UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Criminalitatea gulerelor albe

-Corupţia în România-

Nicolescu Betina-Ema
Păun Valentina-Diana
Petre Georgiana-Daniela
Preda Gabriela

Bucureşti
2019

1
 1. Introducere

În cercetarea de față am ales să aflăm mai multe informații, să comparăm și să observăm

care sunt caracteristicile existente în legătură cu un subiect ne-a interesat suficient de mult.
Tema pe care am decis să o abordăm se referă la fenomenul corupției, care sunt cauzele care
duc la apariția corupției, care este percepția oamenilor în legătură cu acest subiect și cum se
conturează aceasta în interiorul societății românești.
Întrebările de cercetare aferente temei alese de către noi și de la care am ales să ne
interesăm mai amănunțit referitor la acest subiect, sună astfel: „Cum ne putem raporta la
corupție în România? ”, „Care este atitudinea cetățenilor cu privire la acest fenomen și cât de
conștienți sunt de amploare pe care o ia corupția pe zi ce trece?”.
Corupția reprezintă un fenomen foarte întâlnit atât în România cât și în alte țări și este
prezent în multe instituții care își desfășoară activitățile. Oamenii care încalcă regulile de
bază ale funcționării unui stat se numesc corupți. Corupția se declanșează pe fondul dorinței
de a dobândi cât mai multe avantaje materiale sau morale, pentru sine fără să se țină cont de
deciziile celorlalți.
De asemenea reprezintă acele fapte limitative reglementate de lege, precum luarea și darea de
mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influență și multe altele. Corupția este
întâlnită mai ales în instituțiile din domeniul politic, acolo unde ar trebui să se stabilească
activitățile și să se interpreteze rezultatele acestora din cadrul unui stat.
Faptele ilicite fac parte din fenomenul de corupție și sunt interzise unui stat de drept
democratic. Toți cetățenii unui stat trebuie să-și apere drepturile și să le păstreze pentru buna
funcționare a vieții lor sociale.

2. Cadru teoretic
Pentru realizarea cercetării de față, am parcurs o serie de lucrări și cărți care să facă
referire la corupție, comportamentele deviante și toată sfera acestui fenomen atât de des
întâlnit în societatea noastră.
În lucrarea care se intitulează „Corupția în România, o problemă de nerezolvat?”, Liviu
Radu, lector universitar în Departamentul de Administraţie Publică la Universitatea Babeş-
Bolyai din Cluj-Napoca, abordează fenomenul corupției și încearcă să găsească cauzele
apariției acesteia atât în România cât și în alte țări.

2
De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe teorii legate de cauzele care conduc la
comportamente neetice. Iniţial, corupţia a fost explicată prin deficienţe legate de natura
umană. Pentru prima dată această opinie a fost enunţată de către Platon care a afirmat că
lăcomia umană este sursa corupţiei şi aceasta erodează valorile morale ale colectivităţii şi
obiectivele sale comune (Warren, 2004).
În încercarea de a da o definiţie a corupţiei care să fie relevantă din perspectiva teoriei
democraţiei, Warren (2004) adaugă că urmărind să îşi satisfacă această lăcomie, persoanele
sau grupurile corupte cauzează excluderea unor categorii sociale din procesele decizionale
care îi afectează direct, rezultând un deficit de democraţie. Întorcându-ne la natura umană ca
şi cauză a corupţiei, potrivit acestei abordări, aceasta apare atunci când „persoane cu un
caracter negativ ajung în poziţii de putere. Soluţia, prin urmare, este dezvoltarea unui sistem
legislativ corespunzător şi a unui mecanism eficient de implementare” (Caiden şi Caiden,
1999, pp. 61-62). (Radu, p.108)
Într-unul dintre capitole, autorul Liviu Radu, prezintă cauzele pentru care apare corupția
în cadrul unei țări. Prima cauză pe care o precizează este capacitatea instituţională a statului
de a-şi impune regulile.
Salarizarea necorespunzătoare a oficialilor implicaţi în combaterea corupţiei poate crea
dificultăţi în atragerea şi păstrarea unor oameni competenţi sau în motivareacelor existenţi
pentru a fi imuni la tentaţii. În altă ordine de idei, se întâmplă destul de des ca din punct de
vedere tehnic, autorităţile publice să nu fie capabile să concureze cu infractorii. (Radu,
pp.108-109)
Un alt motiv care favorizează apariția corupției într-o țară, conform autorului Liviu Radu este
tipul de regim sau sistem politic. Acesta definește această cauză ca fiind printre cele
principale în apariția fenomenului de corupție.
Un alt aspect important care ţine de modul de organizare politică este ceea ce se numeşte
„circulaţia elitelor”. Astfel se spune că un element care măsoară nivelul de democratizare a
unei anumite ţări este procentul din populaţie care are acces la poziţiile de conducere şi
rapiditatea cu care cei aflaţi în astfel de poziţii sunt înlocuiţi (Dahl, 2002, p. 312).
Din perspectiva corupţiei se poate afirma că în regimurile în care „circulaţia elitelor” este
redusă (de exemplu, un anumit partid rămâne la putere foarte multă vreme) se creează
structuri sau procese paralele cu cele oficiale, de multe ori mai relevante ca acestea din urmă,
care se bazează pe activităţi ilegale sau le alimentează. Deşi în aceste ţări există, în general, şi
alte cauze care favorizează comportamentul neetic, concluzia este că regimurile care sunt

3
caracterizate de concentrarea puterii sau menţinerea pentru o vreme îndelungată a acesteia în
aceleaşi mâini favorizează dezvoltarea fenomenului corupţiei, uneori în forme deosebit de
grave. (Radu, pp. 110-111)
Literatura de specialitate reţine trei moduri prin care poate fi definită corupţia. O primă
modalitate este din perspectiva interesului public. Conform definiţiei formulate de către
Friedrich: „vorbim despre corupţie ori de câte ori un deţinător al puterii, un funcţionar public
sau orice ocupant al unei funcţii publice, este determinat prin recompense financiare sau de
altă natură, de exemplu promisiunea unei promovări, care nu sunt prevăzute de lege, să
întreprindă acţiuni care îl favorizează pe cel care oferă recompensa, cauzând în acest fel
prejudicii publicului şi intereselor sale” (Friedrich, 1999, p. 15). Această modalitate de
definire a corupţiei este criticată de numeroşi specialişti, mai ales din perspectiva dificultăţii
de a defini corect şi precis conceptul de interes public.(…) Fenomenul concentrării deciziei şi
prin urmare a controlului asupra resurselor în mâinile unei elite restrânse a constituit o
preocupare importantă pentru un mare număr de autori din domeniul ştiinţelor sociale (Max
Weber, Robert Michels, C. Wright Mills, Robert Dahl). (Radu, pp.111-112)
Autorul oferă un exemplu concret în care poate să apară corupția. El menționează
acțiunile comune și foarte întâlnite în România și anume mita în serviciile publice.
Într-o primă perspectivă, putem presupune că fenomenul corupţiei apare atunci când „preţul
prestabilit” pe care un client trebuie să îl plătească pentru un serviciu public este prea mare şi
în consecinţă este obligat să apeleze la alte mijloace, mita sau traficul de influenţă, pentru a-l
obţine. (Radu, p.113)
Astfel, în toate sondajele realizate la nivelul cetăţenilor de către instituţii publice implicate
în combaterea corupţiei sau de către ONG-uri de profil, în jur de 40% dintre cei chestionaţi
(cu mici variaţii în funcţie de metodologia utilizată), consideră că aceasta este cea mai gravă
problemă cu care se confruntă România. Putem constata diferenţe între diferitele sondaje în
ceea ce priveşte instituţia sau domeniile considerate a fi cele mai corupte. Astfel, în cercetările
realizate la comanda Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor în anii 2007, 2008 şi 2009 sistemulsanitar este situat pe primul loc, fiind urmat de
Parlament, Guvern şi autorităţilelocale. Cercetările realizate de către Asociaţia pentru
Implementarea Democraţiei plasează Parlamentul în fruntea clasamentului, urmat de Guvern,
sistemul sanitar şi autorităţile locale. Observăm că, chiar dacă ordinea diferă, fruntaşii rămân
aceeaşi. ( Radu, p.115)

4
 De altfel, sociologul Erwin Sutherland, în 1938, definește criminalitatea „procesul de
întemeiere a legii, încălcarea acesteia și reacții împotriva încălcării legii”1. El identifică două
tipuri de criminalitate: cea de subzistență (considerată ca fiind comisă în principal de clasa
defavorizată) și cea caracterizată prin infracțiuni de corupție (realizată de oamenii înstăriți din
clasa de sus). Totodată, e de părere că statisticile, care arată rata criminalității penale,
neglijează criminalitatea gulerelor albe, deși este regăsită în domenii precum afaceri, politică,
bănci, industrii și altele. Acesta mai adaugă faptul că acest tip de criminalitate dăunează mult
mai mult relațiilor sociale, dar și economiei, deoarece sunt ignorate morala și încrederea, timp
în care se dezvoltă neîncredere, ajungându-se mai apoi la anomie. (Vlăsceanu, 2011, p. 357)
Explicația oferită de Sutherland pentru distribuția neuniformă a statisticilor criminalității
constă în tipul de lege aplicată. Mai concret, pentru infracțiunile comise de indivizii din
straturile defavorizate ale societății, este folosit dreptul penal (închisoarea), în timp ce acetele
ilicite produse de „gulerele albe” sunt pedepsite prin dreptul civil sau administrativ (amenzi,
avertismente, sanțiuni privative de libertate). De la această explicație se justifică faptul că
infracționalitatea ultimilor menționați nu este privită în aceeași manieră ca cea din „lower
class”. Sociologul merge mai departe, atribuind cauze delimitărilor legislative în funcție de
tipul de criminal. Concret, cei care se ocupă de legislativ au suficientă putere cât să poată
acoperi alte „gulere albe” în cazul unei infracționalități. De aici înțelegem, așadar, că ei sunt
cei care stabilesc modalitatea prin care se exercită legea, care context este mai favorabil unui
acuzat și care sunt coportamentele permise sau interzise. Altă explicație oferită pentru
disproporționalitatea puterii este conferită de faptul că „lower class” nu deține suficient
capital cultural pentru a face față „gulerelor albe”, iar cele din urmă profită de acest lucru
(Vlăsceanu, 2011, pp. 361-362).
Pornind de la definiția oferită de Sutherland, îl putem înțelege și pe Tannenbaum (1938),
care introduce conceptul de „dramatizarea țapului ispășitor”, referindu-se la stigmatizarea
timpurie a autorului faptei, fapt care a condus la dezvoltarea acestuia în infractor.
Un alt sociolog, Lemert, definește persoana deviantă al cărei rol, status și idee de sine este
conturată în funcție de gradul de implicare al acesteia în devianță, puterea socială pe care o
deține și natura și reacția societății în care trăiește (1951, p. 23)

1
Schur, E. M., (1969), Reactions to Deviance: A Critical Assessment, American Journal of Sociology 75, no. 3:
309-322.

5
 3. Studiul actual al cercetării în România
Dacă ar fi să analizăm studiile și analizele realizate în România pe tema aleasă de noi, ar
trebui să acordăm un timp destul de îndelungat cercetării tuturor celor scrise cu privire la acest
subiect, deoarece reprezintă o temă vastă, atât de des abordată și interpretată de către scriitori,
critici și analiști în domeniu. De altfel, este un subiect controversat, care a fost atât de
dezbătut în ultimii ani și care continuă să ne influențeze alegerile și modul în care acționăm.
În cadrul cercetării pe care ne dorim să o realizăm cu această ocazie, am ales un raport
realizat în România, ce reprezintă unul dintre componentele proiectului „Corupţia ne priveşte
pe toţi!”. Acest proiect se derulează în cadrul programului de finanţare: „Facilitatea de
Tranziţie 2007/19343.01.11 - Consolidarea sprijinului societăţii civile în lupta împotriva
corupţiei”, finanţat de Uniunea Europeană şi coordonat de asociaţia Asistenţă şi Programe
pentru Dezvoltare Durabilă - Agenda 21 (APDD - Agenda 21), în parteneriat cu Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP).2
Prezentul proiect: „Corupţia ne priveşte pe toţi”, are la bază dorința de a aduce un model de
parteneriat public - privat între instituţii / autorităţi publice locale şisocietatea civilă, în scopul
prevenirii şi combaterii corupţiei, prin instituirea unor mecanismede monitorizare a modului
în care se aplică în practică legislaţia şi Strategia Naţională Anticorupţie.
Corupţia este atât de des întâlnită, iar acolo unde aceasta iese la lumină, nu face decât să
erodeze principiile unei administraţii eficiente şicredibilitatea cetăţenilor în instituţiile
statului.
Studiul pe care am ales să îl prezentăm a fost realizat prin intervievarea a 1200 de cetăţeni din
Municipiul Bucureşti - sectorul 6 şi din judeţele: Cluj, Dolj, Ilfov, Harghita şi Neamţ, raportul
se particularizează prin participarea în fiecare etapă de elaborare a acestuia,de la culegerea şi
prelucrarea datelor şi până la finalizarea procesului de concepţie, a unui important segment al
societăţii civile: studenţi, cadre didactice, ziarişti, membri ai unororganizaţii
neguvernamentale, voluntari în cadrul proiectului. Două instituţii academice întregesc sfera de

2
http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/Coruptia%20ne%20priveste%20pe%
„Corupţia ne priveşte pe toţi!”, Badea C. et al., accesat la 02.02. 2019

6
cuprindere a reprezentaţilor societăţii civile: Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi
Facultatea de Sociologie din Bucureşti. 3
Chestionarul care a fost aplicat cetățenilor în cadrul acestui studiu a surprins aspecte care
să reflecte opinia cetăţenilor cu privire la cauzele caregenerează corupţia şi propunerile
acestora de prevenire şi combatere a corupţiei, pe bazacunoştinţelor despre fenomenul
corupţiei şi amploarea acestuia în România. Chestionarul întocmit arepatru părţi şi întrebări
preponderent închise, ultima parte fiind cea de date socio-demograficeşi de identitate ale
chestionarului şi ale operatorului de teren: interacţiune, cunoaştere,percepţie şi practici.
În continuare, am decis să prezentăm o serie de întrebări din chestionarul realizat în cadrul
acestui studiu și răspunsurile pe care le-au dat cetățenii din cele 5 județe în care s-a realizat
prezentul studiu, referitor la fenomenul corupției în România. La întrebarea care își propunea
să măsoare gradul de corupţie din instituţiile publice la nivelul percepţiei a fost formulată
următoarea întrebare: În ce măsură apreciaţi că se poate vorbi despre corupţie în următoarele
instituţii publice?
a. Primăria

b. Instituţia Prefectului
c. Guvernul şi instituţiile centrale
Guvernul şi instituţiile centrale sunt asociate cu corupţia în mare şi foarte mare măsură de
către aproximativ 80% dintre cetăţeni, în timp ce instituţiile locale mai puţin: primăria
esteasociată cu corupţia de 57,8% dintre cetăţeni, iar Instituţia Prefectului de 56% dintre
aceştia.
Studiul comparativ pe tema eticii serviciilor publice, realizat de EIPA în mai multe ţări ale
comunităţii europene, confirmă, folosind altă metodologie, cele mai grave probleme ale
României în domeniu corupţiei: corupţia la nivel înalt (corupţia politică) şi favoritismul
(nepotismul, patronajul politic etc), problemele minore fiind legate de: mica corupţie (cea
birocratică), frauda, furtul, abuzul şi risipirea resurselor şi lobby-ul neloial (lipsă de
transparenţă).
Următoarea întrebare pe care am selectat-o din cadrul studiului se referă la definiţii ale
corupţiei prin prisma răspunsurilor cetățenilor, iar întrebarea care a fost pusă cetățenilor

3
http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/Coruptia%20ne%20priveste%20pe%
20toti/studiu%20perceptie.pdf„Corupţia ne priveşte pe toţi!,Badea C. et al., p. 5, accesat la
data de 02.02.2019
7
pentru a afla percepția acestora a fost următoarea: Pe care dintre următoarele le-aţi cataloga
drept actede corupţie?
a. luarea de mită
b. darea de mită
oferirea unei atenţii pentru obţinerea unor facilităţi în relaţia cu funcţionarii
c. primirea de foloase necuvenite
d. traficul de influenţă
e. folosirea abuzivă a resurselor
f. oferirea unei atenţii medicului după consultaţie
g. munca la negru
h. lipsa de transparenţă în relaţia cu publicul
i. lăsarea bacşişului
Faptele de corupţie ca darea şi luarea de mită, de altfel și cele mai des prezentate și în mass-
media, aufost cel mai uşor de identificat: 93,6%, respectiv 88,3% dintre cetăţeni au spus că le
considerăfapte de corupţie. Oferirea unei atenţii pentru obţinerea unor facilităţi în relaţia cu
funcţionariipublici, a fost considerată astfel de doar 55,8% dintre cetăţeni, în funcţie de
frecvenţainteracţiunii cu instituţiile publice locale. Cei care merg mai des la primărie
consideră oferireaunei atenţii pentru obţinerea unor facilităţi ca fiind act de corupţie în
proporţie mai mare (depeste 57%) decât cei care merg mai rar.
La capitolul privind consecinţele şi efecte ale corupţiei, a fost adresată cetățenilor din cele 5
județe ale României în care s-a realizat studiul de față (București, Cluj, Dolj, Harghita și
Neamț) următoarea întrebarea:Care credeți că sunt consecinţele şi efectele corupţiei?
a. subminarea economiei naţionale
b. valorizarea nepotismului şi a unor criterii de recrutare şi selecţie a personalului lipsite
de transparenţă şi de obiectivitate
c. incapacitatea justiţiei de a fi echitabilă
d. proasta gestionare a banilor publici
e. stricarea imaginii României
f. limitarea dezvoltării economice a României
g. scăderea eficienţei şi a legitimităţii instituţiilor statului
h. afectarea securităţii cetăţenilor
Cea mai importantă consecinţă a corupţiei este subminarea economiei naţionale, urmată de
valorizarea nepotismului şi a criteriilor de selecţie a personalului netransparente şi neobiective

8
şi incapacitatea justiţiei de a fi echitabilă. Cu excepţia primei consecinţe, următoarele se referă
la modul în care corupţia afectează activitatea individuală. Efectele care vizează România ca
ţară şi cetăţenii ca membrii ai unei comunităţi mari se regăsesc în coada listei, iar securitatea
generală a cetăţenilor se află ultima pe lista consecinţelor şi a efectelor negative ale corupţiei.
La capitolul dedicat prevenţiei şi combaterii corupţiei, aceasta a fost abordată sistematic
în chestionar la nivel individual (al cetăţeanului care reclamă astfel de fapte şi al
funcţionarului care refuzăun astfel de comportament) şi la nivelul instituţiilor cu atribuţii în
combaterea corupţiei, toateacestea văzute prin prisma cetăţeanului informat asupra acestor
aspecte. Cea mai cunoscutăinstituţie cu atribuţii în combaterea corupţiei este Direcţia
Naţională Anticorupţie (DNA), identificată de 86,3% dintre cetăţeni, instituţie recunoscută şi
pentru ineficienţa acesteia (74%dintre cetăţeni consideră că DNA este puţin, foarte puţin sau
deloc eficientă în combatereacorupţiei) (vezi tabelele 7 şi 16). Cele mai eficiente instituţii în
combaterea corupţiei suntprimăria şi Instituţia Prefectului, 71,2%, respectiv 72,9% dinstre
respondenţi consideră celedouă instituţii eficiente şi foarte eficiente în combaterea corupţiei.4

4. Metodologia
Metodele pe care am ales să le abordăm în cercetarea de faţă sunt chestionarul, analiza
documentelor, dar şi analiza de conţinut.
Chestionarul pe care îl vom aplica va fi unul în care vom afla opiniile respondenţilor, dar şi
atitudinile pe care aceştia le au cu privire la subiectul dezbătut de noi. Analiza documentelor
şi analiza de conţinut ne vor ajuta să observăm mai îndeaproape acest fenomen şi cum este el
văzut de către alţi sociologi ce au studiat această temă.
Am ales să facem o cercetare cantitativă, deoarece presupune un număr mai mare de
subiecţi, într-un timp mai scurt, iar în acest tip de cercetare cercetătorul este puţin mai detaşat
vizavi de respondenţi; în ceea ce priveşte cercetarea calitativă există riscul ca cercetătorul, dar
şi subiecţii să se implice emoţional în această cercetare, în funcţie de timpul alocat cercetării.
În plus, colectarea datelor presupune un timp mai redus, decât cel al unei cercetări calitative.
(Babbi, 2010, pg. 55)

4
http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/Coruptia%20ne%20priveste%20pe%
20toti/studiu%20perceptie.pdf„Corupţia ne priveşte pe toţi!”, Badea C. et al., p. 21,accesat la
02.02. 2019

9
 5. Concluzii
Studiile despre corupţie ce au fost realizate până în prezent prezintă tot felul de abordări,
iar fenomenul corupției este analizat din perspective diferite: dela cea socială, a încrederii în
instituţiile statului, la cea a ştiinţelor politice, pornind de laciclurile electorale sau cea
focalizată pe aspecte morale, ale eticii şi integrităţii înadministraţia publică.
Problema corupţiei a fost abordată în proiectul pe care l-am realizat, încercând să identificăm
care sunt modurile în care este văzută corupția în societatea românească, care este percepția
cetățenilor referitoare la toate practicile care într-un final duc la săvârșirea actelor de corupție.
În acest caz, pentru a vedea într-un final care sunt cauzele, ceea ce îi determină pe
funcționarii publici să încalce principiile etice, dar și consecințele corupției, ar trebui să
privim asupra acestui fenomen în ansamblu, să evealuăm atât la nivel individual care este
decizia fiecărei persoane de a acționa și de a sancționa acest comportament deviant, cât și la
nivel macro, în cadrul societății în care trăim.

10
 Anexe

 Chestionar pentru studiul corupţiei în România

Bună ziua! Suntem studente în anul II în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență social. În
cadrul acestei facultăţi realizăm o cercetare cu privire la corupţia din ţara dumneavoastră şi vă
rugăm să binevoiți să ne răspundeți la întrebările din acest chestionar.
Răspunsurile dumneavoastră vor rămâne confidențiale și sunt destinate unor analize statistice.
Va mulțumim pentru timpul acordat!

1. Din punctul dumneavoastră de vedere, care este cea mai mare problemă cu care se
confruntă România în zilele noastre? (răspuns multiplu)
a. O demografie scăzută;
b. Sistemul de sănătate;
c. Probleme în învăţământ;
d. Corupţia ridicată;
e. Infrastructura;
f. Alt răspuns ......................................

2. Cunoaşteţi semnificaţia cuvântului „corupţie”?

a. Da;
b. Nu;
c. Nu ştiu/Nu răspund.

3. Aveţi informaţii cu privire la corupţia din România?

a. Da;
b. Nu;
c. Nu ştiu/Nu răspund.

4. Care credeţi că este nivelul de corupţie în ţara dumneavoastră?

a. Nu există corupţie în ţară;

11
 b. Scăzut;
c. Mediu;
d. Ridicat;
e. Foarte ridicat;
f. Nu ştiu/Nu răspund.

5. În viitor, cum credeţi că va fi nivelul de corupţie în România?

a. Va scădea;
b. Va rămâne la fel;
c. Va creşte;
d. Nu ştiu/Nu răspund.

6. Ce credeţi că s-a întâmplat cu nivelul de corupţie după ce România a scăpat de sub

ghearele comunismului?
a. A scăzut;
b. A crescut;
c. A rămas la fel;
d. Nu ştiu/Nu răspund.

7. În ce instituţie credeţi că există un grad ridicat de corupţie? (răspuns multiplu)

a. Învăţământ;
b. Sistemul de sănătate;
c. În justiţie;
d. În politică;
e. În afaceri;
f. În fotbal;
g. Alt răspuns ...........................

8. Pentru dumneavoastră, mita poate fi considerată un act de corupţie?

a. Da;
b. Nu;

12
 c. Nu ştiu/Nu răspund.

9. Dumneavoastră aţi întemeiat un act de corupţie?

a. Da;
b. Nu;
c. Nu ştiu/Nu răspund.
(Dacă răspunsul este „da” treceţi la întrebarea 10, dacă este „nu” următoarea întrebare
pentru dumneavoastră este 11).

10. În ce domeniu aţi intemeiat actul de corupţie?

a. Învăţământ;
b. Poliţie;
c. În sănătate;
d. Alt răspuns ..........................

11. Cunoaşteţi pe cineva care a comis acte de corupţie?

a. Da;
b. Nu;
c. Nu ştiu/Nu răspund.

12. Consideraţi că actul de corupţie ar trebui pedepsit prin lege?

a. Da;
b. Nu;
c. Nu ştiu/Nu răspund.

13. Aţi denunţat vreodată un act de corupţie?

a. Da;
b. Nu;
c. Nu ştiu/Nu răspund.

13
14. În ce măsură credeţi că ar trebui să se implice cetăţenii în combaterea corupţiei?
a. Într-o foarte mică măsură;
b. Într-o mică măsură;
c. Într-o măsură mare;
d. Într-o măsură foarte mare;
e. Nu ştiu/Nu răspund.

15. În ce categorie de vârstă vă încadraţi?

a. 18-25 ani;
b. 26-33 ani;
c. 34-41 ani;
d. 42- 49 ani;
e. 50-57 ani;
f. Peste 58 ani.

16. Care este genul dumneavoastră?

a. Masculin;
b. Feminin.

17. Care este ocupaţia dumneavăastră?

a. Student;
b. Şomer;
c. Angajat într-o întreprindere;
d. Angajat în sistemul de stat;
e. Manager/Lider;
f. Angajat în sistemul public;
g. Pensionar;
h. Alt răspuns ................................................

14
  Analiza de conţinut

Unitatea de context Unitatea de analiză

Experienţa Experienţa privind actele de corupţie

Atitudinea pe care indivizii oaucu privire la

aceste corupţie.
Atitudinea
Atitudinea pe care indivizii o au cu privire la
persoanele ce comit acte de corupţie.

Studii ştiinţifice Utilizarea datelor ştiinţifice în argumentarea

actelor de corupţie (cine le practică, în ce
domeniu şi care este motivul)

15
Bibliografie

1. Babbie,Earl,2010, Practica cercetării sociale, EdituraPolirom, București

2. Radu, L. and Gyula, G. (2010). Corupția în România, O problemă de
nerezolvat?. Revista Transilvană de Științe Administrative, 2.
3. Schur, E.M. (1969), Reactions to Deviance: A Critical Assessment,
American Journal of Sociology 75, no. 3.
4. Vlăsceanu, L., (2011), Sociologie, Iași: Ed. Polirom

Surse online
http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/Coruptia%20ne%20priv
este%20pe%20toti/studiu%20perceptie.pdf„Corupţia ne priveşte pe toţi!, Badea
C. et al., accesat la data de 05.02.2019

16