Exista o conexiune precisa între ceea ce e în afara si înlauntrul omului, iar

starea noastra interioara e cea care vesnic atrage viata exterioara . Astfel, individul
trebuie mereu sa înceapa cu sine însusi.

Sinele interior este cel care trebuie schimbat.

Omul, în orbirea lui, e în general satisfacut cu sine însusi, dar îi displac profund

circumstantele si situatiile vietii sale. El asa considera , nestiind ca întreaga cauza a

nemultumirilor lui se afla nu în conditiile, nici în persoanele de care e el nemultumit, ci
în însusi sinele sau, pe care el îl place atât de mult. Nerealizând ca „se împrejmuieste
pe sine cu adevarata imagine de sine însusi” si ca „ceea ce e el, numai aceea poate
vedea”, e socat când descopera ca propriile sale amagiri au fost cele care l-au facut
mereu sa dea vina pe altii.

Auto-observarea va revela acest amagitor în fiecare dintre noi; si acesta trebuie

acceptat înainte de a avea loc vreo transformare a sinelui nostru.

În acest moment, încearca sa-ti observi starea interioara . Ce gânduri tolerezi?

Cu ce sentimente te identifici? Trebuie sa fii mereu atent unde te situezi înlauntrul tau.

Cei mai mul i dintre noi credem c suntem dr gu i i iubitori, genero i i

îng duitori, iert tori i nobili; dar o observa ie necritic a reac iilor noastre la… via
va ar ta un sine care nu e deloc atât de dr gu i iubitor, generos i îng duitor,
iert tor i nobil. i acest sine e cel care trebuie acceptat mai întâi i abia apoi
procedat la schimbare.

Rena terea depinde de lucrarea noastr interioar asupra propriului sine.

Nimeni nu (se) poate rena te f a- i schimba acest sine. Ori de câte ori un set
complet nou de reac ii intr în via a unei persoane, o schimbare a con tien ei a avut
loc, o rena tere spiritual s-a produs.

Descoperind, prin observarea necritic [neanalitic ] a reac iilor la via , un

sine care trebuie schimbat, acum trebuie s formulezi un scop. Anume, trebuie s -l
define ti pe cel care i-ar pl cea s fii în locul celui care e ti de fapt în secret. Cu acest
scop clar definit, trebuie, de-a lungul întregii tale zile, s i observi fiecare reac ie
legat de acest scop.

Motivul pentru aceasta este acela c fiecare tr ie te într-o stare precis a

con tien ei, stare de con tien pe care deja am descris-o drept cvasitotalitatea
reac iilor la via . A adar, definindu- i scopul, î i define ti o stare de con tien care,

a ca toate st rile de con tien , trebuie s i aib reac iile sale la via .
De exemplu, dac un zvon sau o remarc neîntemeiat pot cauza o reac ie de

îngrijorare unuia i nicio reac ie altuia, aceasta e o dovad c cei doi indivizi tr iesc în
dou st ri diferite de con tien .

Dac i define ti ca scop s fii un individ nobil, generos, lini tit, amabil – tiind
toate lucrurile astea sunt st ri ale con tien ei – po i spune cu u urin dac e ti loial
scopului t u în via urm rindu- i reac iile la evenimentele zilnice ale vie ii. Dac e ti
loial idealului t u, reac iile tale se vor conforma scopului t u, fiindc te vei identifica
tocmai cu scopul t u i, astfel, vei gândi din scopul t u. Dac reac iile tale nu sunt în
armonie cu idealul t u, e un semn sigur c e ti separat de ideal i gânde ti numai la el.
Asum -te ca fiind iubitorul care te vrei a fi i observ i reac iile de-a lungul zilei vizavi
de aceast asump ie; reac iile tale î i vor spune care e starea din care operezi.

Aici intr în scen cel de-al treilea fundament – deta area. Descoperind c
totul e o stare de con tien f cut vizibil i definind acea stare particular pe care
vrem s o facem vizibil , purcedem la a intra într-o astfel de stare, fiindc trebuie s
ne mut m psihologic din locul în care suntem în locul în care vrem s fim.

Scopul practic rii deta rii este de a ne separa de reac iile noastre actuale în
fa a vie ii i s ne ata m de scopul în via .

Aceast separare interioar trebuie s se dezvolte prin practic .

La început pare c nu avem nicio putere în a ne separa de starea interioar

nedorit , pentru simplul motiv c mereu am considerat fiecare dispozi ie, fiecare
reac ie ca fiind fireasc i am ajuns s ne identific m cu ele. Când nu ne d m seama c
reac iile noastre sunt numai st ri de con tien din care e posibil s ne separ m, ne
învârtim în acela i cerc de probleme – f s le vedem ca st ri interioare, ci ca situa ii
exterioare. Practic m deta area, sau separarea interioar , pentru a evada din cercul
reac iilor noastre reflexe la via . Iat de ce trebuie s formul m un scop i s ne
observ m constant în rela ie cu acel scop.

Aceast înv tur începe cu auto-observarea. Apoi, întrebarea, „Ce este ceea
ce vrei?”, i apoi înv area deta rii de toate st rile negative i ata area de scop.
Aceast ultim stare – ata area de scop – se realizeaz asumându- i constant
sentimentul dorin ei deja împlinite.

Trebuie s practic m separarea de dispozi iile i gândurile noastre negative în

chiar mijlocul tuturor necazurilor i dezastrelor vie ii zilnice. Nimeni nu poate fi diferit
de ceea ce e acum pân nu începe s se separe pe sine de reac iile actuale i s se
identifice pe sine cu scopul s u. Deta area de st rile negative i asumarea dorin ei deja
împlinite trebuie practicate în mijlocul tuturor binecuvânt rilor i blestemelor vie ii.

Calea adev ratei metafizici trece prin mijlocul a tot ceea ce se petrece în
via . Trebuie s practic m constant auto-observarea, gândind din scopul nostru i
deta ându-ne de dispozi iile i gândurile negative de va fi s fim f tori ai
adev rului sau numai simpli ascult tori ai lui.

Practic aceste trei fundamente i te vei ridica la tot mai înalte niveluri de
con tien .

Aminte te- i mereu faptul c starea ta de con tien este cea care î i atrage
via a.

Începe c rarea!
Neville