Sunteți pe pagina 1din 7

Controlul imbinarilor sudate

Cuprins:
1.Clasificarea defectelor îmbinărilor sudate.
2.Controlul îmbinărilor sudate.
3.Controlul radiografic al îmbinărilor sudate.
4.Controlul cu ultrasunete al îmbinărilor sudate.
5.Controlul magnetic al îmbinărilor sudate.
6.Controlul cu substanţe penetrante al îmbinărilor sudate.

1. Clasificarea defectelor
îmbinărilor
sudate.
Defectul de sudare reprezintă o abatere de la:

• continuitatea cordonului de sudură;


• forma şi dimensiunile cordonului de sudură;
• aspectul exterior al cordonului de sudură;
• structura şi compoziţia chimică;

Prezenţa acestor defecte de sudură reduce rezistenţa mecanică a


cusăturii,influenţează negativ capacitatea de etanşare şi
comportarea în exploatare.

Clasificarea îmbinărilor sudate:

• defecte de compactitate:
 fisurile;
 suflurile;
 porii;
 retasurile;
 incluziunile de zgură;
 incuziunile de oxid;
 incluziunile metalice.

• defecte de legătură:
 lipsa de topire;
 nepătrunderea la rădăcină;

Grupa Nr. 1 1
• defecte de formă:
 crestăturile;
 supraânălţarea excesivă;
 picătura;
 scurgerea de metal;
 lipsa de aliniere;
 străpungerea;
 lăţimea neregulată;
 revărsarea;
 ciupituri.

• defecte de strutură şi de compoziţie.

Fig. 1. Lipsa de topire Fig. 2. Lipsa de pătrundere


Cauze: Cauze:
geometrie necorespunzătoare; geometrie
necorespunzătoare;
curăţire necorespunzătoare; diametrul electrodului prea
mare;
intensitatea curentului prea mică.
viteza de sudare mare;
diametrul electrodului prea mic.

Fig. 3. Lipsa de pătrundere Fig. 4. Lipsa de topire

Fig. 5. Incluziuni de zgură Fig. 6. Străpungere


Cauze: Cauze:
curăţire necorespunzătoare; intensitatea curentului
prea mare;

Grupa Nr. 1 2
lipsa separării zgurei; diametrul electrodului
prea mare;

Fig. 7. Ciupituri(şanţ marginal) Fig. 8. Scurgere


Cauze: Cauze:
intensitatea curentului prea mare; regim de sudare cu
valori prea mari;
curăţire necorespunzătoare; lungimea arcului
electric prea mare.
conducere greşită a electrodului.

Fig. 9. Revărsare Fig. 10. Supraânălţare


Cauze: Cauze:
regim de sudare cu valori prea mari; vireza de sudare
prea mică;
lungimea arcului electric prea mare. diametrul
electrodului prea mare;

Fig. 11. Lipsa de aliniere Fig. 12. Incluziuni de


zgură
Cauze: Cauze:
Aşezarea pieselor greşită curăţire
necorespunzătoare;
lipsa separării zgurei;

Fig. 14. Incluziuni de zgură

Fig. 13. Incluziuni de zgură

Grupa Nr. 1 3
Fig. 15. Sufluri.Pori

Fig. 16.
Neregularităţi

2. Controlul îmbinărilor sudate.


Punerea în evidenţă a defectelor de sudare se face prin două
categorii de metode:

1. Metode distructive;
2. Metode nedistructive.

Prin metodele distructive,îmbinările sudate sunt supuse unor


solicitări mecanice, prelucrări care modifică starea iniţială a
acestora.
Metodele nedistructive nu influenţează şi nu modifică proprietăţile
îmbinărilor sudate, supuse controlului.Din categoria metodelor
nedistructive fac parte:

 Controlul îmbinărilor sudate cu radiaţii penetrante


(radiografic);
 Controlul îmbinărilor sudate cu ultrasunete;
 Controlul îmbinărilor sudate cu pulbere magnetică;
 Controlul îmbinărilor sudate cu substanţe penetrante.

3. Controlul îmbinărilor sudate


cu radiaţii penetrante.

Fig.7.3.1.Schema de principiu
Grupa Nr. 1 4
Controlul constă în radiografierea îmbinărilor sudate du surse care
emit radiaţii
X sau γ.
Tehnica radiografierii îmbinărilor sudate

Radiaţiile X generate de o sursă sunt dirijate asupra unei îmbinări


sudate, pe care
o penetrează, ajungând la o casetă cu film pe care îl
impresionează. Din cauza atenuării diferite a radiaţiilor la
străbaterea unui material compact sau cu defect, locurile cu
defecte se vor evidenţia ca zone întunecate.
Pregătirea suprafeţei
Iniţial îmbinarea se controlează vizual, se înlătură stropii de metal
şi zgura. Dacă este necesar suprafaţa cusăturii se prelucrează.

Filmele şi casetele
Se utilizează filme speciale:
 fără ecrane;
 cu ecrane fluorescente.

Direcţiile de iradiere
Sursa de iradiere se aşează astfel încât fasciculul de radiaţii să fie
perpendicular pe centrul suprafeţei controlate şi pe centrul
filmului.

Examinarea radiografiilor
Radiografiile vor fi examinate într-o cameră obscură,cu ajutorul
unui ecran mat, uniform luminat. Defectele constatate se compară
cu cele existente pe un film etalon.

4. Controlul cu ultrasunete al
îmbinărilor sudate.

Grupa Nr. 1 5
Fig.7.4.1.Schema de principiu

Defectoscopia cu ultrasunete se aplică frecvent,dar


rezultatele nu sunt extrem
de precise (erori de interpretare). Defectele care se pot pune în
evidenţă sunt: incluziunile, porii, fisurile, suflurile, lipsa de topire şi
nepătrunderile.
Examinarea se face, de obicei,cu unde transversale.În acest
caz se utilizează un singur palpator. Anumite defecte nu se pot
evidenţia decât cu două palpatoare: nepătrunderile, fisurile
transversale.

5. Controlul magnetic al
îmbinărilor
sudate.
Metoda se aplică materialelor cu proprietăţi magnetice.Prin
această metodă se
pun în evidenţă defecte superficiale.

Fig.7.5.1
În acest scop se utilizează pulberi magnetice uscate sau
umede. Pentru a mări
contrastul dintre suprafaţa îmbinării şi pulberea magnetică, prima,
se vopseşte. La utilizarea corectă a metodei se pot detecta fisuri
deschise de ordinul sutimilor de milimetru.

Grupa Nr. 1 6
6. Controlul cu substanţe
penetrante al
îmbinărilor sudate.
Metoda se aplică pentru detectarea defectelor de suprafaţă.În
raport cu metoda
anterioară, aceasta, se poate aplica şi materialelor nemagnetice.
Aplicarea metodei utlizează următoarele substanţe:
o agent penetrant, colorat;
o revelator-suspensie de caolin;
o substanţe de curăţare-dizolvanţi puternici.
În cadrul lucrării de laborator,se parcurg următoarele etape:
1. se studiază eşantioanele de îmbinări sudate;
2. se execută o îmbinare sudată prin topire cu arc electric
şi se supune
controlului vizual;
3. se identifică defectele şi se determină cauzele de
apariţie.

Elevi: Merlan Ciprian Clasa a-XII-a C


Neamtu Maria
Ciobanu Ioana

Grupa Nr. 1 7