CURS 6 3.04.

2019

To Perceive Evil

 Curs dedicat cinematografului postbelic

 Titlul cursului vine de la Roberto Rosselini – „a percepe răul acolo unde acesta există e o formă
de optimism” – se prezintă realitatea crudă, fără estetizări

Imagine-timp:

 Deleuze – mutația adusă de neorealismul italian este aceea de la imagine-mișscare (specific

cinematografului de tip western) la imagine-timp – este un cinema al privitorului, nu a
actantului – personajul devine un privitor – se produce o construcție a unei situații optice pure
– imaginea gândește (pentru a scăpa de clișee) – o imagine care surprinde timpul dizlocat
 Ce se întâmplă în imagine? Ce noi semne invadează ecranul?

La grande lingua italiana:

 Neorealismul italian
 Brecht definește realismul ca ceea ce „sunt cu adevărat lucrurile” – realismul nu înseamnă a
reda ce precedă imaginea
 În cinema, neorealismul italian e realist în acest sens – dă adevăr acestei lumi
 Momente importante ale cinematografiei:
1. 1945-1948 – ieșirea din război și eliberarea Italiei
2. 1958-1961 – apariția noului val francez
3. 1968-1971 – Germania
 Aceste 3 momente șterg compromisurile cinematografului și redau imaginii demnitate
(primul curent important e cel neorealist)
  Godard afirmă faptul că neorealsimul italian „filmează istoria pe măsură ce se face”, dar și că
„limba italiană a intrat în imagine” – prin urmare, imaginile duc limba mai departe
 O altă caracteristică a neorealismului italian – „lucrurile sunt acolo, de ce să le manipulezi?”
 Cinematograful italian e cel mai exploziv în secolul al XX-lea

Roma, città aperta:

 Filmul lui Roberto Rosselini – deschide o trilogie

 Serge Doney – pentru acesta, odată cu Rosselini cinematograful devine adult – Rosselini
construiește un discurs care se protejează împotriva patetismului, un discurs fără șovinism
 Imaginea devine o formă de decojire, expune irealismul mișcării și cinematograful devine o
formă de cunoaștere, o știință a impresiilor vizuale care ne lasă să abandonăm logica noastră
 A expune violența războiului prin mijloace formale
 Personajul feminin e ucis pe la jumătatea filmului
 Avem umor, distanțare, dar fără manipulare!
 Serge Daney – de ce sunt aceste firme mari? Au tupeul de a pune punctul pe „i” – tortura era
o rutină, nu o excepție, cum e prezentată în alte filme; războiul nu e grandios, e plictisitor,
monoton, gri etc.
 Filmul își asumă o poziție angajată față de acești oameni simpli
 Dozaj admirabil între ce arăți și ce nu arăți
 Les Carabiniers – e un film care își asumă urâțenia estetică – va eșua critic și economic
Film despre doi soldați obligați să meargă la război
Juxtapunere între imagini ficționale și imagini de arhivă
Războiul e odios, filmul devine estetic odios
 Roma, città aperta – cu cât lumea e mai umană, cu atât datorita artistului e de a produce
încredere în relația om-lume
 Interesul neorealismului e mai mult pentru specia umană decât pentru subiectul uman – nu
avem un protagonist
 Filmul se termină cu imaginea Romei după răboi
 Germania, anno zero – Roberto Rosselini – filmul spune povestea unui copil – acesta e
important în neorealism pentru că e personajul care privește (copilul are o capacitate sporită
 de a vedea în lumea adultă) – pierderea inocenței și iesșirea din iluzia estetismului pur .
Filmul prezintă o familie germană care trăiește în sărăcie
 Odată cu acest film, cinematograful devine arta secolului al XX-lea pentru că răspunde
întâlnirii cu istoria
 Copilul ia decizia de a-și otrăvi bunicul

Hoți de bibiclete:

 Vittorio di Sica – 1948 – Ladri di bicilette – din nou o familie săracă – tatăl găsește o slujbă
de lipit afișe, dar are nevoie de o bicicletă, care i se fură, așadar slujba îi este pusă în pericol –
filmul urmărește căutarea hoților întreprinsă de către tată și fiu
 Într-un moment de repaos, tatăl și fiul se opresc să ia masa la un restaurant – contrast între
cele două familii aflate la mese diferite (contrast săraci-bogați)
 Nu avem actori profesioniști (nici la Rosselini)
 Tatăl, din disperare, decide să fure la rândul său o bicicletă – e prins, e acuzat, iar singurul
lucru ce-l scapă e copilul

O formă care gândește:

 Noul val francez are ca sursă de inspirație neorealismul italian

 „Cahier du cinema” – aici scriu majoritatea viitorilor mari regizori

Marienbad:

 L’anee dernier a Marienbad

L’Eclisse:

 Michellangelo Antoniani – 1962 – L’Eclisse

 Există două mișcări în Antoniani – dezvoltarea momentelor de banalitate cotidiană dar și
situațiile limită care duc la peisaje dezumanizante