Sunteți pe pagina 1din 7

DIETA UMANĂ IDEALĂ

Viaţa organismelor se caracterizeză printr-o continuă producere și cheltuială de


energie. Materia producătoare de energie este introdusă în organism sub formă de
alimente.
Dieta umană ideală conţine grăsimi, proteine, carbohidraţi, vitamine, substanţe
minerale şi apă în proporţii corecte.
Proteinele sunt substanţe absolut necesare pentru dezvoltarea si întreţinerea
ţesuturilor. Daca ele lipsesc din alimentaţie, organismul, consumându-şi substanţele
proprii, sfârşeşte prin a muri când ajunge să consume 25% din ele.
Acestea se compun din mici elemente denumite aminoacizi. Sunt cunoscuţi 20 de
aminoacizi diferiţi, dintre care opt sunt denumiţi esenţiali, deoarece organismul nu poate
să-i producă (sursele aminale conţin în general mai mulţi aminoacizi esenţiali decât
sursele vegetale). În fiecare zi, hrana trebuie deci să ne furnizeze cantitatea indispensabilă
din fiecare aminoacid. Proteinele de origine animală îi conţin, în general, într-un raport
echilibrat. Proteinele joacă un dublu rol esenţial pentru buna funcţionare a organismului.
Pe de o parte, sunt, într-o anumită măsură, cărămizile organismului nostru: ele determină
arhitectura si particularităţile organelor și a mușchilor noștri. Pe de altă parte, le-am putea
compara cu computerele care controlează activitatea unei mașini: ele guvernează buna
funcţionare și dezvoltarea corpului nostru (hormoni, enzime, anticorpi).
Surse principale: carne, peşte, ouă şi legume/boabe. Digerate în stomac şi
absorbite ca aminoacizi.
Carenţa în proteine afectează creşterea – în cazuri extreme (în ţările în curs de
dezvoltare) poate cauza marasm sau caşexie.
Carbonaţii sunt principala sursă de energie. Substratul respirator este oxidat cu
eliberare de energie utilizată în transportul activ, sinteza moleculelor, diviziunea celulară
şi contracţia musculară.
Surse principale: orez, grâu şi alte graminee – sub formă de amidon şi ca zahăr
rafinat, zaharoză în conservanţi şi îndulcitori alimentari. Digeraţi în cavitatea bucală şi
intestinul subţire până la glucoză.
Lipidele au un rol dublu. Bogate in calorii (nouă calorii pe gram), servesc drept
carburant pentru a satisface nevoile energetice ale celulelor noastre (sunt puternic reduse
putând fi oxidate cu eliberare de energie), importante pentru membranele celulare şi în
componenţa hormonilor steroidizi. În plus, unele dintre ele, acizii grași esenţiali, participă
împreună cu proteinele la arhitectura organelor noastre si la controlul activităţii lor.
Surse principale: carnea şi produsele animale sunt bogate în grăsimi saturate şi
colesterol, produsele vegetale ca floarea-soarelui şi soia sunt bogate în grăsimi nesaturate.
Vitaminele sunt indispensabile bunei funcţionări a organismului, având structuri
şi funcţii diferite. Fiecare vitamină are un rol foarte precis. Astfel, vitamina A intervine in
mecanismul vederii, asupra calitatii pielii si a mucoaselor, ajuta la formarea oaselor, la
reproducere si are un rol foarte bine stabilit in apararea impotriva microbilor, vitamina D
in creșterea oaselor. Vitaminele C si E protejează celulele de îmbătranire, iar vitamina K
joacă un rol în coagularea sângelui. Vitaminele din grupul B participă la producţia şi
degradarea (metabolism) proteinelor, glucidelor si lipidelor, utilă pentru creşterea şi
mentţnerea in stare bună a fiecarea dintre organele noastre.
Fiecărei vitamine îi corespund unul sau mai multe alimente, care sunt bogate în
acestea:
Vitamina A (şi beta-caroten): lapte, unt, brânzeturi, margarină, untură de peşte,
gălbenuş de ou, ficat, morcovi şi majoritatea fructelor şi legumelor.
Vitamina D: peşti, păsări, ouă, lactate.
Vitamina E: majoritatea alimentelor, în special uleiurile, cerealele integrale,
germenii de grâu, unt, margarină.
Vitamina K: peşte, ficat, ouă, majoritatea legumelor verzi (varză, spanac, salată
verde), cereale.
Vitamina B1: cereale integrale, carne de porc, gălbenuş de ouă, fructe şi legume
uscate, varză.
Vitamina B2: lapte, brânzeturi, ouă, legume, carne, drojdie de bere.
Vitamina B3: carne de pasăre, de iepure, de porc, ton, legume şi fructe uscate.
Vitamina B5: carne, ouă, avocado, ciuperci, arahide.
Vitamina B6: carne de pui, peşti (ton, hering), legume (varză, cartofi, porumb).
Vitamina B8: gălbenuş de ouă, lactate, legume şi fructe uscate, fulgi de grâu.
Vitamina B9: carne, ficat, ouă, majoritatea legumelor, banane, cereale integrale.
Vitamina B12: carne, ouă, peşti, lactate.
Vitamina C: toate fructele (în special fragi, citrice, kiwi), legume (varză, spanac).
Absenţa vitaminelor determină boli de carenţă.
Sursă Efectele carenţei
ex: vitamina C citrice scorbut–sângerarea gingivală,
(hidrosolubilă) vindecarea lentă a plăgilor
ex: vitamina D ulei de peşte rahitism- deformare osoasă şi slabă
(liposolubilă) margarină dezvoltare

Fibrele (cunoscute ca furaje) nu sunt digerate în intestin; ele participă la formarea


materiilor fecale. Ele pot furniza energie, potolesc foamea, regularizează tranzitul
intestinal, ajutând în lupta împotriva constipaţiei şi facilitează revenirea la un echilibru
metabolic în caz de diabet zaharat sau de exces de colesterol.
Doar alimentele de origine vegetală sunt bogate in fibre. Acestea sunt legumele şi
fructele uscate, alimentele de origine cerealieră. Fructele, în special, perele, merele,
prunele si bananele, conţin, de asemenea fibre.
Apa este indispensabilă funcţionării organismului nostru: asigură în special
transportul elementelor nutritive şi al deşeurilor, permite menţinerea temperaturii
corpului în jur de trei zile, este necesară ca solvent, lubrificare (ex: lacrimi). Organismul
uman necesită 2/3 dm de apă zilnică – în principal băuturi şi alimente lichide. Pierdem in
fiecare zi apa sub diferite forme si prin diverse mecanisme: eliminare prin intermediul
tubului digestiv, eliminare prin intermediul rinichilor, respiraţia, transpiraţia si perspiraţia
insensibilă.
Substanţele minerale joacă un rol important la nivelul numeroaselor procese
biologice care se desfăşoară în corp având multe funcţii specifice.
Calciul intervine în formarea oaselor şi a dinţilor, în coagularea sângelui şi în
funcţionarea celulelor nervoase şi a inimii.
Fosforul este în general asociat calciului ca acţiune. Este găsit in majoritatea
alimentelor.
Potasiul intervine la nivelul contracţiei muşchilor şi inimii şi la nivelul celulelor
nervoase. Se găseşte în special în legumele uscate, în fructe şi în legumele verzi
Sodiul joacă alături de potasiu, un rol în echilibrul între interiorul şi exteriorul
celulelor corpului. Se găseşte în sare, în mezeluri, în pâine, în brânzeturi.
Clorul este în general prezent alături de sodiu.
Magneziul intervine la nivelul contracţiei muşchilor şi inimii. Se găseşte în
legumele şi fructele uscate, banane, spanac.
Absenţa substanţelor minerale poate cauza boli de carenţă.
Sursă Efectele carenţei
ex: Calciu (Ca) Produse lactate Slabă dezvoltare a oaselor şi dinţilor
ex: fier (Fe) Carne Anemie – transport slab al oxigenului în
Spanac sânge

Sunt de obicei ingerate în alimente, dar suplimentarea poate fi necesară (ex:


tabletele de fier sunt uneori necesare după menstruaţie).

O dietă adecvată furnizează suficientă energie pentru desfăşurarea activităţii


metabolice deşi „energia” poate fi în orice formă.
O dietă echilibrată oferă toate principiile alimentare în proporţie corectă. Ideal ar
fi 1/7 grăsimi, 1/7 proteine şi 5/7 carbohidronaţi.
În condiţiile subnutriţiei prima grijă este de a oferi o dietă adecvată, dar pentru a
evita simptomele malnutriţiei trebuie asigurată o dietă echilibrată.
Fiecare aliment este transformat în organismul nostru în elemente mici, numite
nutrimenţi, care au fiecare funcţia sa proprie la nivelul organizării celulelor noastre.

PIRAMIDA ALIMENTELOR
Cerealele si amidonoasele:
- sunt foarte importante pentru alimentaţie deoarece ele asigură jumătate din nevoia
zilnică de hrană a organismului;
- reprezintă o sursă de fibre, vitamine, minerale si conţin vitaminele B (B1, B2, B6),
importante pentru echilibrul organismului;
- zilnic trebuie consumate 300-400 de grame de produse din cereale (mălai, pâine, orez,
paste făinoase).
Legumele şi fructele sunt alimente indispensabile echilibrului nostru.
- conţin fibre, foarte multe vitamine: C, A si B1, B2, B6, B9;
- legumele de culoare galbenă sau portocalie (morcovi, dovleac) sunt bogate în beta-
caroten, care se transformă în vitamina A în organismul nostru;
- legumele cu frunze închise la culoare (spanac, varza) sunt surse privilegiate de vitamina
B9;
- fructele conţin fructoza, o glucidă bogată în energie, fier, calciu, iod;
- zilnic pot fi consumate: 400 g cartofi, 300 g legume, 400 g fructe.
Carnea, peştele, ouăle:
- produse bogate în proteine şi savuroase, ocupă un loc principal în alimentaţia noastră;
- sunt bogate în vitamine (B12), fier, zinc;
- peştele conţine şi fosfor, iod, vitamina D;
- sunt sărace în calciu (nu pot înlocui laptele);
- zilnic trebuie consumate 200 g carne sau peşte şi o jumătate de ou sau un ou.
Laptele si produsele lactate:
- sunt o sursa privilegiată de calciu, mineral indispensabil creşterii si sănătăţii oaselor;
- furnizează proteine de cea mai buna calitate, complete, capabile să asigure nevoile
organismului;
- cuprind un conţinut variabil în lipide şi glucide;
- conţin vitaminele: A, B1, B2, B6;
- sunt uşoare pentru stomac;
- se pot consuma zilnic până la trei pahare cu lapte si 50 g brânzeturi.

Produsele zaharoase:
- nu sunt indispensabile echilibrului nostru nutriţional, dar joacă totuşi un rol esenţial în
alimentaţia noastră, deoarece ne oferă plăcere;
- aduc energie în corp;
- trebuie consumate cu grijă pentru că, in cantităţi mari pot provoca îmbolnăvirea
organismului (diabet);
- provoacă apariţia cariilor dentare, dacă sunt consumate în cantităţi mari şi mai ales
seara, înainte de culcare;
- se recomanda maxim 80 g de produse zaharoase pe zi;
- e de preferat consumul fructelor care conţin suficient zahăr;
- zahărul trebuie consumat fiert, nu doar dizolvat într-un lichid.
Grăsimile:
- aduc multă energie în organism;
- conţin vitamina A (pentru mecanismul vederii), vitamina D (pentru oase), vitamina E
(pentru protecţia celulelor) şi vitamina K (pentru coagulare);
- este recomandat consumul de unt;
- uleiul, ntura, slănina se vor consuma in cantităţi potrivite pentru a nu duce la obezitate
şi/sau afecţiuni ale ficatului.

Bibliografie:
Larousse, Enciclopedia medicală a familiei – Sănătatea aparatelor digestiv şi urinar,
Editura Adevărul, Bucureşti, 2011;
Burnea, D.; Cosmulescu, I.; Etincher, E.; Iota, C.; Savin, I.; Schwartz, E,; Ştefănescu, I..;
Manual pentru surori medicale Volumul I, Editura Medical, Bucureşti, 1956.