MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII INSPECTORATUL ȘCOLAR

JUDEȚEAN BISTRIȚA–NĂSĂUD
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPERMEZEU

ȘCOALA CA SISTEM DESCHIS

Educația, datorită caracterului ei conștient și orientat, poate fi încadrată în rândul

"activităților umane sistemice și modelabile, care pot fi tratate în termeni operaționali, astfel încât
decalajul dintre scopul proiectat și rezultatul obținut să fie minimalizat." (A. Cazacu, 1992, pag. 5).
Abordarea sistemică reprezintă un cadru general de gândire și totodată o metodă de cercetare
globală a unui sistem de educație, care își propune să evidențieze structurile, funcțiunile și
organizarea lui internă, precum și legăturile sale externe cu mediul social și alte sisteme. Ea
pornește de la a concepe educația ca un sistem deschis, aflat într-un permanent schimb
informațional cu mediul și cu alte sisteme, orientat permanent spre înnoire și inovare, cu
posibilitatea de organizare și autoorganizare, în funcție de semnalele primite despre acest
mediu și efectele propriului comportament. Ca orice alt sistem deschis, sistemul de educație
dispune de "funcții de codaj" , astfel încât "din multitudinea informațiilor externe pe care le
primește, el alege doar pe acelea care contribuie la menținerea sa în stare de funcțiune". (A.
Cazacu. Op. Cit. Pag.12).
1.COMPONENTELE INTERNE ALE ORGANIZAȚIEI EDUCAȚIONALE
Ca unitate de bază a sistemului de învățământ, organizația școlară (școala) funcționează
într-un anumit mediu din partea căruia primește fluxuri de intrare ("input"-uri) și către care trimite
fluxuri de ieșire ("output"-uri) pe care le analizează sub aspectul efectelor lor, iar informațiile
reintroduse în sistem, printr-un ciclu de feedback cu scop autocorectiv.
ORGANIZAȚIA
EDUCAȚIONALĂ:
INTRĂRI 1. Scopuri (funcții) IEȘIRI
1.Studenți/Elevi/Copii 2. Structură organizațională 1. Absolvenți
-variabile demografice (poziții și roluri, 2. Cunoștințe noi
-subculturi diferențierea activităților, 3. Informații
-grupuri de semeni formalizare, relații) învechite
-clasa 3. Comportament 4. Culturi noi
-familia organizațional (Cultură și
2.Personal:profesori,administratori, climat organizațional,
personal auxiliar etos)
-pregătire 4. Control organizațional
-mediul claselor (ierarhii, management)
-afiliații 5. Schimbare
organizațională
(flexibilitate, inerție,
inovație)

MEDIU
Imediat Secundar
Consiliul școlii Tehnologia
Comitetul de părinți Politicul-economicul
Sindicatele profesorilor Valori culturale și ideologie
Grupuri de presiune comunitare Mișcări sociale
Reglementări guvernamentale Schimbări de populație
CICLU DE FEEDBACK

a. Scopurile specifice
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII INSPECTORATUL ȘCOLAR
JUDEȚEAN BISTRIȚA–NĂSĂUD
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPERMEZEU

- scopuri societale se referă la ceea ce așteaptă o anumită societate la un moment dat de

la o instituție școlară
- scopuri ale instituției școlare respective
- scopuri individuale (Ballantine H. J., 1993)
b. Organizarea internă
Organizația școlară este structurată intern în sistem piramidal, cu mai multe niveluri
ierarhice, din ce în ce mai înguste spre vârf. Între diferitele niveluri ierarhice este
constituit un sistem de comunicare, de natură să asigure circulația deciziilor,
comenzilor, informațiilor. Existența acestui sistem de comunicare condiționează
unitatea organizației și funcționalitatea ei. (atingerea scopurilor propuse).
Școala este o organizație caracterizată printr-o "cuplare" organizațională mai puțin
rigidă a diferitelor niveluri ierarhice, în sensul că diferite niveluri ale ierarhiei
beneficiază de o anumită autonomie, mai ales pentru că funcționează în condiții de
separare fizică. De exemplu, profesorii lucrează în sălile lor de clasă, izolați spațial și au
o relativă autonomie în modul de a concepe și conduce activitățile lor de predare cu
elevii, modul de a-și organiza și desfășura lecțiile etc.
c. Sistem de control organizațional
În orice organizație există un sistem de control care rezolvă disfuncțiile apărute și- la
nevoie- elimină pe acei membri care, prin activitatea lor, fie nu servesc scopurile
organizației, fie împiedică buna desfășurare a activităților. Profesorii, prin natura muncii
lor trebuie să-și adapteze activitatea în funcție de diferitele fenomene psihosociale care
se manifestă în interiorul colectivelor de elevi cu care lucrează.
d. Sistemul de schimbări organizaționale
Sistemul de schimbare organizațională implică variabilele specifice ale transformărilor
în interiorul unei organizații, factorii, strategiile prin care se realizează dezvoltarea
organizațională. Beneficiarii (elevii și părinții) pot influența doar parțial schimbările
organizaționale. De exemplu, elevii nu pot influența schimbarea la nivel de curriculum
nucleu, dar pot influența curriculum-ul opțional. Specific școlii este faptul că strategiile
de schimbare pe care le utilizează sunt mai puțin legate de organizare (structuri, ierarhii,
reglementări, diviziunea activităților), cât mai ales de dimensiunea umană (relații
umane, climat, motivație). În școală "adevărata schimbare se realizează dinspre interior
spre exterior" (...) căci "nicio schimbare importantă de tip structural nu are șanse de
reușită dacă nu este acceptată de indivizi și nu implică participarea acestora." (E. Păun,
1999, pag.45). În ultimul timp s-a impus conceptul de dezvoltare organizațională, care
se referă la o nouă concepție privind realizarea schimbărilor în interiorul unei
organizații, prin asimilarea de către membrii organizației a unor noi valori și
comportamente, a unor noi capacități colective.
e. Comportamentul organizațional
Comportamentul organizațional se referă la desfășurarea specifică a principalelor
procese din interiorul unei organizații. În școală au loc procese de predare-învățare-
evaluare, sunt luate decizii de către persoanele de răspundere, au loc procese de
comunicare între membrii organizației, procese de socializare din pozițiile organizației-
toate acestea fiind printre multele procese care au loc în mod continuu.
Specificul comportamentului organizațional al școlii pornește de la scopul ei specific și
anume acela de a produce învățarea. De aici derivă activitățile specifice desfășurate în
școli. Producerea învățării depinde de producerea unui climat afectiv și de atitudinile
adoptate de cei implicați, astfel încât, mai mult decât în orice alt tip de organizație
socială, asemenea aspecte condiționează realizarea însăși a finalităților instituției
școlare. Spre deosebire de alte tipuri de organizații, în școală aspectele informale dețin
o mai mare pondere.
2. MEDIUL ORGANIZAȚIEI
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII INSPECTORATUL ȘCOLAR
JUDEȚEAN BISTRIȚA–NĂSĂUD
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPERMEZEU

Mediul organizației include tot ceea ce înconjoară organizația și o influențează în vreun fel.
Un sistem deschis presupune faptul că există interacțiuni între organizație și mediul în afara
organizației. De obicei, mediul include alte subsisteme de mediu. De exemplu, pentru o școală
acestea pot fi alte organizații cu care se colaborează sau care concurează. În plus, există un mediu
tehnologic, care cuprinde toate acele descoperiri ce influențează operațiile din interiorul
sistemului; mediul politic afestează sistemul prin intermediul controlului legislativ pe care îl
promovează; mediul economic de la care sistemul își procură resursele financiare; comunitatea
locală și atitudinile ei față de diferite organizații; valorile, normele și schimbările în societate,
care adeseori sunt reflectate în mișcările sociale sau în capricii; schimbările demografice ș. a.
3. INTRĂRILE (INPUT)
Organizația primește fluxuri de intrare din partea mediului. Acestea se pot prezenta sub
numeroase forme, care, după natura lor, pot fi: fluxuri de informații (de exemplu, informațiile ce
se vehiculează în interiorul sistemului înscrise în documente, ideile noi, dar și informațiile despre
sarcinile atribuite școlii de către diferitele instanțe politice, sociale, etc.); fluxuri de persoane și de
materiale (de exemplu elevi, personal didactic, localuri, echipamente, mijloace de transport,
finanțare) și fluxuri de energie (motivația pentru învățare a elevilo și capacitatea lor de mobilizare
pentru realizarea propriilor aspirații, motivația profesională a cadrelor didactice, competența lor
profesională, atitudinea față de elevi etc.)
Organizația încearcă să exercite un anumit control asupra intrărilor. Școlile organizează un
proces de selecție a noilor profesori pe care îi angajează, o selecție a manualelor alternative sau a
altor materiale curriculare. Anumite poziții sunt deținute de un personal care acționează ca
elemente de legătură între organizație și mediul ei. De exemplu, secretara care răspunde la telefon
îndeplinește o importantă funcție de protecție și de control; asistentul social, consilierul școlar, toți
asigură legătura cu mediul.
4. PRODUSELE (OUTPUT)
Output se referă la elementele materiale și ideile care părăsesc organizația: produse finite,
rezultate de cercetare, absolvenți, informație, noi tehnologii, cultură elaborată. Potrivit teoriei
fluxurilor, ieșirile pot fi reprezentate, ca și în cazul intrărilor, sub forma unor fluxuri de persoane
și de materiale ( de exemplu absolvenți cu un anumit nivel de pregătire, o experiență îmbogățită a
personalului didactic, material didactic creat în școală etc.), fluxuri de informație (idei
pedagogice noi, rezultate de cercetare, etc.), fluxuri de energie (de exemplu determinarea elevilor
de a-și continua studiile, de a se integra profesional, schimbări în competența profesională a
personalului didactic, modificări ale etosului profesional etc.). Personalul care lucrează pentru
plasamentul absolvențillor deservesc direct acest element al sistemului.
5. RETROACȚIUNEA (FEEDBACK)
Acest element al sistemului permite o continuă adaptare a organizației la schimbări și cerințe
ale mediului, în funcție de noile informații pe care le primește. Retroacțiunea poate lua două
forme: pozitivă (atunci când rezultatele sunt corespunzătoare așteptărilor și semnalizează astfel că
sistemul trebuie susținut) și negativă (atunci când informațiile despre rezultatele sistemului
semnalează că activitatea trebuie să fie corectată, întrucât există disfuncționalități ce provoacă
diferențe între obiectivele propuse și rezultatele obținute).
Bibliografie:
Cazacu, A. Sociologia educației, Ed, Hyperion XXI, Buc. 1992
Balantine, J. H. The Sociology of Education a Sistematic Analisis, Third Edition, New Jersey,
Prentice Hall, nglewood Cliffs, 1993
Păun, E., Școala abordare sociopedagogică, Iași, Polirom, 1999
Director,
Prof. Țermure Voichița

TEMA a fost prezentată în cadrul CERCULUI PEDAGOGIC AL DIRECTORILOR din

13.02.2020 (Masă rotundă: Managementul face diferența)
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII INSPECTORATUL ȘCOLAR
JUDEȚEAN BISTRIȚA–NĂSĂUD
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPERMEZEU