Părintele Ilarion Argatu (1913-1999)

Viețile părinților

Arhimandritul Ilarion Argatu a fost unul dintre cei mai iubiți duhovnici
români, mărturisitor în perioada regimului comunist.

Părintele Ilarion Argatu la Mănăstirea Cernica

Părintele Ilarion Argatu s-a născut în ziua de 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului,
județul Suceava, într-o familie numeroasă – primind la botez numele de Ioan. Tatăl său,
Alexandru, a fost primar în comuna Valea Glodului timp de 16 ani. Rămânând văduv, și-a
crescut copiii, iar apoi s-a retras la Mănăstirea Neamț, unde s-a călugărit.

Ioan Argatu a urmat școala primară din localitatea natală apoi, îndemnat de unchiul său,
părintele Epifanie Crăciun, stareț al Mănăstirii Cocoș, s-a înscris la Seminarul Teologic
din Dorohoi.

A absolvit seminarul, apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți. Simultan, Ioan Argatu a
urmat și cursurile Școlii Militare din Bacău, ajungând sublocotenent. După facultate, Ioan
Argatu s-a înrolat în armată, undeva la granița cu Ungaria.

În 10 noiembrie 1940, Ioan Argatu s-a căsătorit cu Georgeta, fiica preotului Sebastian
Mihăilescu, din localitatea suceveană Oniceni. Au avut cinci copii.

Ioan Argatu a fost hirotonit preot în 1940, pe seama localității Oniceni, iar din 1946 a fost
transferat la Boroaia, pentru a construi biserica din sat care fusese începută în urmă cu 22
ani și abandonată.

În perioada în care era paroh în satul Boroaia, pentru că nu a ținut cont de sarcinile trasate
de comuniști în ceea ce privește construcția bisericii și lungimea slujbelor, părintele Ilarion
Argatu a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice” și condamnat la închisoare.
 Pentru a nu se dezice de credință și a continua activitatea pastorală, preotul a preferat să
stea ascuns de ochii comuniștilor. În scrierile sale, părintele Ilarion Argatu relatează cum,
în 1946, a reușit să fugă din Boroaia și a mers la casa natală din Valea Glodului.

Acolo a supraviețuit ascuns într-o magazie dărăpănată, în spatele unui perete fals de lemn,
timp de trei ani. Vreme de alți patru ani, părintele a stat ascuns într-o șură de fân, apoi sub
podeaua casei din Boroaia, neștiind nimeni de el.

În total, părintele Ilarion Argatu a stat ascuns aproximativ 16 ani. În acest timp, comuniștii
au pus o recompensă de 300.000 lei pentru prinderea părintelui și i-a mai fost deschis un
dosar, de această dată cu sentința de închisoare pe viață, pentru „organizare de complot
contra statului”.

Abia în anul 1964, părintele a fost absolvit de cele două dosare mincinoase.

În anul 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv. La mai puțin de un an, în ianuarie
1973, a devenit monah la Mănăstirea Antim din București, primind numele de Ilarion.

A viețuit câțiva ani și la Mănăstirea Căldărușani, apoi s-a retras, în ultimii 19 ani din viață,
la Mănăstirea Cernica – unde era căutat de numeroși pelerini pentru sfaturi duhovnicești
și rugăciuni.

Părintele Ilarion a trecut la cele veșnice în 11 mai 1999 și a fost înmormântat în satul
Boroaia, județul Suceava.