea oraşelor apropiate, Iaroslavl şi Kostroma.
Când a fost posibil, retras în chilie, îşi revedea şi completa textele scrierilor sale as-
cetice. Tipărirea primelor 2 volume o încheiase în această perioadă (1864). Şi-a rezervat
198

tot mai mult timp liber pentru ca, împreună cu o echipă de colaboratori, între 1864 şi
1867, să definitiveze şi să pregătească pentru tipar alte 4 volume, între care volumul de
faţă intitulat în original Omagiu sau Ofrandă monahismului contemporan. Sfaturi pentru
monahii şi mirenii înduhovniciţi. În această perioadă a publicat şi cea mai populară scriere
a sa de atunci, Cuvânt despre moarte, devenită pentru mulţi contemporani, între care
romancierul Dostoevski, fundamentul concepţiei lor filozofice. În vremea care i-a mai
rămas de trăit, s-a ocupat de pregătirea pentru tipar a cugetărilor şi povestirilor despre
viaţa Sfinţilor Părinţi (volumul 6, Părintele).
În prefaţa la primul volum pregătit pentru tipar explică motivul publicării „Scrieri-
lor” astfel: „Împlinirea datoriei de a da societăţii ruse şi întregii lumi creştine o mărturie
despre viaţa trăită pe acest pământ al făgăduinţei, un răspuns la controversele, frământă-
rile şi căutările monahilor şi ale mirenilor creştini pentru care am săvârşit întru Domnul
lucrarea operelor mele”. În ultima sa scrisoare, încuraja pe adresant astfel: „Nu te teme,
nu voi muri până când nu-mi voi încheia misiunea de a fi în slujba omenirii, până când
nu-i voi dărui cuvântul adevărului”.
În ajunul morţii, îl vizitează în chilia sa ţarul în persoană, căruia mai are puterea
să-i comunice verbal ultima sa mărturisire publică: „Mânăstirea este un lăcaş de lecuire,
un adăpost pentru oamenii care, dându-şi seama de neputinţa de a se păzi pe sine, caută
acest refugiu şi aduc cu ei aici gândurile, obiceiurile, viciile, pasiunile, rodul educaţiei
lor primite în această lume, de aceea starea morală a mânăstirilor se află în dependenţă
de starea morală a poporului”.
Nimeni nu bănuia sfârşitul, deşi chiar el îl aştepta cu seninătate. Respecta programul
obişnuit: scria neîntrerupt la masa de lucru sau se cufunda în rugăciune, ca de obicei
rămânea îmbrăcat zi şi noapte, slăbit fizic, refuzând medicul din dorinţa de a-şi primi
sfârşitul creştineşte. La 30 aprilie, după săvârşirea liturghiei, sleit de puteri, a fost dus cu
greutate în chilie, anunţând pe cei din jur să nu-l deranjeze, singur să se pregătească de
moarte. S-a stins din viaţă singur, în chilie, în timp ce-şi rostea rugăciunea.
...Zi de primăvară. Inundaţiile fluviului Volga nu au putut stăvili mulţimea celor
peste 50 000 de fraţi, ucenici, mireni creştini şi autorităţi care au venit să-l conducă pe
ultimul drum.
3. De când a început să fie mai bine cunoscută şi înţeleasă, mai ales în ultimul de-
ceniu, viaţa trăită ca om pragmatic şi de monah filozof, semn al preţuirii faptelor sale
de mucenic ziditor de lăcaşuri de reculegere şi înălţare spirituală pentru conaţionalii săi
contemporani, dar şi de apreciere a scrierilor sale ascetice cu veleităţi literar-artistice
excepţionale, de mare rezonanţă şi în zilele noastre, autorul lor a început să fie numit,
atât în scris, cât şi oral, de altfel ceea ce dobândise, Sfântul Ignatie Breanceaninov.
Se ştie că operele literar-artistice clasice, care deşi reflectă o realitate semnificativă
din punct de vedere social-istoric din epoca în care au fost create, dar transfigurând-o
într-o ficţiune, o lume a imaginaţiei (personaje, situaţii, atmosferă, sentimente), cu mij-
loace specifice genului transmiţând stări şi trăiri general umane, iar prin realismul şi
mesajul lor reflectând o realitate naţională de interes şi valoare culturală universală de o
mare forţă educativă, tocmai de aceea au rezistat în faţa exigenţelor Marelui Judecător,
Timpul, care le poate sau nu le poate deschide accesul spre patrimoniul cultural al uma-
nităţii. Este cazul acelor opere care au fost recunoscute pentru dimensiunea şi valoarea
lor universală, şi aparţin unor scriitori ca Dostoevski sau Tolstoi, Puşkin sau Eminescu,
Herzen sau Iorga, Cehov sau Caragiale etc.
199

Spre deosebire de operele unor asemenea scriitori clasici – dar asemănătoare lor prin
destin – există opere ale filozofiei spirituale, cu strălucite veleităţi literar-artistice, care
reflectă cu precădere realitatea vieţii spirituale creştine. Şi aceste opere poartă amprenta
semnificativă a vieţii social-istorice din epoca în care au fost create, dar pe care au trans-
figurat-o nu într-o lume a ficţiunii literar-artistice, ci într-o altă lume reală şi pragmatică
a credinţei, iubirii de oameni, a binefacerii, a conduitei moral-creştine, a normelor etice,
zugrăvite cu mijloace specifice genului sacru pentru a transmite îndrumări şi cugetări,
stări, trăiri şi situaţii de o valoare general umană. Deci, prin realismul şi mesajul lor,
acestea reflectă o realitate naţională de interes general şi valoare culturală universală
de o mare forţă educativă, tocmai de aceea rezistând, ca orice valoare spirituală, în faţa
timpului judecător, care le poate sau nu le poate deschide accesul spre patrimoniul cultural
al umanităţii. Este cazul „Operelor” care aparţin Sfântului Ignatie Breanceaninov, pentru
care timpul a lucrat în favoarea lui de peste un secol.
Menţionam anterior că, în ultimii ani de viaţă, rezistând bolii necruţătoare şi adminis-
traţiei imperiale răzbunătoare, Sfântul Ignatie şi-a întărit voinţa şi puterea prin credinţă,
acceptând în final să fie sprijinit în a-şi pregăti pentru tipar, sub o atentă supraveghere,
tipul canonic de editare a scrierilor sale, parte dintre ele răspândite până atunci numai
în periodicele vremii.
Destinul acestor scrieri a cunoscut o evoluţie sinuoasă, în raport cu caracterul epocilor
care s-au succedat şi i-au receptat sau respins mesajul în favoarea lor. Originea şi educaţia
nobiliară, relaţiile din trecut cu Curtea imperială şi zidirea de mânăstiri a inginerului
militar Dmitri Breanceaninov, a reprezentat, în anumite limite, o condiţie favorabilă pentru
publicarea şi răspândirea scrierilor sale în timpul vieţii şi ulterior, până la declanşarea
mişcărilor revoluţionare dintre 1905 şi 1917. „Scrierile” sale apar în această perioadă
în 3 ediţii, în capitala Sankt-Petersburg, la interval de două decenii fiecare (1864–1867,
1886, 1905). A urmat o perioadă de peste 80 de ani, în care epoca sovieto-comunistă,
promovând alte criterii de selecţie a valorilor culturale, aceste opere nu au mai putut
fi publicate, pe motiv că erau considerate „incompatibile” cu ateismul noului regim.
Motivele declarate aveau în vedere conţinutul acestora şi suportul lor social, împotriva
cărora acţiona atât dispoziţia oficială de suprimare a persoanelor din elita aristocratică
imperială şi monahală, cât şi politica de demolare a bisericilor şi mânăstirilor sau de
transformarea multora în depozite, magazii, grajduri, precum şi de dispoziţia de a scoate
religia din programele şcolare, de a interzice să fie menţionaţi în manuale, dicţionare şi
enciclopedii autorii care au scris lucrări cu conţinut spiritual religios.
După evenimentele social-istorice radicale din ţările central şi est-europene, deci
şi din Rusia şi România, în care au operat criteriile democratice de selecţie a valorilor
culturale, „Operele complete” ale Sfântului Ignatie Breanceaninov – după cum se arată
în prefaţa editorilor din anul 2001 – „cuprind toate textele publicate sau aflate în arhive,
corespondenţa, materiale documentare despre viaţa lui, amintiri despre marele scriitor
ascet, precum şi comentarii pe marginea lor”. Tipul canonic de editare a „Scrierilor”
sale ascetice, stabilit de autor încă în timpul vieţii, în perioada definitivării pentru tipar
a textelor (după modelul primelor 4 volume), s-a respectat până azi: Experienţe ascetice
(două volume, în realitate romane autobiografice, în care autorul lor este eroul principal);
Profeţii ascetice; Cuvânt despre moarte; Ofrandă monahismului contemporan (în traduce-
rea anterioară, Ofrandă monahilor contemporani); Părintele (cugetări şi povestiri despre
Sfinţii Părinţi); Corespondenţă şi amintiri, fiecare volum incluzând numeroase anexe.
200

O contribuţie esenţială la completarea şi definitivarea „Operelor complete”, în general
la valorificarea moştenirii sale culturale, în condiţiile vieţii „subterane” de mânăstire din
anii ’60 ai secolului trecut, a avut-o unul dintre ucenicii săi, ieromonahul Mark Lozinski
de la marea Troiţă Serghievskaia Lavra, în disertaţia sa de masterat intitulată „Viaţa spi-
rituală a mireanului şi monahului pe baza operelor şi corespondenţei episcopului Ignatie
Breanceaninov” (1967–1968), în 8 volume, care de altfel a pus bazele ediţiilor de „Opere
complete”, editate şi reeditate frecvent abia în ultimele decenii. Volumul 8 al ediţiei sale
din anul 2001, intitulat „Simfonia operelor Sfântului Ignatie”, cuprinde glosarul explicativ
al temelor abordate de marele scriitor ascet şi militant al monahismului contemporan,
recunoscut ca unul dintre corifeii culturii ruse.
Procesul de cunoaştere, recunoaştere şi consacrare naţională şi internaţională a acestor
scrieri ascetice poate fi cuantificat în câteva date semnificative privind opera originală şi
tradusă ca şi comentariile despre ea. Astfel, din cele 143 de ediţii separate (cărţi, culegeri,
fragmente, capitole), apărute între 1847 şi 2001, se remarcă primele 3 ediţii de „Scrieri”,
publicate în capitala Sankt-Petersburg între 1864–1905, încununate cu ultimele 7 ediţii
de „Opere” şi „Opere complete”, publicate după 1989, dintre care 4 ediţii în anul 2001.
La acestea se adaugă 322 de culegeri şi apariţii în periodice, publicate între 1888–2001,
de asemenea 546 de lucrări de critică istoriografică, dintre autori remarcând mari per-
sonalităţi ale vremii ca Herzen (3 articole în 1859, reeditate în 10 ediţii de „Opere” ale
acestuia) şi Gogol (o scrisoare, republicată de 3 ori, la care Breanceaninov îi răspunde
cu un eseu despre viaţa marelui prozator şi despre romanul său „Suflete moarte”, pe care
le-ar fi dorit să fie „vii”).
Un loc aparte în biografia lui Breanceaninov, criticii o atribuie relaţiilor sale cu
Dostoevski (între viaţa şi destinul acestora există multe asemănări). În biblioteca de lucru
a romancierului s-au găsit 3 ediţii diferite ale lucrării „Cuvânt despre moarte”, preluată
ca bază filozofică a concepţiei sale despre relaţia om–divinitate. Criticul Belovodov
realizează chiar o paralelă, care s-a bucurat de un mare ecou, între stareţul Zosima,
cunoscutul personaj al romanului „Fraţii Karamazov”, şi omul Breanceaninov, care i-a
servit lui Dostoevski ca prototip în crearea acestui personaj literar.
Alt gen de ecouri ale operei lui Breanceaninov îl reprezintă reflectarea personalităţii
sale în artă: academicianul Dimitriev-Kazanski a primit premiul Academiei de Arte pentru
lucrarea sa „Chipul Sfântului Ignatie în literatura artistică şi arta grafică”. Ample acţiuni
de popularizare realizează marile lucrări de referinţă cum sunt Dicţionarul scriitorilor
şi savanţilor ruşi din secolele18–19, Dicţionare biografice, cunoscuta Enciclopedie
Brockhaus–Efron (în care este prezentat şi Eminescu) sau Marea Enciclopedie Rusă
(mai puţin enciclopediile sovietice). Este patronul spiritual al Societăţii monahale din
Moscova şi al Societăţii pentru studiul culturii creştine ortodoxe „Ignatie Breanceani-
nov”, de asemenea reprezintă obiect de studiu în tratatul publicat în 1997, Ortodoxia şi
literatura clasică rusă (în 5 volume), sau subiect de dezbatere publică pe teme cum ar
fi „Creştinismul şi cultura rusă” etc.
Operele sale originale şi traduse cunosc o propagare crescândă mai ales prin
valorificarea lor tipografică şi critică de către unele centre culturale din diferite ţări:
Breansk – 1947, Bruxelles – 1963, Jordanoville şi New York – 1960, 1966, 1968, 1983,
1984, 1985, Kaluga – 1997, Koselsk – 1990, Minsk – 2001, Montreal – 1980, Moscova –
1989, 1991, 1991, 1996, 1998, 2000, 2001, în 4 ediţii, Radonej – 1990, 1991, Riga – 1991,
Sankt-Petersburg – 1864/1867, 1886, 1905, Tallinn – 1990, San Francisco etc.
201

Observăm că datele biografilor ruşi, înainte şi după 2001, nu includ traducerile şi
ecourile destul de numeroase din ţările central şi est-europene, între care şi cele realizate
în România, de pildă ediţia I a lucrării de faţă, cu atât mai mult cu cât aceasta este o
ediţie critică comentată, de o factură aparte (text şi comentarii, aproape 1000 de pagini,
format mare), exigenţă editorială (ediţie critică), noutate şi valoare unică nu numai pentru
istoriografia creaţiei lui Ignatie Breanceaninov, ci şi pentru cultura română şi universală.
Valoarea părţii comentate a lucrării, ea însăşi o carte, în mod fericit inspirată din
cartea marelui scriitor ascet rus, constă cu deosebire în consistenţa ei ca fruct înfrăţit,
crescut din chiar trunchiul operei Sfântului Ignatie şi preschimbat în comentariile de
aproape 600 de pagini ale editorului, el însuşi un mirean savant ziditor. Aceste comen-
tarii, intitulate „Smerite meditaţii duhovniceşti la Ofrandă”, însoţite de indexuri (scrip-
turistice, cuvinte şi expresii duhovniceşti, bibliografie selectivă), iconografie comentată
etc. se constituie ea însăşi ca operă „adiacentă” de excepţie, unică în cultura spirituală şi
medicală românească, prin profunzimea cu care sintetizează învăţămintele desprinse din
„Ofranda” Sfântului Ignatie Breanceaninov, în consens cu literatura patristică şi corelată
cu medicina milenară chineză şi cu rezultatele ştiinţei medicale moderne.
Alcătuită, validată şi practicată personal, din vocaţie, cu rezultate miraculoase de tămăduire a
trupului şi sufletului, reprezentând un veritabil tratat de medicină sacră şi energo-bioterapeutică
modernă, această operă o lăsăm în seama norocosului cititor să o descopere, ca pe şansa de a i se
fi oferit o „Carte de învăţătură”, de utilitate practică imediată în viaţa care ne este dată să o trăim
demn şi cu folos pe acest pământ al făgăduinţei.
5. FORMAREA GÂNDIRII ŞI ACŢIUNII POZITIVE LA EDUCABILI

ŞI EDUCATORI*
FORMATION OF TEACHERS AND EDUCATORS
IN POSITIVE THOUGHT
REZUMAT
Tot ce s-a realizat pe acest pământ, constituind bunurile materiale şi cultural-
ştiinţifice ale civilizaţiei umane, de care noi, oamenii, beneficiem întru bunăstarea
noastră, s-a bazat pe puterea gândului bun, transpus în gândire şi acţiune poziti-
vă. Similar, tot ce s-a realizat în domeniul educaţional pozitiv în privinţa pregăti-
rii pentru integrarea în viaţa activă a tineretului studios s-a bazat pe gândul bun,
transpus în gândire, viziune şi acţiune pozitivă. Pornind de la aceste adevăruri,
autorul comunicării prezintă un studiu de caz, etapizat în opt momente, ca exerciţiu
de formare a gândirii, viziunii şi acţiunii pozitive, transpuse în realizări specifice de
* Textul revăzut şi completat al comunicării susţinute în plenara Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale cu

tema „Gândirea pozitivă – aplicaţii şi implicaţii în ştiinţele educaţiei”, din 27–29 mai 2010, Oradea – Băile
Felix, organzator: Departamentul pentru pregătirea şi perfecţionarea personaluilui didactic al Universităţii
din Oradea. Lucrările Conferinţei au fost publicate în volumul cu comunicările redactate şi prezentate în
diferite limbi în cadrul Conferinţei cu titlul în limba engleză „POSITIVE THINKING – APPLICATIONS
AND IMPLICATIONS FOR EDUCATIONAL SCIENCES, Conference, Oradea, 2010, România”, format
electronic, şi este disponibilă la adresa http://educatie-oradea.ro/conferinta2010.html. Rezumatul lucrării
noastre, în limba engleză, „Formation of Teachers and Educators in positive Tought” a fost publicat, sub
forma CD-ROM, care cuprindea toate rezumatele comunicărilor expediate pentru a fi prezentate în cadrul
Conferinţei, sub titlul generic „Positive thinking – aplications for educational sciences”, Universitatea din
Oradea, 2010, difuzat autorilor la deschiderea Conferinţei.
202

formare a calităţilor de personalitate, în fond vizând formarea şi valorificarea po-
tenţialului uman pozitiv şi creativ al tuturor categoriilor de educabili şi educatori.
♣
Everything was done on this earth, being scientific, cultural and material assets of
human civilization, which we people in full welfare benefits our thought power was based
on good thinking and transformed into positive action. Similarly, everything was done in
positive education in the preparation for integration into the life of the young student, was
based on good thought, translated into thought, vision and positive action. It’s also from
reality, the author presents a case study of communication, phased over eight times as
training exercises of thought, vision and positive action, translated into specific training
achievements personality qualities, essentially aimed at training and recovery positive
and creative human potential of all categories of teachers and educators.
I
Conferinţa Ştiinţifică Internaţională din acest an recomandă pentru dezbatere o temă
ce are ca obiect real manifestarea şi efectele unei mentalităţi, personale şi colective, care
ne domină şi pe noi, oamenii şcolii. Deoarece vizează o fenomenologie aparte, atribuită
conştientului şi mai ales subconştientului nostru individual şi colectiv, dar care se află
într-un raport direct cu fundamentele gândirii umane conştiente, această mentalitate se
manifestă sub forma gândului bun sau rău, care a orientat într-o direcţie cunoscută evoluţia
destinului uman, sub aspectul menirii pe care o au pe acest „pământ al făgăduinţei” atât
omul, cât şi în general omenirea, de la începuturile vieţii terestre şi până în zilele noastre.
Să ne explicăm, invitându-vă totodată să găsiţi, ori măcar să intuiţi, răspunsul la
o întrebare numai aparent retorică: pe noi, ca oameni sociali, oare ce ne-a dominat, în
evoluţia noastră istorică, pe etape de progres sau regres, de pace sau război, în postura
de indivizi, din fire binevoitori şi altruişti sau egoişti, activi sau pasivi, îngăduitori sau
violenţi, stăpâniţi de iubire sau de ură, călăuziţi de dorinţa de a reuşi prin forţe proprii,
în folosul propriu, precum şi în folosul altora sau reuşind datorită unei conjuncturi favo-
rabile, doar pentru sine şi în dauna altora, dominaţi de voinţa de a produce şi crea bunuri
materiale şi spirituale sau de a acumula adesea prin fraudă bunurile altora şi a le consuma
numai în interes propriu, de a fi optimişti şi activişti militanţi sau de a fi pasivi, indiferenţi
şi măcinaţi de îngrijorări, de a face fapte bune sau rele, de a fi ziditori sau demolatori,
de a preţui şi de a fi promotori sau de a dispreţui şi a fi detractori ai valorilor autentice,
individuale, comunitare şi naţionale, de a fi mândri sau de a ne ruşina de însemnele şi
miturile spirituale emblematice ale neamului nostru, de a ne dărui viaţa pentru o cauză
nobilă, contribuind, după putere, la bunăstarea comună sau de a ne irosi viaţa de consu-
matori pe nimicuri, de a aspira spre realizări de vârf sau de a ne complace într-o existenţă
situată pe treapta de jos a satisfacerii nevoilor fiziologice?
În planul experienţei personale şi colective, cu atât mai gravă pare pentru domeniul
„educaţional” o asemenea experienţă duplicitară din palierul de jos, al gândirii negative,
mai ales de când suntem tutelaţi de acel concept, „educaţional”, abstract şi de împrumut,
potrivit căruia noi, românii, am păstrat din el doar semnificaţia de „instruire” şi altele
colaterale, eliminând aproape total din viaţa şi programa şcolară „educaţia” moral-cetă-
ţenească (la dirigenţie şi la majoritatea activităţilor şcolare şi extraşcolare); drept urmare,
manifestarea mentalităţii, sub forma gândului bun, mai ales a gândului rău, a intrat în
203

conul de umbră al liberului-arbitru şi al unei neutralităţi păguboase, fertilizând premisa
favorabilă transformării treptate a acestui gând bun sau rău în convingeri, capabilităţi,
priceperi, abilităţi, conduită, atitudini preponderent negative, în viaţa particulară, iar în
plan social, sub forma unor comportamente negative, distructive. Şi asta, în condiţiile
în care, de-a lungul istoriei, experienţa şcolară dovedeşte contrariul: cartea de vizită cu
care se recomandă în viaţa socială cadrul didactic, în general şcoala şi chiar sistemul
de învăţământ, a fost şi trebuie să fie tocmai comportamentul pozitiv şi constructiv al
educabililor şi educatorilor.
Bombardamentul sufocant pe care îl exercită aproape întreaga presă, radioul şi mai
ales televiziunile, în agonie după rating, adică după popularitate şi bani, motivând pre-
dispoziţia şi efectele gândului rău şi ale gândirii negative prin acest fel de „preferinţe”
ale beneficiarilor privitori, cititori şi ascultători, în consecinţă, aceşti beneficiari fiind,
la rândul lor, într-o măsură tot mai mare antrenaţi în jocul primitiv al gândului rău şi al
gândirii negative, adică al promovării şi cultivării răului din firea umană, consecinţele
manifestate fiind înregistrate sub toată gama de violenţe, accidente, scandal, fraudă,
mită, corupţie la vedere, conştient sau mai puţin conştient protejate oficial. Cu toate
că statisticile ratingului de ţară ne aşază în această privinţă în fruntea cozii ţărilor din
binecuvântata Comunitate Europeană, iar noi, indiferent de motive şi opţiuni politice,
orbiţi de magia efectelor gândului rău şi ale gândirii negative, rămânem cum am fost
învăţaţi să fim, specialişti în a găsi explicaţii, pe salarii uneori prea exagerate, iar cu unele
excepţii a ne văita ori a ne mira cu ochii la cer sau protestând în genunchi, neajutoraţi în
neputinţa – care ne domină „de la vlădică şi până la opincă” – de a ne mobiliza cea de a
doua jumătate a potenţialului firii noastre umane, care este de altfel şi în firea lucrurilor,
anume gândul bun, gândirea şi viziunea pozitivă.
Măcar dacă am învăţa din exemplele pe care ni le-a oferit dintotdeauna mama noas-
tră natura, care prin graiul proverbial al unui fiu anonim ne spune: „Mare-i grădina lui
Dumnezeu şi e loc pentru toate”. Dar înţeleptul cuvântător, aproape întotdeauna, ca să
protejeze, chiar să ajute natura menită să-l slujească pe om, ca stăpân suprem a toate pe
pământ, a diminuat sau a distrus unele dintre cele mai viguroase prin natura lor, dar şi
mai dăunătoare între specii, de pildă, buruienile şi alţi dăunători din jurul nostru, pentru
că în felul ei natura nu poate fi considerată decât nobilă, înainte de toate prin foloasele pe
care le poate aduce omului: aşa s-a înţeles că e bine ca pe pământul fertil să fie distruse
urzicile şi spinii sau în general neghina din lanurile de grâu, gândacii-de-Colorado din
parcelele cultivate cu cartofi, omizile şi rapănul din livezile pomicole, la fel şi ajusta-
rea prin tăiere a uscăturilor şi a lujerilor sterpi din viţa de vie şi din pomii roditori, atât
pentru îmbunătăţirea stării lor de sănătate, cât şi pentru protejarea şi sporirea roadelor,
anume aceasta fiind răsplata pentru truda omului stăpânit de puterea gândului bun. S-a
practicat combaterea mecanică sau chimică, de asemenea cea biologică, adică cea mai în
firea naturii, între altele, prin folosirea dăunătorilor care, la rândul lor, distrug dăunătorii:
omul a înmulţit specia de gândaci ce mănâncă gândacii care mănâncă, de pildă, frunzele
de fag sau de stejar, în felul acesta fiind salvate păduri întregi de fag şi de stejar. O altă
modalitate: gândacii-de-Colorado se distrug sigur cu ceea ce am putea numi „zeamă-
de-Colorado”, o soluţie provenită din cenuşa gândacilor arşi, dizolvată în apă, tratarea
cartofilor cu această „zeamă-de-Colorado”, asigurând astfel recolta nu pe un an, ca în
204

cazul folosirii substanţelor chimice, ci pe zece ani sau pentru totdeauna. La fel stau
lucrurile şi cu ocrotirea tradiţionalului „sanitar” al casei şi grădinii, nucul. Exemplele
de soluţii privind protejarea şi însănătoşirea naturii din jurul nostru sunt numeroase şi
la îndemână. Ne întrebăm, de ce nu s-ar putea găsi mijloace de combatere a bolilor şi
dăunătorilor care poartă şi răspândesc morbul gândului rău în societatea civilă actuală
adultă (atribuţie care i-ar reveni, prin profilul ei informativ-educativ, în cea mai mare
măsură, mass-media) sau în societatea civilă actuală tânără (atribuţie care i-ar reveni,
prin profilul activităţii ei instructiv-educative, în cea mai mare măsură, educatorilor şi
educabililor, din „marea grădină” a şcolii de la noi şi de pretutindeni)?
În ceea ce priveşte tema acestei Conferinţe Ştiinţifice Internaţionale, propusă de
universitarii pedagogi bihoreni, remarcăm cu satisfacţie gândul bun care a călăuzit pe
organizatori de a recomanda atenţiei oamenilor şcolii, din România şi din ţările partici-
pante, necesitatea şi posibilitatea de a căuta şi găsi soluţii pentru această problemă majoră
a vieţii şi activităţii noastre de oameni ai şcolii, învestiţi cu aleasa misiune de dascăl, cu
atât mai mult în condiţiile actuale de criză.
Acceptând o asemenea recomandare, care vizează formarea gândirii pozitive, pre-
ponderent la elevi, avem însă o anumită rezervă, desigur pozitivă, adică prin completarea
tematicii, în condiţiile în care în procesul de formare a gândirii şi viziunii pozitive în
şcoală sunt implicaţi toţi factorii, aflaţi într-un raport de interdependenţă, adică educabilii
(şi noi am completa: toţi cei care învaţă să aplice ceea ce au învăţat la lecţie sau la curs,
adică toate categoriile de educabili, elevi, studenţi etc. din sistemul de formare iniţială),
de asemenea educatorii (şi noi am completa: toate categoriile de cadre didactice din sis-
temul de formare continuă, adică toţi cei ce învaţă pe tineri cum să devină pozitivi în tot
ce fac, în acelaşi timp oferindu-le un exemplu de comportament, adică un comportament
pozitiv, constructiv, ca manifestare în plan social a gândului bun, transpus în gândire,
viziune şi acţiune pozitivă).
Ori climatul actual de criză, implicit morală şi educativă, care se răsfrânge şi asupra
relaţiilor interumane şi profesionale, profesor–elev, este în mare măsură favorabil pro-
movării gândirii negative, deşi este posibil ca educatorii şi educabilii ca actori ai şcolii
să fie în stare să ţină lecţii teoretice excelente, despre gândirea pozitivă, dar cum harnica
şi omniprezenta mass-media la orice oră din zi şi noapte este trează, ea colectând şi di-
fuzând pe toate canalele date statistice şi imagini aproape în exclusivitate despre efectele
gândirii şi acţiunii negative din viaţa şi chiar din conducerea şcolii româneşti actuale.
La această stare de lucruri, dacă mai credem că i s-ar putea găsi o rezolvare, fie şi
parţială, întrucât priveşte mentalitatea ca fenomen social cu rădăcini adânc ramificate în
viaţa tuturor, evident mai întâi ne ambiţionează să rămânem optimişti, cu faţa spre isto-
ria pedagogiei, care ne arată că multe dintre marile probleme ale comunităţilor şi chiar
ale omenirii au putut fi rezolvate cu contribuţia hotărâtoare a şcolii, chiar din momentul
apariţiei primelor şcoli – ca model de organizare şi educaţie moral-civică, valabil până
azi în învăţământul mondial – al cărei proiect a fost experimentat şi validat de Amos
Comenius în localitatea Sárospatak, reşedinţă a văduvei principelui Transilvaniei,
Gheorghe Rákóczi, de asemenea în alte localitate din Marea Britanie şi Suedia, unde
a fost aplicat principiul care a stat la baza experimentului, rămas fundamental: „învaţă
făcând”, exersând, aplicând, antrenându-te (training), aşa cum altădată au procedat un
205

Seneca, iar mai încoace un Piaget sau Dewey, ultimul imprimând o orientare pragmatică
învăţământului american, urmărind pregătirea persoanei pentru a fi pozitivă şi a se integra
util în comunitate, problemă indispensabilă pentru performanţele care se aşteaptă în timp
pretutindeni în privinţa formării gândirii şi acţiunii pozitive.
În particular, pledăm pentru unele modalităţi de formare a gândirii şi viziunii pozi-
tive, pe care dorim să le prezentăm în vederea încurajării încercărilor de a face posibilă
ameliorarea stării de lucruri de la noi, fie şi la nivelul activităţii individuale şi specifice a
ascultătorilor de faţă, aceste modalităţi fiind experimentate de noi, într-o formă adaptată
la nevoile specifice diferitor categorii de grupuri-ţintă, timp de mai bine de un deceniu
şi jumătate, în cadrul unor cursuri practice, adresate unui număr de peste 7 000 de cur-
sanţi, studenţi, mai ales cadre didactice cu funcţii de predare şi de conducere şcolară, din
sistemul de formare iniţială şi continuă din România şi din Republica Moldova.
Precizăm că – aidoma unui concert de pian, care te poate încânta, dar nu te învaţă să
cânţi la pian – prezentarea rezumativă pe care o vom face sub forma unui scenariu despre
activitatea de formare a gândirii şi acţiunii pozitive, ar putea induce pe loc auditoriului
doar convingeri, însă în lipsa exerciţiului aplicativ nu pretinde să formeze abilităţi şi
deprinderi, aşa cum ar fi posibil în cazul unei activităţi practice, de tip training, pe care
ar fi mai potrivit să o realizăm, acum şi aici, dar specificul sesiunii de comunicări nu ne
permite. Poate doar în cadrul unui work-shop, dacă s-ar prevede în program. Cu toate
acestea, rezumatul scenariului activităţii, însoţit de unele explicaţii metodologice şi de
context, completat cu imaginaţia persoanelor aflate aici, de faţă, care ar dori şi suntem
convinşi că ar putea realiza scenariul, aplicându-l diferenţiat: fie la elevi, în cazul în care
ar fi studenţi şi s-ar pregăti pentru cariera didactică, sau ar fi cadre didactice pe post,
indiferent de disciplina pe care o predau, fie la profesori, în cazul în care ar fi directori
de şcoală, fie la directori, în cazul în care ar fi inspectori şcolari.
Încă o precizare în legătură cu contextul, tipul şi forma de organizare: scenariul a
fost extras dintr-o activitate tip training privind consecinţele vizunii pozitive transpuse
într-o acţiune pozitivă, în cadrul unui ansamblu de activităţi, specifice cursului nostru de
Management educaţional, capitolul despre autocunoaşterea şi valorificarea potenţialului
propriu, uman (autoformarea calităţilor de personalitate) şi profesional (autoformarea
competenţelor profesionale).
II
În condiţiile în care climatul de criză socio-economică şi morală din perioada actuală
de tranziţie spre o economie de piaţă funcţională a afectat şi domeniul învăţământului,
avem în vedere degradarea gândirii pozitive, sub forma viziunii, atitudinii şi comporta-
mentului unui mare număr de educabili şi educatori, manifestate, între altele, sub forma
predispoziţiei de a substitui gândirea pozitivă printr-o gândire negativistă, în practica
şcolară manifestată prin acţiunea de substituire a calităţilor (valori pozitive, ca efecte ale
gândirii pozitive) prin defecte (valori negative, ca efecte ale gândirii negative). Situaţia
o putem verifica pentru a o conştientiza printr-un studiu de caz, la care se poate aplica
proba practică numită de noi „Cunoaşterea şi orientarea predispoziţiei de a educa prin
calităţi şi defecte”. Activitatea se poate desfăşura într-un spaţiu obişnuit, sală de curs
etc. Grupul de lucru, între 26–30 de persoane. Sunt prevăzute opt momente, primele a
câte două minute, celelalte depăşind 5 minute. Pentru a le reţine, intensificaţi-vă atenţia
participativă (ca ascultători sau ca privitori ai textului).
206

Primul moment. Pe o parte a unei fişe de hârtie, posibil dintr-o coală A4, în partea
de sus, fiecare membru al grupului-ţintă este invitat să pună semnul minus (-), sub care să
scrie, pe verticală, unul sub altul, câte un cuvânt, fiecare numind pe rând toate defectele
personale (care ţin de fire sau comportament, de aspecte pedagogice, psihice, fizice, de
relaţionare) observate la membrii grupului (clasă de elevi sau colectiv de colaboratori,
subordonaţi sau superiori), cu care membrul grupului a lucrat anterior şi de aceea îi
cunoaşte cel mai bine.
Momentul doi. Se întoarce fişa, adică sfertul colii de hârtie şi, de data aceasta, tot
în partea de sus pune semnul plus (+), sub care fiecare va scrie pe verticală, unul sub
altul, câte un cuvânt cu care să numească toate calităţile personale (care ţin de fire sau
comportament, aspecte pedagogice, psihice, fizice, de relaţionare) observate la membrii
aceluiaşi grup (clasă de elevi sau colectiv de colaboratori, subordonaţi sau superiori, după
caz), cu care membrul grupului a lucrat anterior şi îi cunoaşte cel mai bine.
Momentul trei. Înainte de a fi colectate cele două fişe, profesorul moderator solicită,
mai întâi, ca fiecare să scrie în josul listei totalul defectelor şi al calităţilor proprii, apoi
pe partea fişei însemnate cu plus (+), de regulă mai puţin scrisă, cei prezenţi să deseneze
un cerc obişnuit, iar la un semn, toţi să se concentreze şi în linişte totală, fără să privească
la vecin şi fără să pună întrebări, fiecare cum înţelege şi îi vine mai bine, dar toţi odată şi
rapid, cu pixul deasupra cercului, să execute comanda: „Puneţi un punct la cerc!”
Momentul patru. Se colectează fişele, iar în timpul unei scurte pauze de relaxare,
moderatorul prelucrează datele de pe fişe: a – de pe cele însemnate cu minus-defecte,
ierarhizează pe o listă tipizată defectele după mărimea frecvenţei; b – se totalizează
punctele puse la cerc: pe cele puse în centrul cercului, între centru şi marginea cercului,
exact pe linia cercului şi în afara cercului. Se comunică sec ponderile (locul plasării
punctului la cerc, defectele, calităţile, pe categorii de persoane şi la nivelul grupului;
proba este anonimă), de asemenea concluziile în faţa întregului grup:
a – punctul la cerc este o probă a manifestării gradului de originalitate/de afirmare
a personalităţii. Se explică rezultatul testării: ● punctul pus în centrul cercului poate fi
interpretat ca o predispoziţie-expresie a conformismului şi stereotipiei (executarea meca-
nică, „conform cu indicaţiile!” sau cu poziţia, în orice împrejurare, a popândăului: „Da!
Să trăiţi!”), media „alinierii” la centru aşteptându-se a fi de 50–70%. La nedumerirea faţă
de acest procent, mare, se verifică predispoziţia spre stereotipie prin proba EMG, potrivit
căreia: • la solicitarea: „Toţi odată, cu voce tare, spuneţi un nume de poet!”, aproape toţi
răspund, mecanic: „Eminescu!” • la solicitarea: „Toţi odată, cu voce tare, numiţi un fruct
servit la masă!”, aproape toţi răspund mecanic: „Măr!” • la solicitarea: „Toţi odată, cu
voce tare, numiţi o pasăre de curte!”, majoritatea răspund mecanic: „Găină!”, se aude
însă cu întârziere şi o voce revoltată: „Cocoş!”...) ● depărtarea de centrul cercului indică
o abordare nonconformistă, o predispoziţie spre originalitate şi riscul iniţiativei, acestea
crescând cu cât ne îndepărtăm de centru (20–30%) ● urmărim mai departe, punctul
pe cerc, aceasta fiind interpretată ca o limită impusă de spiritul legalităţii, adică fără
încălcarea legii (10%) ● punctul în afara cercului (1–2%) indică o predispoziţie spre
extremism, care poate îmbrăca două „feţe” • extremismul negativist, predispoziţia spre
a vedea „în negru”, de a ţine minte numai răul, de a fi răzbunători şi de a răspunde îndoit
răului cu rău, de a nu-şi recunoaşte greşelile şi a nu-şi cere sincer scuze, de a minţi prim
omisiune, de a domina şi a fi agresivi şi cu tupeu în dialoguri şi conduită, de a asculta
207

pentru a se opune, de a fi posesivi (a stăpâni totul ca pe o proprietate personală), de a fi
cinici şi demolatori în planul relaţiilor comportamentale, sociale, profesionale, dar totul
„legal” • extremismul pozitiv indică un potenţial creator accentuat, inventivitate, putere
de muncă dezinteresată neobişnuit de mare, nonconformism, creativitate, predispoziţie de
a asculta pentru a înţelege şi nu pentru a se opune, spirit critic accentuat, chiar demola-
tor, dar numai pentru a pune în loc ceva mai bun, sunt adesea victime ale „şcolii” vechi,
pe care o neagă, pentru că, de regulă, devin creatori de şcoală nouă în domeniul lor de
activitate (creaţie ştiinţifică, literară, producţie, economie, educaţie etc.), schimbările în
viaţă aducând reînnoire pozitivă;
b – de pe fişele însemnate cu minus-defecte (-), lista care de obicei este foarte lungă,
10–15 defecte, se comentează în ordinea frecvenţei, în cazul elevilor, de ex., „nu ştiu să
scrie şi să citească corect”, „sunt gălăgioşi”, „nu sunt atenţi”, „sunt necuviincioşi”, „sunt
violenţi” etc., asemenea defecte fiind interpretate ca efecte ale activităţii acelor cadre
didactice care nu fac lecţii atractive, aşteaptă ca elevii să vină la şcoală gata învăţaţi etc.,
de aceea, în realitate, ele aparţin respectivelor cadre didactice, drept urmare, se scad din
lista cu defectele elevilor, care în final se micşorează mult, această situaţie dovedind o
viziune negativistă în aprecierea activităţii elevilor, lipsa de educaţie, care invită la re-
flecţia: „Nici dracul nu-i chiar atât de negru, pe cât îl văd unii”. Concluzia: îndemnul la
autoformarea viziunii pozitive în mai mare măsură din partea educatorilor, de asemenea,
cu precădere, imperativ, educaţia se face şi trebuie să se facă numai pe calităţi;
c – din lista însemnată cu plus (+), de obicei scurtă, se comunică şi se apreciază
constatarea calităţilor, de regulă, 3–5, deci, prea puţine, deoarece nu au fost observate,
din aceleaşi motive de mentalitate. De altfel, se subliniază faptul că această activitate nu
a urmărit să identifice defectele elevilor, ci să cunoască, printr-o asemenea „testare”,
mentalitatea cadrelor didactice (educatoare, învăţători, profesori) care sunt chemate
să educe şi să pregătească elevii pentru viaţa activă (profesională, socială şi de familie)
postşcolară. Concluzie: întrucât s-a constatat rolul şi importanţa calităţilor de persona-
litate în procesul educaţional, se recomandă ca întreaga activitate pe viitor să fie pusă
sub deviza formării la elevi a calităţilor de personalitate.
Momentul cinci. Se înmânează fiecărei persoane din grup câte o nouă fişă, cu invitaţia
să pună în partea de sus semnul plus (+), sub care fiecare să scrie, timp de două minute,
o listă cu propriile calităţi (pedagogice, psihice, fizice, de relaţionare). Neobişnuiţi să se
evalueze pe sine, membrii grupului abia reuşesc să afişeze, de regulă, 2–4 calităţi proprii.
Momentul acesta neaşteptat, de autoapreciere publică, stârnind mai degrabă mirare şi
derută, va fi subliniat şi de profesorul moderator.
Momentul şase. Fiecare persoană din grup va lua în mâna stângă fişa cu propriile
calităţi, pe care o va aşeza peste umărul drept cu partea nescrisă în sus (dacă este posi-
bil, va fi prinsă în această poziţie cu un bold; noi la curs am realizat activitatea ca pe un
moment de relaxare-banc despre „pioneza şi cei trei: un oltean, un moldovean şi un arde-
lean”...); numai mâna stângă va fi solicitată, pentru ca mâna dreaptă să fie liberă pentru a
scrie pe fişele de pe spatele celorlalţi calităţile observate la alţii, dar numai după ce s-a
dat startul acţiunii. Se anunţă că urmează „vânătoarea de calităţi”, cu atenţionarea: „Vă
sculaţi toţi în picioare, ieşiţi de la locurile voastre şi, în funcţie de cum vă vine mai bine,
vă deplasaţi la spatele celor pe care îi cunoaşteţi mai bine sau, pur şi simplu, vă aşezaţi
208

unul după altul, în şir indian, şi scrieţi, pe acele fişe notate cu plus, fiecare cel mult două
calităţi, pe care sunteţi sigur le-aţi remarcat sau le-aţi reţinut ca primă impresie, astfel ca
în final pe fiecare fişă să fie scrise maximum 5–7 calităţi”.
Momentul şapte. Membrii grupului, de regulă învioraţi şi acum bine dispuşi, sunt
invitaţi ca, aşezaţi la locurile lor, fiecare să citească atent cele două liste, cu propriile
calităţi şi cu calităţile proprii, dar aşa cum au fost văzute de alţii, să confrunte listele, iar
dacă alţii au văzul şi alte calităţi, decât ce a scris fiecare despre sine, în viitor fiecare în
parte să găsească soluţii pentru a şi le autoforma, prin aceasta îndreptăţind „încrederea”
acordată de alţii, deoarece, în concluzie: noi suntem ceea ce alţii văd cu ochi buni cum
suntem, ne conturează imaginea noastră socială, prin urmare, noi suntem ceea ce alţii
văd că suntem sau ar trebui să fim, şi ar trebui să ne străduim să fim.
Momentul opt. Profesorul moderator sau unul dintre cursanţi, care scrie mai citeţ,
va nota pe o tablă sau pe flipchard lista cu calităţile întregului grup, reproduse fiecare
întocmai de pe ultimele două fişe-liste cu calităţile proprii, văzute de sine şi de alţii. De
regulă, lista comună cumulează cifra de 20–25, faţă de 3–5, rar 7, câte au înregistrat listele
individuale, de unde, sporit, potenţialul de gândire, viziune şi exprimare în viaţă sub formă
de calităţi de personalitate, este incomparabil mai mare, decât în cazul fiecăruia în parte.
De aceea, în concluzie: „Acum, când aţi avut şansa să vă aflaţi în colectivul constituit al
acestui grup, merită să vă uitaţi cu mândrie unii în ochii celorlalţi”. Pentru autove-
rificarea şi stimularea autoformării propriilor calităţi, se recomandă grupului de lucru o
listă „standard” cu 50 de calităţi de personalitate (acestea fiind de fapt cele mai frecvente
calităţi, pe care cursanţii noştri le-au scris pe fişe-liste de-a lungul anilor la cursul nostru).
Pentru a valorifica acest potenţial colectiv pozitiv, se recomandă proiectarea unor
activităţi, la rândul lor cu un potenţial crescut de gândire şi acţiune pozitivă, cum ar putea
fi cele realizate de noi anterior la cursuri, pe care le vom rezuma sub formă de scenarii
(sau curs practic la distanţă prin lectură) la teme, precum:
☺ Tipul de lecţie formatoare de competenţe şcolare pe patru niveluri de perfor-
manţă, conform algoritmului, C = c + → c + → c, în care, C: Competenţe = c: cunoştinţe
funcţionale, care prin exerciţii sistematice de aplicare a lor la lecţie-curs se transformă
în c: capacităţi-capabilităţi de aplicare, iar prin aplicaţii permanente îndelungate, pe
parcursul anului/anilor de studii, în viaţa personală, se transformă în atitudini şi conduite
pozitive, care în plan social se manifestă sub forma unor c: comportamente construc-
tive. Aceste competenţe se pot forma la fiecare lecţie-curs pe patru niveluri taxonomice
de performanţă: 1 – memorare-recunoaştere-reproducere-redare; 2 – asociere-corelare-
comparare-transfer-extrapolare; 3 – rezolvare de probleme, didactice-teoretice, aplicaţii
practice, diseminări-concluzii; 4 – acţiuni practice de proiectare-elaborare-compunere-
creaţie-construire-producţie, în care se poate cel mai bine valorifica potenţialul creativ
individual.
☺Reuşita personală şi publică pe criterii de succes, în raport cu gradul de evolu-
ţie personală, de la starea de a fi dependent la cea de a fi independent, şi în final, de a fi
interdependent, parcurgând următoarele şapte trepte spre reuşită: a fi proactiv, a începe
cu gândul la final, a planifica în funcţie de importanţă, a gândi câştig-câştig, a căuta mai
întâi să înţelegi, apoi să fii înţeles, cooperare creativă, reînnoire).
209

☺ Luarea deciziei pe alternative cu şanse de reuşită, utilizând TIA, în care T =
tema relevantă; I = informaţia necesară la tema abordată: variată, adecvată, consistentă,
recentă, validă, suficientă; A = alternative, A1: dacă voi proceda aşa, atunci voi obţine x
şanse („+”) şi „y” neşanse („-”) sau A2: dacă voi proceda altfel, atunci voi obţine x şanse
(„+”) şi „y” neşanse („-”). Evident se va opta pentru alternativa cu cel mai mare număr
de şanse („+”), însă numai după o verificare, dacă la A1 şi A2 există un număr de şanse
şi neşanse comune, iar în cazul în care se acumulează mai multe şanse de reuşită, atunci
vom opta nu pentru A1 sau A2, adică nu pentru una din alternativele anterioare, care
are cele mai multe şanse („+”) de reuşită, ci pentru o altă – a treia variantă – alternativă,
care a acumulat cel mai mare număr de şanse („+”), după operaţia de comparaţie, aceasta
fiind A3, cea mai eficientă, adică cea care corespunde cu proverbul popular: Din două
o aleg pe a treia.
☺ 13 competenţe pe care ar trebui să le formeze şcoala pentru ca absolvenţii să
facă faţă celor 13 cerinţe ale economiei de piaţă: training de formare a următoarelor 13
competenţe personale, care permit satisfacerea celor 13 cerinţe corespunzătoare
unei economii de piaţă funcţională (iniţiativă, cooperare, munca în echipă, instruire
reciprocă, evaluare, comunicare, gândire logică, rezolvare de probleme, luarea deciziilor,
obţinerea şi utilizarea informaţiei, planificarea propriilor acţiuni, a învăţa să înveţi, con-
vieţuirea). Aceste competenţe-cerinţe sunt exersate în activităţi de autoevaluare personală,
evaluare pe grupuri de lucru şi negocierea soluţiilor optime în consiliul de negociere al
reprezentanţilor grupurilor de lucru delegaţi în consiliul liderilor.
☺ Antrenarea gândirii şi viziunii pozitive: a – Captarea atenţiei: „Te-a salutat oare
vreo vrăbiuţă în drum spre şcoală? Ţi-a şoptit, cumva, la ureche, vântul? Te-a mângâiat o
rază de soare? Ţi s-a prins în păr un fulg de nor? Ţi-a clipit din ochii lui verzi un pomişor?
Dacă nimic din toate acestea nu ţi s-a întâmplat, fie erai cam somnoros, fie natura nu se
trezise încă”. Cursanţii discută în perechi impresiile, câţiva formulează concluziile;
b – Activitate propriu-zisă în perechi. Evocarea celor mai frumoase amintiri din viaţă
cu ajutorul celor cinci organe de simţ: 1 către 2, apoi 2 către 1, în final, în faţa grupului,
cu voce tare, 2 despre 1, apoi 1 despre 2: • „Ce am văzut mai frumos în viaţă?” • „Ce am
auzit ceva nemaipomenit în viaţă?” • „Ce am mirosit cândva ceva de neuitat?” • „Ce mi
s-a părut cel mai plăcut din tot ce am gustat de-a lungul întregii vieţi?” • „Ce senzaţie
tactilă m-a impresionat cel mai mult în viaţă?”.

Flori ale gândirii Ω Frunze de speranţe
Îndemn pentru cei chemaţi să are şi ce seamănă să prindă rădăcini,
iar la cules să aibă rod ales
♣ ADEVĂR PENTRU TOŢI ♠ Pentru iubire nu căta / Cuvinte noi s-o chemi vreodată, / Ea
vine adesea nechemată / Şi intră-adânc în viaţa ta ♠ Chiparosul din poveşti / De eşti tu, fidelă eşti / Doar
din dragoste trăind / Pe când Cedru dacă creşti / Optimist eşti doar iubind ♣ ADEVĂR PENTRU
MINE ♠ Adevăr pentru mine nu mai am. / Nici vorbele nu mă mai ajută să-l descopăr. / Rimele
vlăguite nu se mai împerechează, / Se vede că singur nu mai pot scrie / Nici măcar un nume
banal./Am pus de veghe ochiul cel dinlăuntrul meu / Ca să vadă înainte – mie ce va fi să mi se
întâmple. De aceea, mai las încă portarele templului deschise / Pentru Omul pe care-L aştept
♣ ADEVĂR PENTRU FIECARE ♠ Învaţă făcând ♠ A fi tânăr nu e un merit ♠ Şcoala trebuie să
te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru ♠ Nu zi niciodată ştiu şi pot, fără să te
întrebi: pentru ce ştiu şi pentru ce pot ♠ Aud–uit, văd–reţin, fac–înţeleg să fac ♠ Succesul se dato-
rează cunoştinţelor, calităţilor personale, facultăţii de a stârni entuziasm altora ♠ Reuşita pe criterii
de succes: P (problema de rezolvat) + I (informaţia relevantă) → A (alternative, A1 + A 2,
combinate: + = şanse/ - = neşanse), atunci optez pentru → A3 (cu mai multe şanse), adică din două
alternative o aleg pe a treia ♠ Când „lecţia” începe cu noi înşine, ne îndreptăm spre perfecţiune ♠
Seamănă şi pe piatră. Se va găsi în timp un vânt care va duce sămânţa unde aşteaptă pământul de
hrană ♠ Acceptă starea în care nu poţi fi competent, încă ♠ Dacă vrei să culegi miere, nu răsturna
stupul ♠ Dascăle! E zadarnic să vorbeşti doar despre ce doreşti tu, influenţa ta înseamnă să vorbeşti
despre ce vreau ei şi să le arăţi cum pot să obţină asta ♠ Natura îţi dă zilnic exemplul şi felul de a
trăi ♠ Ca să judeci omul, caută să vezi cum iubeşte ♠ Aşteptarea e o virtute, însă vine vremea când,
de prea multă aşteptare, lacrimile cad înlăuntru şi ard ♠ Pofteşti adesea ce nu iubeşti şi iubeşti ce nu
pofteşti ♠ De multe ori iubirea-n viaţă / E-un joc spinos şi pe ascuns, / Să nu iubeşti / să te iubească
/ Şi să iubeşti fără răspuns ♠ Dacă iubeşti fără să speri / De-a fi iubit vreodată, / Se-ntunecă de lungi
păreri / De rău viaţa toată ♠ Dar, mare-i grădina lui Dumnezeu şi e loc pentru toate (florile de rod şi
buruienile) şi pentru toţi (oamenii buni şi oamenii răi) ♠ Unde se termină dragostea, începe pustiul:
acolo e prea mult soare, dar nu apă şi speranţe ♠ Femeia şi bărbatul sunt aripile destinului, cum s-ar
putea zbura fără una din aripi? ♠ Toţi avem nevoie de cineva şi numaidecât cineva are nevoie de noi
♠ Dacă dimineaţa nu licăre bucuria, iar seara speranţa, oare merită să te îmbraci şi să te dezbraci? ♠
Nu râde, nu plânge, încearcă şi înţelege ♠ Ia vezi ce se întâmplă, dacă nu te adaptezi? ♠ Educaţie:
să ştii (ca să ai cunoştinţe, capacităţi, priceperea de a le aplica), să faci (salt de la intenţie la com-
petenţă: a comunica, aplica, rezolva probleme; a compune, elabora, proiecta, confecţiona, construi;
a lucra în echipă), să fii şi să devii (dobândind atitudini pozitive, o conduită şi comportamente
constructive) ♠ Poveştile despre înfăptuirile noastre sunt şi nu mai sunt ale noastre... Sunt asemeni
pârâurilor mici, care din clipa contopirii cu râurile ce se revarsă în apele fluviului spre marea cea
mare, nu-ţi mai aparţin ♠ Poveştile despre faptele noastre, de fapt, nu sunt poveşti, ci rugi ale celor
visători, cu suflet curat, dar umiliţi de realitate, sunt frumoasele noastre basme, un refugiu, dar şi un
crez ♠ Anii se recunosc în fotografia amintirilor ♠ Răul făcut se întoarce înzecit, binele fă-l ca pe
un dar, de mult dorit chiar de tine ♠ Sunt oameni care se consacră nevoilor lumii. Îşi poartă povara
împăcaţi, considerând un noroc faptul că cineva are nevoie de ei. Şi nu aşteaptă mulţumire pentru
sacrificare. Norocul celor protejaţi de asemenea fiinţe ♠ Dragostea e asemenea razei de lumină – te
vede şi te caută oriunde te-ai ascunde ♠ Adevărul include nu numai rezultatul, ci şi calea care te
conduce la el ♠ Anii tăi sunt ca o singură zi şi această zi nu este în fiecare zi, ci astăzi ♠ Adevărul
e adevăr, numai dacă e demonstrat ● Ascultă pentru a înţelege şi nu pentru a te opune ♠ E-atât de
greu / să ştii / că undeva / s-a rătăcit / un strop / din viaţa ta ♠ Dar mergi înainte: la capăt de drum
va exista, cu siguranţă, alt drumeţ, cu care vei merge mai departe ♠ Oricum, urmează-ţi deviza:
A trăi ca un muritor şi a lucra ca şi cum ai muri mâine ♣ RUGĂ DE SEARĂ a OMULUI bun
din OMENIRE, care are O MENIRE: Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu şi al tuturor,
Domine Deus, pentru gândul bun care m-a călăuzit să fac binele pe care l-am făcut, astăzi. Pentru
mâine, iniţiază-mă (să mă calăuzească numai gândul bun, ziditor), ajută-mă (să îndeplinesc acest
gând bun) şi mă ocroteşte (de răul care ar putea stăvili gândul meu cel bun). AMIN!
211

EPILOG
CARTEA E SCRISĂ
Cartea e scrisă căci – parcă –
şi niciun cuvânt parcă nu poţi de punct
– nici bun şi nici rău – să te rezemi.
mai mult nu adaugi
la ultimul rând, Pe lucru te-aşterni,
chiar de s-ar sfârşi, odată cu el, de-i vară,
şi ultimul gând. de-i toamnă,
de-s ierni,
Dar tu trăieşti, scrutezi, cutezi dar nu,
şi iar începi ca mai-nainte nu adaugi,
în jurul tău s-auzi, să vezi nimic nu adaugi!
noi adevăruri şi cuvinte. Cartea e scrisă…!
La răsărit un nou soare răsare Şi totuşi,
şi la apus poate se stinge un nou soare, cuvântul cel vechi
tot ce-i viu cu el se naşte ori moare pare prea simplu,
şi vrei s-adaugi noi gânduri, imaginea nouă-i concisă,
care cer venirea în lume, dar cartea e scrisă!
şi dreptul să poarte un nume.
Tu însă, dacă o clipă te-ndoi
Noi cântece codrul îngână şi nu te hotărăşti, din fila deschisă,
şi alte speranţe pe oameni îi mână, cuvântul
şi ape, şi munţi se prind într-o horă nebună… să-l iei înapoi,
înseamnă că,
Şi vrei într-adevăr,
să adaugi la scrisele pagini cartea e scrisă.
noi rânduri şi alte imagini,
NB. În forma iniţială, textul a fost publicat în Almanahul Coresi, cu 25 de

ani în urmă, fiind însă de mai multe ori republicat, într-o formă adaptată. În
prezent, numai aparent încheiată, această reflecţie poematică pare şi azi pentru
mulţi problematică.
212

Libertatea
de exprimare O AVENTURĂ
INTELECTUALĂ
a gândurilor,
LA SFÂRŞIT DE VEAC XX
a opiniei, ŞI ÎNCEPUT DE NOU VEAC XXI
a credinţei BIOBIBLIOGRAFIATĂ
de
Dumitru Copilu-Copillin
şi libertatea în
creaţiilor de orice
fel, prin viu grai,
prin scris, şi contabilizată numai din
prin imagini, ÎNFĂPTUIRI
prin sunete sau

prin alte mijloace
de comunicare
în public sunt
inviolabile.
Libertatea
de exprimare
O viata de
nu poate prejudicia
demnitatea,
dascăl obişnuit onoarea, viaţa
traita particulară
a persoanei şi nici
neobisnuit dreptul la propria

imagine.
(Constituţia României,
art. 30.a. b)

POSTFACTUM
INDICI
alfabetici, cronologici, tematici
I. PUBLICAŢII PERIODICE
(în care apar articole, studii, interviuri: 1948–2010)
1. Adevărul literar şi artistic, Bucureşti: 187.
2. Administraţia publică, Chişinău: 210.
3. Analele româno-sovietice, Bucureşti: 19.
4. Analele Universităţii Bucureşti, seria filologie: 72.
5. Analele Universităţii din Oradea, fascicula DPPPD, specialitatea Pedagogie,
Oradea: 260, 265, 266, 270, 275.
6. Buletinul de informare şi documentare a CCD, Oradea: 163.
7. Buletinul, devenit Revistă, apoi Confluenţe, publicaţie a CNR (Comisia Naţională
a României) pentru UNESCO (în limbile română, engleză, franceză), Bucureşti:
90, 92, 104, 115, 122, 139, 149, 153, 155, 162, 166, 171, 172, 193, 197, 201, 203.
8. Cartea social-politică, publicaţie a Academiei de Ştiinţe Social-Politice, Bucureşti:
113.
9. Călăuza bibliotecarului, Bucureşti: 28.
10. Cinema, Bucureşti: 30.
11. Clopotul, Botoşani: 273.
12. Contemporanul, Bucureşti: 10.
13. Didactica Militans, publicaţie de învăţământ a IS-CCD, Oradea: 234, 235.
14. Educaţie-Învăţământ, publicaţie lunară (iniţiată şi condusă ca redactor-şef), editată
de CIDI (Centrul de Informare şi Documentare al Învăţământului), Bucureşti: 87,
88, 89, 159.
15. Făclia, săptămânal de informaţie, opinie şi cultură pedagogică, Chişinău: 205, 208,
215, 221, 222, 223, 224, 230, 231, 233, 244.
16. Făclia, cotidian, Cluj-Napoca: 82.
17. Flacăra, revistă literară, Bucureşti: 174, 188.
18. Forum, revista învăţământului superior, Bucureşti: 117, 118, 125, 126, 129, 130,
142, 185, 186.
19. Gazeta literară, Bucureşti: 15, 38, 40, 61.
214

20. Gazeta matematică, pentru elevi, Bucureşti: 1.
21. Graiul Sălajului, cotidian, Zalău: 211, 212, 213.
22. Hyperion-Prouniversitaria, revistă a Universităţii Hyperion, Bucureşti: 239.
23. Îndrumătorul cultural, Bucureşti: 102.
24. Journal of University Hirosaki, în limbile engleză şi japoneză, Hirosaki: 94.
25. Korunk, revistă literară, în limba maghiară, Cluj-Napoca: 11.
26. Limba română, Bucureşti: 9, 22.
27. Limba română, Chişinău: 226.
28. Limbă şi literatură, publicaţia SSF, Bucureşti: 68.
29. Litaratura i mastaţva, revistă literară, în limba bielorusă, Minsk: 3.
30. Literatura şi arta, Chişinău: 202, 216.
31. Literatură universală, Bucureşti: 21.
32. Luceafărul, revistă literară, Bucureşti: 31, 32, 35, 36, 39, 42, 44, 45, 46, 47, 52, 53,
54, 55, 57.
33. Moldova socialistă, cotidian, Chişinău: 4.
34. Moldova suverană, cotidian, Chişinău: 217.
35. Munca, cotidian, Bucureşti: 27.
36. Muzîkalnaia jizn’, revistă muzicală, în limba rusă, Moscova: 29.
37. Narodnaia Rumânia, publicaţie social-culturală, în limba rusă, Bucureşti: 6.
38. Neuer Weg, publicaţie social-culturală, în limba germană, Bucureşti: 7.
39. Novii vik, publicaţie social-culturală, în limba ucraineană, Bucureşti: 25.
40. Nowa szkola, în limba polonă, Varşovia: 131.
41. Pentru Socialism, cotidian, Baia Mare: 82.
42. Radio-Teleşcoală, supliment al Revistei de pedagogie, Bucureşti: 98, 99 140, 141.
43. Revista bibliotecilor, Bucureşti: 48, 49, 50, 56, 100.
44. Revista de lingvistică şi ştiinţă literară, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova,
Chişinău: 198, 225.
45. Revista de pedagogie, Bucureşti: 83, 84, 93, 95, 101, 114, 116, 119, 120, 121, 128,
143, 177, 178, 192.
46. Revista de pedagogie şi psihologie, Chişinău: 200.
47. Revista „Sfântul Andrei”, Bucureşti: 255.
48. Romanoslavica, publicaţia ASR, Bucureşti: 58, 69, 272.
49. Scânteia, cotidian, Bucureşti: 37.
50. Scânteia tineretului, cotidian, Bucureşti: 2, 33, 43.
51. Secolul 20, publicaţie de literatură universală, SSF, Bucureşti: 13, 65, 67.
52. Symposion, revistă de cultură, Braşov: 184.
53. Steaua, revistă literară, Cluj-Napoca: 173, 189, 190, 204.
54. Studii de literatură universală, publicaţia SSF, Bucureşti: 80.
55. Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, Bucureşti: 8.
56. Studii şi cercetări de documentare, seria Educaţie-Învăţământ, Bucureşti: 103, 158.
57. Şcoala noastră, publicaţie a CCD, Zalău: 207, 209.
58. Şcoala sălăjană, publicaţie a CCD, Zalău: 148, 167.
59. Ştiinţe sociale şi politice din România, publicaţia Oficiului de informare şi docu-
mentare a ASSP, Bucureşti: 105.
60. Tânărul leninist, Bucureşti: 5.
215

61. Teorii şi curente în literatura şi arta contemporană, buletin de referate şi recenzii
(apărute între 1966–1970, reunite în volum, BCU-CIDI, 1971, 180 p., Bucureţti: 75.
62. Tribuna, revistă literară, Cluj-Napoca: 26, 34, 150, 154, 168, 175, 176.
63. Tribuna învăţământului, săptămânal al învăţământului preuniversitar, Bucureşti:
191, 214.
64. Univers Didactic Ilfovean, publicaţia IS–CCD Ilfov, Brăneşti: 256.
65. Universitas, revistă de informare şi orientare profesională pentru învăţământul
superior, Bucureşti: 199.
66. Univers pedagogic, publicaţie ştiinţifico-metodică a METS, Chişinău: 258.
67. Universul şcolii, revistă de informare şi opinie în domeniul educaţiei, învăţământului
şi culturii, Bucureşti: 257.
68. Veac Nou, publicaţie social culturală, Bucureşti: 12.
69. Vergleichende Pädagogik, publicaţie de învăţământ, în limba germană, Berlin: 138.
70. Viaţa literară sovietică, publicaţie literară, Bucureşti: 14, 16, 17, 18, 20, 23, 24.
71. Viaţa românească, revistă literară, Bucureşti: 63, 64.
72. Zori noi, cotidian, Suceava: 82.
73. Buletinul „Mihai Eminescu”, editat de Centrul Academic Internaţional Eminescu
din Chişinău, anterior postat pe site-ul CAIE, Chişinău: 274.
II. PUBLICAŢII NEPERIODICE
(volume şi culegeri publicate în ediţii colective sau individuale: 1964–2010)
1. Acţiuni pe plan internaţional privind activitatea educativă din învăţământ.
ICPP, 1975: 97*.
2. Almanahul literar Coresi. 1985. Braşov, 1984: 164.
3. Almanahul educaţiei dedicat părinţilor. Bucureşti, 1977: 137.
4. Auto-biobibliografie. Copilu Dumitru. Bucureşti, ISE, ed. I, 1979; ed. II, 1994;
ed. III, 2001; ed. IV (versiune redusă, format electronic), 2009: 147*, 220*, 243*, 267*.
5. Biblioteca Centrală Universitară. 75 ani de activitate. Bucureşti, 1970: 70, 73.
6. Biologie (Botanică). Manual pentru clasa a V-a. Bucureşti, Editura Sigma, 1997
(utilizat şi în anii: 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007,
2008, 2009, 2010 şi în continuare): 238.
7. Biologie (Ecologie). Manual pentru clasa a VIII-a. Bucureşti, Editura ALL
Educaţi onal, 2000 (utilizat şi în anii: 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007,
2008, 2009, 2010 şi în continuare): 240.
8. Biologie (Anatomia şi fiziologia omului). Manual pentru clasa a XI-a. Bucureşti,
Editura Teora, 2001 (utilizat şi în anii: 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008,
2009, 2010 şi în continuare): 245.
9. Caietele Colocviului Naţional de Pedagogie. Conducerea şi valorificarea cercetării
pedagogice. Bucureşti, ISE, 1972: 78.
10. Cartea social politică. Bucureşti, ASSP, 1977: 113.
11. Catedra. Culegere metodico-ştiinţifică, IS–CCD. Galaţi, 1982: 157.
12. Cercetări de pedagogie şi psihologie. Bucureşti, ISE, 1975, 1976: 111*.
13. Cercetări ştiinţifice şi acţiune practică. CSS, Cluj-Napoca, 1981: 156.
*
Asteriscul indică lucrările personale apărute în ediţii separate.
216

14. Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din municipiul Turda. Turda, 2009: 268.
15. Conducerea şcolii. IS-CCD, Suceava, 1981: 161.
16. Conducerea ştiinţifică a şcolii. Bucureşti, ISE, 1976: 109.
17. Conferinţa Naţională – 2001, „Transfer de cunoştinţe ştiinţifice – Knowledge
Transfer – KT”, 2004: 251.
18. Interacţiunea om–natură. Bucureşti, 2004: 251.
19. Creativitate şi eficienţă în acţiunea socială a tineretului. CPPT–Piteşti, 1989: 180.
20. Criterii, instrumente şi metode pentru evaluarea calitativă a procesului de
învăţământ. ICS, Cluj-Naoca, 1991: 195.
21. Cultură-Conştiinţă-Acţiune-Tineret. Câmpulung Moldovenesc, CPPT, 1989: 182,
183.
22. Dicţionar General al Limbii Române – Dicţionar Istoric şi Etimologic al Limbii
Române, în 12 volume (apud „Limba Română”), Bucureşti: 9, 22.
23. Dicţionar de Pedagogie (26 articole). Bucureşti, ICPP, 1979: 145.
24. Diferenţierea şi individualizarea instruirii. Criterii şi forme de organizare
a modalităţilor de realizare. Bucureşti, ASE, 2003: 248, 250.
25. Dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai Eminescu.
Bucureşti, versiune redusă, format electronic, 2009: 269*.
26. Ecole et production. Yaoundé, Republique Camerun, BREDA-UNESCO, 1978:
135.
27. Educaţie pentru înţelegerea internaţională. Caiet documentar colectiv, Bucureşti,
ISE, 1974: 91.
28. Eminescu în conştiinţa artistică a lumii. Bucureşti, 1975: 72*.
29. Filologie rusă. Culegere de studii. Universitatea Bucureşti, 1991: 196.
30. Ghid pentru elaborarea proiectului–cadru de cercetare pedagogică, ed. I, 1975,
ed. II, 1994. Bucureşti, ISE: 96*, 219*.
31. Impactul noilor tehnologii ale comunicării şi informării asupra didacticii
disciplinelor economice. Bucureşti, ASE, 2000: 242.
32. Instruirea practică în şcoală. Caiet metodic al maistrului instructor. Bucureşti, SE,
1979: 144.
33. Îmbinarea studiului cu activitatea practică şi munca productivă în învăţământul
contemporan din diferite ţări. Bucureşti, ISE, ed. I, 1978; ed. II, 1979 (în versiunea
franceză, revăzută, cf. 135): 136, 146*.
34. Învăţământ-Cercetare-Producţie. Bucureşti, ISE, 1977: 123.
35. Învăţământul superior în ţările socialiste. Bucureşti, 1971: 77*.
36. La liaison de l’étude avec les activités pratiques et travail productif dans
l’enseignement contemporain des diverses pays. Yaoundé, Camerun, BREDA-
UNESCO, 1978 (versiunea românească a studiului „Îmbinarea studiului cu activităţile
practice şi munca productivă în învăţământul contemporan”: 136, 146): 135*.
37. Management educaţional. Pentru uzul managerilor şcolari. Note de curs şi
instrumentele aferente. Bucureşti–Chişinău, UEB-ISE, 2003, 2005: 249*, 254*.
38. Managementul activităţii clasei de elevi. Bucureşti, UEB, 2006: 146*.
39. Managementul educaţional preuniversitar. Chişinău, Editura Arc, 1997: 236.
40. Managementul resurselor umane. Bucureşti, Universitatea „Titu Maiorescu”,
1996: 232*.
217

41. Materiale didactice. Anexă la cursul de Managementul resurselor umane. Bălţi,
Colegiul de Medicină, 1997: 237*.
42. Moldova: Deschideri ştiinţifice şi culturale spre vest. Lucrările Congresului ARM–
SUA, volumul I. Chişinău, 1993: 206.
43. Muncă-Învăţământ-Cercetare. Bucureşti, ISE, 1980: 151.
44. Ofrandă monahismului contemporan, ed. II. Bucureşti, Fundaţia „Dosoftei”,
2004: 252.
45. Opera lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Liviu Rebreanu pe meridianele lumii.
Capitolul Eminescu. Cercetare bibliografică. Bucureşti, BCU, 1973: 85.
46. Orientarea şi integrarea şcolară şi profesională a tineretului. Piatra Neamţ, CPPT,
1989: 179.
47. Ortografia limbii române. Cercetare bibliografică adnotată, colectivă. Bucureşti,
BCU, 1970: 71.
48. O viaţă de dascăl obişnuit trăită neobişnuit. Auto-biobibliografie. Dumitru
Copilu, versiune redusă. Ediţie electronică. Bucureşti, 2009: 268*.
49. Paradigma managementului educaţional în perspectivă europeană. Chişinău,
UPS „Ion Creangă”, 2006: 263.
50. Perspectiva pluridisciplinară asupra creativităţii şi creaţiei. Bucureşti, MEI-IP-
USISC, 1985: 165.
51. Politehnizarea învăţământului. Bucureşti, ISE, 1978: 132, 133.
pedagogică a începutului de mileniu III. Manual de autoinstruire. Pentru
profesori. Bucureşti, EDP, 2002: 246*.
53. Predarea ştiinţelor sociale în diverse ţări. Bibliografie referativă, colectivă.
Bucureşti, BCU, 1971: 76.
54. Preocupări metodice. CCD–Slobozia, 1976: 107.
55. Problematica educaţiei în mileniul III: naţional, regional, european. Chişinău,
ISE, 2006–2007: 264.
56. Probleme ale unui colectiv (institut, centru, subcentru, serviciu) de informare
specializat. Bucureşti, BCU, 1972: 79*.
57. Probleme curente ale conducerii învăţământului. Bucureşti, ICPP, 1976: 112*.
58. Program de formare continuă. Manageri şcolari. Un model operaţional.
Bucureşti, EDP, 2006: 262*.
59. Rabotî rumânskoi delegaţii. Conferinţă Internaţională, Varna. Buharest, ISE, 1978:
127.
60. Raport general privind dezvoltarea învăţământului în România. 1970–1971
(autor, coordonator şi redactor). Buc., MEI, 1972, 298 p. text + planşe şi Sinteza
47 p.: text + planşe: 81*.
61. Relaţii literare multivariate... O abordare cibernetică. Bucureşti, rezumatul tezei
de doctorat, Editura Universităţii Bucureşti, 1988: 169*.
62. Renovarea educaţiei prin implementarea celor mai avansate tehnici de
conducere. Chişinău, UPS „Ion Creangă”, 2004: 253.
63. Repere psihopedagogice în formarea profesională. CSS–Universitatea „Babeş-
Bolyai” din Cluj-Napoca, 1989: 181.
218

64. Revue de pedagogie. Culegere de studii despre învăţământul românesc, în limba
franceză pentru străinătate. Bucarest, ISE, 1978: 134.
65. Rolul marilor clasici ai literaturii române în dezvoltarea învăţământului
românesc: Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale. Bucureşti, SÎPR, 2006 (sub
tipar): 259.
66. Romanul occidental contemporan. Cercetare bibliografică, colectivă. Bucureşti,
ISE, 1968: 62.
67. Romanul românesc dintre cele două războaie mondiale. Bibliografia traducerilor
în limbi străine. Bucureşti, BCU, 1966: 51*.
68. Rumânsko-russkie literaturnîe sveazi. Moskva, Ed. Nauka–Academia Română,
1964: 41.
69. Seminar instructiv-metodic pentru conducătorii instituţiilor de învăţământ
preuniversitar. Chişinău, DGI, 1995: 227, 229.
70. Simbolismul în literatura română. Cercetare bibliografică, colectivă. Bucureşti,
BCU, 1967: 59.
71. Sinergia conceptelor pedagogice. Sinteze din ştiinţele educaţiei. Chişinău, ISE,
2000: 241.
72. Şcoala şi pregătirea forţei de muncă. Bucureşti, ISE, 1980: 152.
73. Şcoala şi pregătirea tineretului pentru muncă. Bucureşti, ISE, 1976: 106, 107.
74. Şcoala şi producţia. Bucureşti, Editura Litera, ediţia I, 1975, ediţia II, 1976: 110.
75. Şcoala şi viaţa. Preocupări metodice. IS-CCD, Slobozia, 1977: 108, 124.
76. Tehnologii educaţionale moderne, vol. III. Cercetări pedagogice. Chişinău, ISE,
1994: 218.
77. Tendinţe actuale şi perspective privind formarea cadrelor didactice în învăţă-
mântul preuniversitar mondial. Chişinău, DGI, 1995: 228*.
78. Teorie şi practică în biblioteconomie şi documentare. Bucureşti, ICDT,1971: 74,
79.
79. Teorii şi curente în literatura şi arta contemporană (40 de recenzii şi referate,
apărute între 1966–1970, în Buletinul CIDI, reunite în volum). Bucureşti, BCU-CIDI,
1971, 180 p.: 75*.
80. Tineret-Angajare-Responsabilitate. Cluj-Napoca, CPPT, 1973: 160.
81. Tineret-Creativitate-Informatică. Cluj-Napoca, CPPT, 1988: 170.
82. Tudor Vianu. Cercetare bibliografică, colectivă. Bucureşti, BCU, 1967: 60.
83. Vademecum, în sprijinul directorilor de instituţii de învăţământ. IS-CCD, Arad,
1991: 194.
84. Vocabular controlat: Educaţie-Învăţământ. Bucureşti, CIDI, 1973: 86.
85. Unitatea de învăţământ: Management educaţional. Chişinău, ISE, 2002: 247.
86. Zilele Mihai Eminescu. Lucrările Colocviului Naţional „Mihai Eminescu”. Ed.
Botoşani, tip. Bacău, 1969: 66.
III. PUBLICAŢII EDITATE
(iniţiator, redactor-şef, coordonator: 1969–1974)
1. Cărţi intrate în bibliotecile de învăţământ. Seria XX. Educaţie-Învăţământ, BCS,
1970–1971: 2.
219

2. Educaţie-Învăţământ. Publicaţie lunară. Semnalări bibliografice şi sinteze din
experienţa învăţământului mondial (înfiinţare, editare, autor de sinteze şi redactor-
şef, 27 de numere-volume), CIDI, 1972–1974: 11.
3. Din sumarul presei străine. Seria „Stiinţe sociale”. Buletin săptămânal, BCU,
1970–1971: 3.
4. Index curent de articole de învăţământ în publicaţii străine de specialitate.
Buletin bilunar, BCU, 1970–1971: 4.
5. Index curent de articole din ţările socialiste. Buletin informativ bilunar, BCU,
1970–1971: 8.
6. Învăţământ superior. Buletin de informare, BCU, 1969–1971: 1.
7. Învăţământ superior. Buletin de informare externă, BCU, 1970–1971: 5.
8. Problemele omului în societatea contemporană. Buletin referativ bilunar. Anual
publicat şi în volum, BCU, 1970–1971: 6.
9. Rolul progresului tehnic în dezvoltarea societăţii. Buletin referativ lunar, BCU,
1970–1971: 7.
10. Teorii şi curente în filozofia şi sociologia contemporană. BCU, 1970–1971: 10.
11. Teorii şi curente în literatura şi arta contemporană. Revistă bilunară de referate
şi recenzii (autor şi coordonator), BCU, 1966–1970: 9.
IV. LIMBI STRĂINE

(în care au fost publicate unele lucrări personale: 1957–1993)
1. Bielorusa: 3 = 1.
2. Engleza: 90, 92, 94, 104, 115, 123, 139, 149, 153, 155, 162, 166, 171, 172, 193,
197, 201, 203 = 18.
3. Franceza: 90, 92, 104, 115, 122, 133, 134, 135, 139, 149, 153, 155, 162, 166, 171,
172, 193, 197, 201, 203 = 20.
4. Germana: 7, 138 = 2.
5. Japoneza: 94 = 1.
6. Maghiara: 11 = 1.
7. Polona: 131 = 1.
8. Rusa: 5, 29, 41, 127, 196 = 5.
9. Ucraineana: 25 = 1.
V. LOCALITĂŢILE
(în care lucrările au fost publicate (P) şi comunicate (C): 1951–2010)
1. Alexandria, jud. Teleorman: C. 43, 58, 80, 96, 214. Total = 5.
2. Alba Iulia: C. 46, 47, 156, 214. Total = 4.
3. Arad: P. 194 + C. 149, 156, 158. Total = 4.
4. Bacău: P. 66 + C. 36, 45, 78, 133. Total = 5.
5. Baia Mare: P. 82. Total = 1.
6. Băile Felix, jud. Bihor: C. 249, 256, 272. Total = 3.
7. Bălţi, Republica Moldova: P. 237 + C. 198, 199, 200, 201, 202, 208, 216, 237.
Total = 9.
220

8. Berlin: P. 138. Total = 1.
9. Bezdead, jud. Dâmboviţa: C. 179, 187, 274. Total = 3.
10. Bistriţa: C. 74. Total = 1.
11. Botoşani: P. 273 + C. 26, 79. Total = 3.
12. Braşov: P. 164, 184. Total = 2.
13. Brăneşti, jud. Ilfov: P. 256 + C. 224, 240, 246, 247, 252, 253, 255, 259, 262.
Total = 10.
14. Bucureşti: P. 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24,
25, 27, 28, 30, 31, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50,
51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74,
75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 95, 96, 97, 98, 99,
100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117,
118, 119, 120, 121, 122, 123, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 132, 133, 134, 135, 136,
137, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 149, 151, 152, 153, 155, 158, 159,
162, 165, 166, 169, 171, 172, 174, 177, 178, 185, 186, 187, 188, 191, 192, 193, 196,
197, 199, 201, 203, 214, 219, 220, 232, 238, 239, 240, 242, 243, 245, 246, 248, 249,
250, 251, 252, 254, 255, 257, 261, 262, 267, 269, 271, 272 = 186 + C. 5, 6, 7, 8, 9, 10,
11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 24, 25, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 35, 39, 41, 42, 48,
49, 59, 124, 142, 152, 156, 160, 161, 163, 164, 165, 166, 167, 176, 179, 191, 194, 196,
197, 210, 211, 213, 214, 216, 217, 218, 220, 222, 223, 225, 226, 227, 230, 231, 232,
233, 238, 243, 248, 249, 254, 257, 263, 264, 265, 268, 269 = 76. Total = 262.
15. Buftea, jud. Ilfov: C. 242. Total = 1.
16. Buşteni, jud. Prahova: C. 104. Total = 1.
17. Caraş-Severin: C. 157. Total = 1.
18. Călăraşi: C. 52, 91, 92, 168. Total = 4.
19. Câmpia Turzii, jud. Cluj: C. 99. Total = 1.
20. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava: P. 182, 183 + C. 147, 148. Total = 4.
21. Cehu Silvaniei, jud. Sălaj: C. 60. Total = 1.
22. Cernăuţi, Ucraina: C. 155. Total = 1.
23. Cernica, jud. Ilfov: C. 241. Total = 1.
24. Chişinău, Republica Moldova: P. 3, 198, 200, 202, 205, 206, 208, 210, 215, 216,
217, 218, 221, 222, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 230 231, 233, 236, 241, 244,
247, 249, 253, 254, 258, 263, 264, 274 = 35 + C. 155, 171, 172, 174, 175, 188, 190,
192, 193, 195, 204, 205, 216, 217, 219, 221, 229, 234, 236, 244, 245, 250, 251, 259,
271. = 25. Total = 60.
25. Cimişlia, Republica Moldova: C. 202. Total = 1.
26. Ciorogârla, jud. Ilfov: C. 239. Total = 1.
27. Cluj-Napoca: P. 11, 26, 34, 82, 150, 154, 156, 160, 168, 170, 173, 175, 176, 181,
189, 190, 195, 204 = 18 + C. 56, 57, 62, 64, 65, 66, 69, 70, 73, 76, 77, 82, 85, 86,
89, 93, 94, 95, 97, 101, 103, 105, 107, 108, 110, 119, 120, 121, 123, 127, 128, 129,
135, 136, 143, 144, 145, 146, 150, 151, 154, 156, 214 = 43. Total = 61.
28. Cugir, jud. Alba: C. 100, 156. Total = 2.
29. Deva: C. 131, 170. Total = 2.
30. Dor Mărunt, jud. Călăraşi: C. 169. Total = 1.
221

31. Drăgăneşti-Vlaşca, jud. Teleorman: C. 83. Total = 1.
32. Floreşti, Republica Moldova: C. 216. Total = 1.
33. Galaţi: P. 157 + C. 51, 75, 207, 214. Total = 5.
34. Gherla, jud. Cluj: C. 214. Total = 1.
35. Govora, jud.Vâlcea: C. 179. Total = 1.
36. Hânceşti, Republica Moldova: C. 208. Total = 1.
37. Hirosaki, Japonia: P. 94. Total = 1.
38. Ialoveni, Republica Moldova: C. 202. Total = 1.
39. Iaşi: C. 67, 118, 134, 153, 214. Total = 5.
40. Istanbul, Turcia: C. 215. Total = 1.
41. Kiev, Ucraina: C. 155. Total = 1.
42. Mangalia: C. 228. Total = 1.
43. Măgurele, jud. Ilfov: C. 249. Total = 1.
44. Minsk, Bielorusia: P. 4. Total = 1.
45. Mogoşoaia, jud. Ilfov: C. 258. Total = 1.
46. Moscova, Rusia: P. 29, 41 + C. 1, 2, 3, 4, 40, 155. Total = 8.
47. Năsăud: C. 214. Total = 1.
48. Oneşti: C. 30. Total = 1.
49. Oradea: P. 163, 234, 235, 260, 265, 266, 270, 275 = 8 + C. 88, 102, 111, 112, 113,
114, 115, 177, 178, 180, 181, 203, 206, 235, 248, 256, 260, 267, 272 = 19. Total = 27.
50. Orhei, Republica Moldova: C. 192. Total = 1.
51. Orşova, jud. Mehedinţi: C. 246. Total = 1.
52. Piatra, jud. Teleorman: C. 83, 90, 126. Total = 3.
53. Piatra Neamţ. P. 179 + C. 138. Total = 2.
54. Piteşti: P. 180 + C. 130, 141. Total = 3.
55. Ploieşti: C. 261. Total = 1.
56. Praga, Cehia: C. 22. Total = 1.
57. Predeal: C. 23, 270. Total = 2.
58. Râmnicu Vâlcea: C. 179. Total = 1.
59. Reşiţa: C. 156. Total = 1.
60. Roman: C. 212. Total = 1.
61. Sânmihaiu, jud. Sălaj: C. 61. Total = 1.
62. Sinaia: C. 122. Total = 1.
63. Slobozia: P. 108, 124 + C. 37, 38, 54, 55, 71, 137. Total = 8.
64. Sofia, Bulgaria: C. 14, 132. Total = 2.
65. Sankt-Petersburg, Rusia: C. 155. Total = 1.
66. Suceava: P. 82, 161 + C. 68, 81, 117, 139, 209, 214. Total = 8.
67. Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj: C. 185. Total = 1.
68. Şotânga, jud. Dâmboviţa: C. 156. Total = 1.
69. Şutu, jud. Cluj: C. 98. Total = 1.
70. Târgovişte: C. 156, 159, 186, 189, 214, 275. Total = 6.
71. Timişoara: C. 72, 109, 162. Total = 3.
72. Tulcea: C. 156. Total = 1.
73. Turda: P. 268 + C. 63, 84, 87, 125, 140, 156, 214, 266 = 8. Total = 9.
222

74. Vadul lui Vodă, suburbie a Chişinăului, R. Moldova: C. 173, 192. Total = 2.
75. Varna, Bulgaria: C. 44. Total = 1.
76. Voluntari, jud. Ilfov: C. 237. Total = 1.
77. Varşovia, Polonia: P. 131 + C. 34. Total = 2.
78. Yaoundé, Camerun: P. 135. Total = 1.
79. Zalău: P. 148, 167, 207, 209, 211, 212, 213 = 7 + C. 50, 53, 106, 116, 182, 183, 184,
185 = 8. Total = 15.
80. Costişata de Bezdead, jud. Dâmboviţa: C. 273. Total = 1.
NOTĂ. Cele peste 600 de lucrări publicate în reviste şi volume sau comunicate
la reuniuni ştiinţifice în cele 80 de localităţi din România şi din alte ţări se repartizează
astfel: 59 – în România, 8 – în Republica Moldova (Bălţi, Chişinău, Cimişlia, Floreşti,
Hânceşti, Ialoveni, Orhei, Vadul lui Vodă) şi 13 în alte ţări (Berlin – Germania, Cer-
năuţi şi Kiev – Ucraina, Hirosaki – Japonia, Istanbul – Turcia, Minsk – Bielorusia,
Moscova şi Sankt-Petersburg – Rusia, Praga – Cehia, Sofia şi Varna – Bulgaria, Var-
şovia – Polonia, Yaoundé – Camerun). Centrele cu cea mai mare putere de receptare
publică, în funcţie de contribuţii ca număr de lucrări, publicate sau comunicate, sunt:
Bucureşti – 262 (P. 186 – C. 76), Cluj-Napoca – 61 (P. 18 – C. 43), Chişinău – 60 (P.
35 – C. 25), Oradea - 27 (P. 8 – C. 19), Zalău – 15 (P. 7 – C. 8), Brăneşti – 10 ( P.1 –
C.9), Bălţi – 9 (P. 1 – C. 8) şi Turda – 9 (P. 1 – C. 8), iar cu şi sub un total (P. şi C.) de
8, avem: 8 – Moscova, Slobozia, Suceava, 6 – Târgovişte, 5 – Alexandria, Bacău,
Galaţi, Iaşi, 4 – Alba Iulia, Arad, Călăraşi, Câmpulung Moldovenesc, 3 – Băile Felix,
Bezdead, Botoşani, Piatra, Piteşti, Timişoara, 2 – Braşov, Deva, Cugir, Piatra Neamţ,
Predeal, Sofia, Vadul lui Vodă, Varşovia, iar cu o singură, dar substanţială prezenţă,
restul localităţilor din listă.
VI. TEME ABORDATE ÎN LUCRĂRI PUBLICATE (1948–2010)
A. Volume, studii, articole
1. Abilităţi manageriale: 221, 223, 231, 232, 244, 249, 254, 262 = 8.
2. Alecsandri Vasile (interferenţe europene): 44 = 1.
3. Arghezi Tudor (interferenţe europene): 43, 52 = 2.
4. Autocunoaşterea propriului potenţial (uman şi profesional în vederea valorificării
optime): 232, 241, 244, 249, 254, 262 = 6.
5. Autoinstruire/autoformare (continuă asistată): 208, 210, 211, 218, 227, 249, 254,
259, 260, 262, 263 = 11.
6. Bibliografie (traduceri-ecouri, bibliologie, biobibliografii): 8, 31, 33, 36, 37, 38,
39, 43, 51, 59, 60, 62, 67, 71, 73, 74, 76, 79, 85, 86, 100, 102, 147, 171, 220, 239,
243, 267, 268 = 29.
7. Biologie (manuale alternative, predare, tendinţe, evaluare): 193, 203, 238, 240,
245 = 5.
8. Calitatea educaţiei (asigurarea calităţii în educaţie): 246, 262, 264 = 3.
9. Calităţi de personalitate (personale native, standard): 93, 207, 215, 232, 244, 249,
254, 262 = 8.
10. Cercetare pedagogică (proiectare, metodologie, valorificare, experimentare,
instrumentar): 78, 96, 101, 111, 116, 119, 121, 122, 123, 128, 129, 131, 133,
134, 135, 138, 139, 160, 192, 195, 219, 220, 227, 249, 254, 262 = 26.
223

11. Competenţe profesionale/didactice/manageriale (identificare, formare la curs-algoritm:
C: competenţe = c: cunoştinţe + → c: capacităţi + → c comportamente; dezvoltare,
atribuţii, fişa postului, reuşită): 200, 205, 207, 208, 209, 210, 211, 214, 217, 218, 227,
228, 234, 236, 241, 244, 249, 254, 260, 262, 263, 264, 266, 268, 270, 271 = 26.
12. Competenţe şcolare (identificare, formare la lecţie pe patru niveluri taxonomice de per-
formanţă-algoritm similar cu cele profesionale): 200, 249, 254, 261, 262, 264, 265, 266,
270, 271 = 10.
13. Comunicare (autocunoaştere, înţelegere pentru cooperare, interrelaţii umane, cerinţe
privind ascultarea, tăcerea, polemica, comportamentul civilizat, metodele/piramida
învăţării): 230, 232, 241, 244, 249, 254, 257, 262, 263 = 9.
14. Consiliere, orientare şi selecţie şcolară şi profesională: 140, 141, 156, 160, 163,
167, 179, 180, 181, 182, 183, 232, 262, 265 = 14.
15. Copiii – nivel de pregătire („lenţi” – copii cu deficienţe pasagere, recuperabili, 108;
copii supradotaţi, 262) = 2.
16. Coşbuc George (interferenţe europene): 49 = 1.
17. Creangă Ion: (circuit, receptare, interferenţe universale): 36, 37, 38, 39, 63, 85 = 6.
18. Creativitate şi inovaţie (educaţională/literară: structuri, modele, tipuri, metode –
proiectare, stimulare, realizare, evaluare, valorificare): 21, 23, 24, 121, 139, 140,
141, 148, 160, 249, 254, 262 = 12.
19. Creaţii literare (originale, traduceri, folclor): 42, 150, 154, 164, 188 = 5.
20. Curriculum Naţional (instrumente: proiectat – noile programe şcolare, aplicat –
manualele şcolare alternative, realizat – achiziţiile/competenţele şcolare/profesionale):
244, 246, 249, 250, 254, 262 = 6.
21. Darvinism: (pseudoteoria evoluţionistă: o specie se transformă în altă specie):
255 = 1.
22. Decizie (proces, etape, algoritmul decizional: T + I → A1 + A2 → A3 optim, în care:
T – tema-problema, pentru care obţinem şi utilizăm I – informaţia relevantă: variată,
adecvată, consistentă, recentă, validă, suficientă, pe baza lor se aleg A: alternativele,
A1x şi y, A2x şi y (A presupune „x+” şanse şi „y-” neşanse), după evaluarea Axy, se
calculează reuşitele: din două alternative – A1 şi A2 se alege a treia – A3, cea optimă,
cu „+” şanse mai multe de reuşită): 244, 249, 254, 262 = 4.
23. Demistificări (eminesciene, demonstrarea falsităţii unor pseudoinformaţii şi docu-
mente literare): 58, 68, 173, 198, 272 = 5.
24. Deontologie profesională: 262 = 1.
25. Dicţionare tematice: 145 (Dicţionar de Pedagogie, Bucureşti, 1979); cf. şi Capitolul
Ecouri: 1. România. Dicţionarul Pedagogilor Români, Bucureşti, 2000; 3. SUA.
Dicţionar Enciclopedic, Great Minds of the 21’st Century ABI, North Carolina, 2007;
4.Dicţionar Enciclopedic, 2000 Oustanding Intellectuals of the 21’st Century,
IBC, Cambridge University, London, 2007 = 4.
26. Domine Deus (istoric, monahism, cultură creştină): 252, 255 = 2.
27. Educaţie cetăţenească şi moral-creştină: 224, 248, 252, 255, 268 = 5.
28. Educaţie pentru înţelegere internaţională: 30, 35, 38, 40, 90, 91, 94, 95, 97,
124 = 10.
29. Educaţie pentru protecţia mediului: 262 = 1.
224

30. Educaţie pentru sănătate: 141, 262 = 2.
31. Educaţie tehnologică (practică, manuală, multi-politehnică): 98, 99, 102, 103, 106,
107, 110, 115, 121, 122, 123, 125, 127, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 139, 140, 141, 142,
143, 144, 146, 147, 149, 151, 152, 153, 155, 156, 157, 159, 160, 177, 179, 181 = 39.
32. Eminescu Mihai (dimensiune şi valoare naţională şi universală, enunţată şi
demonstrată; teme, motive; operă, viaţa ca suport biografic al operei): 15, 20, 22, 23,
25, 26, 27, 29, 34, 66, 94, 105, 139, 142, 143, 144, 145, 146, 149, 150, 151, 154, 155,
160, 165, 175, 184, 213, 218, 220, 245, 249, 258, 259, 261, 263, 264, 270, 271, 273,
274, 275 = 42.
33. Esenin Serghei (interferenţe literare): 46 = 1.
34. Evocări (amintiri, momente de viaţă, note de călătorie): 2, 3, 7, 189, 213, 216, 256,
257, 258, 267, 268 = 11.
35. Fedin Konstantin (arta literară): 21 = 1.
36. Formarea comportamentului social ca obiectiv al instruirii: 249, 265 = 2.
37. Formare continuă (postuniversitară a formatorilor: cadre didactice cu funcţii de
predare şi de conducere şcolară): 199, 205, 208, 210, 211, 212, 218, 221, 228, 234,
236, 241, 244, 249, 254, 260, 262, 263, 264, 266 = 20.
38. Formare iniţială (a formabililor: elevi, studenţi, masteranzi; reconversie): 249, 254,
259, 260, 261, 262, 265, 266 = 8.
39. Gândire şi acţiune pozitivă: 249, 275 = 2.
40. Gorki Maxim (receptare, interferenţe literare): 5, 6, 19, 41, 61, 72 = 6.
41. Informatică documentară–instrumente de lucru, matematică aplicată, abordare
cibernetică (în învăţământ, literatură, alte domenii socioumane:): 122, 123, 128, 129,
152, 157, 158, 161, 162, 165, 166, 169, 170, 175, 178, 204, 206, 223, 225, 226 = 20.
42. Interviuri (pe teme literare, educaţionale): 10, 11, 15, 17, 26, 29, 35, 45, 65, 202,
204, 217, 233, 256, 257, 258, 268, 273 = 18.
43. Învăţământ din alte ţări (preuniversitar, superior – structură, organizare, orientări,
tendinţe, regulament şcolar, pedagogie comparată): 50, 70, 76, 77, 83, 88, 89, 90, 91,
94, 95, 97, 104, 107, 108, 110, 114, 115, 118, 120, 121, 126, 127, 128, 130, 132, 135,
136, 137, 143, 144, 146, 149, 151, 152, 155, 159, 203, 222, 228, 236 = 41.
44. Învăţământ rural, perspectivă locală, naţională şi europeană: 157, 163, 167, 179,
180, 182, 183, 203, 262 = 9.
45. Învăţământ superior de scurtă durată: 104, 105, 117, 185, 186 = 5.
46. Lectorate de limba, literatura şi civilizaţia poporului român: 70 = 1.
47. Lecţie formativă (formarea competenţelor şcolare pe 4 niveluri de performanţă):
226, 229, 246, 249, 262, 263, 264 = 7.
48. Limbă: 9, 22, 71, 86, 166, 226 = 6.
49. Maiakovski Vladimir (personalitate, receptare literară): 10, 11, 17, 25, 26, 27, 28,
29, 30, 269 = 10.
50. Managementul activităţii clasei de elevi: 261, 262, 263 = 3.
51. Managementul autoformării personalităţii managerului şcolar: 260, 262, 263 = 3.
52. Managementul curricular: 244, 249, 250, 262 = 4.
53. Management educaţional (eficientizarea activităţii de conducerea şi
evaluarea învăţământului): 84, 88, 109, 112, 161, 194, 214, 232, 236, 244, 249, 254,
260, 261, 262, 268 = 16.
225

54. Managementul relaţiilor umane: 249, 262 = 2.
55. Managementul resurselor umane: 232, 236, 262, 263 = 4.
56. Managementul schimbării (schimbare-reformă-inovare, construire: curba ciclului
psihologic al schimbării, bariere, paradigma pedagogică a schimbării): 232, 241,
244, 249, 254, 262, 263 = 7.
57. Matematică aplicată (rezolvare de probleme, informatică documentară, cibernetică
aplicată): 1, 86, 103, 106, 122, 123, 127, 129, 153, 158, 159, 166, 169, 170, 175,
178, 206, 225 = 18.
58. Noile educaţii în „societatea cunoaşterii” (educaţie: pentru sănătate, interculturală,
pentru înţelegere internaţională, pe parcursul întregii vieţi, pentru democraţie, rutieră,
antreprenorială, familială, pentru cooperare europeană, ecologică etc.): 262 = 1.
59. Ortografia descrierii bibliografice: 226, 249, 254 = 3.
60. Pedagogie (pedagogia excelenţei, comparată, generală, aplicată, instrumente de
lucru): 116, 120, 128, 129, 137, 145, 223, 230, 235, 237, 262 = 11.
61. Periodizare (modelare: istoria ştiinţelor, istorie literară): 165, 169, 196, 206, 225,
242 = 6.
62. Politici şi proiecte de cooperare europeană: 262 = 1.
63. Predarea-învăţarea-evaluarea pe bază de obiective curriculare de formare: 195,
229, 244, 246, 249, 250, 254, 262 = 8.
64. Pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, civică şi familială) postşcolară:
181, 182, 212, 222, 236 = 5.
65. Puşkin Aleksandr (paralele tipologice, demistificarea pseudodocumentelor
eminesciene raportate la Puşkin): 28, 68, 173, 198, 272 = 5.
66. Rebreanu Liviu (interferenţe literare): 85 = 1.
67. Relaţii interliterare–receptare literară (raporturi tipologice, interferenţe între
literaturi, circuitul internaţional al valorilor naţionale – traduceri şi ecouri, receptarea
şi rezonanţa lor literară, relaţii culturale): 4, 5, 6, 8, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19,
20, 21, 23, 26, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46,
47, 49, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 61, 62, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 72, 74, 80, 85,
92, 154, 162, 165, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 176, 184, 188, 190, 196, 197, 198,
199, 200, 204, 206, 225, 239, 242, 251, 252, 259, 267 = 85.
68. Regulament şcolar pentru elevi: 224, 235 = 2.
69. Relaţia învăţământ-cercetare-practică socială: 89, 107, 110, 121, 122, 123, 131,
132, 133,134, 135, 136, 139, 142, 143, 144, 146, 149, 151, 152, 155, 159, 167,
177 = 24.
70. Reuniuni ştiinţifice: 55, 64, 101, 115, 175, 190, 201, 202 = 8.
71. Ritsos Iannis (poetul): 15 = 1.
72. Simbolism: 59 = 1.
73. Sistem educaţional (structură, organizare, principii, tendinţe, selecţie, rezultate):
77, 81, 87, 88, 104, 105, 110, 117, 118, 126, 136, 137, 145, 156, 178, 185, 186, 191,
193, 195, 203, 228, 236 = 23.
74. Smuul Iuhan (prozator): 45 = 1.
75. Standarde educaţionale (ocupaţionale şi de formare: istoric, aplicaţii, evaluare):
241, 244, 246, 247, 249, 253, 262 = 7.
76. Şcoala şi comunitatea: 241, 262 = 2.
226

77. Ştiinţe literare (elemente de teorie, estetică, poetică, stilistică, curente, istorie,
critică, comparativistică, tendinţe, cerinţe, criterii ale valorii universale): 12, 14, 15,
16, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 27, 28, 30, 34, 35, 40, 45, 47, 48, 51, 53, 54, 57, 59,
62, 63, 65, 69, 74, 75, 80, 113, 150, 165, 166, 169, 170, 187, 188, 196, 197, 199,
202, 225, 233, 267, 270 = 48.
78. Universalizare (criterii, valori; proces de cunoaştere, recunoaştere, consacrare
universală): 57, 64, 66, 92, 162, 166, 174, 176, 184,197, 202, 204, 205, 233, 239,
251, 252, 259, 269, 270, 273, 274 = 22.
79. Vianu Tudor (literat): 60 = 1
80. Žáwada Wilém (poet, traducător): 65 = 1.
81. Zoşcenko Mihail (prozator): 42 = 1.
B. Interviuri şi anchete literare
a. Partea I, cap. III. 1 (52 publicate în 15 reviste şi în 2 volume)
1. Eminescu – valoare naţională şi universală: 35 • Gurghen Borian despre va-
loarea şi ecoul traducerilor proprii din Eminescu în limba armeană, în Luceafărul, B.,
1964 • 65 Wilém Žáwada despre valoarea şi rezonanţa europeană a traducerilor proprii
din Eminescu în limba cehă, în Secolul 20, B., 1969 • Edgar Papu despre valoarea şi
dimensiunea universală a operei lui Eminescu: 202, în Literatura şi arta, Chişinău, 1993;
204, în Steaua, Cluj-Napoca, 1993; 233, în Făclia, Chişinău, 1997 • 273 Tiberiu Brăiescu
despre permanenţa operei eminesciene, în Clopotul, Botoşani, 1969.
2. Maiakovski – scriitorul tribun (dintre cele 94 de răspunsuri la o anchetă lierară
internaţională, acordate de autori români şi străini, 40 au fost publicate parţial în reviste):
10, 11, 15, 17, 26, 29*.
3. Ritsos Iannis, poet grec: interviu despre Caragiale, Maiakovski ş.a. • în Gazeta
literară, B., 1962.
4. Smuul Iuhan, prozator estonian: interviu despre romanul contemporan • 45, în
Luceafărul, B., 1965.
5. Viaţa şi activitatea autorului cărţii „O viaţă...”: • 256, Nică Lupu, în Univers
Didactic Ilfovean, Brăneşti, 2005 • 257, Ion Mihail, în Universul şcolii, B., 2005 • 258,
Redacţia, în Univers pedagogic, Chişinău, 2006.
6. România. Interviu luat autorului de G. Lobonţ, directorul Colegiului Naţional
„Mihai Viteazul”, Turda, 2005, în volumul de faţă, p. 128–132.
b. Partea I, Cap. IV (reproduse doar în volumul de faţă)
7. SUA, Chestionar ABI şi răspunsurile autorului din 2004 în vederea prezentării
sale în Dicţionarul Enciclopedic Great Minds of 21’st Century, North Carolina, 2005.
8. Marea Britanie, Chestionar IBC şi răspunsurile autorului din 2004 în vederea
prezentării sale în Dicţionarul Enciclopedic 2000 Outstanding Intellectuals of 21’st
Century, Cambridge University, London, 2006.
-------------
* Ancheta literară internaţională a fost realizată între 1960–1963, la care au participat per-
sonalităţi marcante din România – 66 şi din alte ţări – 28, între care:
1. Italia – Salvadore Quasimodo (poet); Chile – Pablo Neruda (poet); Spania – Rafael Alberti
şi Maria Terese-Leon (poeţi); Grecia – Iannis Ritsos (poet şi traducător); Turcia – Nazim Hikmet
(poet şi traducător); SUA – Roman Iakobson (om de ştiinţă); Belgia – Bodard (poet academician);
Japonia – Yamakava (om de teatru); Sri Lanka – Gunawardena (om de teatru); Argentina – Manuel
Serrano Perez (critic şi istoric literar); Norvegia – Martin Nag (critic literar); Uruguay – Filipe
227

Novoa (poet); Austria – Hugo Huppert (poet şi traducător); iar din ţările central şi est-europene:
Bielorusia – Petrus Brovka (poet); Bulgaria – Hristo Radevski (poet); Cehoslovacia – I. Poničan
(poet); China – Cen Bei Cen (dramaturg); Cuba – E. Canizares (istoric literar); Germania –
G. Schauman (critic literar); Polonia – E. Chaberski (om de teatru); R. Moldova – Emilian
Bucov (poet); Rusia – Nikolai Tihonov (poet), Dmitri Blagoi (istoric literar acad.), Isidor Stok
(dramaturg), V. Belîi (compozitor), M. Petrov (istoric literar); Ucraina – Maxim Rîlski (poet).
3. România, poeţii: Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Ion Vinea, Mihai Beniuc, Demostene
Botez, Marcel Breslaşu, Cicerone Theodorescu, Szemler Ferencz, A. M. Sperber, M. R. Paraschi-
vescu, Maria Banuş, Nina Casian, Eugen Boureanu, Eugen Frunză, Nicolae Tăutu, A. E. Baconsky,
Joszef Méliusz, Camil Baltazar, Alexandru Andriţoiu, Toma George Maiorescu, Dan Deşliu,
Dumitru Corbea, Niculae Stoian, Gheorghe Tomozei; scriitori, oameni de cultură, artă şi ştiinţă:
Mihail Sadoveanu, Al. Rosetti, Perpessicius, Constantinescu-Iaşi, Zaharia Stancu, Geo Bogza,
Lucia Sturdza-Bulandra, Ovidiu Bădina, Matei Socor, Mihai Pop, Silvian Iosifescu, Mihai Novi-
cov, Mendelsohn, Horia Deleanu, Julles Cazaban, Tiberiu Olah, George Bălan, Sergiu Fărcăşan,
Vl. Colin, Victor Vântu, Horia Popescu, Dinu Cernescu, Ion Cojar, A. Adania, Gheorghe Dinu,
Al. Ciprian, Mihnea Gheorghiu, Mircea Angelescu, A. Amza, Elena Eftimiu, Emanuel Petruţ, Ioan
Grigorescu, Saşa Pană, C. Florian, Victor Kernbach, Dinu Negreanu, Ionel Cristea, Al. Popovici;
pictori, sculptori, graficieni care au răspuns la anchetă (Florica Cordescu, H. Maxy, Perahim,
Iustin Năstase etc.).
ÎNTREBĂRILE ADRESATE PARTICIPANŢILOR LA ANCHETA
INTERNAŢIONALĂ DESPRE MAIAKOVSKI:
1. Vă place Maiakovski?
2. Aveţi vreo preferinţă pentru o anumită operă scrisă de Maiakovski?
3. Ce părere aveţi despre tehnica versificaţiei lui Maiakovski (poate şi despre măiestria lui
de dramaturg, critic literar, publicist, prozator, actor, pictor etc.)?
4. A existat vreo perioadă în viaţa dvs. când v-a plăcut cel mai mult Maiakovski?
5. Când şi în ce împrejurări l-aţi cunoscut pe Maiakovski şi ce impresie v-a făcut atunci?
6. Impresia dvs. a rămas aceeaşi?
7. Credeţi că Maiakovski v-a influenţat într-un fel oarecare?
8. Ce preţuiţi mai mult la Maiakovski, omul?
9. Care este după dvs. dominanta poeziei lui Maiakovski?
10. Aţi cunoscut opera lui Maiakovski în original sau numai prin traduceri (ce părere aveţi
despre versiunea românească a scrierilor lui Maiakovski)?
11. Cum apreciaţi părerea larg răspândită că Maiakovski ar fi lăsat în urma sa o şcoală literară?
12. Aţi avea de menţionat în încheiere vreo problemă deosebită (doleanţă sau părere despre
destinul lui Maiakovski în România sau în oricare altă ţară a lumii de azi)?
NOTĂ. ● Răspunsurile au făcut obiectul unei cărţi, contractate în 1964, care însă atunci nu
s-a putut publica. Valoarea istorico-literară şi documentară de excepţie ca şi actualitatea multor
răspunsuri ne îndeamnă să o pregătim din nou pentru tipar, odată cu o altă carte, de primă nece-
sitate, care în ultimii ani a făcut obiectul unui curs universitar, despre dimensiunea şi valoarea
universală a moştenirii culturale lăsată nouă de Mihai Eminescu ● Fragmente din răspunsurile
despre Maiakovski, obţinute de la unele personalităţi de notorietate în acea epocă, au fost publi-
cate în următoarele publicaţii periodice, dovadă a preţuirii valorii lor istorico-literare: • Contem-
poranul – 1961 (Tudor Arghezi, Geo Bogza, Mihai Beniuc, Demostene Botez, Lucia Sturdza-
Bulandra, Jules Cazaban, Dinu Negreanu, Perpessicius, Jules Perahim, Emanoil Petruţ, Cicerone
Theodorescu, Alfred Margul Sperber) • Korunk – 1961, Cluj-Napoca (Hikmet, Schneider, Tuñon,
Ritsos, Quasimodo, Poničan, Melius, Sperber, Beniuc, Tihonov) • Viaţa literară sovietică – 1962
(Aragon, Lindsay, Hikmet, Schneider, Parnis, Neruda, Tuňon, Alberti, Quasimodo, Ritsos) •
Tribuna – 1963, Cluj-Napoca (Jules Cazaban, Jules Perahim, Dinu Cernescu, Ion Cojar, Dinu
Negreanu, Horea Popescu) • Muzîkalnaia Jizn′ – 1963, Moscova (muzică inspirată de poezia lui
Maiakovski: Tiberiu Olah, Alfred Mendelsohn) • Gazeta literară – 1962 (Iannis Ritsos).
228

VII. TEME ABORDATE ÎN LUCRĂRI COMUNICATE (1957–2010)
A. Comunicări ştiinţifice, conferinţe, expuneri, intervenţii, referate,
emisiuni RTV şi cursuri universitare*
1. Abilităţi* (curriculare şi manageriale, didactice): 127, 163, 170, 171, 181, 183, 187,
193, 195, 199, 201, 206, 226, 246 = 14.
2. Aptitudini: 77, 78, 79, 80, 84, 106, 108 = 7.
3. Arghezi Tudor (în circuitul universal): 18 = 1.
4. Autocunoaştere şi comunicare (interumană, managerială)*: 221, 236, 247, 248,
252, 254, 257, 262 = 8.
5. Bibliografie, bibliologie: 27, 29 = 2.
6. Biologie (predare, manual alternativ):131, 162, 228 = 3.
7. Calităţi de personalitate*: 126, 180, 221, 235, 236, 237, 246, 248, 254, 257,
262 = 11.
8. Cercetare pedagogică şi dezvoltarea creativităţii* (cerinţe, metodologie, organi-
zare, instrumente, stimulare, valorificare): 24, 28, 48, 56, 67, 128, 129, 221, 236,
254 = 10.
9. Competenţe* (şcolare – pentru formabili, profesionale – pentru formatori, formare
conform algoritmului general: C (Competenţe) = c (cunoştinţe funcţionale) + → c
(capacităţi, capabilităţi, abilităţi obţinute prin exerciţii de aplicare sistematică la
lecţie a cunoştinţelor) + → c (comportamente ca manifestare în plan social a capa-
cităţilor de aplicare şi a atitudinilor pozitive): 164, 166, 167, 169, 170, 173, 182,
203, 221, 229, 235, 236, 237, 240, 247, 248, 251, 254, 256, 257, 260, 262, 265, 267,
268 = 25.
10. Consiliere, orientare şcolară şi profesională, protecţia muncii (pregătirea for-
mabililor pentru viaţa activă – profesională, socială, familială – postşcolară): 44, 49,
52, 55, 62, 68, 83, 84, 88, 90, 91, 93, 95, 96, 97, 99, 100, 106, 107, 109, 111, 112,
113, 114, 115, 116, 117, 121, 122, 123, 125, 126, 129, 131, 133, 137, 138, 141, 147,
148, 194, 222 = 42.
11. Copii „lenţi” (copii slabi la învăţătură, cu deficienţe „pasagere”, recuperabili): 36,
37 = 2.
12. Coşbuc George (interferenţe europene): 17 = 1.
13. Creangă Ion (în circuitul universal): 16, 19, 152 = 3.
14. Creativitate şi inovaţie în învăţământ: 42, 47, 53, 69, 72, 81 (CENTIA), 101, 104,
118, 119, 120, 123, 125, 129, 134, 145, 153, 178, 186 = 19.
15. Demistificări (eminesciene): 20, 66, 94, 105, 154 = 5.
16. Educaţie cetăţenească şi pentru înţelegere internaţională: 30, 35, 38, 40 = 4.
17. Educaţie ecologică şi pentru protecţia mediului: 162, 185, 214, 240, 247, 252,
255 = 7.
18. Educaţie moral-creştină: 224, 225 = 2.
19. Educaţie pentru sănătate: 47, 191, 192 = 3.
20. Educaţie tehnologică (practică, manuală, multi-politehnică): 39, 42, 43, 44, 47,
48, 50, 51, 52, 53, 54, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 68, 90, 97 = 21.
*
Asteriscul indică teme care de regulă sunt tratate în toate cursurile de Management educaţional.
229

21. Eminescu Mihai (moştenire literară şi ştiinţifică – dimensiune şi valoare naţională
şi universală, enunţată şi demonstrată): 15, 20, 22, 23, 25, 27, 29, 66, 94, 105, 139,
140, 142, 143, 144, 146, 149, 150, 151, 154, 155, 159, 165, 175, 184, 213, 218, 220,
245, 249, 258, 259, 261, 263, 264, 270, 271, 273, 274, 275 = 40.
22. Evaluare-autoevaluare* (proces, instrumente de măsurare a nivelului de pregătire,
taxonomie pe 4 niveluri de performanţă): 63, 64, 65, 71, 79, 80, 84, 189, 102, 203,
216, 221, 236, 237, 242, 248, = 16.
23. Evocări: 45, 46, 87, 98, 266 = 5.
24. Formare/autoformare continuă* (postuniversitară, cadre didactice şi manageri
şcolari–formatori cursanţi): 161, 163, 164, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 181,
182, 183, 186, 187, 188, 190, 193, 194, 195, 196, 197, 198, 201, 202, 204, 205, 206,
207, 209, 211, 212, 215, 221, 224, 226, 229, 233, 235, 236, 237, 238, 239, 241, 246,
247, 248, 250, 252, 253, 254, 257, 260, 262, 265, 267, 272 = 57.
25. Formare/autoformare iniţială* (studenţi, masteranzi etc., reciclare: formabili
cursanţi): 194, 197, 198, 222, 244, 251, 254, 257, 268, 272 = 10.
26. Gândire şi acţiune pozitivă (formare la educabili şi educatori): 272 = 1.
27. Gorki Maxim (receptare în literatura română): 2, 6, 7, 9, 10 = 5.
28. Informatică documentară–matematică aplicată (în domeniile educaţiei şi lite-
raturii: bază de date, limbaj ştiinţific, soluţii, microsisteme de informare şi cercetare,
personale şi colective; mijloace de abordare cibernetică): 24, 28, 39, 70, 73, 76, 82,
85, 86, 89, 99, 101, 107, 110, 119, 120, 129, 134, 135, 136, 144, 145, 146, 149, 150,
153, 155, 158, 160, 174, 179, 269 = 32.
29. Învăţământ din alte ţări (structură, organizare, conţinuturi, tipologii, „pedagogie
comparată” – cunoaştere pentru preluare şi adaptare de modele, tendinţe şi viziune
în direcţia curentului general): 30, 31, 32, 33, 35, 36, 37, 41, 44, 54, 57, 58, 60, 68,
161, 208 = 16.
30. Învăţământ românesc (structură, organizare, reformare): 31, 41, 156, 157, 159,
179, 185, 187, 191, 223, 226 = 11.
31. Învăţământul rural, perspectivă locală, naţională şi europeană: 55, 58, 61, 83,
88, 91, 93, 96, 97, 100, 109, 111, 113, 114, 115, 116, 117, 121, 122, 124, 128, 130,
133, 138, 141, 147, 252 = 27.
32. Învăţământ superior românesc de scurtă durată: 41 = 1.
33. Literatură critică: (opinii despre proză, poezie românească şi străină, traducere,
metode şi mijloace moderne de estimare): 11, 21, 69, 72, 73, 82, 110, 123, 135, 136,
160, 269 = 12.
34. Maiakovski Vladimir (personalitate, poezie, dramaturgie, actor de film, receptare,
raportare la avangarda literară românească): 8, 12, 13, 230 = 4.
35. Management curricular*: 205, 206, 207, 217, 221, 236, 237, 243, 247, 252, 254,
257, 262 = 13.
36. Management educaţional* (denumire în premieră a disciplinei universitare; temele
cu asterisc* le regăsim în majoritatea cursurilor sau a capitolelor de curs, de ex., cele
din acest indice tematic: autocunoaşterea şi valorificarea propriului potenţial uman
şi profesional în vederea valorificării, comunicare – predispoziţie, ascultare şi tăcere
eficientă, polemică civilizată, comportament manierat, algoritm –, calităţi de
230

personalitate, interdisciplinaritate, decizie, schimbare, cercetare-creativitate,
standarde, reuşita personală şi publică, 13 competenţe pentru 13 cerinţe ale
economiei de piaţă funcţională, evaluare-autoevaluare, curriculum – formare de
abilităţi şi competenţe şcolare şi manageriale, conform algoritmului: C = c + → c
+ → c): 161, 163, 164, 166, 167, 168, 169, 171, 173, 186, 188, 189, 190, 193, 194,
195, 196, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 212, 215, 216,
217, 219, 233, 235, 236, 237, 241, 246, 247, 248, 250, 252, 254, 257, 262, 268 = 48.
37. Managementul activităţii clasei de elevi* (cu accent pe lecţie/curs ca activitate de
formare a competenţelor şcolare/profesionale, exprimate prin algoritmul C = c + →
c + → c): 257 = 1.
38. Managementul proiectelor de cooperare europeană (parteneriate şcolare): 239 = 1.
39. Managementul relaţiilor umane*: 247, 248, 252, 262 = 4.
40. Managementul resurselor umane*: 194, 195, 198 = 3.
41. Managementul schimbării*: 221, 248, 254, 267, 262 = 5.
42. Managementul strategic*: 235, 247 = 2.
43. Momente socioculturale (actul Unirii): 45, 46, 49, 98 = 4.
44. Noile educaţii în „societatea cunoaşterii”: 252 = 1.
45. Pedagogie generală: 244 = 1.
46. Periodizarea ştiinţelor: 86, 89, 104, 118, 120, 144, 174, 210 = 8.
47. Predare activă-interactivă, aplicativ-interdisciplinară*: 83, 88, 90, 92, 93, 96,
97, 99, 100, 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 125, 131, 135, 137, 138,
141, 144, 147, 153, 157, 159, 160, 162, 179, 185, 202, 203, 212, 223,, 226, 232,
238, 242, 253, 257 = 43.
48. Predare pe bază de obiective curriculare de formare*: 187, 214, 216, 219, 220,
223, 226, 227, 228, 231, 232, 236, 237, 238, 242, 243, 247, 248, 249 = 19.
49. Proces decizional*: (etape, algoritmul luării deciziei): 236, 247, 252, 254, 257,
262 = 6.
50. Raporturi literare (comparativistică, interferenţe, relaţii interliterare multivariate):
22, 66, 76, 86, 132, 145, 146, 149, 158, 160, 245, 259, 269, 271, 274, 275 = 16.
51. Receptare literară (circulaţie, rezonanţă, ecouri, referinţe critice): 2, 6, 7, 8, 9, 10,
12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 25, 34, 132, 139, 142, 143, 152, 155, 165, 175, 184, 213,
245, 249, 258, 259, 263, 269, 271, 273 = 33.
52. Reuşita personală şi publică pe criterii de succes*: 236, 247, 252, 253, 254, 257,
262, = 7.
53. Standarde educaţionale pentru funcţii din învăţământul preuniversitar: 229,
234, 236, 237, 248, 252, 253 = 7.
54. Stănescu Nichita şi Mihai Eminescu: 261 = 1.
55. Ştiinţe literare (elemente de teorie literară, motive literare, periodizare, tipologie,
traducere, istorie şi critică literară): 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16,
17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 27, 34, 46, 49, 64, 69, 72, 73, 74, 76, 82, 86, 89,
103, 104, 105, 110, 120, 123, 132, 135, 136, 139, 140, 142, 143, 144, 145, 146, 149,
150, 151, 152, 154, 155, 158, 160, 165, 175, 184, 212, 213, 217, 219, 230, 233, 239,
240, 243, 258, 259, 261 263, 265 = 78.
56. Şcoala şi comunitatea: 241, 246, 262 = 3.
231

57. Terminologie de specialitate: 101, 129, 134, 153, 178 = 5.
58. Universalitate (valori, criterii, proces de cunoaştere, recunoaştere, consacrare,
evaluare cu mijloace tehnice moderne): 14, 15, 16, 18, 19, 22, 23, 89, 139, 140, 142,
143, 144, 145, 146, 149, 151, 152, 155, 160, 165, 175, 184, 213, 218, 220, 245, 249,
258, 259, 263, 270, 271, 273, 275 = 35.
59. Voiculescu Vasile şi Mihai Eminescu: 274 = 1.
B. Emisiuni RTV
1. Cursuri de formare continuă managerială: 172, 193 = 2.
2. Educaţie pentru sănătate: 176 = 1.
3. Însemnări de călătorie – Caucaz: 5 = 1.
4. Literatură română (proză): 1, 3, 4 = 3.
5. Receptare literară (Gorki, Maiakovski, Eminescu, Creangă, Coşbuc,
Arghezi): 2, 8, 12, 13, 16, 17, 25, 142 = 8.
VIII. TEME ABORDATE ÎN CONTRACTELE DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ (1974–2006)
1. Abilităţi (curriculare, manageriale): 31, 44, 46, 50, 52 = 5.
2. Admitere în învăţământul superior: 15, 16, 18, 19, 20, 31 = 6.
3. Aptitudini (literare): 18, 19 = 2.
4, Autoformare (iniţială şi continuă) asistată: 21, 24, 26, 29, 30, 38, 39, 40, 41, 43,
46, 47, 48, 50, 51, 52, 53, 54, 56 = 19.
5. Competenţe (şcolare – elevi, studenţi / profesionale – cadre didactice şi manageri
şcolari): 34, 39, 40, 41, 43, 44, 46, 47, 50, 51, 52, 53, 55, 56 = 14.
6. Complex şcolar integrat (CENTIA–Centrala de învăţământ Alba Iulia, inovaţie –
OSIM- structură constructivă şi funcţionalităţi: instruire şi aplicaţii de profil,
perfecţionare profesională, conducere, administraţie, proiect experimentat şi finalizat
pentru implementare; ecouri în publicaţii româneşti şi străine, în limbile engleză,
franceză, polonă, română: 121, 131, 134, 139): 8, 10, 22 = 3.
7. Educaţie tehnologică: 27 = 1.
8. Eminescu – receptare, periodizare: 33, 35 = 2.
9. Evaluare-autoevaluare (concept, metodologie, instrumente): 17, 18, 19, 26, 29,
31, 38, 40, 43, 44, 49 = 11.
10. Formarea abilităţilor pentru carieră (didactică, managerială): 15, 31 = 2.
11. Formarea omului decident: 54 = 1.
12. IAC (învăţământ asistat de calculator; informatică aplicată vizând categoriile: relaţii
interliterare, periodizare literară, receptare; evaluarea eficienţei pregătirii studenţilor
la literatură, evaluare prin teste computer şi vizualizarea pe calculator a procesului
de universalizare a valorilor naţionale, cazul Eminescu–Creangă): 32, 33, 35 = 3.
13. Instruirea practică agroindustrială (în România şi în alte ţări): 13, 28, 30 = 3.
14. Îmbinarea studiului teoretic la disciplinele de cultură generală de bază cu
activitatea practică şi munca productivă: 11, 18, 28, 30 = 4.
15. Învăţământul superior în diferite ţări (pedagogie comparată): 1 = 1.
16. Învăţământ superior de scurtă durată (structură, organizare, funcţionalităţi,
remedii): 4, 6 = 2.
232

17. Management educaţional (ca eficientizare a activităţii de conducere şcolară, cu
accent pe autocunoaştere şi autoformarea personalităţii, perfecţionare profesională
în contextul reformei şcolare; un curs, cu obiective, conţinuturi): 3, 7, 20, 38, 39,
40, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 50, 51, 53, 55 = 17.
18. Microsistem informaţional: 2, 9 = 2.
19. Noua paradigmă pedagogică/managerială (învăţământ formativ-aplicativ-
productiv, în opoziţie cu vechea paradigmă a învăţământului informativ-reproductiv):
55 = 1.
20. Orientare şcolară şi profesională (prioritar pentru domeniul agricol): 14, 15, 18,
20, 21, 23, 24, 25, 29, 31 = 10.
21. Paradigma pedagogică: 56 = 1.
22. Predare aplicativ-interdisciplinară (ca obiectiv curricular): 28, 30, 31, 36, 37,
42, = 6.
23. Pregătirea şcolară pentru viaţa activă (profesională, civică, familială) post-
şcolară: 21, 24, 29, 30 = 4.
24. Probe docimologice (cunoştinţe şi aptitudini literare): 17, 18, 19 = 3.
25. Probleme ale şcolii rurale: 13, 20, 23, 28 = 4.
26. Protecţia muncii în învăţământ: 5, 12, 14 = 3.
27. Standarde educaţionale (ocupaţionale şi de formare): 50, 51, 52 = 3.
28. Ştiinţe literare (teorie, istorie şi critică literară, comparativistică, relaţii interliterare,
receptare, periodizare, informatizare literară): 32, 33, 35 = 3.
29. Tehnologii didactice moderne: 9, 17, 18, 19, 24, 29, 31, 32, 34, 42 = 10.
Iconografie
REPREZENTĂRI GRAFICE ŞI FOTO (individuale şi colective)
I. CÂTEVA PUBLICAŢII ÎN EDIŢII INDIVIDUALE
ŞI COLECTIVE
Universitatea Ecologică din Bucureşti. 15 ani de învăţământ privat, Bucu-
reşti, 2006 (text însoţit de un portret fotografic şi 8 coperţi de carte, dintre care au
fost reţinute şi reproduse şapte: 1, 2, 4, 5, 6, 8, 9). 1. Şcoala şi producţia, 1977;
2. Predarea pe bază de obiective curriculare de formare, 2002; 3. Universita-
tea Ecologică, 2006; 4. Biologie (Ecologie). Manual pentru clasa a VIII-a, 2000;
5. Management educaţional. Curs, Bucureşti–Chişinău, 2003, 2005; 6. Renova-
rea educaţiei, Chişinău, 2004; 7. Formare continuă. Manageri şcolari, 2006;
8. Formarea cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar mondial, Chi-
şinău, 1995; 9. Biologie (Botanică). Manual pentru clasa a V-a, 1997; 10. Biologie
(Anatomie). Manual pentru clasa a XI-a, 2002; 11. Noi demistificări privind
opera eminesciană, în „Revista de lingvistică şi ştiinţă literară”, Chişinău, 1992;
12. Eminescu universal, în „Steaua”, Cluj-Napoca, 1993; 13. Dumitru Copilu, în
Dicţionarul Pedagogilor Români, 2002; 14. Dumitru Copilu în Great Minds of
the 21’st Century (Dicţionar Enciclopedic), ABI-SUA, North Carolina; 15. Dumi-
tru Copilu, în 2000 Outstanding Intellectuals of the 21’st Century (Dicţionar
233

Enciclopedic), Great Britain, IBC, Cambridge University, London; 16–18. O zi
cu Arghezi la casa din Mărţişor, 1960: cu Baruţiu şi Miţura în grădina cu cireşi,
iar după interviul cu maestrul, drept amintire, volumele Tudor Arghezi. Versuri
şi Cartea cu jucării, cu dedicaţiile: „Unui coleg întru frumuseţe, al cărui nume
fraged şi pur e Dumitru Copilu, dragostea unui autor” şi, pe altă carte, „Confratelui
Dumitru Copilu, simţită copilăreşte”; 19. Grigore Vieru, Liniştea lacrimii, Craio-
va, 2006, şi dedicaţia scrisă de poet, în prezenţa mea, la un simpozion Eminescu,
2007: „Fratelui Dumitru Copilu, care prin dragostea şi preţuirea sa pentru noi mi-a
dat curaj şi m-a întărit în preajma unei operaţii pe cord. Cu dragoste şi credinţă în
izbânda dreptăţii Româneşti”; 20. Împreună cu Grigore Vieru şi interpreţii Doina
şi Aldea Teodorovici la o festivitate Eminescu, 1992; 21. Dumitru Copilu. Om al
anului 2004, distincţie acordată de ABI-SUA, articol în „Făclia”, Chişinău, 2005;
22. Dumitru Copilu la 70 ani, articol în „Făclia”, Chişinău, 2001; 23. Eminescu
în conştiinţa artistică a lumii, studiu în „Revista CNR pentru UNESCO”, 1975;
24. Eminescu în circuitul universal, serial în „Flacăra”, Bucureşti, 1989; 25. O
personalitate didactică şi ştiinţifică complexă de valoare internaţională, inter-
viu în „Univers Didactic Ilfovean”, 2005; 26. Dăruire şi recunoaştere, interviu
în revista „Univers pedagogic”, Chişinău, 2006.
II. DIPLOME, DISTINCŢII, REMEMBER
27. Dumitru Copilu. Deputy Director General (DDG-Director General
Adjunct pentru Europa din partea României). Diplomă acordată de International
Biographical Center (IBC), Cambridge University, London, la Congresul Interna-
ţional de Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii, Hawaii, SUA, 2005; 28. Dumitru Copilu.
Great Minds of the 21’st Century, Diplomă – „PROCLAMATION PLAQUE” –
acordată de American Biographical Institut (ABI), North Carolina, SUA, 2006; 29.
Dumitru Copilu. Man of the Year (Om al anului). Distincţie acordată de ABI-SUA,
2004; 30. Medalia de argint DDG, acordată de IBC la Congresul Internaţional
de Ştiinţe, Arte şi Comunicaţii, Hawaii, 2005; 31. Dumitru Copilu. 2000 Out-
standing Intellectuals of the 21’st Century. Diplomă acordată de IBC, 2005; 32.
Diplomă de participant activ la International Simposium on Educational Systems
of Balkan Countries, Istanbul, 2000; 33. Dumitru Copilu. Consulting Editor.
Diplomă ABI-SUA, 2006; 34. Diplomă de excelenţă, Casa Corpului Didactic şi
Inspectoratul Scolar Ilfov, 2005, 2006.
III. INSTANTANEE DE FAMILIE, MOMENTE DE VIAŢĂ
ÎNSEMNE ALE AMINTIRILOR DIN COPILĂRIE: 35. Cătunul Şutu, jud. Cluj,
vedere de pe dealul Agrişului; 36. Casa părintească; 37. În locul casei părinteşti
creşte un pomişor; 38. Prima poză de familie: cu părinţii, fratele Ion şi sora
Eugenia, 1946; 39. Bunicii şi fiul lor – primul învăţător din sat, Claudie – împreună
cu nepoata lor, sora Maria, 1935; 40. Înţelepţii satului: Todorici şi Gheorgheoi; 41.
Învăţăceii satului: învăţătorul Vomir şi preotul Cosma, împreună cu elevii lor din
şcoala cu clase simultane I–VII, anul şcolar 1936–1937; 42. În faţa şcolii vechi:
defilarea corului satului cu ocazia inaugurării Monumentului Eroilor, în 1935;
234

43. În faţa şcolii noi: generaţia anilor 1960, în lipsa copiilor de vârstă şcolară de-
venită cămin cultural; 44. Cu consătenii, în faţa Monumentului Eroilor, refăcut
în 1975, cu ocazia primei întâlniri ai fiilor satului; LICEAN, la Turda: 45–46. Elev
la Liceul „Regele Ferdinand”, clasa II B şi clasa III B, 1948, în ajunul reformei
învăţământului; 47. Absolvent al Liceului de băieţi; 48. Împreună cu colegii din
clasa XI, ultima poză cu dirigintele lângă clădirea liceului, 1951; 49. Tabloul cu
bacalaureaţii Liceului de băieţi (în prezent Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”
(eu, sus, primul din dreapta); 50. Reprezentanţii Liceului de Băieţi şi ai Liceu-
lui de Fete, împreună cu profesorii lor, întâlnire după examenul de absolvire (eu,
sus, primul din stânga); 51. Întâlnire între generaţii: după 25 de ani, absolvenţii
din 1951, băieţi şi fete, împreună cu elevii şi profesorii liceului din 1976 (eu,
sus, al şaptelea din stânga, între viitorii universitari, Călin de la Universitatea
din Bucureşti şi Ţarină de la Universitatea din Cluj-Napoca); 52. Împreună cu
profesorii mai apropiaţi: Iosivaş, Leandru, Theodor Mureşan-poetul, Hristea;
STUDENT, la Moscova : 53. În anul II, lectură de noapte în camera cu opt paturi
a căminului studenţesc „Stromânka”, fostele grajduri imperiale ale ţarului; 54.
În costum naţional, împreună cu colegul din Azerbaidjan, în faţa universităţii;
55. În faţa clădirii des frecventatului Bolşoi Teatr, 1955; 56. Student, anul IV,
în faţa Clădirii Noi a Universităţii „M. Lomonosov”, unde locuiam în 1956;
57. Pe terasa de la etajul 25 al Universităţii, de unde vedeam în depărtare cu
ochii minţii satul copilăriei, şi unde dorul de casă mi-l astâmpăram la fluierul pă-
curarului Luţu Ştramului şi la vioara unchiului Claudie, învăţătorul căzut la Cotul
Donului; 58. După un moment cultural, la o şcoală, împreună cu elevii şi colegi
din Germania, Coreea, Franţa, Rusia ş.a., – eu le-am cântat din muzicuţă, fluier
şi mandolină „Sanie cu zurgălăi”, în mare vogă atunci, fiind difuzată şi pe disc
şi la radio ca melodie americană, „John”, fredonată şi în şcoală, dar surpriza...;
59. Student, anul IV, împreună cu fratele, doctorand. Î n prima vacanţă de stu-
dent , o excursie la Sankt-Petersburg; 60. La statuia lui Petru cel Mare; 61. La
Muzeul Ermitaj. În ultima vacanţă de primăvară-vară, excursie de trei luni în
Caucaz; 62. O primă întâlnire, în drum spre tabăra de la poalele crestelor Cau-
caz; 63. Dincolo de crestele pasului Rogski Pereval – Vârful de Corn, situat la
peste 5 000 m înălţime, ajuns la o primă poiană, cu ghiocei înalţi de aproape 0,50 m;
64. Un scurt popas, în drum spre Kutaisi, vechea capitală a Gruziei. REVENIREA
ÎN ŢARĂ : 65. O primă întâlnire cu tata, fratele şi surorile; 66. În faţa gazetei
literare eveniment, recent inaugurate, „Flacăra literară”, postată în holul Fa-
cultăţii de Filologie din Bucureşti; 67. La lucru împreună cu şefii de rubrică
din colegiul de redacţie (adevăratul debut era considerat în „Flacăra literară”
pentru poeţii, prozatorii şi criticii literari care s-au afirmat mai târziu); 68. La
Târgul de fete de pe Muntele Găina; 69. Cu studenţii mei, la muncă patriotică
în Balta Brăilei, la sădit de orez; 70. La Simpozionul Internaţional Eminescu,
din 1964, împreună cu marele poet grec Iannis Ritsos; 71. La Conferinţa In-
ternaţională a miniştrilor Învăţământului Superior, Bucureşti 1975, – sub
fundal, eu, secretarul serviciului de presă; 72. La Congresul Internaţional
al Slaviştilor, Praga, august 1968, cu puţin timp înainte de invazia militară;
235

73. Cheile Turzii; 74. Clădirea actualului Colegiu Naţional „Mihai Viteazul”
(fostul Liceu de băieţi); 75. În faţa Colegiului centenar, 2009; 76. La 100 de ani
de existenţă a liceului absolvit; 77. La Pârâul Rece, Predeal, 2009, cu însoţitorul
de week-end, posibil la ultima bornă pe magistrala vieţii; 78. La Peştera Urşilor,
Bihor, 2009, în excursia organizată după Simpozionul Internaţional de la Oradea;
79. O parte din sala în care în luna mai 2010 am predat ultimul curs despre
Eminescu universal, la Facultatea de Filologie a Universităţii „Ion Creangă”
din Chişinău, realizând împreună un Moment Eminescu; 80. Grecia – Salonic,
la statuia lui Aristotel, 2009; 81. Chişinău, lângă bustul lui Eminescu, 2009;
82. La Simpozionul Eminescu, Predeal, 15 ianuarie 2010, după 4 decenii, o în-
tâlnire de bilanţ; 83. Simpozionul interjudeţean–parastas, 15 iunie 2010, în faţa
bisericii-mânăstire de la Costişata de Bezdead; împreună cu un grup de profesori
din Bezdead, Predeal şi Bucureşti, elevi şi cetăţeni din zonă, pentru cinstirea me-
moriei Omului universal Eminescu; 84. Tot cu Eminescu, verificând unele surse
la cartea despre valoarea universală a creaţiei eminesciene, în Sala profesorilor
de la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti; 85. În faţa laptopului,
discutând cu autorul copertei „O viaţă...”; 86. Din ultimele amintiri, în postu-
ra de student, într-o primă vizită neoficială postbelică a unor români în RSS
Moldovenească, 1956: un grup de studenţi şi doctoranzi români – viitorul acad.
G. Mihăilă, ziaristul V. Oros, alţi viitori universitari – la invitaţia conducerii Uniunii
Scriitorilor din Chişinău, având întâlniri cu literaţi, scriitori, oameni de cultură şi
artă, academicieni, profesori, muncitori, colhoznici, de un mare ecou la public,
în presă şi la radio; 87. În noua postură de asistent universitar şi preşedinte al
Clubului Universităţii din Bucureşti; 88. În postura de pescar amator norocos,
pe malul cu stufăriş al lacului din satul natal Şutu; 89–94. La reşedinţa de vară
din Bezdead, alduită de truda omului cercetător literar şi de hărnicia grădinarului
ecolog; 95. Un final de Bezdead, imagine în postura de gânditor, adică purtător
al gândului bun; 96. Imagine de pe skype-ul personal: întotdeauna bucuros să
comunic cu lumea de pe lumea asta.

PDF - Copilu - Pag 1-236

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PDF - Copilu - Pag 1-236

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DUMITRU COPILU-COPILLIN

DC_Mihai_final_2011.indd 1 13.02.2012 9:32:00

Ediţie apărută în colaborare cu Editura Prut Internaţional.

Paginare computerizată: Denis Grădinar, Mihai Pascaru

© Dumitru Copilu-Copillin, 2011

Imprimat la F.E.-P. Tipografia Centrală. Comanda nr.

DC_Mihai_final_2011.indd 2 13.02.2012 9:32:54

Capitolul IV. Ecouri–referinţe .......................................................................111

DC_Mihai_final_2011.indd 3 13.02.2012 9:32:54

Mostre de sinteză în domeniile Educaţie şi Ştiinţe literare

Flori ale gândirii Ω Frunze de speranţe .....................................................211

DC_Mihai_final_2011.indd 4 13.02.2012 9:32:54

DC_Mihai_final_2011.indd 5 13.02.2012 9:32:55

DC_Mihai_final_2011.indd 6 13.02.2012 9:32:55

DC_Mihai_final_2011.indd 7 13.02.2012 9:32:55

parcă nu ai făcut nimic,

rămâne prea puţin

tătă zâua trece-o zi,

DC_Mihai_final_2011.indd 8 13.02.2012 9:32:55

DIN PARTEA EDITURII

DC_Mihai_final_2011.indd 9 13.02.2012 9:32:56

DC_Mihai_final_2011.indd 10 13.02.2012 9:32:57

DC_Mihai_final_2011.indd 11 13.02.2012 9:32:57

DC_Mihai_final_2011.indd 12 13.02.2012 9:32:57

DC_Mihai_final_2011.indd 13 13.02.2012 9:32:57

DC_Mihai_final_2011.indd 14 13.02.2012 9:32:58

DC_Mihai_final_2011.indd 15 13.02.2012 9:32:58

DC_Mihai_final_2011.indd 16 13.02.2012 9:32:58

DC_Mihai_final_2011.indd 17 13.02.2012 9:32:58

profesor asociat, Universitatea Ecologică din Bucureşti,

şi contabilizată numai din

DC_Mihai_final_2011.indd 18 13.02.2012 9:32:59

DC_Mihai_final_2011.indd 19 13.02.2012 9:32:59

DC_Mihai_final_2011.indd 20 13.02.2012 9:32:59

DC_Mihai_final_2011.indd 21 13.02.2012 9:32:59

DC_Mihai_final_2011.indd 22 13.02.2012 9:33:00

DC_Mihai_final_2011.indd 23 13.02.2012 9:33:00

DC_Mihai_final_2011.indd 24 13.02.2012 9:33:00

DC_Mihai_final_2011.indd 25 13.02.2012 9:33:00

DC_Mihai_final_2011.indd 26 13.02.2012 9:33:00

DC_Mihai_final_2011.indd 27 13.02.2012 9:33:01

DC_Mihai_final_2011.indd 28 13.02.2012 9:33:01

DC_Mihai_final_2011.indd 29 13.02.2012 9:33:01

DC_Mihai_final_2011.indd 30 13.02.2012 9:33:01

DC_Mihai_final_2011.indd 31 13.02.2012 9:33:02

DC_Mihai_final_2011.indd 32 13.02.2012 9:33:02

DC_Mihai_final_2011.indd 33 13.02.2012 9:33:02

DC_Mihai_final_2011.indd 34 13.02.2012 9:33:02

DC_Mihai_final_2011.indd 35 13.02.2012 9:33:03

DC_Mihai_final_2011.indd 36 13.02.2012 9:33:03

DC_Mihai_final_2011.indd 37 13.02.2012 9:33:03

DC_Mihai_final_2011.indd 38 13.02.2012 9:33:03

DC_Mihai_final_2011.indd 39 13.02.2012 9:33:03

DC_Mihai_final_2011.indd 40 13.02.2012 9:33:04

DC_Mihai_final_2011.indd 41 13.02.2012 9:33:04

DC_Mihai_final_2011.indd 42 13.02.2012 9:33:04

DC_Mihai_final_2011.indd 43 13.02.2012 9:33:04

DC_Mihai_final_2011.indd 44 13.02.2012 9:33:05

DC_Mihai_final_2011.indd 45 13.02.2012 9:33:05

DC_Mihai_final_2011.indd 46 13.02.2012 9:33:05

C. ACTIVITATE DIDACTICĂ UNIVERSITARĂ

PROFESOR ASOCIAT CU FUNCŢIE DE CONFERENŢIAR UNIVERSITAR

DC_Mihai_final_2011.indd 47 13.02.2012 9:33:06