CAPITOLE SPECIALE DE ANALIZA NUMERICA

CURS 1

Bibliografie:

1. Gh. Coman, I. Chiorean, T. Cătinaş, Numerical Analysis. An Advanced

Course, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2007.

2. Gh. Coman, T. Cătinaş, şi alţii, Interpolation operators, Ed. ”Casa Cǎrţii
de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2004.

3. T. Cătinaş, Interpolation of scattered data, Ed. ”Casa Cărţii de Ştiinţă”,

Cluj-Napoca, 2007.

4. O. Agratini, P. Blaga, Gh. Coman, Lectures on wavelets, numerical

methods and statistics, Ed. ”Casa Cǎrţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2005.

5. Gh. Coman, Analizǎ Numericǎ, Ed. Libris, Cluj-Napoca, 1995.

6. O. Agratini, P. Blaga, I. Chiorean, Gh. Coman, R.T. Trimbitas, D.D.
Stancu, Analiză Numerică şi Teoria Aproximării, vol. (I,II,III), Presa Univer-
sitarǎ Clujeanǎ, 2001-2002;
 Cap. 1. Noţiuni introductive
Analiza Numerică pune la dispoziţie metode computationale pentru studiul
soluţiilor problemelor matematice. Vom studia metode numerice de rezolvare
a problemelor matematice şi vom analiza eroarea indusă de aceste metode.

Definiţia 1 Fie V şi V ′ două K-spaţii liniare. O funcţie f : V →

V ′ se numeşte transformare liniară sau operator liniar dacă:
1) f (v1 + v2) = f (v1) + f (v2), ∀v1, v2 ∈ V (aditivitate)
2) f (αv) = αf (v), ∀α ∈ K, ∀v ∈ V (omogenitate).

Observaţia 2 1) Aplicaţia f : V → V ′ este un operator liniar

dacă şi numai dacă
f (αv1 + βv2) = αf (v1) + βf (v2), ∀α, β ∈ K, ∀v1, v2 ∈ V.
2) Dacă f este un operator liniar atunci

f (0) = 0 şi f (−v) = −f (v), v ∈ V.

Definiţia 3 Dacă f : V → V ′ este un operator liniar atunci

Ker f = {v ∈ V | f (v) = 0}
este un subspaţiu a lui V, numit nucleul sau spaţiul nul al lui f ;
şi
Im f := f (V ) = {f (v) | v ∈ V }
este un subspaţiu a lui V ′, numit imaginea lui f.

Observaţia 4 Dacă K = R sau C =⇒ spaţiu liniar real sau com-

plex.
Definiţia 5 Dacă V este un K-spaţiu liniar atunci o aplicaţie f :
V → K se numeşte funcţională ( funcţională reală (sau complexă)
dacă K = R (sau C)).

Definiţia 6 O funcţională reală nenegativă p, definită pe spaţiul

liniar V, adică p : V → [0, ∞], cu proprietăţile:

1) p(v1 + v2) ≤ p(v1) + p(v2), ∀v1, v2 ∈ V,

2) p(αv) = |α| p(v), ∀α ∈ R şi v ∈ V,
se numeşte seminormă pe V. Dacă, ı̂n plus,

3) p(v) = 0 =⇒ v = 0
atunci p se numeşte normă şi V se numeşte spaţiu liniar normat.

O normă se notează cu k·k .

Observaţia 7 d(v1, v2) = kv1 − v2k , pentru v1, v2 ∈ V, reprezintă
o distanţă (metrică) ı̂n V.

Observaţia 8 Un spaţiu liniar normat este un spaţiu metric.

Definiţia 9 Un spaţiu liniar normat complet se numeşte spaţiu

Banach.

Definiţia 10 Fie V un K-spaţiu liniar. O aplicaţie

h·, ·i : V × V → K,
cu proprietăţile:
1) hv1, v2i = hv2, v1i ,
2) hv1 + v2, v3i = hv1, v3i + hv2, v3i ,
3) hαv1, v2i = α hv1, v2i , α ∈ K
4) v 6= 0 =⇒ hv, vi > 0,
se numeşte produsul scalar a lui v1 şi v2.
Definiţia 11 Intr-un spaţiu liniar cu produs scalar norma definită
prin
q
kvk = hv, vi,
se numeşte norma indusă de produs scalar.

Definiţia 12 Un spaţiu liniar normat cu norma indusă de un

produs scalar se numeşte spaţiu pre-Hilbert.

Definiţia 13 Un spaţiu pre-Hilbert complet se numeşte spaţiu

Hilbert. Un spaţiu Banach cu norma indusă de un produs scalar
este spaţiu Hilbert.

Definiţia 14 Fie V un spaţiu liniar peste R sau C. Un operator

liniar P : V → V se numeşte proiector dacă
P ◦ P = P, (sau pe scurt, P 2 = P ).
De exemplu, operator identic I : V → V, I(v) = v şi operatorul
nul 0 : V → V, 0(v) = 0 sunt proiectori.

Definiţia 15 Considerăm proiectorii P1, P2 : V → V . Dacă

P1 ◦ P2 = P2 ◦ P1
atunci P1 şi P2 sunt proiectori comutativi.

Observaţii.

1) P1 ◦ P2 se notează şi cu P1 · P2 sau P1P2.

2) P este proiector implică că P C := I − P este proiector.

Intr-adevăr,

(P C )2 = (I − P )(I − P ) = I 2 − P − P + P 2 = I − P = P C .

3) Proiectorii P şi P C sunt proiectori comutativi.

Avem

P P C = P (I − P ) = P I − P 2 = P − P = 0,
P C P = (I − P )P = IP − P 2 = P − P = 0.

4) (P C )C = P.

5) P şi Q sunt proiectori comutativi implică P Q este proiector.

Intr-adevăr, (P Q)2 = P QP Q = P P QQ = P 2Q2 = P Q.

7) P, Q sunt proiectori comutativi implică P C , QC sunt proiectori

comutativi.

Avem

P C QC = (I − P )(I − Q) = I 2 − IQ − P I + P Q = I − Q − P + P Q,
QC P C = (I − Q)(I − P ) = I 2 − IP − QI + P Q = I − P − Q + P Q.
Rezultă că P C QC = QC P C .

8) P, Q sunt proiectori comutativi implică P C QC şi (P C QC )C sunt

proiectori, cu
(P C QC )C = P + Q − P Q.
Avem

(P C QC )C = I − (I − P − Q + P Q) = P + Q − P Q.

P ⊕ Q = P + Q − P Q reprezintă suma booleană a lui P şi Q.

1.2. Exemple de spaţii de funcţii

1. C p[a, b], p ∈ N spaţiul funcţiilor f : [a, b] → R care au derivate

continue până la ordinul p, inclusiv. Pentru p = 0 =⇒ C[a, b]−
spaţiul funcţiilor continue pe [a, b].

2. Pm - spaţiul polinoamelor de grad cel mult m. Avem Pm

⊂ C ∞[a, b].
Pn
m - mulţimea polinoamelor de n variabile şi de grad global cel
mult m.

Pn
m1 ,...,mn - mulţimea polinoamelor de n variabile x1, ..., xn şi de
grad cel mult mk ı̂n raport cu variabila xk , k = 1, ..., n.

3. Lp[a, b], p ∈ R, p ≥ 1 spaţiul funcţiilor p-Lebesgue integrabile

pe [a, b].

1/p
p
R
b
Norma definită prin kf k = a |f (x)| dx .

Rb
4. Fie w o funcţie pozitivă şi integrabilă pe [a, b], cu a w(x)dx <
∞. Funcţia w se numeşte pondere.
L2
w [a, b] - mulţimea funcţiilor f astfel ı̂ncât
Z b
w(x)|f (x)|2 dx < ∞.
a

5. H m[a, b], m ∈ N∗ spaţiul funcţiilor f ∈ C m−1[a, b] cu f (m−1)

absolut continuă pe [a, b].

Orice funcţie f ∈ H m[a, b] se poate reprezenta folosind formula

lui Taylor cu restul ı̂n formă integrală:
m−1
X (x − a)k Z x
(k) (x−t)m−1 (m)
f (x) = f (a) + (m−1)!
f (t)dt, (1)
k=0
k! a

Pentru f, g ∈ H m[a, b] şi λ ∈ R, avem f + g, λf ∈ H m[a, b]. Rezultă

că H m[a, b] este un spaţiu liniar.
6. H m,2[a, b], m ∈ N∗ spaţiul funcţiilor f ∈ H m[a, b] cu f (m) ∈
L2[a, b].

7. Bpq (a, c), (p, q ∈ N, p + q = m) - spaţiul de tip Sard al funcţiilor

f : D → R, D = [a, b] × [c, d] care satisfac condiţiile:

1. f (p,q) ∈ C (D) ;

2. f (m−j,j) (·, c) ∈ C [a, b] , j < q;

3. f (i,m−i)(a, ·) ∈ C [c, d] , i < p.

Dacă f ∈ Bpq (a, c) atunci admite reprezentarea lui Taylor:

X (x−a)i (y−c)j (i,j)
f (x, y) = i! j! f (a, c) + (Rmf ) (x, y), (2)
i+j<m
cu
X (y−c)j Z b (x−s)m−j−1
+ (m−j,j)
(Rmf ) (x, y) = j! (m−j−1)!
f (s, c)ds
j<q a
X (x−a)i Z d (y−t)m−i−1
+ +
f (i,m−i)(a, t)dt
i! c (m−i−1)!
i<p
p−1 q−1
(x−s)+ (y−t)+
ZZ
(p,q)
+ (p−1)! (q−1)!
f (s, t)dsdt,
D
unde
(
z, pentru z ≥ 0,
z+ =
0, pentru z < 0.

Observaţia 16 Formula de tip Taylor (2) are loc pentru orice

domenii Ω cu proprietatea că există un punct (a, c) ∈ Ω astfel
ı̂ncât domeniul [a, x] × [c, y] ⊆ Ω, pentru (x, y) ∈ Ω.
Teorema 17 ( Teorema lui Peano pentru funcţii de o vari-
abilă.) Fie L : H m[a, b] → R o funcţională liniară care comută cu
operatorul integrală definită, de exemplu de forma
m−1
X Z b
L(f ) = f (i) (x)dµi(x),
i=0 a

unde µi sunt funcţii cu variaţie mărginită pe [a, b].

Dacă Ker L = Pm−1 atunci

Z b
L(f ) = Km(t)f (m) (t)dt, (3)
a
unde
(x−t)m−1
!
Km(t) = Lx +
(m−1)!
.
Notaţia Lx(f ) indică faptul că L se aplică lui f ı̂n raport cu
variabila x.

Demonstraţia. Cum f ∈ H m[a, b] avem

f = Pm−1 + Rm−1,
unde
m−1
X (x − a)k
Pm−1 = f (k)(a),
k=0
k!
(x−t)m−1
Z b
+ (m)
Rm−1(x) = (m−1)!
f (t)dt.
a
Deci
L(f ) = L(Pm−1 ) + L(Rm−1).
Cum L(Pm−1) = 0 (Ker L = Pm−1), se obţine
m−1
Z b !
(x−t)+ (m)
L(f ) = Lx f (t)dt .
a (m−1)!
Tinând cont de condiţia din ipoteză rezultă
(·−t)m−1
Z b !
L(f ) = L +
(m−1)!
f (m) (t)dt.
a

Funcţiile K se numesc nucleele lui Peano.

Corolar 18 Dacă nucleul K nu ı̂şi schimbă semnul pe intervalul

[a, b] şi f (m) este continuă pe [a, b], atunci
1
L(f ) = L(em )f (m) (ξ), a ≤ ξ ≤ b, (4)
m!
unde ek (x) = xk .

Demonstraţia. Aplicând teorema de medie formulei (3), se

obţine
Z b
L(f ) = f (m) (ξ) Km(t)dt, cu ξ ∈ [a, b]. (5)
a
Considerând f = em, se obţine
Z b
1
Km(t)dt = L(em).
a m!
Inlocuind această integrală ı̂n (5) se obţine (4).

Teorema 19 ( Teorema lui Peano pentru funcţii de 2 vari-

abile) Fie f ∈ Bpq (a, c) şi funcţionala liniară L dată prin
ZZ
f (i,j) (x, y)dµi,j (x, y)
X
L(f ) = (6)
i+j<m D
XZ b
+ f (m−j,j) (x, c)dµm−j,j (x)
j<q a
XZ d
+ f (i,m−i)(a, y)dµi,m−i(y)dy,
i<p c
unde µm,n sunt funcţii cu variaţie mărginită pe D, [a, b] şi, re-
spectiv, pe [c, d]. Dacă Ker L = P2
m−1 atunci
XZ b
L(f ) = Km−j,j (s)f (m−j,j) (s, c)ds (7)
j<q a
XZ d
+ Ki,m−i(t)f (i,m−i) (a, t)dt
i<p c
ZZ
+ Kp,q (s, t)f (p,q) (s, t)dsdt,
D
unde
m−j−1
(x−s)+
 
j
Km−j,j (s) = L (m−j−1)! (y−c) j! ,
m−i−1 
(y−t)

i
Ki,m−i(t) = L (x−a) i!
+
(m−i−1)!
,
p−1 q−1 
(x−s)+ (y−t)+

Kp,q (s, t) = L (p−1)! (q−1)! .
Demonstraţia. Avem f ∈ Bpq (a, c), deci putem considera for-
mula (2). Aplicând funcţionala L fiecărui membru al acestei
formule şi ţinând cont de ipoteza că

L(p) = 0, ∀p ∈ P2
m−1
obţinem L(f ) = L(Rm f ). Apoi, din (6) rezultă (7).
 1.3. Polinoame ortogonale

Definiţia 20 Două elemente v1, v2 dintr-un spaţiu liniar cu pro-

dus scalar V se numesc ortogonale dacă

< v1, v2 >= 0.

O mulţime V ′ ⊂ V se numeşte mulţime ortogonală dacă

hv1, v2i = 0, ∀v1, v2 ∈ V ′, v1 6= v2.

Dacă, ı̂n plus,
hv, vi = 1, ∀v ∈ V ′,
atunci V ′ se numeşte mulţime ortonormală.
Notăm cu P ⊂ L2 w [a, b] mulţimea polinoamelor ortogonale pe
[a, b], ı̂n raport cu funcţia pondere w, şi cu P̃n ⊂ P mulţimea
polinoamelor ortogonale de grad n, cu coeficienţii lui xn egali cu
1 (un astfel de polinom se notează cu p̃n).

Considerăm şirul de polinoame ortogonale (pi)i∈N ∈ P. Avem

Z b (
0, j 6= i
w(x)pi (x)pj (x)dx =
a c, j = i, c ∈ R.
Dacă c = 1 rezultă (pi )i∈N este un şir de polinoame ortonormale.

Polinoamele lui Legendre. Polinomul ln dat prin

dn
ln(x) = C n [(x2 − 1)n], C = const
dx
se numeşte polinomul lui Legendre de grad n, relativ la intervalul
[−1, 1], iar
n! dn 2 n
˜
ln (x) = [(x − 1) ]
(2n)! dxn
este polinomul lui Legendre cu coeficientul lui xn egal cu 1.

Formula de recurenţă:
n2
˜
ln+1(x) = xl̃n(x) − l̃n−1(x), n = 1, 2, ...,
(2n − 1)(2n + 1)
(8)
cu ˜l0(x) = 1 şi l̃1(x) = x.
Polinoamele lui Cebı̂şev

Polinomul Tn ∈ Pn definit prin

Tn(x) = cos(n arccos x), x ∈ [−1, 1],
se numeşte polinomul lui Cebı̂şev de speţa ı̂ntâi.

Proprietă ţi 21 1) Forma algebrică. Pentru x = cos θ avem

1 inθ
Tn(cos θ) = cos nθ = (e + e−inθ ) (9)
2
1
= [(cos θ + i sin θ)n + (cos θ − i sin θ)n].
2
Adică
1
q q
Tn(x) = [(x + x2 − 1)n + (x − x2 − 1)n ]. (10)
2

1 T (x).
2) T̃n(x) = 2n−1 n

Din (10) se obţine

 s n  s n 
Tn(x) 1 1 1
lim n
= lim 1 + 1 − 2  + 1 − 1 − 2   = 2n−1.
x→∞ x 2 x→∞ x x
Coeficientul lui xn ı̂n Tn este 2n−1. Rezultă că
1
T̃n = n−1 Tn.
2
3) Proprietatea de ortogonalitate.

Avem

Z π  0, m 6= n,

π , m = n 6= 0,
cos mθ cos nθdθ =
0  2
π, m = n = 0,


şi considerând cos θ = x rezultă că

Z 1 (
1 0, m 6= n,
Tm(x)Tn(x)dx =
c 6= 0, m = n.
q
−1 1 − x2
Deci (Tn )n∈N sunt polinoame
q
ortogonale pe [−1, 1], ı̂n raport cu
ponderea w(x) = 1/ 1 − x2.
4) Rădăcinile polinomului Tn sunt
2k − 1
xk = cos π, k = 1, ..., n,
2n
reale, distincte şi din (−1, 1).

5) Relaţia de recurenţă. Identitatea

cos[(n + 1)θ] + cos[(n − 1)θ] = 2 cos θ cos nθ (11)

conduce la

Tn+1(x) = 2xTn (x) − Tn−1(x), x ∈ [−1, 1],

cu T0(x) = 1 şi T1(x) = x.
 CURS 2

Polinomul Qn ∈ Pn definit prin

sin((n + 1) arccos x)
Qn(x) = q , x ∈ [−1, 1]
1 − x2
se numeşte polinomul lui Cebı̂şev de speţa a doua.

Are loc relaţia:

1 ′
Qn(x) = Tn+1 (x), x ∈ [−1, 1].
n+1
Avem T̃n+1(x) = 21n Tn+1(x). Rezultă că
1
Q̃n = n Qn.
2
Avem
Z 1 q (
0, m 6= n,
1 − x2QmQn dx = π , m = n,
−1 2
adică, (Qn )n∈N este
q
un şir ortogonal pe [−1, 1], ı̂n raport cu
ponderea w(x) = 1 − x2 .

Din
sin(n + 2)θ + sin nθ = 2 cos θ sin(n + 1)θ, (12)
se obţine formula de recurenţă

Qn+1(x) = 2xQn(x) − Qn−1(x), n = 1, 2, ...,

cu Q0(x) = 1 şi Q1(x) = 2x.
 2. Operatori de interpolare pe un domeniu rectangular

2.1. Operatori de interpolare polinomiali

O problemă de aproximare are 3 elemente: a) o funcţie dată f

dintr-o mulţime B; b) o mulţime A ⊂ B care conţine funcţiile g
care aproximează funcţia dată f ; c) informaţii relative la metoda
de alegere a funcţiilor g din A.

B este o mulţime de funcţii reale de n variabile, definite pe o

mulţime Ωn ⊂ Rn.

Considerăm A=P. Fie B un spaţiu liniar de funcţii reale definite

pe [a, b] ⊂ R, A ⊂ B, şi o mulţime de funcţionale liniare

Λ = {λi | λi : B → R, i = 1, ..., N }.
P : B → A este operatorul de interpolare corespunzător lui Λ,
dacă pentru f ∈ B avem

λi(P f ) = λi (f ), i = 1, ..., N.
P f −polinomul de interpolare. Formula de interpolare:

f = P f + RP f,
unde RP f notează termenul rest.

Fie nodurile de interpolare xi ∈ [a, b, ], i = 0, ..., m.

• Funcţionale de tip Lagrange (ΛL):

ΛL = {λi | λi (f ) = f (xi ), i = 0, ..., m};

 • Funcţionale de tip Hermite (ΛH ):

ΛH = {λij | λij (f ) = f (j) (xi), j = 0, ..., ri; i = 0, ..., m},

cu ri ∈ N, i = 0, ..., m;

• Funcţionale de tip Birkhoff (ΛB ):

ΛB = {λij | λij (f ) = f (j)(xi ), j ∈ Ii, i = 0, ..., m},

cu

Ii ⊂ {0, 1, ..., ri } astfel ı̂ncât ri ∈ Ii, i = 0, ..., m.

Proprietati comune:

1. Lm, Hn, Bk sunt operatori de interpolare.

2. Fiecare operator Lm, Hn, Bk are gradul de exactitate egal cu
gradul polinomului de interpolare, adică

dex(Lm) = m, dex(Hn) = n, dex(Bk ) = k.

3. Toţi operatorii Lm, Hn, Bk şi operatorii rest corespunzători

sunt proiectori.
 2.2. Operatori de interpolare pe un domeniu rectangular

O soluţie a unei probleme de aproximare multidimensională de-

pinde de forma lui Ωn.

n
Considerăm Ωn ⊂ n n
R un domeniu rectangular: Ω = [ai, bi] ,
Q
i=1
ai, bi ∈ R, ai < bi, i = 1, ..., n.

Fie B o mulţime de funcţii reale definite pe Ωn ⊂ Rn şi f ∈ B o

funcţie dată.

Considerăm operatorii Pi, Pi : B → Ai, care interpolează f ı̂n ra-

port cu xi, i = 1, ..., n. Notăm cu Ri operatorii rest corespunzători
lui Pi, i = 1, ..., n.
Pi, i = 1, ..., n sunt proiectori. Fie P mulţimea proiectorilor
P1, . . . , Pn şi a tuturor proiectorilor generaţi de produsul tensorial
şi suma booleană.

Pentru P, Q ∈ P =⇒ produsul tensorial: P Q = P · Q; şi suma

booleană: P ⊕ Q = P + Q − P Q.

Se defineşte pe P relaţia de ordine parţială ”≤”: P ≤ Q dacă

P Q = P, ∀P, Q ∈ P.

Dacă produsul este comutativ atunci (P, ≤) este latice cu P =

P1...Pn elementul minimal şi S = P1 ⊕ ... ⊕ Pn elementul maximal.

Formula de aproximare minimală:

f = P f + RP f
şi formula de aproximare maximală:

f = Sf + RS f,
cu RP = R1 ⊕ ... ⊕ Rn şi RS = R1...Rn - operatorii rest core-
spunzători.

Formula de aproximare minimală este discretă şi formula de

aproximare maximală este transfinită (blending).

Avem următoarele descompuneri ale operatorului identic I:

I = P1...Pn + R1 ⊕ ... ⊕ Rn,

I = P1 ⊕ ... ⊕ Pn + R1...Rn.
Dacă ri sunt ordine de aproximare ale lui Pi, i = 1, ..., n, (notaţie
ri = ord(Pi )), atunci

ord(P ) = min {r1, ..., rn} ,

ord(S) = r1 + ... + rn.
Rezultă ord(P ) < ord(Q) < ord(S), ∀Q ∈ P.

Propoziţia 22 Dacă Q ∈ P astfel ı̂ncât

Q = (P1...Pi1 ) ⊕ (Pi1+1...Pi2 ) ⊕ ... ⊕ (Piν−1+1...Piν ),

atunci operatorul rest corespunzător este

RQ = (R1 ⊕ ... ⊕ Ri1 )(Ri1 +1 ⊕ ... ⊕ Ri2 )...(Riν−1+1 ⊕ ... ⊕ Riν ), (13)
unde R1, ..., Riν sunt operatorii rest corespunzători operatorilor
P1, ..., Piν .
Demonstraţia. Notăm cu Q1 = P1...Pi1 , Q2 = Pi1+1...Pi2 , ...,
Qν = Piν−1+1...Piν . Avem
I = Q1 + RQ1 ,
...
I = Qν + RQν ,
unde
RQ1 = R1 ⊕ ... ⊕ Ri1 ,
...
RQν = Riν−1+1 ⊕ ... ⊕ Riν .
Avem Q = Q1 ⊕ ... ⊕ Qν şi I = Q + RQ cu RQ = RQ1 ... RQν .
Inlocuind RQ1 , ..., RQν obţinem (13).

Observaţia 23 Se observă că restul RQ corespunzător opera-

torului Q se obţine ı̂nlocuind fiecare operator Pi cu Ri, ı̂n Q, şi
ı̂nlocuind produsul cu suma booleană şi invers.
Exemple de operatori de interpolare pe pătrat

Exemplul 24 Considerăm pătratul D1 = [0, h]2, h > 0, şi f :

D1 → R. Căutăm polinomul P ∈ P2 2 care interpolează f pe
vârfurile Vi, i = 1, ..., 4 ale pătratului, adică,
P (Vi ) = f (Vi ), i = 1, ..., 4. (14)
Sunt 4 condiţii pentru aflarea polinomului de gradul 2 cu 4
parametrii,
P (x, y) = Axy + Bx + Cy + D, A, B, C, D ∈ R. (15)
Se obţine sistemul


 D = f (0, 0)
Bh + D = f (h, 0)



 Ch + D = f (0, h)
Ah2 + Bh + Ch + D = f (h, h),


care are soluţie unică. Se obţine polinomul

P (x, y, z) = (h−x)(h−y)
2 f (0, 0) + (h−x)y
2 f (0, h) (16)
h h
+ x(h−y)
h2 f (h, 0) + xy
h2
f (h, h).
Fixând variabila x, resp. y şi aplicând lui f operatorul de inter-
polare Lagrange Ly (ı̂n raport cu y) şi Lx (ı̂n raport cu x) pentru
nodurile 0 şi h se obţin
h−y y
(Ly f )(x, y) = h f (x, 0) + h f (x, h),
(Lxf )(x, y) = h−x (0, y) + x f (h, y),
h h
cu

(LxLy f )(x, y) = (h−x)(h−y)

h2
f (0, 0)+ x(h−y)
h2
f (h, 0)+ (h−x)y
h2
f (0, h)+ xy
h2
f (h, h),
care este egal cu polinomul (16). Formula de interpolare este

f (x, y) = (P f )(x, y) + (RP f )(x, y), (17)

cu P = LxLy şi

(RP f )(x, y) = (Rx ⊕ Ry f )(x, y),

unde Rx şi Ry notează resturile din formulele de interpolare:

f (x, y) = (Lx f )(x, y) + (Rxf )(x, y),

f (x, y) = (Ly f )(x, y) + (Ry f )(x, y).
Dacă f ∈ C 1,0(D1) şi f (1,0) este derivabilă pe (0, h) ı̂n raport cu
x atunci există ξ ∈ (0, h) astfel ı̂ncât

(Rxf )(x, y) = x(x−h)

2! f (2,0)(ξ, y).

Dacă f ∈ C 0,1(D1) şi f (0,1)este derivabilă pe (0, h) ı̂n raport cu

y atunci există η ∈ (0, h) astfel ı̂ncât

(Ry f )(x, y) = y(y−h)

2! f (0,2)
(x, η).
Obţinem

(RP f )(x, y) = (Rxf )(x, y) + (Ry f )(x, y) − (RxRy f )(x, y)

= x(x−h)
2! f (2,0)(ξ, y) + y(y−h) f (0,2) (x, η) − xy(x−h)(y−h) f (2,2) (ξ , η ).
2! 4 1 1

Dacă f ∈ C 2,2(D1) atunci

|(RP f )(x, y)| ≤ x(h−x)

2! M 20 f + y(h−y)
2! M 02 f + xy(x−h)(y−h)
4 M22f,
 
 (p,q)
unde Mpq f = max f (x, y) şi

D1

h2h (2,0) (0,2) h2 (2,2)

i
kRP f k ≤ 8 kf k + kf k + 8 kf k ,
unde k·k este norma uniformă.
 CURS 3

Exemple de operatori de interpolare pe pătrat (continuare)

Considerăm pătratul D1 = [0, h]2, h > 0, şi f : D1 → R. Polinomul

(P f )(x, y) = (Lx Ly f )(x, y)

= (h−x)(h−y)
h2
f (0, 0) + x(h−y)
h2
f (h, 0) + (h−x)y
h2
f (0, h) + xy
h2
f (h, h),
interpolează f pe vârfurile Vi , i = 1, ..., 4 ale pătratului, adică,
P (Vi ) = f (Vi ), i = 1, ..., 4.

Formula de interpolare este

f (x, y) = (P f )(x, y) + (RP f )(x, y), (18)

cu
(RP f )(x, y) = (Rx ⊕ Ry f )(x, y).
Aplicăm teorema lui Peano pentru a obţine o nouă formă a restu-
lui din (18).

Teorema 25 Dacă f ∈ B1,1(0, 0) atunci

Z h Z h
(RP f )(x, y) = K20(x, y; s)f (2,0) (s, 0)ds + K02(x, y; t)f (0,2) (0, t)dt
0 0
(19)
ZZ
+ K11(x, y; s, t)f (1,1) (s, t)dsdt,
D1
cu
K20(x, y; s) = (x − s)+ − h x (h − s),

K02(x, y; t) = (y − t)+ − hy (h − t),

xy
K11(x, y; s, t) = (x − s)0
+ (y − t)0
+ − h2
.
Dacă f ∈ B1,1(0, 0) atunci
Z h  Z h 
 (2,0)  (0,2)
|(RP f )(x, y)| ≤h f (s, 0)ds + h f (0, t)dt (20)
 
0ZZ 0
 
 (1,1)
+ f (s, t)dsdt,

D1

Demonstraţia. Fie eij (x, y) = xiy j , i, j ∈ N. Avem

(P e00 )(x, y) = (h−x)(h−y)

2 + x(h−y)
2 + (h−x)y
2 + xy2
h h h h
h2 −hx−hy+xh−xy+hy−xy+xy
= h2
= 1 = e00(x, y),
 (P e10 )(x, y) = x(h−y)
h2 h + xy
h2
h
= xh−xy+xy
h = x = e10(x, y),

(P e01 )(x, y) = (h−x)y

2 h + xy2 h
h h
= hy−xy+xy
h = y = e01(x, y),
şi
(P e20 )(x, y) = x(h−y)
h2 h2
+ xy 2
h2
h = xh 6= e20(x, y).

Rezultă că

P f = f, ∀f ∈ P2 2
1 ⇔ dex(P ) = 1 ⇔ Ker(RP ) = P1.
Deci m = 2 şi considerăm p = q = 1. Aplicând teorema lui Peano
se obţine (19), cu
K20(x, y; s) = RP (x − s)+ = (x − s)+ − x(h−y) xy
h i
h2
(h − s)+ − h2
(h − s)+
x
= (x − s)+ − xh−xy+xy (h − s) = (x − s)+ − (h − s)
h2 h
K02(x, y; t) = RP (y − t)+ = (y − t)+ − (h−x)y xy
h i
h2 (h − t)+ − h2 (h − t)+
= (y − t)+ − hy (h − t)
K11(x, y; s, t) = RP (x − s)+ (y − t)+ = (x − s)0
0 0 0 − xy (h − s)0 (h − t)0
h i
+ (y − t)+ + +
h2
= (x − s)0 (y − t)0 − xy .
+ + h2
Avem

 x − s − x (h − s) = s(x−h) ≤ 0, s ≤ x,
K20(x, y; s) = h h
 − x(h−s)
h ≤ 0, s > x,

 y − t − y (h − t) = t(y−h) ≤ 0, t ≤ y,
K02(x, y; t) = h h
 − y(h−t) ≤ 0, t > y,
h
şi
(x − s)0(y − t)0 − xy xy
(
h2 = 1 − h2 ≥ 0, s ≤ x şi t ≤ y,
K11(x, y; s, t) = .
− xy2 ≤ 0, altfel.
h
Avem K20(x, y; s) ≤ 0, s ∈ [0, h] şi K20 ′ (x, y; s) = x−h ≤ 0, s ∈
h
′ x
[0, x) şi K20(x, y; s) = h ≥ 0, s ∈ [x, h].

Minimul lui K20(x, y; s) este ı̂n s = x, deci avem |K20(x, y; s)| ≤

|K20(x, y; x)| = x h−x
h ≤ x.

Se observă că K02(x, y; t) = K20(y, x; t), de unde rezultă

|K02(x, y; t)| ≤ y.
Avem următoarea estimare
xy 
 
|K11(x, y; s, t)| ≤ 1 − h2  ≤ 1.

Are loc
Z h  Z h 
 (2,0)  (0,2)
|(RP f )(x, y)| ≤x f (s, 0)ds + y f (0, t)dt (21)
 
0ZZ 0
 
 (1,1)
+ f (s, t)dsdt,

D1
şi cum max x = h şi max y = h se obţine (20).
0≤x≤h 0≤y≤h
 CURS 4

Exemple de operatori de interpolare pe pătrat (continuare)

Considerăm pătratul D1 = [0, h]2, h > 0, şi f : D1 → R.

Problema de interpolare pe laturile lui D1 se rezolvă folosind

operatorii sumă booleană:

(Lx ⊕ Ly f )(x, y) = Lxf + Ly f − LxLy f

= h−x f (0, y) + x f (h, y) + h−y f (x, 0) + y f (x, h)
h h h h
(h−x)y (h−x)(h−y)
− x(h−y)
h2 f (h, 0) − h2 f (0, h) − xy
h2 f (h, h) − h2
f (0, 0).
Se verifică condiţiile de interpolare:

(Lx ⊕ Ly f )(x, 0) = f (x, 0)

(Lx ⊕ Ly f )(0, y) = f (0, y)
(Lx ⊕ Ly f )(x, h) = f (x, h)
(Lx ⊕ Ly f )(h, y) = f (h, y), cu x, y ∈ [0, h].
Formula de interpolare este

f (x, y) = (Lx ⊕ Ly f )(x, y) + (RS f )(x, y), (22)

unde
(RS f )(x, y) = (RxRy f )(x, y, z).
Dacă f ∈ C 1,0[0, h] şi f (1,0) este derivabilă pe (0, h) atunci există
ξ ∈ (0, h) a.ı̂.

(Rxf )(x, y) = x(x−h)

2! f (2,0)
(ξ, y).
Dacă f ∈ C 0,1[0, h] şi f (0,1) este derivabilă pe (0, h) atunci există
η ∈ (0, h) a.ı̂.

(Ry f )(x, y) = y(y−h)

2! f (0,2)(x, η).

Prin urmare,

(RS f )(x, y, z) = xy(x−h)(y−h)

4 f (2,2)
(ξ, η).
Dacă f ∈ C 2,2(D1) atunci

|(RS f )(x, y, z)| ≤ xy(h−x)(h−y)

4 M22f,
 
 (p,q)
unde Mpq f = max f (x, y) iar ı̂n plus

D1

h4
(2,2)
kRS f k ≤ 64 f .
Teorema 26 Dacă f ∈ B1,2(0, 0) atunci
Z h
(RS f )(x, y) = K30(x, y; s)f (3,0) (s, 0)ds (23)
0
Z h Z h
+ K21(x, y; s)f (2,1) (s, 0)ds + K03(x, y; t)f (0,3) (0, t)dt
0
ZZ 0
+ K12(x, y; s, t)f (1,2) (s, t)dsdt,
D1
unde
K30(x, y; s) = 0,
K21(x, y; s) = 0,
K03(x, y; t) = 0,
K12(x, y; s, t) = (x − s)0 (y − t) − x (y − t) − y (x − s)0 (h − t) + xy (h − t).
+ + h + h + h2
Dacă f ∈ B1,2(0, 0) atunci

3 (1,2)
kRS f k ≤ h f . (24)
Demonstraţia. Avem (Lx ⊕ Ly )f = f ∀f ∈ P2 2 şi considerăm
p = 1, q = 2 (m = 3). Aplicând teorema lui Peano obţinem (23),
cu
" #
(x−s)2
+ (x−s)2
+ x (h−s)2
+
2
h−y (x−s)+
K30(x, y; s) = RS 2 = 2 −h 2 − h 2
2 2 2
y (x−s)+ x(h−y) (h−s)+ xy (h−s)+
−h 2 + h2 2 + h2 2
(x−s)2
+ x (h−s)2+ (x−s)2+
2
y (x−s)+
2
y (x−s)+
= 2 −h 2 − 2 +h 2 −h 2
xh (h−s)2+
2
xy (h−s)+ xy (h−s)+
2
+ 2 2 − 2 2 + 2 2 =0
h h h
 h i
K21(x, y; s) = RS y(x − s)+ = 0
" #
(y−t)2
+
K03(x, y; t) = RS 2 =0
0
h i
K12(x, y; s, t) = RS (x − s)+ (y − t)+
= (x − s)0 (y − t) − x (y − t) − y (x − s)0 (h − t) + xy (h − t).
+ + h + h + h2
Avem

K12(x, y; s, t) = (y − t)+ [(x − s)0 − x ] + (h − t)[ xy − y (x − s)0 ]

+ h h2 h +
xy
≤ (y − t)+ h−x
h + (h − t) h2
şi
xy
|K12(x, y; s, t)| ≤ |(y − t)+ h−x
h + (h − t) h2
|.
xy
Notăm ϕ(t) = (y−t)+ h−x
h +(h−t) h2
şi obţinem ϕ(t) ≥ 0, t ∈ [0, h]
şi ϕ′(t) = −(y − t)0 h−x − xy ≤ 0, t ∈ [0, h]. Maximul lui ϕ este ı̂n
+ h h2
t = 0, deci
xy
|K12(x, y; s, t)| ≤ ϕ(0) ≤ y h−x
h + h.
Se obţine
ZZ  
 (1,2)
|(RS f )(x, y)| ≤ y f (s, t) dsdt, (25)

D1
şi cum max y = h rezultă (24).
(x,y)∈D1

Ca o extensie a problemei de interpolare se consideră următoarea

problemă de cele mai mici pătrate: pentru o funcţie dată
f : D1 → R să se găsească polinomul P ∈ P2
1 a.ı̂.
4
[P (Vi ) − f (Vi )]2 → min,
P
i=1
unde Vi , i = 1, ..., 4 sunt vârfurile pătratului D1. Considerând
P (x, y, z) = Ax + By + C
problema se reduce la minimizarea funcţiei
4
S(A, B, C) = [P (Vi ) − f (Vi )]2.
P
i=1
Obţinem sistemul:
∂S := 2h[2Ah + Bh + 2C − f (h, 0) − f (h, h)] = 0

 ∂A


∂S := 2h[Ah + 2Bh + 2C − f (0, h) − f (h, h)] = 0
 ∂B
 ∂S

∂C := 2[2Ah + 2Bh + 4C − f (0, 0) − f (0, h) − f (h, 0) − f (h, h)] = 0
cu soluţiile:
1 [f (h, h) + f (h, 0) − f (0, h) − f (0, 0)],
A = 2h
1 [f (h, h) − f (h, 0) + f (0, h) − f (0, 0),
B = 2h
C=1 4 [−f (h, h) + f (h, 0) + f (0, h) + 3f (0, 0).
Astfel, polinomul care rezolvă problema de cele mai mici pătrate
este

P (x, y) = 2x+2y−h
4h f (h, h) + 2x−2y+h
4h f (h, 0)
+ −2x+2y+h
4h f (0, h) + −2x−2y+3h
4h f (0, 0).

Exemple de operatori de interpolare pe cub

Considerăm cubul D2 = [0, h]3, h > 0, şi f : D2 → R. Trebuie

determinat un polinom P ∈ P3 3 care interpolează f pe vârfurile
Vi, i = 1, ..., 8 adică

P (Vi ) = f (Vi ), i = 1, ..., 8. (26)

Sunt opt condiţii, deci căutăm un polinom de grad trei

P (x, y, z) = Axyz + Bxy + Cyz + Dxz + Ex + F y + Gz + H. (27)

Rezolvând sistemul (26) obţinem

P (x, y, z) = (h−x)(h−y)(h−z)
h3 f (0, 0, 0) + (h−x)y(h−z)
h3
f (0, h, 0) (28)
(h−x)(h−y)z
+ x(h−y)(h−z)
h3 f (h, 0, 0) + h 3 f (0, 0, h) + xy(h−z)
h3
f (h, h, 0)
(h−x)yz
+ x(h−y)z
h3
f (h, 0, h) + h3
f (0, h, h) + xyz
h3
f (h, h, h).
Fixând variabilele x şi y, x şi z, resp. y şi z şi aplicând pentru f
y
operatorul Lagrange Lz1 (ı̂n raport cu z), L1 (ı̂n raport cu y), şi
Lx1 (ı̂n raport cu x) pentru nodurile 0 şi h obţinem

(Lz1f )(x, y, z) = h−z z

h f (x, y, 0) + h f (x, y, h),
y
(L1f )(x, y, z) = h−y
h f (x, 0, z) + y
h f (x, h, z),
(Lx1f )(x, y, z) = h−x
h f (0, y, z) + x f (h, y, z).
h
y
Avem (Lx1L1Lz1f )(x, y, z) = P (x, y, z).
 y
Lx1L1Lz1f interpolează funcţia f pe nodurile cubului D2. Formula
de interpolare este
y
f (x, y, z) = (Lx1L1Lz1f )(x, y, z) + (RP f )(x, y, z),
unde
x y z
(RP f )(x, y, z) = (R1 ⊕ R1 ⊕ R1 f )(x, y, z),
y
x , R ,Rz sunt operatorii rest.
şi R1 1 1

Dacă f ∈ C 1,0,0(D2) şi f (1,0,0) este derivabilă pe (0, h) ı̂n raport

cu x atunci există ξ ∈ (0, h) astfel ı̂ncât
x
(R1 f )(x, y, z) = x(x−h)
2! f (2,0,0)
(ξ, y, z).
Dacă f ∈ C 0,1,0(D2) şi f (0,1,0) este derivabilă pe (0, h) ı̂n raport
cu y atunci există η ∈ (0, h) astfel ı̂ncât
y
(R1f )(x, y, z) = y(y−h)
2! f (0,2,0)
(x, η, z).
Dacă f ∈ C 0,0,1(D2) şi f (0,0,1) este derivabilă pe (0, h) ı̂n raport
cu z atunci există δ ∈ (0, h) astfel ı̂ncât
z
(R1 f )(x, y, z) = z(z−h)
2! f (0,0,2)
(x, y, δ).
y y
x , R şi Rz ı̂n (R f )(x, y, z) = (Rx ⊕R ⊕Rz f )(x, y, z)
Se ı̂nlocuiesc R1 1 1 P 1 1 1
x ⊕ Ry ⊕ Rz f )(x, y, z) = x(x−h) f (2,0,0)(ξ, y, z) + y(y−h) f (0,2,0)(x, η, z)
(R1 1 1 2! 2!
+ z(z−h)
2! f (0,0,2)
(x, y, δ) − xy(x−h)(y−h) (2,2,0)
4 f (ξ1, η1, z)
− xz(x−h)(z−h)
4 f (2,0,2)
(ξ2 , y, δ 1 ) − yz(y−h)(z−h) (0,2,2)
4 f (x
+ xyz(x−h)(y−h)(z−h)
8 f (2,2,2)
(ξ3, η3, δ3), cu ξ, η, δ, ξi, ηi ,
Dacă f ∈ C 2,2,2(D2) atunci
|(RP f )(x, y, z)| ≤ x(h−x)
2! M 200 f + y(h−y)
2! M 020 f + z(h−z)
2! M002f
+ xy(h−x)(h−y)
4 M 220 f + xz(h−x)(h−z)
4 M202f
+ yz(h−y)(h−z)
4 M 022 f + xyz(h−x)(h−y)(h−z)
8 M222f,
  
 (p,q,r)
unde Mpqr f = max f (x, y, z). Mai mult,

D2
2 2 2 4 4
|(RP f )(x, y, z)| ≤ h8 M200f + h8 M020f + h8 M002f + 64
h M h
220f + 64 M202f
h4 M
+ 64 f + h6 M
022 512 222f.

Observaţia 27 Problema de interpolare pe laturile cubului este

y
rezolvată de Lx1 ⊕ L1 ⊕ Lz1f .

Problema celor mai mici pătrate: pentru o funcţie dată f :

D2 → R să se găsească polinomul P ∈ P3
1 a.ı̂.
8
[P (Vi ) − f (Vi )]2 → min .
P
i=1
Se consideră

P (x, y, z) = Ax + By + Cz + D
care se găseşte prin minimizarea funcţiei
8
S(A, B, C, D) = [P (Vi ) − f (Vi )]2.
P
i=1
Se rezolvă sistemul:
∂S = 0

∂A



 ∂S = 0


∂B
 ∂S = 0

 ∂C
 ∂S

∂D = 0.

 CURS 5

3. Operatori de interpolare pe un simplex

3.1. Exemple de operatori de interpolare pe triunghi

Orice triunghi se transformă printr-o transformare afină ı̂n tri-

unghiul standard:
Th = {(x, y) ∈ R2 : x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ h, h ∈ R+ }. (29)

Fie f : Th → R şi considerăm operatorul Lagrange P1, ı̂n raport

cu x, corespunzător nodurilor 0 şi h − y, cu y fixat:

(P1f )(x, y) = x+y−h

y−h f (0, y) + x f (h − y, y).
h−y
Similar considerăm operatorul Lagrange P2, corespunzător nodurilor
0 şi h−x, cu x fixat, şi resp. P3, corespunzător nodurilor (x+y, 0)
şi (0, x + y):
x+y−h y
(P2f )(x, y) = x−h f (x, 0) + h−x f (x, h − x),
(P3f )(x, y) = x f (x + y, 0) + y f (0, x + y).
x+y x+y
Avem
(P f )(x, y) := (P1P2P3f )(x, y) = h−x−y
h f (0, 0)+ x f (h, 0)+ y f (0, h),
h h
polinom ce interpolează f pe vârfurile triunghiului Th:
(P f )(0, 0) = f (0, 0)
(P f )(0, h) = f (0, h)
(P f )(h, 0) = f (h, 0).
Formula de interpolare:
f = P1P2P3f + RP f,
unde RP f notează restul.

Teorema 28 Dacă f ∈ B1,1(0, 0) atunci

Zh Zh
(RP f )(x, y) = K20(x, y; s)f (2,0) (s, 0)ds + K02(x, y; t)f (0,2) (0, t)dt
0 0
(30)
ZZ
+ K11(s, t)f (1,1) (s, t)dsdt,
Th
cu
x (h − s),
K20(x, y; s) = (x − s)+ − h (31)
K02(x, y; t) = (y − t)+ − hy (h − t),
K11(x, y; s, t) = (x − s)0
+ (y − t)0
+,
şi mai mult, dacă f (2,0)(·, 0), f (0,2) (0, ·) ∈ C[0, h] şi f (1,1) ∈ C(Th)
atunci

(RP f )(x, y) = x(x−h)

2 f (2,0) (ξ, 0)ds + y(y−h) f (0,2) (0, η)
2 (32)
+ xyf (1,1)(ξ1, η1),
unde ξ, η ∈ [0, h] şi (ξ1, η1) ∈ Th.

Demonstraţia. Avem

(P e00 )(x, y) = h−x−y

h + x + y = 1 = e (x, y)
h h 00
x h = x = e (x, y)
(P e10 )(x, y) = h 10
(P e01 )(x, y) = hy h = e01(x, y)
x h2 = xh 6= e (x, y),
(P e20 )(x, y) = h 20
deci P f = f, ∀f ∈ P2 2
1, de unde Ker(RP ) = P1 ⇒ m = 2 şi
considerăm p = q = 1. Aplicând teorema lui Peano se obţine
(30), cu
h i
x (h − s),
K20(x, y; s) = R1 (x − s)+ = (x − s)+ − h
K02(x, y; t) = R1 (y − t)+ = (y − t)+ − hy (h − t),
h i

K11(x, y; s, t) = R1 (x − s)+ (y − t)+ = (x − s)0

0 0 0,
h i
+ (y − t)+
Avem
s (x − h) ≤ 0,
(
h s ≤ x,
K20(x, y; s) = x (h − s) ≤ 0, s > x,
−h
şi similar K02(x, y; t) ≤ 0, t ∈ [0, h]. Pentru K11 avem
(
1, s ≤ x şi t ≤ y,
K11(x, y; s, t) =
0, alfel.
Se observă că K20(x, y; ·), K02(x, y; ·), K11(x, y; ·, ·) nu schimbă
semnul pe [0, h], resp. pe Th.
f (2,0)(·, 0), f (0,2) (0, ·) şi f (1,1) sunt continue, deci putem aplica
teorema de medie şi se obţine:
Zh Zh
(RP f )(x, y) =f (2,0) (ξ, 0) K20(x, y; s)ds + f (0,2) (0, η) K02(x, y; t)dt
0 ZZ 0
+ f (1,1) (ξ1, η1) K11(x, y; s, t)dsdt.
T1
Integrând obţinem

(RP f )(x, y) = x(x−h)

2 f (2,0)
(ξ, 0)ds + y(y−h) (0,2)
2 f (0, η) (33)
+ xyf (1,1)(ξ1, η1).

Suma booleană a operatorilor Pi şi Pj interpolează f pe frontiera

triunghiului Th, adică
(Pi ⊕ Pj f )|∂Th = f |∂Th , pentru i, j = 1, 2, 3.
Avem
x+y−h y−h y
h i
(P1P2f )(x, y) = y−h −h f (0, 0) + h f (0, h)
h−y+y−h y
h i
x
+ h−y h−y−h f (h, 0) + h−h+y f (h − y, y)
y(x+y−h)
= h−x−y
−h f (0, 0) + h(y−h)
f (0, h) + x f (h − y, y),
h−y
şi
(S12f )(x, y) :=(P1 ⊕ P2f )(x, y)
= h−x−y
h−y f (0, y) + h−x−y
h−x f (x, 0) + y
h−x f (x, h − x)
y(h−x−y)
− h−x−y
h f (0, 0) − h(h−y)
f (0, h)
Considerăm formula de interpolare
f = S12f + RS f,
cu RS f termenul rest. Avem următoarele proprietăţi de interpo-
lare:

 (S12 f )(x, 0) = f (x, 0),
 pentru x ∈ [0, h]
(S12f )(0, y) = f (0, y), pentru x ∈ [0, h]
 (S f )(x, h − x) = f (x, h − x),

pentru x ∈ [0, h].
12
Se verifică că
S12f = f, ∀f ∈ P2
2,
adică Ker(RS ) = P22. Deci se poate aplica teorema lui Peano
pentru a afla expresia lui RS f, pentru m = 3.
 CURS 6

3.2. Exemple de operatori de interpolare pe triunghi şi pe

linii interioare ale triunghiului

Fie triunghiul

Th = {(x, y) ∈ R | x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ h}, h ∈ R+.

Considerăm cazul ı̂n care nodurile de interpolare nu sunt doar pe
frontiera ∂Th ci şi ı̂n interiorul triunghiului Th, anume pe una din
medianele triunghiului.

Fie vârfurile triunghiului V0(0, 0), V1(h, 0) şi V2(0, h), şi mediana
V2M, deci M ∈ V0V1.
 y
Fie L1 un operator care interpolează funcţia f ı̂n raport cu y, ı̂n
punctele (x, 0) şi (x, h − x):
y
L1f (x, y ) = h−x−y y
 
h−x f ( x, 0) + h−x f (x, h − x)
iar Lx2 operatorul care interpolează funcţia f ı̂n raport cu x, ı̂n
punctele (0, y ) , h−y
2 , y şi (h − y, y ) , cu y fixat:
(h−x−y)(h−2x−y) 4x(h−x−y) h−y
(Lx2f ) (x, y ) =
 
f (0, y ) + f 2 ,y
(h−y)2 (h−y)2
x(2x+y−h)
+ 2 f (h − y, y ) .
(h−y)
Lx2 interpolează funcţia f pe cateta V0V2, pe ipotenuză, şi pe
y
mediana V2M, iar L1 interpolează funcţia pe ipotenuză, şi pe
cateta V0V1.
Teorema 29 Dacă f : Th → R, atunci
y
1. Lx2 ⊕ L1f = f pe ∂Th ∪ V2M,
y
2. dex Lx2 ⊕ L1
 
= 3.

Demonstraţia. Avem
x y h−x−y h−y
  h  i
L2 ⊕ L1f (x, y ) = (h − 2x − y ) f (0, y ) + 4xf 2 , y
(h−y)2
1
+ h−x [(h − x − y ) f (x, 0) + yf (x, h − x)]
(h−x−y)(h−2x−y) h−y y
h i
− h f (0, 0) + h f (0, h)
(h−y)2
4x(h−x−y) h−y h−y 2y h−y h+y
h    i
− 2 h+y f 2 , 0 + h+y f 2 , 2 .
(h−y)
Se verifică direct că
y
(Lx2 ⊕ L1f )(x, 0) = f (x, 0)
y
(Lx2 ⊕ L1f )(0, y) = f (0, y)
y
(Lx2 ⊕ L1f ) (h − y, y) = f 
(h − y, y )
y
(Lx2 ⊕ L1f ) h−y 2 , y = f h−y
2 ,y .

Se obţine, prin calcul, că

y
Lx2 ⊕ L1eij = eij , pentru i + j ≤ 3,
x ⊕L e y i y j , i, j ∈ N ⇒
şi, de exemplu, L2 1 22 6
= e22 , unde eij (x, y ) = x
y
 
x
dex L2 ⊕ L1 = 3.

Formula de interpolare este

y y
f = Lx2 ⊕ L1f + R2
x R f,
1
restul determinându-se cu ajutorul Teoremei lui Peano, pentru
m = 4.

3.3. Interpolare pe triunghi bazată pe Algoritmul lui New-

ton generalizat

Teorema 30 (Teorema lui Micchelli). Interpolarea datelor ar-

bitrare printr-un element din P2 m este posibilă ı̂n mod unic pe o
mulţime N de 1 2 (m + 1)(m + 2) noduri dacă există m + 1 drepte
L0, L1, ..., Lm a căror reuniune conţine cele N noduri şi care au
proprietatea că fiecare dreaptă Li conţine exact i + 1 noduri,
i = 0, ..., m.

Algorithm 31 (Algoritmul lui Newton generalizat). Fie X un

spaţiu liniar arbitrar. Fie o funcţie g (nu neapărat un polinom)
care interpolează funcţia dată f : X → R pe o mulţime de noduri
N . Fie y un nou nod, y ∈ / N. Căutăm o funcţie h a.ı̂. h = 0 pe
N şi h(y) 6= 0. Atunci g + f (y)h interpolează f pe N ∪ {y}.

Pentru un nou nivel de generalizare folosim g + rh ca interpolant,

dar permitem lui r să fie o funcţie mai generală decât o simplă
constantă. Folosim notaţia Z = {x ∈ X : h(x) = 0}.

Considerăm o mulţime N de noduri, fie g care interpolează f pe

N ∩ Z(h) şi r care interpolează f −g
h pe N \Z(h). Atunci g + rh
interpolează f pe N .

Observaţia 32 Această versiune a algoritmului Newton permite

ı̂mpărţirea unei probleme de interpolare ı̂n două subprobleme mai
simple, (”mai simplu” se referă la numărul condiţiilor de inter-
polare).

Exemplul 33 Fie f : Th → R o funcţie definită pe triunghiul Th.

Fie N = {X1, X2, X3, X4, X5, X6} ∈ ∂Th, cu X1(0, 3 h ), X (0, 2h ),
2 3
h h 3h h h
X3( 4 , 0), X4( 2 , 0), X5( 4 , 0), X6( 2 , 2 ). Considerăm funcţionalele
de interpolare Lagrange

ΛL = {λi (f ) | λi (f ) = f (xi ), 1 ≤ i ≤ 6}.

Să se găsească r ∈ P2
2 astfel ca r să interpoleze f ı̂n raport cu
ΛL .

Notăm prin L0, L1, L2 laturile triunghiului, astfel ca {X6} ⊂ L0,

{X1, X2} ⊂ L1, {X3, X4, X5} ⊂ L2. Problema astfel formulată
satisface ipotezele teoremei lui Micchelli. Prin urmare, acest
rezultat asigură faptul că există un interpolant ı̂n P2
2 pentru f ı̂n
raport cu ΛL şi acesta este unic.

Notăm cu l2 un element din P2

1 al cărui mulţime zero este dreapta
L2,
Z(l2) = {(x, y) : l2(x, y) = 0} = L2.
Avem N ∩ L2 = {X3, X4, X5} , l2(x, y) = y.

Fie p2 ∈ P2
2 ce interpolează f pe N ∩ L2 = {X3, X4 , X5 } . Prin
urmare, p2 are forma
p2(x, y) = a0x2 + b0x + c0,
unde a0, b0 şi c0 pot fi determinate din condiţiile de interpolare:

 p2( 4h , 0) = f ( h , 0)

 4
p ( h , 0) = f ( h , 0) (34)
2 2 2
 p ( 3h , 0) = f ( 3h , 0).


2 4 4
Expresia lui este

p2(x, y) =( h82 x2 − 6
h x + 1)f ( 3h , 0) + ( 8 x2 − 10 x + 3)f ( h , 0)
4 h2 h 4
2
+ (− 16
h2 x + 16 x − 3)f ( h , 0).
h 2
Fie q1 ∈ P2
1 ce interpolează (f −p2 )/l2 pe N \Z(l2 ) = {X1 , X2 , X6} .
Prin urmare, q1 are forma

q1(x, y) = a1x + b1y + c1,

unde a1, b1 şi c1 pot fi determinate din condiţiile de interpolare:

h )−p (0, h )
f (0, 3

 h
q1(0, 3 ) = 2 3
h



3


f (0, 3 )−p2(0, 2h
2h

3)

q1(0, 2h
3)= 2h (35)
3


h h h,h)

f ( 2 , 2 )−p2 ( 2

h, h) =


 q1( 2 2 .
2 h


2
Se obţine că r = p2 + l2q1 interpolează f pe N. Problema de
interpolare se ı̂mparte ı̂n 2 subprobleme cu mai puţine condiţii
de interpolare. Subproblemele atrag determinarea lui p2 şi q1, cu
3 condiţii de interpolare.

Problema este mai uşor de rezolvat dacă aplicăm de două ori

algoritmul Newton generalizat. Avem de găsit un interpolant
pentru q1 pe mulţimea M := {X1, X2, X6}. Notăm prin l1 un
element din P2
1 al cărui mulţime zero este dreapta L1,
Z(l1) = {(x, y) : l1(x, y) = 0} = L1.
Avem M ∩ L1 = {X1, X2} , l1(x, y) = x.

Fie p1 ∈ P2
1 care interpolează q1 pe M ∩ L1 = {X1 , X2 } . Prin
urmare, p1 are forma
p1(x, y) = a2y + b2,
unde a2 şi b2 pot fi determinate din condiţiile de interpolare:
h ) = q (0, h )
(
p1(0, 3 1 3
2h 2h (36)
p1(0, 3 ) = q1(0, 3 ).
Din (35), (36) devine
h )−p (0, h )

h f (0, 3 2 3
p1(0, 3 ) =


h


3 (37)
2h f (0, 3 )−p2(0, 2h
2h
3 ).
 p1(0, 3 ) =


2h

3
Expresia sa este
3 ( 3 y − 1)f (0, 2h ) + 3 (− 3 y + 2)f (0, h )
p1(x, y) = 2h h 3 h h 3
3 (− 3 y + 1)p (0, 2h ) + 3 ( 3 y − 2)p (0, h ).
+ 2h h 2 3 h h 2 3
Fie q0 ∈ P2
0 ce interpolează (q1 − p1 )/l1 pe M \Z(l1) = {X6 } . Prin
urmare, q0 este constantă:
h, h) − p (h, h)
q1( 2 2 1 2 2
q0 = h
.
2
Potrivit algoritmului Newton generalizat avem că p1 + l1q0 inter-
polează q1 pe M = {X1, X2, X6} .

Problema de interpolare pe N este rezolvată de

r = p2 + l2q1 = p2 + l2(p1 + l1q0).

 CURS 7

3.4. Exemple de operatori de interpolare pe triunghiul cu

o latură curbă

Considerăm triunghiul T̃h, cu vârfurile V1 = (0, h), V2 = (h, 0)

şi V3 = (0, 0), două laturi drepte Γ1, Γ2, pe axe, şi ipotenuza
Γ3 definită prin funcţiile f şi g, unde g este inversa lui f, adică,
y = f (x) şi x = g(y), cu f (0) = g(0) = h.
V1 (x,f(x))
1

Γ3
0.9

0.8

0.7

Γ1 0.6

0.5

0.4 (x,y) (g(y),y)

(0,y)
0.3

0.2

0.1

Γ2
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
V3 V
(x,0) 2

Figura 1: Triunghiul T̃h .

Operatori de tip Lagrange. Fie F o funcţie definită pe T̃h.

A. Fie L1, L2 şi L3 operatorii de interpolare definiţi prin

g(y) − x x
(L1F )(x, y) = F (0, y) + F (g(y), y), (38)
g(y) g(y)
f (x) − y y
(L2F )(x, y) = F (x, 0) + F (x, f (x)),
f (x) f (x)
x y
(L3F )(x, y) = F (x + y, 0) + F (0, x + y).
x+y x+y

Fiecare operator L1, L2, L3 interpolează funcţia F pe două laturi

ale lui T̃h :
(L1F )(0, y) = F (0, y), y ∈ [0, h],
(L1F )(g(y), y) = F (g(y), y), y ∈ [0, h],
(L2F )(x, 0) = F (x, 0) x ∈ [0, h],
(L2f )(x, f (x)) = F (x, f (x)), x ∈ [0, h],
(L3f )(x + y, 0) = F (x + y, 0) x, y ∈ [0, h],
(L3f )(0, x + y) = F (0, x + y), x, y ∈ [0, h],

V V (x,f(x) V1
1 1 1 1
1

0.9 0.9
0.9

0.8 0.8
0.8

0.7
0.7
(0,x+y) 0.7
0.6 0.6
0.6

0.5
0.5 L2 0.5
L
L1 (g(y),y) 3
0.4 0.4
(0,y) 0.4

0.3 0.3
0.3

0.2 0.2 0.2

0.1 0.1 0.1

0 0
V
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 V 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
3 2 V V3
3 (x,0) V2 (x+y,0) V
2

Figura 2: Domeniile de interpolare pt. L1 , L2 ,L3.

Definiţia 34 Se numeşte mulţime de precizie a operatorului P

(pres(P )) mulţimea monoamelor pentru care interpolantul este
exact.

Avem

dex(Li) = 1, i = 1, 2, 3, (39)
pres(L1) = {1, x, y j , j ∈ N∗},
pres(L2) = {1, xi, y, i ∈ N∗},
pres(L3) = {1, x, y}.
De exemplu,
g(y) − x x
(L1e00)(x, y) = ·1+ · 1 = 1 = e00(x, y)
g(y) g(y)
g(y) − x x
(L1e10)(x, y) = ·0+ · g(y) = x = e10(x, y)
g(y) g(y)
g(y) − x x
(L1e01)(x, y) = ·y+ · y = y = e01(x, y)
g(y) g(y)

g(y) − x x
(L1ei0)(x, y) = ·0+ (g(y))i 6= ei0(x, y), i ≥ 2
g(y) g(y)
g(y) − x j x j
(L1e0j )(x, y) = y + y = y j = e0j (x, y), j ≥ 0.
g(y) g(y)

Formulele de interpolare:
F = LiF + RiLF, i = 1, 3.
Resturile RiLF, i = 1, 3 se studiază cu Teorema lui Peano, pt.
m = 2, deoarece dex(Li) = 1, adică ker(RiL ) = P2
1 , i = 1, 3.

B. Fie Pij produsul operatorilor Li şi Lj , adică Pij = LiLj , i, j =

1, 2, 3, i 6= j. Avem
h − y g(y) − x y g(y) − x x
(P12F )(x, y) = F (0, 0)+ F (0, h)+ F (g(y), y),
h g(y) h g(y) g(y)

(P13F )(x, y) = g(y)−x

g(y)
F (0, y) + x
g(y)[y+g(y)]
[g(y)F (y + g(y), 0)
+ yF (0, y + g(y))],

(P23F )(x, y) = f (x)−y

f (x)
F (x, 0) + y
f (x)[x+f (x)]
[xF (x + f (x), 0)
+ f (x)F (0, x + f (x))].
Proprietăţile de interpolare:
P12F = F, pe Γ3 ∪ V3,
P13F = F, pe Γ1 ∪ V2,
P23F = F, pe Γ2 ∪ V1.

Observaţia 35 Operatorii Pij au aceleaşi proprietăţi de interpo-

lare ca şi operatorii Pji, i, j = 1, 3, i 6= j.

1 1
1

0.9 0.9
0.9

0.8 0.8
0.8

0.7 0.7
L2
0.7
L3
L 0.6 0.6
0.6
2
0.5 0.5
0.5

L1 L
0.4
0.4 1 0.4

0.3 0.3 0.3

0.2 0.2 0.2

L3
0.1 0.1 0.1

0 0 0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1

Figura 3: Domeniile de interpolare pentru P12 , P13 , P23 .

Avem
dex(Pij ) = 1, (40)
pres(Pij ) = {1, x, y}, i, j = 1, 3, i 6= j.
De exemplu,
h − y g(y) − x y g(y) − x x
(P12e00)(x, y) = ·1+ ·1+ · 1 = e00(x, y)
h g(y) h g(y) g(y)
h − y g(y) − x y g(y) − x x
(P12e10)(x, y) = ·0+ ·0+ · g(y) = e10(x, y)
h g(y) h g(y) g(y)
h − y g(y) − x y g(y) − x x
(P12e01)(x, y) = ·0+ ·h+ · y = e01(x, y)
h g(y) h g(y) g(y)
h − y g(y) − x y g(y) − x x
(P12e20)(x, y) = ·0+ ·0+ · (g(y))2 6= e20(x, y).
h g(y) h g(y) g(y)
P F, ale formulelor de interpolare
Resturile Rij
P
F = Pij F + Rij F, i, j = 1, 3, i 6= j,
se studiază cu Teorema lui Peano, pt. m = 2, deoarece dex(Pij ) =
P ) = P2 , i, j = 1, 3, i 6= j.
1, adică ker(Rij 1

C. Fie Sij suma booleană a operatorilor Li şi Lj , adică Sij =

Li ⊕ Lj , i, j = 1, 3, i < j.

Avem
g(y) − x f (x) − y y
(S12F ) (x, y ) = F (0, y) + F (x, 0) + F (x, f (x))
g(y) f (x) f (x)
g(y) − x h − y y
 
− F (0, 0) + F (0, h) ,
g(y) h h
x x y
(S13F ) (x, y ) = F (g (y ) , y) + F (x + y, 0) + F (0, x + y)−
g(y) "
x+y x+y #
x g(y) y
− F (y + g(y), 0) + F (0, y + g(y)) ,
g(y) y + g(y) y + g(y)
 y x y
(S23F ) (x, y ) = F (x, f (x)) + F (x + y, 0) + F (0, x + y)−
f (x) "
x + y x + y #
y y f (x)
− F (x + f (x), 0) + F (0, x + f (x)) .
f (x) x + f (x) x + f (x)
Proprietăţile de interpolare:
Sij F = F, i, j = 1, 3, i < j pe ∂ T̃h.
Avem
dex(S12) = 1, (41)
dex(S13) = dex(S23) = 2,
pres(S12) = {1, y, xy, xk , k ∈ N∗},
pres(S13) = {1, x, y, x2, y 2, xy k , k ∈ N∗},
pres(S23) = {1, x, y, x2, y 2, xk y, k ∈ N∗}.
Formulele de interpolare
S F,
F = Sij F + Rij i, j = 1, 3, i < j.
 S F
Resturile se studiază aplicând Teorema lui Peano (pentru R12
avem m = 2, deoarece dex(S12) = 1, iar pentru R13 S F şi RS F
23
avem m = 3, deoarece dex(S13) = dex(S23) = 2).

Operatori de tip Hermite. Presupunem că funcţia F, definită

pe T̃h, posedă derivatele parţiale F (1,0) şi F (0,1) pe latura Γ3.

Considerăm operatorii H1 şi H2 definiţi prin

[x−g(y)]2
(H1F )(x, y) = g 2(y) F (0, y) + x[2g(y)−x]
2
g (y)
F (g(y), y) + x[x−g(y)] (1,0)
g(y)
F (g(y), y),
(42)
[y−f (x)]2 y[2f (x)−y] y[y−f (x)] (0,1)
(H2F )(x, y) = F (x, 0) + F (x, f (x)) + F (x, f (x))
f 2 (x) f 2 (x) f (x)
Proprietăţile de interpolare:
H1F = F, pe Γ1 ∪ Γ3,
(H1F )(1,0) = F (1,0) , pe Γ3
şi
H2F = F, pe Γ2 ∪ Γ3,
(H1F )(0,1) = F (0,1) , pe Γ3.

1
0.9

0.9
0.8

0.8
0.7

0.7
0.6
0.6
0.5
H 0.5
H
0.4 1 2
0.4

0.3
0.3

0.2
0.2

0.1 0.1

0 0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1

Figura 4: Domeniile de interpolare pt. H1 şi H2 .

Avem

dex(H1) = dex(H2) = 2, (43)

pres(H1) = {1, x, y, x2, y 2, xy n, n ∈ N∗},
pres(H2) = {1, x, y, x2, y 2, xny, n ∈ N∗}.
Formulele de interpolare:

F = Hi F + RiH F, i = 1, 2.
Resturile RiH F , i = 1, 2 se determină aplicând Teorema lui Peano
pentru m = 3, deoarece dex(H1) = dex(H2) = 2.
 CURS 8

3.4. Exemple de operatori de interpolare pe triunghiul cu

o latură curbă (continuare)

Considerăm triunghiul T̃h, cu vârfurile V1 = (0, h), V2 = (h, 0)

şi V3 = (0, 0), două laturi drepte Γ1, Γ2, pe axe, şi ipotenuza
Γ3 definită prin funcţiile f şi g, unde g este inversa lui f, adică,
y = f (x) şi x = g(y), cu f (0) = g(0) = h.
V1 (x,f(x))
1

Γ3
0.9

0.8

0.7

Γ1 0.6

0.5

0.4 (x,y) (g(y),y)

(0,y)
0.3

0.2

0.1

Γ2
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
V3 V
(x,0) 2

Figura 1: Triunghiul T̃h .

Operatori de tip Birkhoff. Presupunem că funcţia F, definită
pe T̃h, posedă derivatele parţiale F (1,0) şi F (0,1) pe latura Γ3.

Considerăm operatorii B1 şi B2 definiţi prin:

(B1F ) (x, y ) = F (0, y ) + xF (1,0) (g (y ) , y ) ,

(B2F ) (x, y ) = F (x, 0) + yF (0,1) (x, f (x)) .
Proprietăţile de interpolare:

B1F = F pe Γ1 şi (B1F )(1,0) = F (1,0) pe Γ3,

B2F = F pe Γ2 şi (B2F )(0,1) = F (0,1) pe Γ3.
 1

0.9 1

0.8 0.9

0.8
0.7

0.7
0.6

0.6
0.5
B1 0.5
B2
0.4
0.4

0.3
0.3

0.2
0.2

0.1 0.1

0 0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1

Figura 5: Domeniile de interpolare pt. B1 şi B2 .

Avem

dex (B1) = dex (B2) = 1, (44)

pres (B1) = 1, x, y j , j ∈ N∗ ,
n o

i ∗
n o
pres (B2) = 1, y, x , i ∈ N .

Formulele de interpolare:

F = BiF + RiB F, i = 1, 2.
Resturile RiB F , i = 1, 2 se determină aplicând Teorema lui Peano
pentru m = 3, deoarece dex (B1) = dex (B2) = 1.

Exemplul 36 Considerăm funcţia:

81 ((x − 0.5)2 + (y − 0.5)2 )]/3.
Gentle: F1(x, y) = exp[− 16 (45)
Reprezentăm grafic F1, L1F1, P13F1, S12F1, H1F1 şi B1F1, pe T̃1,
considerand f : [0, 1] → [0, 1], f (x) = 1 − x2.

0.1 0.1 0.1

0.08 0.08
0.08

0.06 0.06
0.06
0.04
0.04 0.04
0.02
0.02 0.02
1 0
1
1
0.8 0.8
0.8

0.6 0.6
0.6
1 1 1
0.4 0.8 0.8 0.4 0.8
0.4
0.6 0.6 0.6
0.2 0.4 0.2 0.4 0.2 0.4
0.2 0.2 0.2
0 0 0 0 0
0

Graph of Graph of Graph of

F1. L1F1. P13F1.
 0.1 0.1

0.1 0.08 0.08

0.06 0.06
0.08

0.04 0.04
0.06
0.02 0.02
0.04
1 1
0.02
1 0.8 0.8

0.8
0.6 0.6

0.6
1 0.4 0.4
0.4 0.8
1 1
0.9 0.9
0.6 0.2 0.8 0.2 0.8
0.7 0.7
0.2 0.4 0.6 0.6
0.5 0.5
0.4 0.4
0.2 0.3 0.3
0 0.2 0 0.2
0 0.1 0.1
0 0 0

Graph of Graph of Graph of

S12F1. H1F1. B1F1.

Figura 6: Interpolanţii pt. F1.

3.5. Exemple de operatori de interpolare pe tetraedru

Considerăm tetraedrul
3
n o
T = (x, y, z) ∈ R | x, y, z ≥ 0, x + y + z ≤ h, h > 0 ,
şi f : T → R.

Metoda 1: Găsim polinomul P , de 3 variabile, care interpolează

funcţia f pe vârfurile Vi ale tetraedrului,

P (Vi ) = f (Vi ), i = 1, ..., 4. (46)

Avem 4 condiţii, deci considerăm un polinom de forma:

P (x, y, z) = Ax + By + Cz + D,
cu A, B, C, D ∈ R, obţinuţi din (46). Se obţine sistemul

D = f (0, 0, 0)
Ah + D = f (h, 0, 0)
Bh + D = f (0, h, 0)
Ch + D = f (0, 0, h),
de unde soluţia este:

P (x, y, z) = h−x−y−z
h f (0, 0, 0)+ x f (h, 0, 0)+ y f (0, h, 0)+ z f (0, 0, h).
h h h
(47)
Proprietăţile de interpolare:

P (0, 0, 0) = f (0, 0, 0)
P (h, 0, 0) = f (h, 0, 0)
P (0, h, 0) = f (0, h, 0)
P (0, 0, h) = f (0, 0, h).
Metoda 2: Fie P1 operatorul Lagrange corespunzător nodurilor
0 şi h − y − z, (cu y şi z fixate):
(P1f )(x, y, z) = x+y+z−h
y+z−h f (0, y, z) + x f (h − y − z, y, z).
h−y−z
Similar, considerăm operatorul Lagrange P2, corespunzător nodurilor
0 şi h − x − z, (cu x şi z fixate),
(P2f )(x, y, z) = x+y+z−h
x+z−h f (x, 0, z) + y
h−x−z f (x, h − x − z, z),
resp. P3, corespunzător nodurilor (x + y + z, 0, 0), (0, x + y + z, 0)
şi (0, 0, x + y + z):
x y
(P3f )(x, y, z) = x+y+z f (x + y + z, 0, 0) + x+y+z f (0, x + y + z, 0)
z
+ x+y+z f (0, 0, x + y + z).
Se obţine
(P1P2P3f )(x, y, z) = h−x−y−z
h f (0, 0, 0) + x f (h, 0, 0) + y f (0, y, 0)
h h
z
+ h f (0, 0, h),
care coincide cu P din (47).

P1P2P3 interpolează f pe vârfurile tetraedrului T .

Formula de interpolare:

f = P1P2P3f + RP f,
cu

(RP f )(x, y, z) = (R1 ⊕ R2 ⊕ R3f )(x, y, z), şi

f (x, y, z) = (Pi f )(x, y, z) + (Ri f )(x, y, z), i = 1, 2, 3.


Fie f : T → R, care admite derivatele f (1,0,0) (0, 0, z) pt. z ∈ [0, h]

şi f (0,1,0)(0, h, 0).
Fie Q1 operatorul ce interpolează f (h−y−z, y, z) şi f (1,0,0)(0, y, 0),
y, z ∈ [0, h] iar Q2 operatorul ce interpolează f (x, 0, z) şi f (x, h −
x − z, z), x, z ∈ [0, h]. Avem

(Q1f )(x, y, z) = f (h − y − z, y, z) + (x + y + z − h)f (1,0,0)(0, y, 0)

(Q2f )(x, y, z) = h−x−y−z
h−x−z f (x, 0, z) + y
h−x−z f (x, h − x − z, z).
Se obţine că (Sf )(x, y, z) := (Q1 ⊕Q2f )(x, y, z) satisface condiţiile
de interpolare:

(Sf )(x, 0, 0) = f (x, 0, 0), x ∈ [0, h]; (48)

(Sf )(1,0,0) (0, 0, z) = f (1,0,0)(0, 0, z), z ∈ [0, h];
(Sf )(x, y, h − x − y) = f (x, y, h − x − y), x, y ∈ [0, h];
(Sf )(x, h − x − z, z) = f (x, h − x − z, z), x, z ∈ [0, h];
(Sf )(h − y − z, y, z) = f (h − y − z, y, z), y, z ∈ [0, h].
Deci Sf interpolează funcţia f şi derivate ale ei pe laturile tetrae-
drului.

Formula de interpolare f = Sf + RS f, cu RS f termenul rest.

Avem Sp = p, ∀ p ∈ P3 3
2 , deci Ker(RS ) = P2 . Restul se găseşte
folosind Teorema lui Peano pentru m = 3.

3.5. Exemple de operatori de interpolare pe tetraedru cu

trei laturi curbe

Considerăm tetraedrul Th cu vârfurile V0 = (0, 0, 0), V1 = (h, 0, 0),

V2 = (0, h, 0) şi V3 = (0, 0, h), şi trei laturi drepte τ1, τ2, τ3 pe
axe, şi trei laturi curbe σ1, σ2, σ3 (opuse lui V0), definite, resp.,
prin funcţiile fi şi gi, unde gi este inversa lui fi, (y = fi(x) şi
x = gi(y), x, y ∈ [0, h], i = 1, 3 ).
 V3
σ3

τ3
σ2

V0
τ2
τ1 V2

V1 σ
1

Figura 1: Tetraedrul Th.

Fie funcţia F : Th → R.

Operatori de tip Lagrange

A. Considerăm

(Q1F )(x, y, z) = 1 − f (x) − g (x) F (x, 0, 0) + f y(x) F (x, f1(x), 0)

y
h i
z
1 2 1
(49)
+ g z(x) F (x, 0, g2(x)),
2
 h i
(Q2F )(x, y, z) = 1 − g (y) − f (y) F (0, y, 0) + g x(y) F (g1(y), y, 0)
x z
1 3 1
z
+ f (y) F (0, y, f3(y)),
3

y
h i
(Q3F )(x, y, z) = 1 − f (z) − g (z) F (0, 0, z) + f x(z) F (f2 (z), 0, z)
x
2 3 2
y
+ g (z) F (0, g3(z), z).
3

Teorema 37 Dacă F : Th → R atunci avem:

1) proprietăţile de interpolare:
Q1F = F, pe τ1 ∪ σ1 ∪ σ2,
Q2F = F, pe τ2 ∪ σ1 ∪ σ3,
Q3f = F, pe τ3 ∪ σ2 ∪ σ3.
2)

dex(Qi) = 1, i = 1, 3, (50)
pres(Q1) = {1, x, z, y j , j ∈ N∗},
pres(Q2) = {1, y, z, xi, i ∈ N∗},
pres(Q3) = {1, x, y, z k , k ∈ N∗}.

V3 V3 V3
σ3 σ3 σ
3

τ3 τ3 τ
3
σ2 σ2 σ
2

V0 V0 V
0
τ2 τ2 τ
2
τ1 V2 τ1 V2 τ V
1 2

V
1 σ1 V
1 σ1 V
1 σ
1

Figura 2: Domeniile de interpolare pentru Qi, i = 1, 3.

B. Fie Qij produsul operatorilor Qi şi Qj , adică Qij = QiQj ,
i, j = 1, 3, i 6= j, i < j. Avem proprietăţile de interpolare:
Q12F = F, pe σ1 ∪ {V0, V3} ,
Q13F = F, pe σ2 ∪ {V0, V2} ,
Q23F = F pe σ3 ∪ {V0, V1} ,
şi
dex(Qij ) = 1, i, j = 1, 3; i 6= j, i < j,
pres(Qij ) = {1, x, y, z} .

V3 V V
3
σ3 σ
3
σ3
3

τ3 τ τ
3 3
σ2 σ2 σ
2

V0 V0 V
0
τ2 τ τ
τ1 V2 τ
2
V τ
2
V
1 2 1 2

V1 σ1 V σ V
1 σ
1 1 1

Figure 3: Domeniile de interpolare pt. Q12, Q13, Q23.

C. Considerăm produsul Qijk = QiQj Qk , i, j, k = 1, 3, i, j, k dis-
tincte. De exemplu,
h−x−y−z x
(Q123F ) (x, y, z) = F (0, 0, 0) + F (h, 0, 0)
h h
y z
+ F (0, h, 0) + F (0, 0, h).
h h
Se verifică că:

1) (Q123F ) (Vi) = F (Vi) , i = 0, 3.

2) dex(Q123) = 1 şi pres(Q123) = {1, x, y, z} .

 V3
σ
3

τ3
σ2

V0
τ
2
τ1 V2

V σ
1
1

Figura 4: Domeniul de interpolare pt. Q123.

D. Fie Sij = Qi ⊕ Qj = Qi + Qj − QiQj , i, j = 1, 3; i 6= j. Avem

proprităţile de interpolare:

S12F = F, on τ1 ∪ τ2 ∪ σ1 ∪ σ2 ∪ σ3,
S23F = F, on τ1 ∪ τ3 ∪ σ1 ∪ σ2 ∪ σ3,
S13F = F, on τ2 ∪ τ3 ∪ σ1 ∪ σ2 ∪ σ3;
şi
dex(Sij ) = 1, i, j = 1, 3, i 6= j,
pres(S12) = {1, xi, y, z, xiy, xiz, i ∈ N∗},
pres(S23) = {1, x, y j , z, xy j , y j z, j ∈ N∗},
pres(S13) = {1, x, y, z k , xz k , yz k , k ∈ N∗}.

V3 V3 V
3
σ3 σ σ
3 3

τ3 τ3 τ
3
σ2 σ σ
2 2

V0 V V
0 0
τ2 τ τ
τ1 V2 τ
2
V2 τ
2
V
1 1 2

V
1 σ1 V
1 σ V
1 σ
1 1

Figura 5: Domeniile de interpolare pt. S12,S23, S13.

E. Pentru S123 = Q1 ⊕ Q2 ⊕ Q3, se obţin proprietăţile de inter-

polare:
S123F = F, pe ∂Th.
şi

dex(S123) = 1,
pres(S123) = {1, x, y, z}.
 CURS 9

Cap. 4. Interpolare pe un domeniu arbitrar

4.1. Generalizări ale formulei lui Lagrange

Fie F mulţimea funcţiilor definite pe D ⊆ R2, şi fie mulţimea de

noduri Π = {(xi, yi) ∈ D : i = 0, . . . , N }. Considerăm funcţionalele
Lagrange:

Λ(f ) = {λi (f ) | λi (f ) = f (xi , yi), i = 0, . . . , N }.

Problema: a se determina funcţia g ∈ F astfel ı̂ncât λi(g) = λi(f ),

i = 0, ..., N.
Dacă D este dreptunghi, D = [a, b] × [c, d], şi Π0 = {(xi, yj ) ∈ D :
i = 0, . . . , m, j = 0, . . . , n} atunci avem o problemă de interpolare
pe domeniu rectangular.

Interpolantul se găseşte ca produs tensorial al operatorilor La-

grange de interpolare relativi la nodurile x0, . . . , xm, şi respectiv
y0 , . . . , y n .

Fie Lxm operatorul Lagrange de interpolare relativ la nodurile

x0, . . . , xm, adică
m
u(x)
(Lxmf )(x, y) =
X
f x ,y ,
(x−xi )u′(xi ) ( i )
i=0
cu
u (x) = (x − x0) . . . (x − xm),
 y
şi fie Ln operatorul Lagrange de interpolare relativ la nodurile
y0, . . . , yn, adică
n
v(y)
(Lyn f )(x, y) =
X  
f x, yj ,
(y−yj )v′(yj )
j=0
cu
v(y) = (y − y0) . . . (y − yn).
Produsul tensorial este
m X
n
u(x) v(y)
(LxmLyn f ) (x, y ) =
X  
(x−xi )u′(xi ) (y−yj )v ′(yj )
f xi , y j . (51)
i=0 j=0
Se obţine formula de interpolare Lagrange:
f = LxmLynf + Rf, (52)
cu restul
x y
(Rf )(x, y) = (Rm ⊕ Rn f ) (x, y )
unde
x
(Rm f ) (x, y ) = u (x) [x, x0, . . . , xm; f (·, y )]
y f )(x, y) = v y y, y , . . . , y ; f x, · .
(Rn ( )[ 0 n ( )]

O primă generalizare a formulei (52) a fost dată de J.F. Stef-

fensen, anume formula de interpolare:

f = P1f + R1f, (53)

unde
ni
m X
u(x) vi (y)
X  
(P1f ) (x, y ) = (x−xi )u′(xi ) (y−yj )vi′ (yj )
f xi , y j ,
i=0 j=0
şi

(R1f ) (x, y ) =u (x) [x, x0, . . . , xm; f (·, y )]

m
X u(x)vi (y)  
+ (x−xi )u′(xi )
y, y0, . . . , yni ; f (xi, ·) ,
i=0


cu vi (y ) = (y − y0) . . . y − yni .

Polinomul P1f interpolează funcţia f pe mulţimea

n  o
Π1 = xi, yj ∈ D| i = 0, 1, . . . , m; j = 0, 1, . . . , ni, ni ∈ N .

Observaţia 38 Formula lui Steffensen (53) nu rezolvă problema

generală de interpolare.

A doua generalizare a formulei lui Lagrange(52), care este şi

o extensie a formulei lui Steffensen (53), a fost dată de D.D.
Stancu ı̂n 1964:
f = P2f + R2f, (54)
cu
ni
m X
u(x) vi (y)
X  
(P2f ) (x, y ) = (x−xi )u′(xi ) (y−yi,j )vi′ (yi,j )
f xi, yi,j , (55)
i=0 j=0
şi
(R2f ) (x, y ) =u (x) [x, x0, . . . , xm; f (·, y )] (56)
m
u(x)vi (y)
X h i
+ (x−xi )u′(xi )
y, yi,0, . . . , yi,ni ; f (xi, ·) ,
i=0
   
cu vi (y ) = y − yi,0 . . . y − yi,ni .

Polinomul P2f interpolează funcţia f pe mulţimea

n  o
Π2 = xi, yi,j | j = 0, 1, . . . , ni, i = 0, 1, . . . , m .
Observaţia 39 Formula (54) este soluţia problemei generale de
interpolare.

Fie Zk ⊂ Π mulţimea nodurilor (xi, yi), i = 1, N cu aceeaşi abscisă

xk , adică, Zk = {(xk , ykj ) | j = 0, nk }, k = 0, 1, . . . , m. Avem
Zi 6= Zj , pt. i 6= j. Dacă numărul punctelor mulţimii Π ale căror
abscise diferă 2 câte 2 este m + 1 atunci Π = Z0 ∪ · · · ∪ Zm = Π2.

Formula (54) se obţine folosind 2 nivele de aproximare. Pornim

de la formula de interpolare Lagrange pe x0, ..., xm :
m
X u(x) x
f (x, y ) = ′
(x−xi )u (xi )
f (x i , y ) + (Rm f ) (x, y ) . (57)
i=0
Apoi, pentru fiecare i = 0, 1, . . . , m folosim formula de interpolare
y y
   
f (xi, y ) = Lni f (xi, y ) + Rni f (xi, y ) ,
 y
unde Lni este operatorul Lagrange relativ la nodurile yi0, . . . , yin,
y
şi Rni este operatorul rest corespunzător. Tinând cont de faptul
că
ni
vi (y)
Lyni f (xi, y ) =
  X  
f xi, yi,j ,
(y−yi,j )vj′ (yi,j )
j=0
formula (57) devine
m
u(x) y y x
X h    i
f (x, y ) = (x−xi )u′(xi )
Lni f (xi, y ) + Rni f (xi, y ) + (Rm f ) (x, y )
i=0
m Xni
u(x) vi (y)
X  
= (x−xi )u′(xi ) (y−yi,j )vi′ (yi,j )
f xi, yi,j + (R2f ) (x, y ) ,
i=0 j=0
cu
m
x u(x) y
X  
(R2f ) (x, y ) = (Rm f ) (x, y ) + (x−xi )u′(xi )
Rni f (xi, y ) .
i=0
Observaţia 40 Se pot utiliza şi alţi operatori de interpolare ı̂n
y
locul operatorilor Lagrange Lxm şi Lni .

4.2 Interpolare Shepard

4.2.1. Interpolare Shepard unidimensională

Fie funcţia f : X → R, cu X ⊂ R şi xi ∈ X, i = 0, . . . , N distincte.

Operatorul Shepard unidimensional S0 este definit prin
N
X
(S0f ) (x) = Ai (x) f (xi) , (58)
i=0
unde
N
Y  µ
 x − xj 
 
j=0, j6=i
Ai (x) = , i = 0, . . . , N (59)
N
X N
Y  µ
 x − xj 
 
k=0j=0, j6=k
cu µ ∈ R+. Funcţiile Ai, i = 0, . . . , N, pot fi scrise şi sub forma
baricentricǎ
|x − xi|−µ
Ai (x) = P
n , i = 0, . . . , N.
|x − xk |−µ
k=0
Se verifică că
 
Ai xj = δij , i, j = 0, . . . , N, (60)
şi
N
X
Ai (x) = 1. (61)
i=0
Proprietăţile de bază:

1. proprietatea de interpolare
(S0f ) (xi) = f (xi) , i = 0, . . . , N ;

2. gradul de exactitate este

dex (S0) = 0.

Extinderile lui S0 au urmărit creşterea gradului de exactitate şi

folosirea altor tipuri de funcţionale.
In definirea lui S0 s-au folosit funcţionale de tip Lagrange.

Una dintre cele mai eficiente căi de generalizare-combinarea lui

S0 cu alţi operatori de interpolare.

Fie
Λ := {λi | i = 0, . . . , N }
o mulţime de funcţionale şi operatorul de interpolare corespunzător
P . Se consideră Λi ⊂ Λ asociate respectiv funcţionalelor λi,
i = 0, . . . , N, astfel ı̂ncât
N
[
Λi = Λ şi Λi ∩ Λj 6= ∅,
i=0
cu excepţia cazului ı̂n care
Λi = {λi} , i = 0, . . . , N,
când
Λi ∩ Λj = ∅, pentru i 6= j.
Fiecărei submulţimi Λi i se asociază operatorul de interpolare Pi,
i = 0, . . . , N, corespunzător.

Operatorul SP definit prin

N
X
(SP f ) (x) = Ai (x) (Pif ) (x) (62)
i=1
este operatorul combinat al operatorilor S0 şi P .

Observaţia 41 Dacă Pi, i = 0, . . . , N sunt operatori liniari, atunci

operatorul SP este liniar.
Teorema 42 Fie Pi, i = 0, . . . , N operatori liniari oarecare. Dacă

dex (Pi) = ri, i = 0, . . . , N,

atunci
dex (SP ) = min {r0, . . . , rN } .

Observaţia 43 Pi pot fi operatori Taylor, Lagrange, Hermite,

Birkhoff, spline, etc. ataşaţi unor submulţimi a mulţimii nodurilor
de interpolare.

Observaţia 44 Forma funcţiei S0f ı̂n vecinǎtatea nodurilor de-

pinde de µ. Dacǎ 0 < µ ≤ 1 atunci S0f este ascuţitǎ ı̂n noduri.
Pentru µ > 1 funcţia S0f devine netedǎ ı̂n noduri şi pentru µ
suficient de mare S0f devine o funcţie ı̂n scară.
Exemplul 45 Fie f : [−2, 2] → R,
1
f (x) =
1 + x2
şi xi = −2 + 0.5i, i = 0, . . . , 8. Graficul lui f şi a lui S0f pentru
µ = 1, 2, 20.
1

0.9

1 0.8

0.9 0.7

0.8
0.6

0.7
0.5
0.6

0.4
0.5

0.4 0.3

0.3 0.2
−2 −1.5 −1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2

0.2

S0f, pentru
0.1

0
−2 −1.5 −1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2

Funcţia f. µ = 1.
 1 1

0.9 0.9

0.8 0.8

0.7 0.7

0.6 0.6

0.5 0.5

0.4 0.4

0.3 0.3

0.2 0.2
−2 −1.5 −1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2 −2 −1.5 −1 −0.5 0 0.5 1 1.5 2

S0f, pentru S0f, pentru

µ = 2. µ = 20.

Formula de interpolare Shepard este

f = S0f + R0f,
unde R0f este termenul rest.

Teorema 46 Dacă f ∈ H[a, b] atunci

Z b
(R0f )(x) = K(x, s)f ′ (s)ds, (63)
a
cu
N
K(x, s) = (x − s)0 Ai(x)(xi − s)0
X
+− +.
i=0

Demonstraţia. Se aplică Teorema lui Peano tinând cont că

dex (S0) = 0, deci m = 1.

Avem
Z b
(R0f )(x) = K(x, s)f ′ (s)ds, (64)
a
cu
N
K(x, s) = R0[(x − s)0 0
Ai(x)(xi − s)0
X
+ ] = (x − s)+− +.
i=0
 4.2.2. Interpolare Shepard bidimensională

Fie Ω ⊂ R2 un domeniu arbitrar, f : Ω → R şi muţimea de noduri

Z = {zi | zi = (xi, yi), i = 1, ..., N }. In 1968, D. Shepard a
introdus un proces de interpolare unde funcţiile fundamentale
de interpolare pe z := (x, y) se definesc folosind distanţa de la
punctul z la nodurile (xi, yi), i = 1, ..., N.

Operatorul Shepard de 2 variabile, S0, se defineşte prin:

N
X
(S0f )(x, y) = Ai(x, y)f (xi , yi), (65)
i=1
unde
N µ
dj (x, y)
Q
j=1
j6=i
Ai (x, y ) = , (66)
N N µ
dj (x, y)
P Q
k=1j=1
j6=k

cu µ ∈ R+ şi d este o metrică pe R2. De obicei,

q
dj (x, y) = (x − xj )2 + (y − yj )2.
Funcţiile Ai, i = 1, ..., N, se pot scrie:
1
µ
di (x, y)
Ai(x, y) = .
N
X 1
µ
j=1 j (x, y)
d
Se verifică că
(
0, j=6 i,
Ai(xj , yj ) = (67)
1, j = i,
şi
N
X
Ai(x, y) = 1 (68)
i=1
Proprietăţi.

1) Proprietatea de interpolare:
(S0f )(xi , yi) = f (xi, yi), i = 1, ..., N.

2) Reproduce numai constantele, adică:

dex(S0) = 0.
3)
min f (xi , yi) ≤ (S0f )(x, y) ≤ max f (xi , yi).
i=1,...,N i=1,...,N
Aceste proprietăţi rezultă din (75) şi (68).

Observaţia 47 Cum Ai(x, y) ≥ 0, (x, y) ∈ Ω, rezultă că S0 este

un operator pozitiv.

Observaţia 48 Operatorul S0 este liniar.

Observaţia 49 Exponentul µ ∈ R+ se alege arbitrar. Dacă 0 ≤

µ ≤ 1 funcţia S0f e ascuţită ı̂n noduri, pentru µ > 1 este netedă
ı̂n noduri şi pentru µ suficient de mare S0f devine o funcţie ı̂n
scară.
Exemplul 50 Fie f : [−1, 1] × [−1, 1] → R,

f (x, y) = −(x2 + y 2)
şi nodurile z1 = (−1, −1), z2 = (−1, 1), z3 = (1, −1), z4 =
(1, 1), z5 = (−0.5, −0.5), z6 = (−0.5, 0.5), z7 = (0.5, −0.5), z8 =
(0.5, 0.5), z9 = (0, 0). Reprezentăm S0f , pentru µ = 1, 2, 20.

−0.2

−0.4

−0.6

0 −0.8

−0.2 −1

−0.4 −1.2

−0.6 −1.4

−0.8 −1.6

−1 −1.8 1
0.5
−1.2 −2
1 0
0.5
−1.4 0 −0.5
−0.5
−1 −1
−1.6
1
−1.8 0.5

S0f pentru
−2 0
1 0.8 0.6 −0.5
0.4 0.2 0 −0.2 −0.4 −0.6 −1
−0.8 −1

Funcţia f. µ = 1.
 0

0
−0.5
−0.2

−0.4

−0.6
−1

−0.8

−1 −1.5

−1.2

−1.4
−2
−1.6 1
1
−1.8 0.5 1
0.5
0.5
−2 0
0
1 0
0.5 −0.5 −0.5
0 −0.5
−0.5 −1
−1 −1 −1

S0f pentru S0f pentru

µ = 2. µ = 20.
 CURS 10

4.2.2. Interpolare Shepard bidimensională

Operatorul Shepard-Lagrange bidimensional

Fie mulţimea de funcţionale Lagrange:

Λ := ΛL = {λi |λi(f ) = f (xi , yi), i = 1, . . . , N } .

Fie Lif polinomul de interpolare Lagrange de 2 variabile de grad

n, care interpolează funcţia f pe mulţimea
n o
Zm,i := zi, zi+1, . . . , zi+m−1 , i = 1, . . . , N , m < N (69)
cu zN +i = zi, i = 1, . . . , m − 1 şi m := (n + 1)(n + 2)/2 fiind
numărul coeficienţilor unui polinom de 2 variabile de grad n,

aij xiy j .
X
Pn(x, y) =
i+j≤n

Teorema 51 Fie zi := (xi , yi), i = 1, . . . , (n + 1)(n + 2)/2 puncte

din plan care nu se află pe aceeaşi curbă algebrică de grad n
( aij xiy j = 0). Atunci, pentru orice funcţie f definită pe
P
i+j≤n
punctele zi, i = 1, . . . , (n + 1)(n + 2)/2, există un polinom unic
Qn, de grad n, care interpolează funcţia f pe zi, adică,

Qn (xi, yi) = f (xi , yi), i = 1, . . . , (n + 1)(n + 2)/2.

Deci, dacă punctele mulţimii (69) nu se află pe o curbă algebrică

de grad n, atunci Lni există şi este unic, pentru i = 1, . . . , N .
Avem
i+m−1
(Ln
X
i f )(x, y) = lk (x, y)f (xk , yk ), i = 1, . . . , N,
k=i
unde lk sunt polinoamele fundamentale,
lk (xj , yj ) = δkj , k, j = i, . . . , i + m − 1. (70)
Avem
(Ln
i f )(xk , yk ) = f (xk , yk ), k = i, . . . , i + m − 1. (71)
şi
dex(Ln
i ) = n, i = 1, . . . , N. (72)

Definiţia 52 Operatorul Shepard-Lagrange, SnL, este dat prin

N
(SnLf )(x, y) = Ai(x, y)(Ln
X
i f )(x, y). (73)
i=1
Observaţia 53 Operatorul combinat SnL este liniar.

Teorema 54 Operatorul combinat SnL are următoarele proprietăţi

de interpolare:

(SnLf )(xj , yj ) = f (xj , yj ), j = 1, . . . , N. (74)

Demonstraţia. Din (71) rezultă

N N
(SnLf )(xj , yj ) = Ai(xj , yj )(Ln
X X
i f )(xj , yj ) = Ai(xj , yj )f (xj , yj )
i=1 i=1
şi
(
0, j=6 i,
Ai(xj , yj ) = (75)
1, j = i,
implică (74).
Teorema 55 Operatorul SnL are gradul de exactitate

dex(SnL ) = n.

Demonstraţia. Avem
N
(SnLekj )(x, y) = Ai(x, y)(Ln
X
i ekj )(x, y), k+j ≤n
i=1
şi din (72) rezultă că
N N
(SnLekj )(x, y) =
X X
Ai(x, y)ekj (x, y) = ekj (x, y) Ai(x, y),
i=1 i=1
şi cum
N
X
Ai(x, y) = 1
i=1
rezultă
(SnLekj )(x, y) = ekj (x, y), k + j ≤ n.
Deci dex(SnL) ≥ n.

Deorece dex(Ln 2
i ) = n rezultă că există (p, q) ∈ N , cu p + q =
n + 1 astfel ı̂ncât Ln L
i epq 6= epq , de unde rezultă Sn epq 6= epq , adică
dex(SnL) = n.

Observaţia 56 Funcţiile SnLf şi S0f folosesc aceleaşi informaţii

relative la f (f (xi , yi), i = 1, . . . , N ), dar dex(SnL) = n, iar dex(S0) =
0.

Caz Particular. n = 1 Avem

N
(S1Lf )(x, y) = Ai(x, y)(L1
X
i f )(x, y),
i=1
unde

(L1
i f )(x, y) = li (x, y)f (xi , yi)+li+1 (x, y)f (xi+1 , yi+1)+li+2(x, y)f (xi+2 , yi+2),
pentru i = 1, . . . , N (zN +1 := z1, zN +2 := z2).

li, li+1 şi li+2 se obţin din (70).

O extindere a operatorului Shepard-Lagrange SnL se obţine dacă

Lif sunt de grade diferite, ni, i = 1, . . . , N, astfel ı̂ncât (ni +
1)(ni + 2)/2 < N .

Fie
n o
Zmi,i := zi, zi+1, . . . , zi+mi−1 , i = 1, . . . , N ,
mulţimi de mi noduri de interpolare, cu mi = (ni + 1)(ni + 2)/2.
 n
Se construiesc operatorii Lagrange corespunzători Li i , i = 1, . . . , N .

Definiţia 57 Operatorul SnL1,...,nN definit prin

N
n
(SnL1,...,nN f )(x, y) =
X
Ai(x, y)(Li i f )(x, y) (76)
i=1
se numeşte operator general Shepard-Lagrange.

Observaţia 58 Pentru n1 = · · · = nN = n operatorul SnL1,...,nN

devine SnL.

Teorema 59 Avem

(SnL1,...,nN f )(xi , yi) = f (xi, yi), i = 1, . . . , N

şi
dex(SnL1,...,nN ) = min{n1, . . . , nN }.

Exemplul 60 Considerăm f : [−1, 1] × [−1, 1] → R,

f (x, y) = −(x2 + y 2)
şi reprezentăm S1Lf, µ = 1; 2.

0.5

0.5

0
0

−0.5 −0.5

−1
−1

−1.5
1
−1.5
−2 0.5
−1
1
−0.5 0
0.5
−2 0
−1 0
−0.5 −0.5
0 0.5 −0.5
0.5 1
1 −1 −1

S1Lf pentru S1Lf pentru

µ = 1. µ = 2.
 Operatorul Shepard-Hermite bidimensional

Considerăm domeniul arbitrar X ⊂ R2, f : X → R şi nodurile

de interpolare Z = {zk | zk = (xk , yk ) ∈ X, k = 1, ..., N }. Fie
mulţimea de funcţionale Hermite:
(p,q) 2
n o
ΛH (f ) = λk | λk f = f (zk ), (p, q) ∈ N , p + q ≤ m, k = 1, . . . , N ,
Pentru νk ∈ N∗, νk < N considerăm submulţimea

ΛH,νk (f ) :={λk+j | λk+j f = f (p,q)(zk+j ), (p, q) ∈ N2, p + q ≤ m,

j = 0, 1, . . . , νk − 1}
cu zN +i = zi, i ∈ N∗.
 
Dacă ΛH,νk (f ) = m fie Hkn operatorul Hermite corespunzător
 

mulţimii ΛH,νk (f ), k = 1, . . . , N, cu n astfel ı̂ncât m = (n + 1)(n +

2)/2.
Definiţia 61 Dacă Hkn, k = 1, . . . , N există atunci operatorul SnH
definit prin
N
(SnH f )(x, y) = Ak (x, y)(Hkn f )(x, y)
X

k=1
se numeşte operatorul Shepard-Hermite bidimensional.

Observaţia 62 SnH este liniar.

Teorema 63 Pentru µ > m avem

(SnH f )(p,q)(xk , yk ) = f (p,q)(xk , yk ), p + q ≤ m, k = 1, . . . , N,

(77)
şi
dex(SnH ) = n. (78)
Demonstraţia. Relaţiile (77) rezultă din proprietatea de cardi-
nalitate a lui Ak , ţinând cont de proprietăţile interpolatoare ale
lui Hknf, k = 1, ..., N.

Din dex(Hkn ) = n ⇒ (78).

Observaţia 64 O extindere a lui SnH se obţine dacă Hknf sunt

de grade diferite, nk , k = 1, . . . , N.

Observaţia 65 Dacă νk = 1, k = 1, . . . , N, atunci SnH devine

operatorul Shepard-Taylor bidimensional SnT .

Exemplul 66 Considerăm g : [−2, 2] × [−2, 2] → R,

2 2
g(x, y) = xe−(x +y ),
şi 10 noduri aleatoare. Reprezentăm S2H g, µ = 1; 2.

0.6

0.6
0.4
0.4
0.2
0.2
0.5 0
0

0.4 −0.2 −0.2

−0.4 −0.4
0.3

−0.6 −0.6
0.2
−0.8
−0.8 2
0.1 2
1 2
1 2
0
1 1
0 0
−0.1 0 0
−1 −1
−1 −1
−0.2 −2 −2 −2 −2

−0.3

S2H f pt. S2H pt.

−0.4

−0.5
2 2
1 1
0 0
−1 −1
−2 −2

Funcţia g. µ = 1. µ = 2.
 CURS 11

Operatorul Shepard-Birkhoff bidimensional

Considerăm domeniul arbitrar X ⊂ R2, f : X → R şi nodurile de

interpolare Z = {zi | zi = (xi, yi) ∈ X, i = 1, ..., N }. Fie mulţimea
de funcţionale Birkhoff:
(p,q) 2
n o
ΛB (f ) = λk | λk f = f (zk ), (p, q) ∈ Ik ⊂ N , k = 1, . . . , N .
Pentru νk ∈ N∗, νk < N considerăm submulţimea
n  o
ΛB,νk (f ) = λk+j ∈ ΛB (p, q) ∈ Ik+j , j = 0, 1, . . . , νk − 1 , (79)


cu zN +i = zi, i ∈ N∗.

Fie Bkn f polinomul Birkhoff corespunzător mulţimii ΛB,νk (f ), k =

 
1, . . . , N, cu n astfel ı̂ncât ΛB,νk (f ) = m := (n + 1)(n + 2)/2.
 
Definiţia 67 Dacă Bkn, k = 1, . . . , N există atunci există opera-
torul SnB definit prin
N
(SnB f )(x, y) = Ak (x, y)(Bkn f )(x, y),
X
(80)
k=1
şi acesta se numeşte operatorul Shepard-Birkhoff bidimensional.

Observaţia 68 SnB este liniar.

Teorema 69 Pentru µ > max{(p + q), (p, q) ∈ Ik } avem

(SnB f )(p,q) (xk , yk ) = f (p,q)(xk , yk ), (p, q) ∈ Ik , k = 1, . . . , N (81)

şi
dex(SnB ) = n. (82)
Demonstraţia. Relaţiile (81) rezultă din proprietatea de cardi-
nalitate a lui Ak , ţinând cont de proprietăţile interpolatoare ale
lui Bknf, k = 1, ..., N.

Relaţia (82) rezultă din faptul că dex(Bkn ) = n.

Observaţia 70 O extindere a lui SnB se obţine dacă Bknf sunt de

grade diferite, nk , k = 1, . . . , N.

Exemplul 71 g şi 10 noduri aleatoare. Reprezentăm S2B g, µ =

1; 2; 20.
2.5

2 2.5

2 3
1.5
1.5
2
1 1

0.5
0.5 1
0
0 −0.5 0

−1
−0.5
−1
−1.5
−1
−2 −2
2
−1.5 2
1 2 −3
2 1
−2 1
0
2 1 0
0
−1 0
0 −1 −1
1 1.5 2 −1
−0.5 0 0.5
−2 −2 −1.5 −1 −2 −2 −2 −2

S2B f pt S2B f pt S2B f pt

µ = 1. µ = 2. µ = 20.
Neajunsurile interpolării Shepard sunt:

• cost computational ridicat;

• grad mic de exactitate.

Există 2 modalităţi de diminuare a acestor neajunsuri:

⋆ Creşterea gradului de exactitate şi utilizarea altor tipuri de

funcţionale prin combinarea cu alţi operatori de interpolare.

⋆ Modificarea funcţiei de bază.

Funcţia Shepard are proprietatea că are denivelări ı̂n fiecare nod
şi acurateţea ei scade ı̂n zonele ı̂n care nodurile sunt rare. Acest
fenomen se diminuează prin modificarea funcţiei de bază de ex-
emplu, folosind versiunea locală a formulei Shepard formula, in-
trodusă de Franke and Nielson ı̂n 1980. In acest caz operatorul
Shepard operator este de forma:
N
Wi (x, y ) f (xi, yi)
P

(S w f ) (x, y ) = i=0 N , (83)

Wi (x, y )
P
i=0
cu
" #2
(Rw − ri)+
Wi (x, y ) = , (84)
Rw ri
unde
q
ri(x, y) = (x − xi)2 + (y − yi)2
şi Rw este o rază de influenţă a nodului (xi, yi). Aceasta este
distanţa de la al i-lea nod la al j-lea cel mai apropiat nod de
(xi, yi), pt. j > Nw (Nw o valoare fixată) şi j cel mai mic posibil.

Observaţia 72 Metoda de interpolare Shepard modificată este

unul dintre cele mai puternice procedee de interpolare multidi-
mensională a datelor arbitare.

Exemplul 73 Considerăm funcţiile:

Gentle
2 2
f1(x, y) = exp[− 81
16 ((x − 0.5) + (y − 0.5) )]/3,

Sphere
q
f2(x, y) = 64 − 81((x − 0.5)2 + (y − 0.5)2)/9 − 0.5.
Reprezentăm grafic fi, S0fi şi S w f, considerând 10 noduri aleatoare
ı̂n [0, 2] × [0, 2].

0.35 0.25 0.35

0.3 0.3

0.2
0.25 0.25

0.2 0.2
0.15
0.15 0.15

0.1 0.1
0.1

0.05 0.05

0 0.05 0
1 1 1
0.8 1 0.8 1 0.8 1
0.6 0.8 0.6 0.8 0.6 0.8
0.4 0.6 0.4 0.6 0.4 0.6
0.4 0.4 0.4
0.2 0.2 0.2
0.2 0.2 0.2
0 0 0 0 0 0

0.4 0.4
0.34
0.35 0.35
0.32
0.3 0.3 0.3

0.25 0.28 0.25

0.26
0.2 0.2
0.24
0.15 0.15
0.22
0.1 0.2 0.1

0.05 0.18 0.05

0.16
0 0
1 1
1
0.8 1 0.8 1
0.8
0.6 0.8 0.6 0.8
0.6
0.4 0.6 1 0.4 0.6
0.4 0.8
0.4 0.6 0.4
0.2 0.2 0.4 0.2
0.2 0.2
0.2
0 0 0 0 0

4.3. Interpolare prin funcţii radiale

O metodă modernă şi foarte eficientă de interpolare pe un dome-

niu arbitrar.
Considerăm funcţia f ∈ C(Ω), Ω ⊆ Rn . In aplicaţiile practice nu
este dată expresia funcţiei f ci doar valorile ei pe o mulţime finită
de noduri.

Considerăm mulţimea X = {x1, ..., xM } de noduri din Ω ⊆ Rn

(mulţimi mari), şi valorile f1, ..., fM ce reprezintă valorile aproxi-
mative ale lui f pe nodurile date.

Problema: să se găsească interpolantul lui f bazându-ne pe

informaţiile date.

Se alege ca interpolant pentru f o funcţie de forma:

M
sf,X (x) = αj Φ(x, xj ), (85)
P
j=1
cu αj ∈ R, j = 1, ..., M şi funcţia Φ : Ω × Ω → R fixată.

Funcţia Φ se alege astfel ı̂ncât:

φ : Rn → R, Φ(x, y) = φ(x − y) (invariantă la translaţii)
şi, mai mult, dacă este şi invariantă la rotaţii (radială), se obţin
funcţii radiale ( radial basis functions):
φ : R+ → R, Φ(x, y) = φ(kx − yk2).

Condiţiile de interpolare care trebuie ı̂ndeplinite sunt:

sf,X (xk ) = fk , k = 1, ..., M, (86)
care conduc la sistemul liniar
M
αj Φ(xk , xj ) = fk , k = 1, ..., M, (87)
P
j=1
notat pe scurt
Aα = f,
cu A = (Φ(xk , xj ))1≤j,k≤M . Acest sistem are soluţie unică dacă
matricea A nu este singulară.

Funcţiile radiale se clasifică folosind conceptul de funcţii (condi-

tional) pozitiv definite.

Definiţia 74 O funcţie Φ : Ω × Ω → R este pozitiv definită

pe Ω, dacă şi numai dacă pentru orice alegere a submulţimilor
X = {x1, ..., xM } ⊆ Ω ale lui M , matricea

A = (Φ(xk , xj ))1≤j,k≤M
este pozitiv definită.
Definiţia 75 Matricea A ∈ Cn×n se numeşte pozitiv definită
dacă
xtAx > 0, ∀x = (x1, ..., xn)t ∈ Cn, x 6= 0.

Definiţia 76 O funcţie continuă Φ : Ω × Ω → C este condiţional

pozitiv (semi-)definită de ordin m pe Ω dacă pentru M ∈ N,
x1, . . . , xM ∈ Ω şi α = (α1, . . . , αM ) ∈ CM \{0} satisfăcând
M
αj p(xj ) = 0, ∀p ∈ Pm(R),
P
j=1
forma pătratică
M M
αj ᾱk Φ(xj , xk )
P P
j=1k=1
este pozitivă (nenegativă).
Funcţia Φ este pozitiv definită dacă este condiţional pozitiv
definită de ordin m = 0.

Exemple de funcţii radiale care sunt pozitiv definite (m = 0):

2
φ(r) = e−βr , β > 0 (Gaussian)
φ(r) = (c2 + r2)β/2, β < 0 (inverse multiquadric)
φ(r) = (1 − r)4
+ (1 + 4r), (Wendland)
şi exemple de funcţii radiale condiţional pozitiv definite de ordin
m:
φ(r) = rβ , β > 0, β ∈
/ 2N; m ≥ [β/2]
φ(r) = rβ log r, β ∈ 2N (thin-plate splines); m > β/2
φ(r) = (c2 + r2)β/2, β > 0, β ∈ / 2N (multiquadric); m ≥ [β/2].

Exemplul 77 Considerăm f : [−2, 2] × [−2, 2] → R,

f (x) = −(x2 + y 2),
şi nodurile de interpolare (xi, yj ), cu xi = −2 + 0.5i şi yj = −2 +
0.5j, i, j = 0, . . . , 8.

Considerăm funcţia radială multicuadrică, care interpolează f ,

de forma
n
αj [(x − xj )2 + (y − yj )2 + 1]1/2,
X
s1(x, y) =
j=1
q
cu c = 1, r = (x − xj )2 + (y − yj )2 şi αj , j = 1, n se găsesc
rezolvând sistemul liniar:
n
αj [(xi − xj )2 + (yi − yj )2 + 1]1/2 = f (xi, yi), 1 ≤ i ≤ n.
X

j=1
(C.A. Micchelli a demonstrat că matricea coeficienţilor acestui
sistem este nesingulară).
 0 0

−1 −1

−2 −2

−3 −3

−4 −4

−5 −5

−6 −6

−7 −7

−8 −8

−9 −9
2 2

1 2 1 2
1 1
0 0
0 0
−1 −1
−1 −1
−2 −2 −2 −2

Function Function
f. s1.
Exemplul 78 Interpolantul thin-plate spline pentru f este:
n q
αj [(x − xj )2 + (y − yj )2] ln [(x − xj )2 + (y − yj )2].
X
s2(x, y) =
j=1
Desenăm s2 şi eroarea de interpolare.

0.08

0.07

0.06

0.05

0.04

0.03

0.02

0.01

0
2
0
1 2
−1
1
0
0
−2
−1
−1
−3 −2 −2

−4

−5

−6

−7

−8
The error
−9

for interpo-
2
1
0 1.5 2
0.5 1
−1 −0.5 0
−2 −1.5 −1
−2

Function lation by
s2. s2.
5. Metode numerice de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale

Considerăm ca model problema lui Cauchy relativă la o ecuaţie

diferenţială de ordinul ı̂ntâi:

y ′ = f (x, y) (88)
y(x0) = y0
unde funcţia f este definită pe dreptunghiul D = {(x, y) ∈ R2 |
|x − x0| ≤ a, |y − y0| ≤ b} cu a, b ∈ R+ şi satisface condiţiile
necesare de continuitate şi derivabilitate.

Fie y = y(x), x ∈ I ⊂ [x0 − a, x0 + a], o soluţie a problemei (88).

Metodele de aproximare a lui z pot fi grupate ı̂n două clase:

metode analitice - când aproximaţia este dată printr-o expresie
analitică, deci pe fiecare punct x ∈ [x0 − a, x0 + a] şi metode
discrete - când soluţia este aproximată pe o mulţime discretă
de puncte din intervalul considerat. Acestea din urmă pot fi cu
un pas sau cu mai mulţi paşi ı̂n funcţie de numărul valorilor de
pornire.

Vom prezenta metoda interpolării Taylor din prima clasă şi a

unor metode, mai mult utilizate, din clasa metodelor discrete.

5.1. Metoda interpolării Taylor

Din clasa metodelor analitice.

Fie f ∈ C p(D) şi y soluţia problemei (88). Ataşăm funcţiei y

(care ı̂n condiţia impusă lui f există pe un interval I ⊂ [x0 − a, x0 + a] ,
este unică şi y ∈ C p+1(I)) şi punctului x0 formula de interpolare
Taylor:
y = Tpy + Rp y,
cu
x − x0 ′ (x − x0)p (p)
(Tp y)(x) = y(x0) + y (x0) + ... + y (x0),
1! p!
iar termenul rest Rpy poate fi scris sub forma

(x − x0)p+1 (p+1)
(Rp y)(x) = y (x0 + θ(x − x0)), 0 < θ < 1. (89)
(p + 1)!
Prin urmare, funcţia y poate fi aproximată pe intervalul I prin
polinomul lui Taylor Tpy. In acest polinom cunoaştem ı̂nsă numai
valorile y(x0) = y0 şi y ′(x0) = f (x0, y0). Rămâne să determinăm
valorile y (k)(x0), k = 2, ..., p. Folosim ecuaţia (88) şi obţinem
∂f ∂f ′
y ′′ = + y
∂x ∂y

′′′ ∂ 2f ∂ 2f ′ ∂ 2f ′2 ∂f ′′
y = 2
+2 y + 2
y + y
∂x ∂x∂y ∂y ∂y

∂ 3f ∂ 3f ∂ 3f ∂ 3f ∂ 2f
′ ′2 ′3 ′′
y (4) = 3 + y + 3 y + y + 3 y +
∂x ∂x2∂y ∂x∂y 2 ∂y 3 ∂x∂y
∂ 2f ′ ′′ ∂f ′′′
+ 3 2y y + y ,
∂y ∂y
şi aşa mai departe. Luând valorile acestor derivate ı̂n punctul x0,
se obţin coeficienţii polinomului Tpy, aproximaţia soluţiei y fiind
complet determinată.

Folosind notaţia y (k) = f (k−1) , polinomul lui Taylor se poate

scrie sub forma
(x − x0) (x − x0)2 ′
(Tpy)(x) =y(x0) + f (x0, y(x0)) + f (x0, y(x0))
1! 2!
(90)
(x − x0)p (p−1)
+ ... + f (x0, y(x0))
p!
Avem, de asemenea,
(x − x0)(p+1) (p)
(Rpy)(x) = f (ξ, y(ξ)), min{x, x0} ≤ ξ ≤ max{x, x0}
(p + 1)!
(91)

Din expresia restului (89) se poate obţine şi o delimitare

 a erorii

 (p+1)
de aproximare. Dacă presupunem de exemplu, că y (x) ≤

Mp+1, x ∈ [x0 − a, x0 + a] obţinem

|x − x0|p+1
y(x) − (Tp y)(x)| ≤ Mp+1, x ∈ I. (92)
(p + 1)!
S-a demonstrat astfel teorema următoare:

Teorema 79 Dacă f ∈ C p(D) atunci soluţia y a problemei Cauchy

(88) poate fi aproximată pe intervalul I prin polinomul lui Taylor
(90), eroarea de aproximare având expresia din (91) şi delimitarea
(92).

Observaţia 80 Această metodă prezintă dezavantajul că pentru

p mare expresiile derivatelor lui y, adică expresiile f (k) , k = 1, ..., p,
devin tot mai complicate ı̂n raport cu creşterea lui k, ceea ce
are implicaţii nu numai asupra creşterii volumului de calcul, dar
şi asupra controlului erorilor ce apar şi se cumulează ı̂n aceste
calcule.

Metoda interpolării Taylor este avantajoasă pentru valori mici

ale lui p, cazuri care poate servi şi la construirea unor metode
discrete cu mare utilitate practică.
 CURS 12

5. Metode numerice de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale

Considerăm ca model problema lui Cauchy relativă la o ecuaţie

diferenţială de ordinul ı̂ntâi dat in (88), unde funcţia f este
definită pe dreptunghiul D = {(x, y) ∈ R2 | |x − x0| ≤ a, |y − y0| ≤
b} cu a, b ∈ R+ şi satisface condiţiile necesare de continuitate şi
derivabilitate.

Fie y = y(x), x ∈ I ⊂ [x0 − a, x0 + a], o soluţie a problemei (88).

Pentru o diviziune echidistantă a intervalului [a, b], xi = x0 +

ih; i = 0, ..., N ; N ∈ N este dat, h = b−a
N , metoda interpolării
Taylor de ordin n se poate scrie şi sub forma
yi+1 = yi + hTn(xi, yi), (93)
cu
h ′ hn−1 (n−1)
Tn(xi, yi) = f (xi , yi) + f (xi, yi) + ... + f (xi, yi). (94)
2! n!

5.2. Metoda lui Euler

Metodă de tip discret.

Considerăm ecuaţia (88) şi o diviziunea echidistantă a inter-

valului [a, b] determinată de punctele xk = x0 + kh, h = b−a N ;
k = 0, 1, ..., N ; N ∈ N∗.

Observaţia 81 Metoda descrisă de relaţiile de recurenţă (93)

pentru n = 1, adică

yk+1 = yk + hf (xk , yk ), k = 0, 1, ...

se numeşte metoda lui Euler.

Sub aspect geometric, prin metoda lui Euler, graficul soluţiei y se

aproximează cu linia poligonală cu vârfurile (xk , yk ), k = 0, 1, ...,
motiv pentru care această metodă se mai numeşte şi metoda
liniilor poligonale.

Teorema 82 Fie y (x) soluţia problemei

y ′ = f (x, y ) , a ≤ x ≤ b, y (a) = α,
iar w0, w1, ..., wn aproximaţiile generate de metoda Euler pentru
parametrii N, xi = a + ih, i = 0, ..., N, h = b−a
N .

Presupunem că f este Lipschitz continuă pe D, de constantă L,

unde D = {(x, y ) : a ≤ x ≤ b, −∞ < y < ∞} , adică:
|f (x, y1) − f (x, y2)| ≤ L |y1 − y2| , ∀ (x, y1) (x, y2) ∈ D.
Dacă există constanta M cu proprietatea că
 
 ′′
y (x) ≤ M, ∀x ∈ [a, b] ,


atunci
hM  L(xi−a) 
|y (xi) − wi| ≤ e − 1 , i = 0, 1, ..., N.
2L

Algoritmul pt. metoda lui Euler:

h ← b−a
N

α ← y0

for i = 0, 1, ..., N − 1
 yi+1 ← yi + hf (xi, yi)

end

Exemplul 83 Să se aproximeze soluţia problemei Cauchy:

y ′(x) = 2x − y
y(0) = −1
pe nodurile echidistante xi = a + ih, i = 0, ..., N ; h = b−a
N , cu
a = 0, b = 1, N = 10, folosind metoda lui Euler

5.3. Metoda lui Runge-Kutta

Metodă de tip discret.

Primul pas ı̂n construirea metodei Runge-Kutta este determinarea
valorilor a1, α1 şi β1 cu proprietatea că a1f (x + α1, y + β1) aprox-
 
imează polinomul Taylor, dat ı̂n (94), cu eroare cel mult O h2 ,
care e eroarea de trunchiere a metodei Taylor de ordin doi,
h b−a
T2(x, y) = f (x, y ) + f ′ (x, y ) , h= , N -dat.
2 N
Avem
′ ∂f ∂f ′
f (x, y) = (x, y) + y (x)
∂x ∂x
deci
h ∂f h ∂f ′
T2 (x, y ) = f (x, y ) + (x, y) + y (x).
2 ∂x 2 ∂y
Dezvoltând ı̂n serie Taylor f (x + α1, y + β1) se obţine
∂f ∂f
a1f (x + α1, y + β1) = a1f (x, y ) + a1α1 (x, y) + a1β1
∂x ∂y
+ a1(R1f ) (x + α1, y + β1) .
Prin identificarea coeficienţilor termenilor f (x, y ), ∂f
∂x (x, y ) şi ∂f
∂y (x, y )
se obţine că

a1 = 1
h
α1 =
2
h ′ h
β1 = y (x) = f (x, y ) .
2 2
In (93), pt. n = 2 avem

byi+1 = yi + hT2(xi, yi), (95)

şi ı̂nlocuind T2 prin a1f (x + α1, y + β1) , se obţine ”midpoint
method” (metodă de tip Runge-Kutta de ord. 2), dată de:

y0 = α
h h
 
yi+1 = yi + hf xi + , y + f (xi, yi) , i = 0, ..., N − 1
2 2
Pentru aproximarea polinomului Taylor de ordinul trei
h ′ h2 ′′
T3 (x, y ) = f (x, y ) + f (x, y ) + f (x, y ) ,
2 6
cea mai potrivită expresie cu patru parametri ar fi

a1f (x, y ) + a2f (x + α2, y + δ2f (x, y )) , (96)

care ı̂nsă nu este suficient de flexibilă ı̂ncât să permită identifi-
2 2
carea termenului h6 ∂f

∂y ( x, y ) f (x, y ) ce apare din dezvoltarea
h2 f ′′ x, y .
6 ( )
Prin urmare, din expresii de forma (96) se pot deduce metode de
ordinul cel mult doi. Faptul că sunt patru parametri ı̂nsă oferă
posibilitatea de a obţine mai multe metode.

Menţionăm cele mai importante două din ele.

1 , α = δ = h:
Metoda Euler modificată, pt. a1 = a2 = 2 2 2

hh  i
yi+1 = yi + f (xi, yi) + f xi+1, yi + hf (xi, yi) .
2

1 , a = 3 , α = δ = 2 h:
Metoda lui Heun, pt. a1 = 4 2 4 2 2 3
h 2 2
  
yi+1 = yi + f (xi, yi) + 3f xi + h, yi + hf (xi, yi) .
4 3 3
Amândouă aceste metode pot fi clasificate ca metode Runge-
Kutta de ordinul doi.

Cu toate că polinomul Taylor

 de ordinul trei T3 (x, y ) poate fi
aproximat cu eroare O h3 printr-o expresie de forma

f (x + α1, y + δ1f (x + α2, y + δ2f (x, y ))) ,

care implică patru parametri, calculele pentru determinarea lor
sunt mai complicate şi nu le prezentăm. Metodele Runge-Kutta
rezultate nu se prea folosesc ı̂n practică.

Cea mai comună metoda Runge-Kutta folosită ı̂n practică este

cea de ordinul patru:

y0 = α
k1 = hf (xi, yi)
h 1
 
k2 = hf xi + , yi + k1
2 2 
h 1

k3 = hf xi + , yi + k2
 2 2
k4 = hf xi+1, yi + k3
1
yi+1 = yi + (k1 + 2k2 + 2k3 + k4) , i = 0, ..., N − 1.
6
 CURS 13

6. Operatori de interpolare spline polinomiali

Fie mulţimea de funcţionale liniare Λ = {λi | λi : H m,2[a, b] → R,

i = 1, ..., n}, y ∈ Rn şi

f ∈ H m,2[a, b] | λi(f ) = yi,

n o
U (y) = i = 1, ..., n . (97)

Definiţia 84 Problema găsirii unui element s ∈ U (y) cu proprie-

tatea că

(m) (m)
s = inf u
2 2

u∈U (y)
se numeşte o Problemă de Interpolare Spline Polinomială (notată
PISP).
Observaţia
85 O soluţie s a (PISP) este funcţia pentru care
(m)
s → min, sau funcţia cea mai apropiată de un polinom
2
(m)
P ∈ Pm−1 ( P = 0), care satisface condiţiile λi (P ) = yi,
2
i = 1, ..., n.

O soluţie a (PISP) se numeşte funcţie spline polinomială ce in-

terpolează y ı̂n raport cu Λ, sau o funcţie spline naturală ce
interpolează y.

Observaţia 86

(m) (m)
(P ISP ) : a se găsi s ∈ U (y) astfel ı̂ncât s = inf u
2 2

u∈U (y)
este echivalentă cu problema de cea mai bună aproximare ı̂n
L2[a, b], adică
(P CM BA) : a se găsi σ ∈ U (m)(y) astfel ı̂ncât kσk2 = inf kvk2 ,
v∈U (m)(y)
unde
U (m)(y) = v | v = u(m),
n o
u ∈ U (y) .

Teorema 87 (Teorema de existenţă). Dacă funcţionalele λi ∈

Λ, i = 1, ..., n sunt mărginite şi U (y), dată ı̂n (97), este o mulţime
nevidă atunci (PISP) are soluţie.

Teorema 88 O (PISP) are o soluţie unică dacă şi numai dacă

Pm−1 ∩ U (0) = {0}. (98)

Observaţia 89 Existenţa şi unicitatea soluţiei (PISP) este car-

acterizată de mulţimea de funcţionale Λ.
Teorema 90 (Proprietatea de ortogonalitate). Funcţia s ∈ U (y)
este o soluţie a (PISP) dacă şi numai dacă
(m) (m)
D E
s ,g = 0, g ∈ U (0). (99)
2

Considerăm

f (m) , g (m)
n D E o
S(Λ) = f ∈ H m,2[a, b] | =0 g ∈ U (0) .
2

Teorema 91 Mulţimea S(Λ) este un subspaţiu liniar ı̂nchis al lui

H m,2[a, b].

Observaţia 92 Relaţia
(m) (m)
D E
p ,g = 0, pentru p ∈ Pm−1, g ∈ U (0) ⇒ Pm−1 ⊂ S(Λ).
2
Definiţia 93 Mulţimea S(Λ) se numeşte spaţiul funcţiilor spline
ce interpolează U (y).

Observaţia 94 Fie si, i = 1, ..., n soluţie a (PISP) care inter-

polează mulţimea
m,2
n o
Ui = f ∈H [a, b] | λi (f ) = δij , j = 1, ..., n. ,
pentru i = 1, ..., n. Dacă

Pm−1 ∩ U (0) = {0},

(adică, (PISP) are soluţie unică), atunci

dim S(Λ) = n
şi s1, ..., sn este o bază pentru S(Λ).
Funcţiile si , i = 1, ..., n se numesc spline fundamentale de inter-
polare sau spline cardinale, datorită proprietăţii că

λk (si) = δki, k, i = 1, ..., n.

In continuare presupunem că Λ este mulţimea de funcţionale de

tip Birkhoff
n o
Λ= λij | λij f = f (j) (xi) , i = 1, ..., k, j ⊂ Ii , (100)
unde a ≤ x1 < ... < xk ≤ b este o partiţie a intervalului [a, b] ,
r1, ..., rk ∈ N, cu ri ≤ m − 1 şi Ii ⊆ {0, 1, ..., ri} , i = 1, ..., k.

Teorema 95 (Caracterizare Structurală) Fie Λ o mulţime de

funcţionale de tip Birkhoff date prin (100), y ∈ Rn şi fie U (y)
mulţimea interpolatoare corespunzătoare. Funcţia s ∈ U (y) este
o soluţie a (PISP) dacă şi numai dacă:
1) s(2m) (x) = 0, x ∈ [x1, xk ] \ {x1, ..., xk } ,

2) s(m) (x) = 0, x ∈ [a, x1) ∪ (xk , b],

3) s(2m−1−µ) (xi − 0) = s(2m−1−µ) (xi + 0) , µ ∈ {0, 1, ..., m − 1}\

Ii, for i = 1, ..., k.

Observaţia 96 Soluţia s este un polinom de grad 2m − 1 pe

fiecare interval xi, xi+1 şi este un polinom de grad m − 1 pe
intervalele [a, x1) şi (xk , b].

O soluţie a (PISP) se numeşte funcţie spline (naturală) de or-

dinul 2m − 1.

Teorema 97 Dacă Λ este o mulţime de funcţionale de tip Birkhoff,

U (y), y ∈ Rn este mulţimea de interpolare corespunzătoare şi
S (Λ) este mulţimea splinelor care interpolează U (y), atunci următoarele
afirmaţii sunt echivalente:

(m) (m)
(A) s ∈ S (Λ) ⇐⇒ s = inf u
2 2

u∈U (y)

D E
(B ) s ∈ S (Λ) ⇐⇒ s(m), g (m) = 0, g ∈ U (0)
2

 1) s(2m) (x) = 0, x ∈ [x1, xk ] \ {xi}i=1,...,k


2) s(m) (x) = 0,

x ∈ [a, x1) ∪ (xk , b]

(C ) s ∈ S (Λ) ⇐⇒ (2m−1−µ) (x + 0) = s(2m−1−µ) (x − 0) ,


 3) s i i
cu µ ∈ {0, 1, ..., m − 1} \ Ii, i = 1, ..., k.



Oricare dintre cele 3 afirmaţii se poate folosi ca definiţie a soluţiei

s a (PISP), iar celelalte 2 se demonstrează ca teoreme.
Observaţia 98 Fie funcţia dată f ∈ H m,2 [a, b] şi o mulţime de
funcţionale Λ,
Λ = {λi (f ), i = 1, ..., n} , (101)
funcţia
n
X
Sf = siλi (f ) (102)
i=1
este funcţia spline care interpolează f ı̂n raport cu Λ, adică

λi (Sf ) = λi (f ) , i = 1, ..., n.
Mai mult, Sf este funcţia din H m,2 [a, b] care interpolează f, şi
pentru care

(Sf )
(m) → minim.

2
Observaţia 99 S : H m,2 [a, b] → S (Λ) este un operator liniar şi
idempotent, deci este proiector.

Definiţia 100 Operatorul S : H m,2 [a, b] → S (Λ) se numeşte

ope-rator de interpolare spline polinomial relativ la Λ.
 6.1. Operatori spline de tip Lagrange

Fie f : [a, b] → R, xi ∈ [a, b], i = 1, ..., n şi

Λ := ΛL = {λi | λi(f ) = f (xi ), i = 1, ..., n}.

Dacă n ≥ m atunci pentru orice f ∈ H m,2[a, b] funcţia spline de

interpolare SLf există şi este unică.

Definiţia 101 Pentru Λ := ΛL operatorul corespunzător SL se

numeşte operator spline de tip Lagrange.

Pentru determinarea lui SL se foloseşte Teorema 95, unde condiţia

3) devine 3′) SLf ∈ C 2m−2[a, b]. Dacă scriem funcţia Sf ca
m−1 n
i
bj (x − xj )2m−1
X X
(SLf )(x) = aix + + , (103)
i=0 j=1
rezultă că sunt ı̂ndeplinite condiţiile 1) SLf ∈ P2m−1 pe intervalele
(xj , xj+1), j = 1, ..., m − 1; 2) SLf ∈ Pm−1 pe [a, x1) şi 3′).

Intr-adevăr avem
m−1 k
aixi + bj (x − xj )2m−1, x ∈ (xk , xk+1)
X X
(SLf )(x) =
i=0 j=1
pentru k = 1, ..., n − 1,
m−1
aixi,
X
(SLf )(x) = x ∈ [a, x1),
i=0
şi

(SLf )(ν) (xj − 0) = (SLf )(ν) (xj + 0), ν = 0, ..., 2m − 2, j = 1, ..., n.

Pe intervalul (xn, b] avem
m−1 n
aixi + bj (x − xj )2m−1,
X X
(SLf )(x) =
i=0 j=1
deci SLf ∈ P2m−1. Pentru ca 2) să fie verificată pe (xn, b] trebuie
SLf ∈ Pm−1.

Scriind polinomul SLf ı̂n forma lui Taylor, adică

2m−1
X (x − α)k
(SLf )(x) = (SLf )(k) (α), α > xn,
k=0
k!
acesta se reduce la un polinom de grad m − 1 pe (xn, b] dacă
(SLf )(p) (α) = 0, p = m, ..., 2m − 1. (104)

Funcţia SLf depinde de m + n parametrii, ai, bj ∈ R, i = 0, ..., m −

1; j = 1, ..., n.
Relaţiile (104) şi condiţiile de interpolare

(SLf )(xi ) = f (xi ), i = 1, ..., n

conduc la un sistem liniar (m + n) × (m + n) :
(
(SLf )(p)(α) = 0, p = m, ..., 2m − 1
(105)
(SLf )(xi ) = f (xi ), i = 1, ..., n.

Pentru n ≥ m, funcţia SLf se poate scrie sub forma

n
X
SL f = sk f (xk ),
k=1
unde sk , k = 1, ..., n sunt funcţiile spline fundamentale de inter-
polare.
Determinarea lui SLf se reduce la a găsi sk , k = 1, ..., n. Acestea
se scriu sub forma:
m−1 n
aki xi + bkj (x − xj )2m−1
X X
sk (x) = + , k = 1, ..., n,
i=0 j=1

cu aki , i = 0, ..., m − 1 şi bkj , j = 1, ..., n obţinuţi ca soluţii ale

sistemelor:
(p)
(
sk (α) = 0, p = m, ..., 2m − 1 şi α > xn (106)
sk (xν ) = δkν , ν = 1, ..., n
pentru k = 1, ..., n.

Matricile sistemelor coincid şi doar termenii liberi sunt diferiţi.

 CURS 14

6.1. Operatori spline de tip Lagrange (continuare)

Fie f : [a, b] → R, xi ∈ [a, b], i = 1, ..., n şi

Λ := ΛL = {λi | λi(f ) = f (xi ), i = 1, ..., n}.

Dacă n ≥ m atunci pentru orice f ∈ H m,2[a, b] funcţia spline de

interpolare SLf există şi este unică şi
m−1 n
i
bj (x − xj )2m−1
X X
(SLf )(x) = aix + + .
i=0 j=1

Definiţia 102 Formula

f = SLf + RLf
se numeşte formula de interpolare spline de tip Lagrange, unde
RL este operatorul rest.

Avem dex(SL) = m − 1 şi aplicând teorema lui Peano se obţine

Z b
(RLf )(x) = ϕL(x, t)f (m) (t)dt,
a
unde
(x − t)m−1
+ n (xi − t)m−1
+
ϕL(x, t) = − si(x) .
P
(m − 1)! i=1 (m − 1)!
Dacă f (m) este continuă pe [a, b] atunci
Z b
|(RLf )(x)| ≤ f (m) |ϕL(x, t)|dt.

∞ a
Exemplu. Fie f ∈ C[0, 1] şi
i 
   
ΛL(f ) = f  i = 0, ..., n .
n
Să se găsească formula de interpolare spline.

Avem m = 1 şi
f = S1f + R1f,
cu
n
i
X  
(S1f )(x) = si (x)f
i=0 n
şi
Z 1
(R1f )(x) = ϕ1(x, t)f ′ (t)dt,
0
cu
n 0
i

ϕ1(x, t) = (x − t)0
+− si(x) −t .
P
i=0 n +
Avem
n 
j

si(x) = ai0 + bij x − , i = 0, ..., n,
P
j=0 n +

şi coeficienţii ai0, bi0, ..., bin, i = 0, ..., n sunt daţi de sistemele:
 
k = δ , k = 0, ..., n
(
si n ik
s′i(α) = 0, α > 1 (considerăm α = 2).
Avem

 s0(0) = 1

s ( k ) = 0, k = 1, ..., n
0
 ′ n

s0(2) = 0
adică
 a0



 0 =1






 a0 + b0 1 =0


 0 0 n



2 + b0 1 = 0

 0
a0 + b0

0n 1n


0 + b0 3 + b0 2 + b0 1 = 0

a


0 0n 1n 2n



...





 n
b0
j =0

 P


j=0

Se obţine
1
 
s0(x) = 1 − nx + n x − n
+ 
1 2
  
s1(x) = nx − 2n x − n +n x−n
 + +
1
 
2

3

s2(x) = n x − n − 2n x − n +n x−n
+ + +
...    
n−2
sn−1(x) = n x − n n−1
− 2n x − n + n (x − 1)+
  + +
n−1
sn(x) = n x − n − n (x − 1)+ .
+

6.2. Operatori spline de tip Hermite

Considerăm f ∈ H m,2[a, b] şi mulţimea de funcţionale de tip Her-

mite
ΛH = {λkj | λkj f = f (j)(xk ), k = 1, ..., n, j = 0, ..., rk },
unde rk ∈ N, rk < m.

Definiţia 103 Operatorul spline SH , corespunzător mulţimii de

funcţionale Hermite, ΛH , se numeşte operatorul spline de tip
Hermite.

Funcţia spline de tip Hermite se poate scrie sub forma:

m−1 rk
n X
2m−j−1
aixi +
X X
(SH f )(x) = bkj (x − xk )+ , (107)
i=0 k=1 j=0
cu ai, bkj determinaţi din condiţiile 1)-3) din [Curs 13] şi din
condiţiile de interpolare:
(SH f )(j) (xk ) = f (j) (xk ), k = 1, ..., n; j = 0, ..., rk.
Se verifică direct că SH f ı̂ndeplineşte condiţiile 1), 2) on [a, x1)
şi 3).
Pentru ca să fie ı̂ndeplinită condiţia 2) şi pe (xn, b] este suficient
să considerăm
(SH f )(p)(α) = 0, p = m, ..., 2m − 1.
Parametrii ai, i = 0, ..., m − 1 şi bkj , k = 1, ..., n, j = 0, ..., rk , sunt
n
soluţiile sistemului liniar N × N, cu N = n + m + rk :
P
k=1

(SH f )(j) (xk ) = f (j)(xk ), k = 1, ..., n; j = 0, ..., rk

(

(SH f )(p)(α) = 0, p = m, ..., 2m − 1.

Dacă |ΛH | ≥ m, din [Curs 13] rezultă că funcţia spline SH f există
şi este unică.

Funcţia SH f se poate reprezenta folosind funcţiile spline funda-

mentale:
rk
n X
skj (x)f (j) (xk ),
X
(SH f )(x) = (108)
k=1 j=0
cu
m−1 rk
n X
2m−ν−1
akj µ
bkj
X X
skj (x) = µ x + µν (x − xµ)+ ,
µ=0 µ=1 ν=0
pentru k = 1, ..., n şi j = 0, ..., rk . Fiecare funcţie skj se obţine din
sistem de forma:

(q)

s (xν ) = 0, ν = 1, ..., n, ν 6= k, q = 0, ..., rν
 kj



(q)
skj (xk ) = δjq , q = 0, ..., rk
(109)

 s(p)(α) = 0,

p = m, ..., 2m − 1 şi α > xn,


kj
pentru k = 1, ..., n şi j = 0, ..., rk . Toate sistemele au aceleaşi
matrici, iar termenii liberi sunt diferiţi.

Definiţia 104 Fie Λ := ΛH şi operatorul spline corespunzător

SH . Formula
f = SH f + RH f,
se numeşte formula de interpolare spline de tip Hermite, unde
RH este operatorul rest.

Aplicând Teorema lui Peano se obţine

Z b
(RH f )(x) = ϕH (x, t)f (m) (t)dt,
a
cu
n X rk m−j−1
(x−t)m−1
+
X (xk −t) +
ϕH (x, t) = (m−1)! − skj (x) (m−j−1)! .
k=1 j=0

Dacă f (m) este continuă pe [a, b] atunci

Z b
(m)
|(RH f )(x)| ≤ f |ϕH (x, t)|dt.
∞ a

 6.3. Operatori spline de tip Birkhoff

Considerăm funcţia f ∈ H m,2[a, b] şi mulţimea de funcţionale de

tip Birkhoff:

ΛB = {λkj | λkj f = f (j) (xk ), k = 1, ..., n, j ∈ Ik },

pentru Ik ⊆ {0, ..., rk }, rk ∈ N, rk < m.

Definiţia 105 Operatorul spline SB corespunzător mulţimii ΛB

se numeşte operator spline de tip Birkhoff.

Dacă funcţia spline de tip Birkhoff există atunci ea este de forma:

m−1 n X
2m−j−1
aixi +
X X
(SB f )(x) = bkj (x − xk )+
i=0 k=1 j∈Ik
sau
n X
skj (x)f (j) (xk ),
X
(SB f )(x) =
k=1 j∈Ik
unde skj sunt funcţiile spline fundamentale. Acestea se obţin din
condiţii similare cu (109).