Povestiri pentru copii - coordonatele majore ale

cercetarii practic-aplicative

POVESTIRI PENTRU COPII - COORDONATELE MAJORE ALE

CERCETARII PRACTIC-APLICATIVE

1. Tipul si designul cercetarii

Cercetarea pedagogica este (conform dictionarului de pedagogie) Strategia (calea, arta)

proiectata si realizata ȋn scopul de a surprinde relatii si fapte ȋntre componentele activitatii
educationale si de a elabora solutii optime pentru progresul educational, ȋn conformitate cu
exigentele sociale si cu logica interna a desfasurarii lui[1]

Considerǎm cǎ proiectarea, experimentarea si validarea unor strategii educationale care

valorifica povestirile cu animale, reprezintǎ un ansamblu flexibil de etape, cu potential
adaptativ la situatiile concrete ce presupune atitudine criticǎ dar si imaginatie creatoare.

Demersul investigativ este unul specific directiei care promoveaza combinarea

paradigmelor si metodelor cantitative si calitative, valorificand designul metodologiei mixte
in fiecare etapa a cercetarii.
In functie de obiectivele propuse, se urmareste punerea in evidenta a importantei
povestirilor cu animale, metodelor si tehnicilor folosite in predarea lor, a valentelor
educative ale acestora, ca o conditie de baza in educatia copilului de varsta prescolara.

Cercetarea de fata se bazeaza pe o cercetare comparativa efectuata in randul prescolarilor, privind examinarea
diferentelor aparute pe parcursul anului scolar, folosind povestirile cu animale ca mijloc de comunicare.

Din punct de vedere structural cercetarea contine o serie de tabele si grafice elocvente
pentru analiza perioadei luate in discuție, la care se adauga concluzia, bibliografia si anexele.

Din punct de vedere al finalitatii, cercetarea este de tip ameliorativ, vizand promovarea unor
instrumente manageriale operationale, care sa eficientizeze in domeniul pedagogiei scolare.

2. Obiectivele cercetarii
In lucrarea pe care o supunem atentiei ne-am propus ca obiective:

• Sa punem in evidenta importanta si valentele educative ale povestirilor cu animale in

dezvoltarea comunicarii verbale la copiii de varsta prescolara;

• Sa punem in evidenta importanta achizitionarii unui vocabular conform varstei,

particularitatilor si nevoilor individuale ale copiilor;
• Sa aratam de ce este necesar sa se realizeze un parteneriat real gradinita-familie in vederea
conferirii unui continut real si continuu comunicarii copiilor si in vederea inlaturarii la timp a
disfunctionalitatilor aparute in comunicarea copiilor;

• sa evidentiem necesitatea parcurgerii etapelor invatamantului prescolar in vederea pregatirii

copilului pentru scoala.

Ipoteza cercetarii

Punctul de plecare al oricarei cercetari pedagogice este formularea problemei,

detalierea ei dintr-un context mai larg de fenomene sau din activitatea practica.
Orice problema trebuie sa fie realmente, o incertitudine, un semn de intrebare pentru
activitatea practica si nu o simpla curiozitate practica.
Concomitent cu formarea problemei se contureaza si ipoteza care la randul sau
deschide camp larg cercetarii propriu-zise (experimentarea, adunarea materialului faptic) ce
se desprinde din ea.
Ipoteza sugereaza relatiile posibile ȋntre elementele problemei ce urmeaza sa fie surprinse si explicate
pe parcursul cercetarii.[2]
Ipoteza reprezinta un element predictiv de tip conditional care asociaza intr-un mod
specific concepte menite sa caracterizeze domeniul din realitatea investigatoare, este o
propunere despre comportamentul unui anumit fenomen, organism, proces intr-un anumit
regim de conditii naturale sau constituite.

Ea apare pe plan ideal, sub forma previziunii si anticiparii urmand ca cercetarea s-

o cofirme sau sa o infirme. Este si o imagine, o reprezentare a structurii, a fenomenului, a
actului educational dupa desfasurare.

Activitatea educativa sugereaza diferite probleme si ridica anumite semne de intrebare care,
sesizate si raportate apoi la rezultatele obtinute ofera prilejul conturarii unei noi ipoteze, al
organizarii conditiilor pentru verificarea si transformarea ei in teorie, devenind in final
practica. Ipoteza, odata confirmata, urmareste perfectionarea activitatii educative.

Istoria cunoasterii stiintifice demonstreaza faptul ca apropierea treptata de adevarul obiectiv se

realizeaza prin salturi continue, in cadrul carora ipoteza isi are rolul sau.

Pornind in mod inductiv de la datele pe care realitatea educationala le ofera, precum si de la

teoretizarile efetuate pana la un moment dat ipoteza le depaseste, initial numai pe plan ideal,
sub forma previziunii si anticiparii urmand ca dupa aceea, cercetarea propriu-zisa sa infirme
sau sa confirme cele propuse in ipoteza. Se stie ca ipoteza orienteaza intreaga cercetare de la
proiect la finalizare. Ea trebuie sa fie concreta din punct de vedere logic si saturata de
informatie.

Formularea continutului ipotezei trebuie sa impuna claritatea, explicitatea si

specificitatea termenilor.
Sugerata de activitatea educativa practica, ipoteza odata confirmata, devine teorie si
pe un alt plan, practica educativa nemijlocita.
Ipoteza trebuie sa asigure un echilibru intre finalitatea actiunii educationale,
desfasurarea ei si randamentul obtinut.
Insusindu-ne baza teoretica privind ipoteza in cercetare, avand in vedere experienta la
grupa de copii, ne-am propus sa cercetam, daca este posibila dezvoltarea comunicarii la
prescolari, folosind povestirile cu animale, documentandu-ne si perfectionandu-ne
activitatea cu tot ceea ce este nou in acest domeniu de activitate:

vom imbina judicios metodele clasice, traditionale cu cele moderne, folosind cele mai
adecvate mijloace si procedee pentru a asigura participarea activa a
copiilor si pentru a stabilii relatii armonioase cu colegii de grupa;

pornim de la cunoasterea prescolarilor prin evaluari initiale si

controlam dezvoltarea maturizarii socio-afective a copiilor prin
aplicarea periodica a unor probe adecvate caracteristicilor dezvoltarii prescolarilor;
pornim de la cunoasterea tabloului psiho - comportamental al prescolarilor la
intrarea in gradinita pentru a putea sustine procesul de adaptare si
interpretare intr-un nou mediu;
vom realiza formarea deprinderilor de comunicare (limbajul indeplineste cea
mai adecvata functie adaptativa) .

Coordonatele majore ale metodicii cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat la Gradinita cu Program Normal din sat Barbatesti, com. Barbatesti,
judetul Gorj, unde imi desfasor activitatea in calitate de profesor invatamant prescolar.

S-a preferat esantionarea fixa / panel care, in cercetarea longitudinala, ofera posibilitatea
culegerii rapide a datelor, capacitatea monitorizarii efectelor unor interventii educationale si
prospectarea evolutiei fenomenelor investigate.

Prin tehnica esantioanelor paralele/echivalente, careia ii corespunde un design experimental,

s-a avut in vedere legea variatiei biologice, psiho-pedagogice, sociale: apropiere ca varsta si
pregatire, numarul subiectilor din fiecare lot fiind aproximativ egal, predominand fetele, ca in
majoritatea grupelor, dar nu la mare diferenta de numarul baietilor.

Intrucat cele doua tipuri de loturi nu se deosebesc semnificativ la inceputul experimentului,

diferentele constatate la sfarsitul acestuia le-am pus pe seama variabilelor independente, a
factorilor experimentali, a modificarilor pe care le-am introdus numai la clasele
experimentale, interesandu-ne, ca variabile dependente, performantele si comportamentale
prescolarilor.

S-a efectuat cercetarea comparativa pe doua loturi de copii: un lot de 8 copii, respectiv 5 fete
si 3 baieti, de la grupa mica- mijlocie, nivelul I, considerat lot de control si un lot de 8 copii,
respectiv 6 fete si 2 baieti, de la grupa mare, nivelul II considerat lot experimental, cu scopul
scoaterii in evidenta a influentei benefice pe care o are povestirea cu animale asupra
dezvoltarii comunicarii la copilul de varsta prescolara si necesitatea educatiei timpurii.

Pentru asigurarea confidentialitatii, fiecare subiect din cele doua loturi, cel de control si cel
experimental, a primit un cod de indentificare realizat din intiala numelui si prenumelui.

Perioada de cercetare : 2011-2013

5. Metodologia cercetarii
 In gradinita, ca si la celelalte niveluri ale invatamantului, metodele de invatare fac
parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educati.

In afara de eficienta limitata, concretizata la un moment dat in dobandirea anumitor

scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educatiei, metodele sunt importante si
pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educatie, fata de educatia organizata,
sistematica, in general, precum si pentru ca vor initia un stil cognitiv dominant, mai mult sau
mai putin productiv, mai mult sau mai putin aducator de rezultate si satisfactii, ceea ce
constituie aporturi formative majore.

Metoda: termenul deriva etimologic din cuvintele grecesti metha (catre, spre )
si odos ( cale, drum ).

Astfel, in didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea
obiectivelor educationale, calea parcursa de profesor pentru a le inlesni elevilor descoperirea
unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea cateva trasaturi ale metodei si
anume:

este selectionata de cadrul didactic si aplicata in lectii si activitati extrascolare;

se foloseste sub forma de variante sau procedee in functie de nivelul, interesele sau trebuintele
elevilor, avand ca scop asimilarea temeinica a cunostintelor;

aduce o mai buna cooperare cu elevii .

Aceasta este una dintre cele trei acceptiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un
curent pedagogic care incearca sa promoveze anumite finalitati educative ( de exemplu,
metodele traditionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achizitii
si dezvolta anumite capacitati ( metoda proiectelor, invatarea programata ).

Metodele nu au valoare fixa, ci capata valoare prin eficienta cu care conduc activitatea
subiectului spre un obiectiv, in conditii date.

Procesul de educatie fiind foarte divers, necesita, in ansamblul sau, metode diferite,
fiecare utila in anumite situatii, singura sau in asociatie si nepotrivita in alte situatii.

Pentru obiective restranse, punctuale si in conditii date, este de obicei utila o anumita
metoda.

Pentru obiective complexe se apeleaza la strategii didactice, adica la ansambluri ȋn

care metode diferite isi completeaza reciproc efectele si constituie un demers coerent de
educare.

Conform datelor psihologiei si pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de invatare au

ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunostinte
de catre prescolarul insusi.

Aceste metode le vor subordona pe toate celelalte in procesul de invatamant.

 Toate aceste modalitati de interventie ale metodelor in evolutia copilului constituie
argumente in favoarea alegerii cu discernamant a metodelor de educatie.

Dirijarea foarte riguroasa a intregii activitati a acestuia este un exces, este daunatoare.

Activitatea independenta a prescolarului devine tot mai productiva, inclusiv prin

adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate invata singur tot ce poate si este necesar
sa invete.

Trebuie deci stabilit raportul just intre metodele educative, dirijate, si cele ale
activitatii educative independente.

Educatoarea va dirija prescolarii prin metode adecvate pentru intelegerea a ceea ce

este foarte important si dificil pentru ei in cunoastere, in momentul respectiv. In rest,
dirijismul si activitatea independenta a copilului se vor imbina in proportii considerate utile
atat de educatoare, cat si de copil.

In invatamantul prescolar se folosesc variante simple, in curs de constituire ale tuturor

metodelor folosite in procesul de invatamant in general.

Prin toate metodele se urmareste eficienta in cunoastere, participarea activa, creatoare

a prescolarului, intretinerea curiozitatii si a placerii de a cunoaste si insusirea metodelor
folosite dirijat pentru a fi preluate si independent.

Pentru a alege metodele potrivite intr-o anumita situatie de invatare, cadrul didactic
trebuie sa tina seama de factorii obiectivi si de factorii subiectivi.

Factorii obiectivi se refera la obiectivele educatiei si la logica interna a stiintei din

cadrul careia sunt selectate informatiile transmise.

Factorii subiectivi se refera la contextul uman si social, personalitatea profesorului,

psihologia elevilor si a colectivului de elevi.

Metodele pedagogice deriva din metodele de cercetare sau stiintifice, dar intre ele
exista o deosebire esentiala.

In timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunostintelor, la

producerea si elaborarea lor intr-o forma stiintifica, metodele pedagogice ajuta la prezentarea
si transmiterea acestor cunostinte si ajuta prescolarii sa le redescopere ca pe adevaruri noi,
desi ele sunt deja parte integranta a experientei umane.

Clarificarea unor concepte stiintifice s-a realizat prin studierea atentǎ si criticǎ a literaturii de
specialitate, prin care s-a identificat si analizat comparativ solutiile propuse de alti cercetatori
si practicieni pentru probleme asemanatoare incercand ca, prin atitudinea interactivǎ, reflexivǎ
si obiectivǎ adoptatǎ sǎ nu pierdem din vedere faptul cǎ originalitatea nu exclude dar nici nu
se confundǎ cu valoarea autenticǎ.

Ca metode principale in cercetare s-au utilizat :

- Metoda documentarii, ca demers critic activ, ne-a permis inventarierea datelor si a
rezultatelor referitoare la tema cercetatǎ, aprecierea stadiului atins de cercetǎrile anterioare,
pǎstrand permanent un echilibru intre cultura de specialitate si cea pedagogicǎ si metodicǎ
prin participarea la strategii de formare, la simpozioane, corespondenta cu centre culturale etc.

- Metoda comparativa a inclus tehnica analizei comparative a continutului programelor,

studierea materialelor metodice auxiliare, care ne-au permis sǎ observǎm sincronic si
diacronic abordǎri in timp si spatiu ale povestirilor cu animale, teorii si practici pedagogice
diferite, asemǎnǎri si deosebiri privite constatativ, dar si prospectiv, cu intentia unor
imbunǎtǎtiri mǎsurabile, deliberate si durabile.

Cercetarea s-a desfasurat longitudinal, pe parcursul a anilor 2011-2013, incepand cu data de

20 octombrie 2011, pana la la data de 18 mai 201

Pentru a verifica ipoteza enuntata la inceputul cercetarii, am conturat un plan de

monitorizare a activitatilor desfasurate la cele doua grupe de copii, sub forma mai multor
etape, prezentate simplificat, sub denumirea de momente.

La momentul M1, am povestit povestea Capra cu trei iezi.

La momentul M2, am povestit povestea Punguta cu doi bani.

La momentul M3, am povestit povestea Ursul pacalit de vulpe.

La momentul M4, am organizat un joc didactic .

Jocul didactic Recunoaste povestea a avut ca scop:

- consolidarea cunostintelor copiilor despre povestile cunoscute pe baza reprezentarii unui

episod ilustrat;

- dezvoltarea exprimarii orale, corecte in propozitii simple;

- cultivarea vorbirii adresative, a dialogului in comunicare;

- educarea trasaturilor pozitive si de caracter.

Etapele de desfasurare

etapa I: recunoasterea personajelor pe baza imaginilor;

- etapa a II-a: povestirea momentelor sugerate de imagini cu ajutorul educatoarei;

- etapa a III-a: exprimarea corecta in propozitii simple privind continutul povestii;

- etapa a IV-a: selectarea imaginilor care fac parte din aceeasi poveste;

- etapa a V-a: pozitionarea personajelor din fiecare poveste in ordinea aparitiei

cronologice cu ajutorul metodelor: Explozia Stelara, Ciorchinelui .
 La momentul M5, am dramatizat in perechi o secventa din cele trei povestiri, la
alegere.

Prescolarii au fost invitati sa-si aleaga cate un partener pentru a interpreta o secventa
la alegere dintr-o poveste.

Prin ȋmbinarea mai multor metode si procedee, educatoarea obtine date complete si ajunge la
concluzii bine ȋntemeiate. Voi prezenta metodele pe care le-am utilizat ȋn cercetare:

Metoda observatiei

In realizarea acestei cercetari, dat fiind faptul ca subiectii cercetati au varste mici, iar
capacitatea lor de exprimare este limitata, am utilizat ca metoda principala de lucru, metoda
observatiei.

Metoda observatiei este utilizata pe scara larga pentru investigare si culegere a datelor
experimentale, respectandu-se unele cerinte: formularea unui scop precis al observarii,
alcatuirea unui plan de observare, inregistrarea fidela a datelor (video, audio sau clasica),
clasificarea, compararea, raportarea si interpretarea datelor.

Ioan Nicola spune:observatiile trebuie sa fie cat mai numeroase si efectuate de cat mai
multi observatori.[3]

Observarea poate fi spontana, stiintifica, de explorare si de experimentare.

Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, fiind frecvent utilizata deoarece este cel
mai usor de aplicat din punct de vedere tehnic si nu necesita o aparatura sofisticata.

Ca metoda de cercetare, observatia consta in urmarirea atenta intentionata si inregistrarea

exacta, sistematica a diferitelor manifestari ale comportamentului individului, ca si a
contextului situational unde acesta se produce, in scopul sesizarii unor aspecte esentiale ale
vietii psihice.

Obiectul observarii il constituie: activitatea prescolarilor, comportamentul lor,

produsele unor activitati realizate in conformitate cu cerintele programelor scolare sau
combinatie a lor .

Rezultatele observarii vor fi comparate cu rezultatele la invatatura, in urma unor

analize calitative si cantitative (matematice si statistice).

Observarea va fi folosita, mai ales, pentru sesizarea cat mai exacta a metodelor care
determina o comunicare mai buna prin utilizarea jocului la anumiti prescolari si oscilatiile
(variatiile) in comunicare, dar si pentru a evita erorile de apreciere prin atribuirea unor
calificative (fie prea mari, fie prea mici) sub impresia momentului, a unor evaluari
conjuncturale.

In mod deosebit, prin observarea sistematica a comportamentului si activitatii

prescolarilor, se evita, atat supraestimarea unor prescolari ca urmare a impresiei bune create
despre ei, cat si subestimarea celor despre care exista o impresie proasta.
 In toate cazurile insa, valoarea observarii depinde de rigoarea cu care este facuta si de
competenta evaluatorului.

Rigoarea metodei este insa data de faptul ca dialogul este pregatit riguros de catre cadrul
didactic, care structureaza influenta jocului in comunicare in jurul unor itemi dinainte stabiliti
si consemneaza raspunsurile primite intr-un protocol reconstituit la incheierea discutiei.

Cuvantul observatie semnifica tocmai constatarea exacta a unui fenomen, fapt care se
realizeaza cu ajutorul unor mijloace de investigatie si apoi studierea aprofundata a acestei
constatari.

Exista o serie de exigente care trebuie avute in vedere, pentru ca observatia sa se caracterizeze
prin eficienta si obiectivitate:

- stabilirea precisa, clara a scopului urmarit ;

- selectarea formelor, care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare ;

- notarea imediata a observatiilor ;

- necesitatea discretiei , in sensul ca subiectul nu trebuie sa-si dea seama ca este observat si ce
aspecte sunt vizate;

- sa fie sistematica , urmarind fenomenul propus in planul initial, in pofida tentatiei de a-si
indrepta atentia asupra unor aspecte mai spectaculoase;

- sa fie veridica, inregistrandu-se doar faptele observate si nu supozitiile observatorului,

parerile, comentariile acestuia.;

- datele retinute ȋn urma observatiei sa permita un minimum de cuantificare si prelucrare

statistico-matematica

- efectuarea unui numar optim de observatii in conditii cat mai variate;

- posibilitatea repetarii observatiei pentru evidentierea semnificativului, esentialului.

Avantajele observatiei constau in primul rand ȋn usurinta aplicarii, economicitatea mijloacelor

materiale necesare efectuarii cercetarii, naturaletea si autenticitatea fenomenelor relevante.

Observatia permite surprinderea manifestarilor comportamentale firesti ale individului in

conditii obisnuite de viata, ofera date de ordin calitativ.

Dezavantajele observatiei reies din faptul ca observatorul trebuie sa astepte uneori mult timp
pana se produce fenomenul vizat, fara a putea interveni in nici un fel.

La aceasta se adauga imposibilitatea de a izola si controla variabilele.

Mai mult decat atat, prezenta observatorului poate determina intrarea in functiune a
mecanismelor de aparare ale subiectilor care modifica situatia globala a campului social sau a
comportamentelor celor observati, chiar fenomenul studiat pe ansamblu.
 Cunostintele prescolarului fiind sarace si superficiale, baza intuitiva a cunoasterii este
indispensabila.

In asociatii, analogii, activitatea este mult mai eficienta daca exista termeni de
referinta concreti, care sa-i readuca in memorie anumite cunostinte, care sa-i sugereze solutii
de rezolvare si sa-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmatiilor cu realitatea.

In evolutia perceptiei copilului sunt importante atat maturizarea, cat si experienta.

Un prescolar care nu a avut ocazia sa citeasca imagini va descifra sumar o imagine.

Perceptia nu se dezvolta independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltarii

personalitatii.

Educatoarea poate influenta calitatea observatiei prin:

-expunerea de subiecte care pot capta atentia prescolarului;

-intretinerea interesului de cunoastere;

-organizarea unor conditii materiale propice observatiei;

-dirijarea activitatii prin cuvant;

-propunerea de activitati de fixare a rezultatelor;

-acordarea timpului necesar pentru observatie;

-valorificarea cunostintelor obtinute prin observatie in explicatii, conversatie.

In cadrul activitatilor de educare a limbajului din gradinita, observatia ca metoda este

folosita in mod preponderent in cadrul lecturilor dupa imagini, povestiri create, repovestiri,
jocuri didactice si jocuri-exercitiu, cum ar fi:Ce stii despre mine?, Cine face?, Eu spun una, tu
spui multe etc.

Pe perioada derularii cercetarii privind realizarea acestei lucrari am observat

urmatoarele:

prescolarii dezaproba comportarea nedemna a lupului din povestea Capra cu trei iezi ;

dezaproba viclenia vulpii din povestea Ursul pacalit de vulpe;

dezaproba zgarcenia babei si avaritia boierului din povestea Punguta cu doi bani.

Pentru a respecta caracteristicile observatiei (directa, fidela, bogata in detalii) si pentru a

consemna informatiile desprinse de-a lungul observatiei dirijate, am conceput o fisa
de observatie sub forma a 7 itemi, formulati pentru fiecare dintre cele 3 povesti la
care a fost facuta raportarea : Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Ursul
pacalit de vulpe.
Prezentam in pagina de mai jos, fisa de observatie utilizata pentru inregistrarea datelor
factuale din timpul cercetarii.

Numele copilului..

Varsta

Fisa de observatie

A retinut in timpul povestirii de catre educatoare titlurile povestilor:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

2. Recunoaste povestile pe baza imaginilor prezentate :

a) Capra cu trei iezi ; 6 imagini

b) Punguta cu doi bani; .. 8 imagini

c) Ursul pacalit de vulpe .. 8 imagini

Povesteste cu ajutorul educatoarei momentele sugerate de imaginile din

povestile:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

Se exprima corect folosind propozitii simple cu referire la continutul

povestilor :

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

5. Selecteaza imagini care fac parte din aceeasi poveste

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

 6. Pozitioneaza personajele in ordinea aparitiei acestora in povestile:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

7. Interpreteaza in pereche o secventa la alegere din povestile:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

Metoda convorbirii

Este metoda de culegere a unor informatii prin tehnici operationale intrebare-raspuns si ofera
posibilitatea de cunoastere a atitudinilor, opiniilor, motivelor, intereselor, aspiratiilor,
cunostintelor in diferite domenii, sentimentelor, convingerilor subiectului.

Eficienta acestei metode depinde de respectarea anumitor reguli:

- discutia sa aiba un caracter natural si sa abordeze in mod treptat problema in cauza;

- rezultatele obtinute vor fi notate in caietul de observatii si confruntate cu datele furnizate de

alte metode de cunoastere a personalitatii;

- convorbirea sa se desfasoare intr-o atmosfera de incredere si intr-o ambianta naturala,

obisnuita

- convorbirea trebuie organizata si desfasurata in conformitate cu anumite

scopuri dinainte stabilite.

Utilizarea convorbirii de catre cadrul didactic poate fi deosebit de eficienta, intrucat ea are la
baza contactul viu si permanent cu subiectul.

Convorbirea este o discutie premeditata, angajata intre cercetator si lotul investigat,

presupunand relatia directa, de tipul fata in fata, dar si sinceritatea deplina a participantilor.

Convorbirea este o metoda mai complicata si mai greu de invatat deoarece in cadrul ei,
influenta reciproca dintre psiholog si lotul investigat este mai mare decat in oricare alta
metoda si presupune o selectie a relatarilor facute de subiect.

De asemenea se bazeaza pe capacitatea subiectului de introspectie, de autoanaliza, necesitand

o motivare corespunzatoare a subiectilor.

Exista mai multe tipuri de convorbire, in functie de situatie alegandu-se dintre:

- Convorbirea standardizata, dirijata, structurata, care se bazeaza pe formularea acelorasi
intrebari, in aceeasi forma si aceeasi ordine pentru toti subiectii;

- Convorbirea semistandardizata, semistructurata, in care intrebarile, pot fi reformulate, se

poate schimba succesiunea acestora, se pot pune intrebari suplimentare;

- Convorbirea libera, spontana nu presupune folosirea unor intrebari prestabilite, acestea fiind
formulate in functie de situatia particulara in care se desfasoara;

- Convorbirea psihanalitica, propusa de S. Freud se bazeaza pe metoda asociatiei libere de idei

si este folosita pentru analiza si interpretarea diferitelor probleme ale pacientului;

- Convorbirea nondirectiva, propusa de C. Rogers, creeaza conditiile care sa faciliteze

relatarile spontane ale subiectului fara ca acesta sa fie permanent intrebat.

Eficienta acestei metode este data de respectarea unor conditii:

- necesitatea desfasurarii dupa o structurare anterioara a intrebarilor de catre experimentator;

- intrebarile sa vizeze culegerea cu anticipatie a unor informatii despre subiect, prin folosirea
altor metode: observatia, analiza produselor activitatii etc.;

- preocuparea pentru anticiparea raspunsurilor subiectului de catre experimentator, pentru a sti

cum sa se comporte in eventualele situatii neprevazute;

- motivarea adecvata a subiectilor pentru a obtine din partea acestora raspunsuri sincere.

Alaturi de convorbire se utilizeaza si interviul care se deosebeste de aceasta doar prin faptul
ca in cadrul interviului, locul experimentatului nu poate fi inversat cu cel al subiectului, relatia
fiind in acest caz univoca – experimentatorul este cel care totdeauna pune intrebarile, iar
subiectul totdeauna raspunde.

Metoda experimentului pedagogic

Experimentul este una dintre metodele de cercetare pe baza careia se aduna material faptic
pentru a-l prelucra in mod stiintific in vederea aflarii cauzelor fenomenelor educative.
Experimentul consta in crearea unei situatii noi prin introducerea unor modificari in
desfasurarea actiunii educationale.

In desfasurarea lui experimentul parcurge trei faze:

-etapa pregatitoare;

-etapa de desfasurare propriu-zisa;

-etapa de evaluare.

Prima etapa se mai numeste si pre-test, iar ultima etapa, post-test.

Ca metoda ameliorativa, experimentul permite provocarea de mai multe ori a fenomenului
studiat, fie in aceleasi conditii, fie in conditii modificate, determinand verificarea rezultatelor
obtinute anterior.

Am folosit metoda experimentului pe de o parte pentru a cerceta capacitatea prescolarilor de a

aseza intamplari intr-o ordine cronologica, de a patrunde prin intermediul personajelor in
miezul acestor intamplari, iar, pe de alta parte, pentru a-si forma si consolida deprinderi de
exprimare corecta. Mi-am propus sa urmaresc asfel modul in care copiii pot sa faca predictii
pe baza unor imagini din povestire. Asfel le-am expus cateva imagini, dupa care am cerut
copiilor sa spuna ce urmeaza, care este evenimentul urmator. Unii dintre copii au recunoscut
povestirea si autorul lor si au redat evenimentele din povestire, altii au dat dovada de
imaginatie si creativitate si au schimbat cursul povestirii. Experimentul s-a desfasurat pe o
perioada de timp de doi ani.

Printr-un alt experiment am prezentat copiilor imaginile dintr-o povestire cunoscuta de ei fara
a le aseza intr-o succesiune logica si le-am cerut sa redea continutul povestirii in forma
corecta si sa aseze imaginile in ordinea potrivita. De aceasta data am constatat ca prescolarii
au reusit sa aranjeze imaginile intr-o succesiune logica, integrandu-le in povestire si dand
dovada de o linie narativa.

Copiii au confirmat linia progresului atat in ceea ce priveste preocuparea pentru aranjarea
imaginilor intr-o ordine logica, cat si pentru a crea cadrul povestirii.

Rezultatele au scos in evidenta faptul ca exercitiul este foarte important pentru formarea unor
deprinderi de exprimare corecta, expresiva si pentru dezvoltarea gandirii logice a copiilor, dar
si a imaginatiei creatoare.

Legatura stransa intre gradinita si familie, precum si intreaga activitate pe care am desfasurat-
o au fost temelia obtinerii performantelor, a realizarii obiectivelor propuse.

Studiul de caz

Studiul de caz este una din metodele utilizate pentru a obtine cat mai multe informatii despre
o anumita persoana sau despre un grup de persoane care prezinta probleme similare.

Aceasta metoda joaca un rol de suport in obtinerea datelor despre subiectii investigati in
aceasta cercetare, aratand caracterul evolutiv al subiectilor si retinand caracteristicile
semnificative si globale ale acestora.

Este o abordare aprofundata a unor subiecti particulari, in cursul careia se culeg toate
datele posibile cu privire la una si aceeasi persoana: informatii asupra mediului sau de viata,
asupra accidentelor de sanatate; documentele personale (productii artistice, jurnale intime
etc). Studiile de caz sunt acelea care permit formularea unor judecati decisive.

Pe langa faptul ca faciliteaza cunoasterea detaliata a experientelor persoanei, a problemelor cu

care acesta se confrunta, a factorilor favorizanti si a factorilor resursa de care dispune, el
reprezinta baza de la care se pleaca pentru a realiza o interventie terapeutica reusita.

El cuprinde informatii personale, o lista de probleme identificate la pacienta, obiectivele

terapiei, conceptualizarea cazului, decizii terapeutice si tehnici utilizate, concluzii.
Este o analiza amanuntita a unei persoane sau a unui grup, pentru a surprinde un model al
unui fenomen social.

Cazul trebuie situat in context, trebuie formulata problematica etc.

Studiul de caz poate sa fie explorativ, descriptiv sau explicativ.

STUDIUL DE CAZ

Vom prezenta mai jos, pentru exemplificare, studiul de caz a unui prescolar, care
frecventeaza grupa mica, la gradinita unde imi desfasor activitatea .

Nume si prenume I.L. - sex masculin, nascut la 3 iulie 2008, in satul Barbatesti, com.

Barbatesti

- in prezent are 4 ani

Mediul familial

parintii: mama: lucrator alimentatie publica, actual in concediu de crestere copil;

tata : inginer ;

fratii: 2 surori mai mici, de doi ani, respectiv 7 luni;

Domiciliul: sat : copilul este adus la gradinita zilnic de catre tata cu autoturismul personal;

Starea materiala: buna;

Starea de sanatate: buna; prezinta alergii alimentare la dulciuri si mezeluri din comert;

Caracteristici individuale:

inaltime: 1,02 m.

greutate: 14 kg.

aspect fizic: placut, saten, ochi negri, ten masliniu;

prietenos, vorbeste mult, se supara repede,

ii place sa asculte povesti, sa se plimbe cu mama si surorile;

are simtul umorului, este deschis la nou;

se gandeste cum sa relationeze cu copiii pentru a avea prieteni;

un baiat foarte energic, curios;

 uneori se supara, mai ales cand constata ca nu poate face fata unor activitati
intelectuale;

prezinta dificultati in exprimare

nu rosteste toate sunetele clar

permanent este fascinat de noutati.

Metoda analizei produselor activitatii

Trasaturile personalitatii umane, capacitatile, disponibilitatile, potentele sale, se exteriorizeaza

nu doar in conduite nonverbale, motorii sau expresiv-emotionale, ci si in produsele activitatii.

Analiza psihologica a produselor activitatii – compuneri, desene, creatii literare, sau de

orice fel, obiecte realizate, modul de rezolvare a unor probleme etc. – furnizeaza informatii
despre insusirile psihice ale persoanei, constituind reale surse de cunoastere stiintifica a
individului.

Produsul activitatii devine un fel de oglinda a creatorului sau, iar prin analiza obiectului,
aflam multe lucruri despre insusi creatorul sau.

Folosirea acestei metode presupune un exercitiu indelungat si mai ales elaborarea si utilizarea
unor grile speciale de decodificare prin care sa se evidentieze relatiile dintre diferitele
elemente ale produsului activitatii si diferitele structuri ale personalitatii.

Pentru aceasta este necesara introducerea unor criterii atat de ordin cantitativ (numar,
frecventa), cat si calitativ (originalitate, nivel de performanta, valoare utilitara, valoare
estetica etc.).

In general produsele de ordin literar-artistic sunt relevante mai ales pentru componentele
motivational-afective si morale ale personalitatii, in timp ce produsele de ordin stiintific si
tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv-instrumental .

Produsele activitatii persoanelor, reprezinta o sinteza a fondului informational si a celui

aptitudinal si in acelasi timp, o reflectare a structurilor intelectuale, afective, volitive si
psihomotorii proprii acestora.

Analiza activitatii unei persoane si a realizarilor obtinute prin aceasta activitate poate conduce
spre obtinerea a doua categorii de informatii: prima se refera la constatarea nivelului normal
de activitate sau a priceperilor si competentelor expectate pentru un anumit nivel de
dezvoltare.

In aceasta directie, investigatia va urmari identificarea elementelor care sunt comune unei
populatii date si in functie de acestea se face o evaluare a abaterilor pozitive sau negative de la
norma.

Aceasta evaluare se poate referi atat la calitatea lucrarii in ansamblu, cat si la anumite aspecte
de reflectare a psihicului sau tehnice, de detaliu.
A doua categorie de informatii presupune identificarea unor caracteristici specifice autorului
lucrarii: caracteristici de personalitate, valoarea lor si echilibru dintre ele.

Elevul isi proiecteaza (are rezerve in toate activitatile pe care le intreprinde si in produsele
acestor activitati) bogatia de ganduri, trairi, inclinatii, dorinte, capacitati, atitudini, dar si
nevoi, frustrari, tensiuni, conflicte traite intens.

Incercand o grupare a produselor activitatii, pornim de la convingerea ca, desi cele mai multe
rezultate ale activitatii sunt legate de cerintele activitatii educationale din scoala, elevii isi
largesc si diversifica permanent aria intereselor si preocuparilor, realizand si produse in care
valorifica altfel cunostintele, priceperile si deprinderile dobandite.

Consider ca rezultate ale activitatii, produsele obtinute in activitatea de joc, de constructie, de

convietuire sociala, produsele activitatilor artistico-plastice cu realizari specifice fiecarui
domeniu artistic, performantele obtinute in activitatile sportive, produsele realizate in
activitatile practice si gospodaresti, dar si povestirile si repovestirile, rezolvarile de probleme
matematice si sociale, ilustrarile cu ajutorul simbolurilor etc.

Jocul de rol

Jocul de rol pune participantii in situatia de a fi actori si intareste prin reluare si completare,
normele de comportare civilizata in anumite imprejurari.

Prin jocul de rol se face socializarea participantilor, sarcina foarte importanta in integrarea
sociala a individului. Jocul de rol ajuta la dezvoltarea aptitudinilor de a contacta alte persoane
si de a intretine cu altii relatii echilibrate.

Aceste jocuri se bazeaza pe simularea unor functii, relatii, activitati, fenomene etc. , iar prin
practicarea lor, elevii devin actori ai vietii sociale pentru care se pregatesc.

Punand participantii sa relationeze intre ei, jocul de rol ii activizeaza din punct de vedere
cognitiv si afectiv, iar interactiunile dintre participanti permit autocontrolul eficient al
conduitelor, comportamentelor si achizitiilor.

Cadrul didactic are un rol deosebit in utilizarea jocului de rol. El proiecteaza scenariul,
implicand in aceasta activitate si elevii, distribuie rolurile pornind de la aspiratiile, aptitudinile
si preferintele fiecarui participant, organizeaza activitati pregatitoare, creeaza o atmosfera
placuta de lucru pentru a-i stimula pe interpreti si a evita blocajele emotionale in preluarea si
interpretarea rolurilor, conduce modul de desfasurare al jocului de rol.

Un astfel de joc solicita din partea cadrului didactic, pe langa aptitudini pedagogice speciale,
aptitudini regizorale si actoricesti.

Sunt cunoscute si practicate doua tipuri de jocuri de rol:

jocuri de rol cu caracter general ;

jocuri de rol cu caracter specific.

Etapele pregatirii si folosirii jocului de rol sunt urmatoarele:

identificarea situatiei interumane care se preteaza la simulare. Este important ca situatia care
urmeaza sa fie simulata, sa fie relevanta obiectivului, comportamentelor de insusit de catre
elevi in urma interpretarii rolurilor;

modelarea situatiei si proiectarea scenariului. Situatia de simulat este supusa analizei sub
aspectul rolurilor si al categoriilor de interactiuni implicate. Se elaboreaza apoi scenariul
propriu-zis, respectiv noua structura de roluri;

distribuirea rolurilor si familiarizarea participantilor cu sarcinile de realizat.

Rolurile sunt descrise amanuntit pentru fiecare participant in parte pe o fisa.

Distribuirea poate fi la alegere sau prestabilita de cadrul didactic;

invatarea individuala a rolului de catre fiecare participant prin studierea fisei.

Este necesar ca participantii sa fie lasati 15-20 minute sa-si interiorizeze rolul si sa-si
conceapa modul propriu de interpretare;

interpretarea rolurilor;

dezbaterea cu toti participantii a modului de interpretare si reluarea secventelor in care nu

s-au obtinut comportamente asteptate. La dezbatere participa si observatorii. Este necesar ca

interpretilor sa li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce au simtit.

Jocul didactic

Este mijlocul fundamental de instruire si educare deoarece imbina armonios atat sarcini
specifice jocului, cat si sarcini si functii specifice invatarii:

Elementele structurale ale jocului didactic, care determina specificul acestuia in raport cu alte
jocuri, sunt:

- continutul;

- sarcina didactica;

- actiunea de joc;

- regulile jocului si elementele de joc.

Metodica organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune:

- organizarea jocului didactic;

desfasurarea jocului didactic

- introducerea in joc;

- anuntarea titlului si obiectivelor jocului ;

prezentarea si intuirea materialului didactic;

- explicarea jocului;

- joc de proba;

- executarea jocului;

- complicarea jocului.

- incheierea jocului.

Conversatia

Este o metoda verbala de invatare cu ajutorul intrebarilor si al

raspunsurilor.Conversatia, bazandu-se pe cuvant, este o metoda de cunoastere imediata.

Conversatia euristica, de descoperire, il conduce pe copil la cunostinte noi prin

intrebari asupra altor cunostinte dobandite deja. Pentru ca rezolvarea nu poate fi sesizata
imediat de copil, adultul il conduce prin intrebari; el atrage atentia asupra unor elemente
importante pentru intelegere si astfel il ajuta sa sesizeze noi relatii, sa contureze probleme mai
restranse a caror rezolvare simplifica explicatia integrala.

Daca intrebarile adultului sunt prea simple, efortul de intelegere este redus, iar
contributia conversatiei la descoperirea cunostintelor este redusa.

Conversatia de verificare – examinatoare urmareste sa evidentieze gradul de

insusire a anumitor cunostinte. Intrebarile conditioneaza calitatea cunoasterii copilului prin
adunarea continutului de idei la principiile euristice, prin accesibilitatea lor, prin
corectitudinea si calitatea formei lor.

Folosite corect, intrebarile gradeaza dificultatile si sistematizeaza, conduc pe copil

spre sinteze.

Conversatia-joc are la origine nevoia copilului de a-si afirma posibilitatea de a pune

intrebari. El ne va adresa uneori mai multe zile la rand o intrebare care i-a retinut atentia, sau
va incerca sa prelungeasca la nesfarsit o conversatie gratuita.

Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi facute cu un singur copil, cu un grup mic
sau cu intreaga grupa. In convorbirile cu intreaga grupa, riscurile de indepartare de interesele
copilului de formalism si neparticipare sunt mari.

Deosebite obligatii ii revin educatoarei in antrenarea repetata in dialog a copiilor timizi

sau recalcitranti.
Descrierea

Aceasta metoda se practica de obicei ca modalitate de particularizare a unui

individ, obiect, fenomen, prin prezentarea insusirilor neesentiale mai pregnante, pe fondul
insusirilor generale, esentiale, ale clasei din care face parte.

Prescolarul foloseste descrierea incompleta. Cu ajutorul adultului, copilul poate forma

adevarati algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesant si obisnuit pentru copil. Daca
este solicitat, copilul poate descrie: persoane, animale, plante, obiecte, prezentandu-le partile
principale.

In cadrul activitatilor de educare a limbajului, descrierea isi gaseste o larga

aplicabilitate mai ales la grupele mici, ȋn cadrul activitatilor de lectura dupa imagini,
repovestire, convorbiri tematice, jocuri didactice etc.

Naratiunea

Copilul poate dobandi informatii si din intamplarile veridice sau verosimile prezentate in
povestiri, povesti, basme, balade.

Povestirea este o specie a naratiunii careia ii este caracteristica prezentarea unei

intamplari simple, ȋn mod exemplar, de catre un participant la fapte, deci la persoana I.

Povestea sau basmul presupun o desfasurare epica, ampla, cu mai multe episoade, in
versuri sau in proza, in care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice, avand
rol distractiv , de incurajare a istetimii care invinge prostia, sau moralizator , de condamnare a
raului care intotdeauna este infrant de bine.

La grupa mica povestirea trebuie sa fie simpla, neincarcata, cu multe comentarii si fara
multe episoade. Treptat se trece la povestiri mai ample. Pentru a asigura intelegerea si reactia
afectiva adecvata, educatoarea trebuie sa foloseasca stilul literar oral, sa apeleze la comparatii
plastice, sa foloseasca imagini de o reala calitate estetica, cu posibilitati de sensibilizare
adecvate varstei prescolare. Copilul trebuie sa foloseasca toate expresiile si cuvintele folosite
in povestire, altfel exista riscul de a memora cuvinte al caror sens nu il cunoaste si de a le
atribui semnificatii eronate.

Activitatea de repovestire este foarte indragita de copii pentru ca le da posibilitatea de

a patrunde in lumea imaginarului, de a fi ascultati si de a se afirma.

La grupa mare, copiii pot ajunge sa stapaneasca foarte bine mai multe povesti.

Prescolarul ii cere celui care povesteste fidelitate fata de prima versiune a povestii. El
accepta usor fictiunea, planul ireal al povestirii, dar o data expusa o varianta, e necesara
pastrarea ei. Altfel, copilul contesta adevarul si calitatea povestirii. Explicatia o constituie
caracterul relativ rigid al gandirii copilului.

Povestirea cu inceput dat prefigureaza in parte desfasurarea in concordanta cu

premisele din partea povestita de educatoare. De obicei copilul nu-si face un plan riguros care
sa dea o linie de desfasurare a intrigii povestirii, ci pentru unul-doua episoade. In povestirea
cu inceput dat, copilul este scutit de momentele tensionate de la inceput cand trebuie sa aleaga
un subiect, un personaj si totodata are suficient timp pentru imaginatie.

Copilul are resurse creatoare. Nu trebuie sa se exagereze in aprecierea lor.Se ajunge la

ideea ca imaginatia evolueaza odata cu varsta. Produsele creatoare ale copilului care cer in
mare masura contributia imaginatiei sunt superioare, dar nu in comparatie cu produsele de
aceeasi natura ale adultilor, ci cu rezultatele copilului in activitati care presupun gandirea
cauzala si sunt mult mai putin in sfera de interese a copilului decat intamplarile specifice
povestilor.

Activitatea cu cartea

Desi in general nu stiu sa citeasca, prescolarii folosesc, incipient si aceasta metoda.

Rasfoind carti de povesti cunoscute ce au text laturi de imagini, ei memoreaza povesti, privesc
desenele, le comenteaza. Insasi tinerea corecta a cartii, rasfoirea fila cu fila de la inceput pana
la sfarsit, cunoasterea sirului ( firul logic ) povestilor din fiecare carte sunt achizitii importante
pentru prescolari.

Distinctia text scris - imagine, recunoasterea unor litere sau cuvinte familiare ‚ cum ar
fi titlurile povestirilor, denumiri ale unor alimente scrise pe ambalaje, indicatoare etc. sunt
aspecte care faciliteaza deprinderea copilului de a lucra cu cartea.

Metodele interactive de grup castiga tot mai mult teren, reprezentand o alternativa la
didactica traditionala ȋn beneficiul copiilor si al nostru ȋn egala masura. Raspandirea educatiei
formale se impune si ne obliga sa schimbam relatia cu copiii si ȋntre copii- un copil va ȋnvata
mai multe lucruri despre un subiect daca el este direct implicat, rolul meu ca educatoare fiind
acela de al ajuta sa descopere si singur si nu de a-i oferi informatii de-a gata.

Copiii ȋsi exerseaza capacitatea de a selecta, combina, ȋnvata lucruri de care vor avea nevoie
ȋn viata de scolar si de adult. Metodele interactive de grup duc la o ȋnvatare activa si cu
rezultate evidente; interactivitatea presupune atat cooperare cat si competitie, ȋn cadrul carora
copilul colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unui tel comun. Lucrul ȋn echipa da
posibilitatea copiilor sa-si ȋmpartaseasca parerile, experienta, ideile, strategiile personale de
lucru, informatiile.

Metodele interactive determina solicitarea mecanismelor gandirii, ale inteligentei, ale

imaginatiei si creativitatii.

Prin metodele interactive de grup, copiii ȋsi exerseaza capacitatea de a selecta, combina,
ȋnvata lucruri de care vor avea nevoie ȋn viata de scolar si de adult. Efortul copiilor trebuie sa
fie unul intelectual , de exersare a proceselor psihice si de cunoastere, de abordare a altor
demersuri intelectuale interdisciplinare decat cele clasice, prin studiul mediului concret si prin
corelatiile elaborate interactiv ȋn care copiii ȋsi asuma responsabilitatea, formuleaza si verifica
solutii, elaboreaza sinteze ȋn activitati de grup, intergrup, individual, ȋn perechi. Ideile,
solutiile grupului au ȋncarcatura afectiva si originalitate, atunci cand se respecta principiile
flexibilitatii.

Toate metodele interactive de grup ( ȋn special 6/3/5, brainstorming 6/6etc.) stimuleaza

creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor si formarea de capacitatilor ca: spiritul
critic constructiv, independenta ȋn gandire si actiune, gasirea unei idei creative, ȋndraznete de
rezolvare a sarcinilor de ȋnvatare.

Fiind prezentate ca niste jocuri de ȋnvatare, de cooperare, distractive, nu de concentrare,

metodele interactive ȋnvata copiii sa rezolve probleme cu care se confrunta, sa ia decizii ȋn
grup si sa aplaneze conflicte.

Situatiile de ȋnvatare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvolta copiilor gandirea
democratica deoarece ei exerseaza gandirea critica si ȋnteleg ca atunci cand analizeaza un
personaj , comportamentul unui copil, o fapta , o idee, un eveniment, ei critica
comportamentul, ideea, fapta si nu critica personajul din poveste sau copilul, adultul.
Metodele ȋnvata copiii, ca un comportament ȋntalnit ȋn viata de zi cu zi poate fi criticat pentru
a ȋnvata cum sa-l evitam. Ei aduc argumente, gasesc solutii, dau sfaturi din care toti ȋnvata .
Este ȋnsa importanta alegerea momentului din lectie dintr-o zi, personajul copil si fapta lui,
deoarece ele reprezinta punctul cheie ȋn reusita aplicarii metodei si nu trebuie sa afecteze
copilul. Tocmai acesta este punctul forte al metodelor care introduc ȋn dezbatere
comportamentele reale, cotidiene.

Dupa fiecare metoda aplicata, se pot obtine performante pe care copiii le percep si-i fac
responsabili ȋn rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii ȋnteleg si observa ca implicarea
lor este diferita, dar ȋncurajati, ȋsi vor cultiva dorinta de a se implica ȋn rezolvarea sarcinilor
de grup. Grupul ȋntelege prin exercitiu sa nu-si marginalizeze partenerii de grup, sa aiba
rabdare cu ei exersandu-si toleranta reciproc.

Metodele implica mult tact din partea dascalilor, deoarece trebuie sa-si adapteze stilul didactic
ȋn functie de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerabdator pentru fiecare
gasind gestul, mimica, interjectia, ȋntrebarea, sfatul, orientarea, lauda, retinerea, aprecierea,
entuziasmul ȋn concordanta cu situatia si totul va fi ca la carte.

Metodele interactive de grup se pot combina ȋntre ele sau cu cele traditionale , cu metode din
aceeasi categorie, iar metodele traditionale nu se elimina , se modernizeaza, se combina, se
modifica, se ȋmbunatatesc si se adapteaza. Dintre obiectivele metodelor interactive
enumeram:

Formarea sau promovarea unor calitati europene ce au la baza atitudini si competente democratice,
stabilirea unor relatii interculturale, care au la baza comunicarea;

Insusirea unor cunostinte, abilitati, comportament de baza ȋn ȋnvatarea eficienta a unor abilitati
practice ȋn conditii de cooperare;

Dobandirea primelor elemente ale muncii intelectuale ȋn vederea cunoasterii realitatii si a activitatii
viitoare de ȋnvatare scolara;

Implicarea activa si creativa a copiilor pentru stimularea gandirii productive, a gandirii divergente,
libertatea de exprimare a cunostintelor, a gandurilor, a faptelor;

Formarea deprinderilor copiilor de a gasi singuri informatii, de a lucra ȋn echipa, de a aplica

cunostintele ȋn diferite situatii de viata, de a constientiza stilurile de ȋnvatare pe care le prefera;

Realizarea unor obiective interdisciplinare, culegerea informatiilor despre o tema data, identificarea
diferitelor probleme;

Incurajarea autonomiei copilului si promovarea ȋnvatamantului prin cooperare;

 Focalizarea strategiilor pe promovarea diversitatii ideilor;

Formarea unui sistem de capacitati;

Formarea deprinderii de a gandi critic;

Comunicarea pe baza unei tehnologii informationale, moderne, interactive.

Rolul metodelor didactice moderne este acela de a crea un context situational, astfel
ȋncat cel care ȋnvata sa fie angajat si sa participe ȋn mod activ la realizarea obiectivelor
predarii, sa asigure transformarea lui ȋn subiect al propriei formari . Aceste metode se
caracterizeaza printr-o permanenta deschidere la ȋnnoire, la inovatie.

Tendintele principale ale ȋnnoirii si modernizarii metodologiei de instruire ar fi:

Valorificarea deplina a metodelor ȋn vederea activizarii prescolarilor, a participarii lor efective la

dobandirea cunostintelor, priceperilor, deprinderilor;

Accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire utilizate ȋn activitatea de predare -

ȋnvatare;

Aplicarea cu prioritate a metodelor activ – participative centrate pe copil.

Cresterea ponderii metodelor activ – participative nu ȋnseamna renuntarea la metodele clasice

de ȋnvatamant, la cele de transmitere si asimilarea informatiei. Metodologia moderna opereaza
schimbari care tin de pondere, dar mai ales de valorizare, de sporirea potentialului formativ al
metodelor clasice prin accentuarea caracterului lor euristic si activ – participativ.

Jean Piaget sustine ca cerinta primordiala a educatiei progresiviste este de a asigura o

metodologie diversificata, bazata pe ȋmbinarea activitatilor de ȋnvatare si de munca
independenta, cu activitatile de cooperare.

Brainstormingul sau furtuna in creier,,asalt de idei este o metoda de stimulare a

creativitatii in enuntarea spontana a cat mai multor idei pentru solutionarea unei probleme
intr-o atmosfera lipsita de critica.

Obiectivul acestei metode este exersarea capacitatilor creatoare a copiilor in procesul

didactic – la diferite categorii de activitati – care sa conduca la formarea unor copii activi,
capabili sa se concentreze mai mult timp, in grupuri creative.

Aceasta metoda se foloseste in cadrul activitatii cu intreaga grupa de copii. Pentru inceput
trebuie facuta cunoscuta copiilor problema ce va fi pusa in discutie, apoi este creat un
mediu educational corespunzator stimularii creativitatii. Toate ideile sunt admise, pornind
de la o idee se pot dezvolta altele prin combinatii, analogii, asociatii. Toate ideile sunt
inregistrate in ordinea prezentata. La sfarsit sunt alese cele mai bune idei.

Brainstormingul poate fi folosita cu succes in cadrul activitatilor de educarea limajului

atunci cand dorim sa dam o alta forma unei povestiri, sa shimbam ceva in continutul ei.
Aceasta metoda am utilizat-o pentru a gasi un final fericit povestirii Puiul, cunoscut fiind
faptul ca celor mici nu le plac finalurile triste. Prescolarii au fost foarte incantati. Ei au
venit cu multe idei, printre care: aripa puiului s-a vindecat si a putut sa zboare impreuna
cu mama lui si ceilalti fratiori in tarile calde; un baietel a gasit puiul, l-a luat acasa si l-a
ingrijit pana ce aripa i s-a vindecat, iar l-a sosirea primaverii l-a dus in locul unde il gasise
 in speranta ca se va intalni cu familia lui; puiul a ascultat de mama lui si nu s-a ridicat in
zbor din miriste, asfel au scapat de vanatori, iar, atunci cand vremea a devenit friguroasa
si bruma a inceput sa cada, prepelita si puii ei au zburat spre tarile calde. Copiii au dat
dovada de multa imaginatie si au dorit sa schimbe acest final nefericit pentru puiul
neascultator.

Diagrama Venn

Este o metoda interactiva, de fixare, consolidare si evaluare a cunostintelor. Aceasta metoda

are o larga aplicabilitate si am folosit-o cu succes in activitatile de observare, povestiri,
convorbiri, jocuri didactice etc..

Diagrama Venn este formata din 2 cercuri care se suprapun partial. In spatiul care
intersecteaza cele doua cercuri am asezat, desenate sau scrise, asemanarile dintre doua
obiecte, idei, concepte, iar in cele doua cercuri am asezat aspectele specifice ale acestora.

Pentru fixarea si evaluarea cunostintelor copiilor, am folosit aceasta metoda in activitatile de

povestire, observare, convorbire, etc.

Exemplu. Am folosit aceasta metoda in jocul didactic ,,In lumea povestilor” cu scopul de a
verifica cunostintele copiilor privind povestile invatate. In cadrul acestui joc, copiii au realizat
o diagrama Venn in care au asezat, in cele doua cercuri, personajele specifice fıecarei povesti,
iar in arealul in care se suprapun cele doua cercuri au asezat personajele comune .

In cadrul povestirii ,,Cocosul, cotoiul si vulpea’’ am folosit, pentru caracterizarea vulpii,

in fraze succesive, adjectivele: sireata si vicleana

Cand unul din copii a fost scos sa povesteasca cu ajutorul planselor prezentate de mine,
i-am cerut sa spuna cum este animalul prezentat .

Prescolarul a raspuns ca este sireata, iar eu l-am intrebat cu ce alt cuvant mai putem
spune sireata. Raspunsul a fost vicleana, iar atunci am facut precizarea ca cele doua cuvinte
au acelasi inteles.

In ceea ce priveste relatia de sens – omonim, as putea spune ca ilustrativa din acest
punct de vedere este povestea „Tupa – Tup”, de Irimie Straut. Povestea iepurasului care si-a
pierdut tocul de scris arata copilului, in forma concreta a imaginii artistice, ce reprezinta
pentru fiecare personal tocul.

Astfel:

- pentru elev - tocul e un instrument de scris

- pentru o vulpe – un toc de pantof;

- pentru urs - un toc de usa;

- pentru greiere - un toc de vioara;

- pentru mama - un toc de bataie.

 In finalul activitatii de povestire am impartit copiilor cate o fisa de evaluare unde li se
cerea sa indice cu ajutorul liniilor ce reprezinta pentru fiecare animal tocul. Din cei 16 copii,
numai trei au gresit fisa.

In povestirea creata ,,Iepurasul la dentist’’, copiii au putut remarca perechea de

paronime:

- abces (la masea)

- acces interzis(intrare)

Explozia stelara

Este o alta metoda pe care am folosit-o in procesul instructiv educativ. Este o metoda de
stimulare a creativitatii si o modalitate de relaxare a copiilor.

Explozia stelara este o metoda de stimulare a creativitatii , o modalitate de relaxare a copiilor

si se bazeaza pe formularea de intrebari pentru rezolvarea de probleme si noi descoperiri .

Obiective :

- formularea de intrebari si realizarea de conexiuni intre ideile descoperite de copii in grup

prin interactiune si individual pentru rezolvarea unei probleme .

- dezvoltarea si stimularea creativitatii individuale si de grup, exprimarea libera,

spontaneitatea ;

Copiii stau asezati in semicerc si propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se deseneaza
sau se scrie ideea centrala .

Pe celelalte cinci stelute se scrie cate o intrebare de tipul :

- CE ? CINE? UNDE ? DE CE ? CAND ?, iar cinci copii din grupa extrag cate o
intrebare.

Fiecare copil din cei cinci isi alege cate trei, patru colegi organizandu-se astfel in cinci
grupuri.

Grupurile coopereaza in elaborarea intrebarilor .

La expirarea timpului, copiii revin in semicerc in jurul stelutei mari si comunica intrebarile
elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, in functie de nivelul grupei.

Copiii celorlalte grupe raspund la intrebari sau formuleaza intrebari la intrebari.

Se apreciaza intrebarile copiilor, efortul acestora de a elabora intrebari corecte precum si

modul de cooperare si interactiune.
 Tehnica viselor este o metoda bazata pe meditatie, in care copilul isi exerseaza
imaginatia, invatand sa se gandeasca la viitor, cum va arata locuinta lui, colegii, scoala,
parcul, apoi compara visul cu realitatea in vederea obtinerii unor situatii viabile pentru
viitor. Obiectivul acestei metode este stimularea imaginatiei prin crearea de situatii
comparabile cu cele existente in viata reala.[4]
Joc: De-a visul
Copiii sunt asezati pe covor, culcati cu fata in sus, intr-o pozitie confortabila. Intre
copii trebuie sa existe o anumita distanta, incat sa nu se atinga intre ei. Desfasurarea
jocului cuprinde doua etape:
Etapa comuna: Educatoarea anunta: Ne vom juca jocul De-a visul. Ne prefacem ca
dormim. Stati cu ochii inchisi, respirati usor, lasati corpul neincordat, sa se relaxeze. Eu
am sa va povestesc o poveste; in timp ce eu povestesc, voi va imaginati ca sunteți
personajul principal. Educatoarea incepe sa povesteasca iar cand ajunge la sfarșit anunta:
- Este timpul sa ne trezim! Deschidem ochii, intindem bratele si picioarele. Ne-am
trezit. V-a placut visul?
Activitatea individuala: Fiecare copil se asaza la masuta si deseneaza pe o foaie de
hartie cum si-a imaginat visul. Se prezinta lucrarile si se face aprecierea lor.
Beneficiile metodei:
- stimuleaza imaginatia si creativitatea;
- impune stabilirea unei legaturi intre lumea reala si cea imaginara;
- dezvolta simtul realitatii;
- dezvolta gandirea creativa;
- stimuleaza buna dispozitie.

Metoda PREDICTIILOR este o metoda care stimuleaza imaginatia copiilor,

asocierile de idei si originalitatea.

Prin intermediul acesteia, se exerseaza capacitatea de a gasi o solutie originala unei

situatii posibile.

Prin exersarea crearii de povestiri se realizeaza trecerea de la o etapa de repetare

stereotipa la crearea mai multor variante inedite pe aceeasi tema.

La inceputul activitatii am desenat pe tabla tabelul predictiilor.

Ce credeti ca se va intampla? De ce credeti asta? Ce s-a intamplat, de fapt?

Se citeste sau se povesteste primul fragment al povestirii;

Educatoarea stabileste cuvintele-cheie reprezentative pentru fragmentul citit;

In functie de acestea, copiii raspund la intrebarea din prima coloana;

 Se argumenteaza raspunsul de catre copii si educatoarea completeaza a doua coloana;

Citind un alt fragment al povestirii, copiii afla ce s-a intamplat de fapt, iar educatoarea
noteaza, pe scurt, in coloana a treia a tabelului;

Se continua astfel, pana la terminarea povestirii;

In final, folosind notarile din tabel, educatoarea, cu ajutorul copiilor, va reda

povestirea cu cele doua variante: cea creata de copii si cea creata de educatoare sau cea
originala.

Aplicarea metodei la copiii de 4-5 ani (de grupa mijlocie) a necesitat un efort sustinut,
deoarece prescolarii grupei mijlocii oscileaza si sunt reticenti in a lua decizii si a-si exprima
liber ideile, insa un astfel de antrenament ii deprinde sa-si exprime mai usor gandurile,
dorintele, sa redea in mod inteligibil si cursiv o poveste, o intamplare traita sau imaginata.

Dupa intocmirea tabelului am inceput sa citesc povestea Iedutul curios

A fost odata ca niciodata

A fost odata un iedut tare curios din fire. Intr-o zi, mama lui pleca in vizita la vecina
sa, Capra cu Trei Iezi. Iedutul ramase singur acasa si, curios cum era incepu sa caute prin
casa. Cauta el ce cauta, pana ce gasi o cutie, o cutie de aur, care lucea de-ti lua ochii. Era
curios sa vada ce sta ascuns in minunea din mainile lui

Dupa acest moment, copiii au fost solicitati sa intervina si sa spuna ce cred ei ca s-a
intamplat mai departe. Le-am cerut sa-si motiveze punctul de vedere, iar daca au intampinat
dificultati i-am sprijinit.

Am trecut apoi la prezentarea povestirii in varianta initiala.

In timpul acesta, numai ce il aude pe Iedutul Mofturos, varul sau, strigand la poarta.
Ca o gazda buna ce era, Iedutul Curios il pofti inauntru si au inceput sa se joace. S-au jucat
ei ce s-au jucat, pana cand li s-a facut foame.

Dupa acest fragment, copiii au fost din nou lasati sa-si incerce puterile imaginare si sa
prezinte o varianta pentru continuarea povestirii.

Copiii au prezentat motivatia pentru alegerea facuta, apoi au ascultat varianta pe care
le-am propus-o:

Dupa cum ii spune si numele, Iedutul Mofturos era tare nemultumit de bucatele
pregatite acasa de mama si bunica lui. Dar, daca de data aceasta era in vizita, a fost nevoit
sa accepte invitatia la masa a Iedutului Curios. Asa au mancat impreuna lapte cu
mamaliguta, cum nu mancase el de cand era

La acest moment al activitatii, copiii au fost lasati sa continue singuri inca o data
povestea, au argumentat alegerea facuta apoi au ascultat varianta prezentata de mine:
 Cand tocmai erau la sfarsitul imbelsugatei mese, au auzit glasul mamei Iedutului
Mofturos care il striga din curte. Cei doi ieduti au iesit bucurosi din casa.

Cand a aflat ca Iedutul Mofturos a mancat pe saturate mamaliga cu lapte, nu-i venea
sa creada. Ii multumi Iedutului Curios care il poftise pe varul sau la masa. De atunci,
mancarea preferata a Iedutului Mofturos a fost mamaliguta cu lapte.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

La final copiii au ascultat cele doua povesti si au fost pusi in situatia de a compara cele
doua variante, precizand ca ambele au fost frumoase si le-au placut.

In desfasurarea acestei metode interactiva de grup, copiii trec de la postura de

ascultator la aceea de povestitor, cu sarcina de a continua firul naratiunii incepute de
educatoare si de a gasi o rezolvare corespunzatoare situatiilor ivite.

Prescolarii compun si expun intr-o maniera personala intamplari, aspecte si fapte

legate de viata, de preocuparile si cunostintele lor.

In plus, copiii trebuie sa argumenteze varianta propusa de ei, tocmai in aceasta

constand esenta metodei Predictiilor nu trebuie doar sa-si expuna punctul de vedere, ci
trebuie sa-l argumenteze, iar la final sa compare cele doua variante.

Metoda palariuțelor ganditoare

Acest nou tip de metoda de predare-invațare este o tehnica de stimulare a creativitații,

prin care preșcolarii se exprima liber, in acord cu semnificația culorii palariilor. Copiii se
impart in șase grupe - pentru șase palarii. Ca material vor fi folosite șase palarii ganditoare,
fiecare avand cate o culoare: alb, rosu, galben, verde, albastru și negru.

Bineințeles ca rolurile se pot inversa, participanții fiind liberi sa spuna ce gandesc dar
sa fie in acord cu rolul pe care il joaca.

Exemplu: ,,Ursul pacalit de vulpe” - Povestirea copiilor

Palaria alba este povestitorul, cel ce reda pe scurt conținutul textului, exact cum s-
a intamplat acțiunea. Ea este neutra, informeaza - reda pe scurt textul
povestirii.
Palaria albastra este liderul, conduce activitatea. Este palaria responsabila pentru
controlul discuțiilor, alege soluția corecta. Formuleaza concluzii, clarifica -
caracterizeaza ursul in comparație cu vulpea.
Palaria roșie isi exprima emoțiile, sentimentele, supararea, fața de personajele
intalnite. Nu se justifica, spune ce simte .
Palaria neagra gandește negativ dar logic și critic, prezinta aspectele negative ale
intamplarilor, judeca cu prudența cazul, selecteaza greșelile. Critica naivitatea
ursului care este pacalit de vulpe.
Palaria verde este ganditorul care ofera soluții alternative, idei noi, da frau
imaginației. Genereaza idei noi, acorda variante ursului.
 Palaria galbena este creatorul, simbolul gandirii pozitive și
constructive, exploreaza optimist posibilitațile. Creaza finalul ( gasește alt
final textului: ursul , ramas fara coada reuseste sa se razbune pe vulpe).

METODA R.A.I. ( raspunde, arunca, interogheaza)

Are la baza stimularea si dezvoltarea capacitatilor de a comunica prin intrebari si raspunsuri.

La sfarsitul unei activitati sau al unei secvente, educatoarea impreuna cu copiii investigheaza
rezultatele obtinute in urma predarii printr-un joc de aruncare a unei mingi usoare de la un
copil la altul.

Cel care arunca mingea trebuie sa puna o ȋntrebare celui care o prinde, din activitatea predata.

Cel care prinde mingea raspunde la intrebare si o arunca mai departe, punand de asemenea
celui care urmeaza sa o prinda o noua intrebare. Evident, cel care pune intrebarea trebuie sa
cunoasca raspunsul.

Copilul care nu cunoaste raspunsul iese din joc si in acest caz raspunsul va fi dat de copilul
care a adresat intrebarea. In acest fel, acesta are ocazia de a mai arunca o data mingea si de a
mai pune o intrebare.

Daca cel care interogheaza este descoperit ca nu ar cunoaste raspunsul la propria-i intrebare
este scos din joc in favoarea celui caruia i-a adresat intrebarea.

Eliminarea celor care nu au raspuns corect sau care nu au dat nici un raspuns conduce treptat
la ramanerea in joc a celor care sunt cel mai bine pregatiti.

APLICATIA INVESTIGATIVA NR.1

Poveste : Punguta cu doi bani, de Ion Creanga

Obiectiv: fixarea continutului povestii pe fragmente prin formularea de intrebari specifice

exploziei stelare .

Material didactic: stelute, silueta cocosului din poveste.

Etape :

1. Copiii asculta povestea. Pentru fixarea continutului prin feed- back, se solicita copiilor sa asculte cate
un fragment si sa formuleze intrebari.
2. Cocosul imparte cele cinci stelute cu intrebari la cinci copii. Educatoarea va citi fiecarui copil care va
lua steluta, intrebarea de pe aceasta. Cei cinci copii isi aleg colegii de lucru si constituie astfel cinci
grupuri corespunzatoare celor cinci tipuri de intrebari. Asculta pe rand fragmente din poveste.
3. In grupa se formuleaza intrebari pentru fiecare fragment audiat.
4. Se retin pentru etapa finala.
5. Dupa ce au audiat toate fragmentele si au elaborat intrebari se poate initia Jocul intrebarilor, joc prin
care copiii adreseaza intrebarile formulate in grup.
6. In final se aleg intrebari al caror raspuns sugereaza aspecte principale ale povestii.
Alte intrebari ce pot fi formulate de prescolari :

UNDE ?

Unde a ajuns cocosul?

Unde l-a aruncat boierul pe cocos?

Unde si-a alungat baba gaina?

Unde a gasit gaina o margica ?

CE ?

Ce a facut cocosul in fantana?

Ce bogatii a adus cocosul mosneagului ?

Ce ii cerea mosneagul, babei ?

Ce bogatii a adus gaina babei ?

CAND ?

Cand si-a batut baba gaina ?

Cand l-a lasat boierul pe cocos sa plece acasa ?

DE CE ?

De ce a plecat cocosul de acasa ?

De ce baba nu-i dadea mosneagului nici un ou ?

CINE ?

Cine l-a aruncat pe cocos in fantana ?

Cine s-a luat dupa cocos in cireada ?

APLICATIA INVESTIGATIVA NR.2

Subiectul: Judecata vulpii, Petre Ispirescu

Competente vizate: Intelegerea si interpretarea povestii : Judecata vulpii, de Petre

Ispirescu;

Formarea capacitatii de a rezuma si sintetiza informatiile, de a surprinde trasaturile de

caracter ale personajelor.

Am folosit urmatoarele etape:

Realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: descrie, compara,
analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza;

Anuntarea temei;

Impartirea clasei in sase grupe, fiecare grupa tratand o tema de pe fata

cubului:

Analizeaza: : Explozia stelara (Starbursting)-

Formulati cat mai multe intrebari referitoare la

povestea Judecata vulpii, de Petre Ispirescu,
 Descrie: Ciorchinele

Gasiti insusirile personajelor din povestea Judecata vulpii de Petre Ispirescu.

Compara – Diagrama Venn: Comparati sarpele cu vulpea tinand seama

de insusirile fiecaruia.

Sarpele Vulpea

deosebiri asemanari deosebiri

 lacom

rau

nerecunoscator

credul

In cadrul activitatilor de povestire, pentru a facilita prescolarilor intelegerea

semnificatiilor cuplurilor antonimice, am pus un accent deosebit pe sublinierea principalelor
trasaturi de caracter, facand apel la antiteza, pentru a le evidentia pe cele mai reprezentative.

Una din modalitatile prin care au fost caracterizate a fost crearea unor versuri simple,
din povestirea Ursul pacalit de vulpe cum se va vedea in continuare:

URSUL

Stiti? Eu am avut o coada

Lunga, mare si stufoasa…

Si o mai aveam si astazi ,

Daca nu ma lacomeam

Sa prind peste mult din balta,

Precum vulpea m-a invatat,

De asta am un ciot de coada

Si sunt tare suparat!

6. Prezentarea, analiza si interpretarea rezultatelor cercetarii

In urma analizei datelor culese cu ajutorul metodelor si instrumentelor de cercetare s-

au redactat aspectele prezentate in continuare.
Activitatea copilului presolar are un puternic colorit afectiv.
 Facand apel la sentimentele copilului am incercat sa influentez si sa orientez conduita
acestuia in directa necesara.

Am observat ca unele norme de conduita pe care copilul nu si le-a insusit, cu tot

caracterul convingator al argumentelor folosite in acest scop, au fost acceptate cu usurinta
atunci cand am reusit sa-i provoc anumite sentimente, folosind, de exemplu o poveste in care
se reda o intamplare asemanatoare.

In activitatile pe care le desfasor zi de zi cu prescolarii si din experienta de la grupele de

copii, s-a constatat ca bucuria pe care o simte copilul atunci cand este laudat pentru o actiune
oarecare constituie o puternica intarire, care-l poate face sa repete actiunea respectiva.

In general activitatea voluntara se realizeaza mai usor atunci cand scopurile pe care si
le propune prescolarul sau care i le sugereaza adultul ii provoaca sentimentele pozitive.

Educarea sentimentelor presupune imbogatirea cunostintelor copilului cu anumite

reprezentari si notiuni in legatura cu atitudinea pe care trebuie sa o ia intr-o situatie oarecare.

Evaluarea este o componenta importanta a procesului de invatamant, ce permite

luarea, in cunostinta de cauza a unor decizii de reglare, ameliorare, perfectionare a activitatii
procesului instructiv-educativ.
Evaluarea este activitatea complexa ce implica trei operatii: masurarea (rezultatelor,
performantelor, capacitatilor), aprecierea acestora si adoptarea deciziei ameliorative. Ea este
strans legata de celelalte elemente ale procesului de invatamant (de obiective, de strategia de
rezolvare a obiectivelor, de nivelul copiilor).

Evident, in gradinita prescolarii nu primesc note sau calificative, dar intrucat

aprecierea si evaluarea activitatii constituie o componenta a procesului instructiv-educativ,
este firesc ca actul evaluarii, cu functia sa de diagnosticare sa constituie o preocupare a
noastra a educatoarelor.

Prescolarii sunt in general foarte diferiti cand vin la gradinita.

Acest fapt se amplifica datorita intrarii lor intr-un alt mediu decat cel familial.

La randul ei, educatoarea are in grupa copii ce provin din medii relativ diferite, asupra
carora s-au exercitat influente formative, uneori altele decat cele propuse de educatoare.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, ea este obligata in prima faza sa-i cunoasca.
Educatoarea se foloseste, in mod curent, de observatia evaluativa si investigativa,
forme importante ale evaluarii.
Rezumand observatia de evaluare a educatoarei ce se ocupa de prescolari, putem vorbi
de trei dimensiuni:

Analiza observativa, a situatiilor de varsta;

Analiza implicatiilor in situatia pe care o traverseaza prescolarul;

Efectele de adaptare in angajarea (inclusiv afectivitatea, imaginatia si vointa)
Cercetarea s-a desfasurat la Gradinita cu Program Normal din satul Barbatesti, com. Barbatesti, judetul Gorj, in
conditiile predarii simultane la grupa mica- mijlocie, nivel I, si grupa mare, nivel II.

In privinta probelor administrate, s-a observat ca prescolarii prezinta un nivel ridicat din perspectiva
comunicarii prin intermediul povestirilor cu animale. Prescolarii au avut o abordare motivata mai intai de
curiozitate, apoi au incercat sa rezolve proba ȋntr-un timp cat mai scurt .

La momemtul M1, in urma predarii povestirii Capra cu trei iezi, prescolarii au retinut titlul
si autorul, au redat succint si cu ajutorul educatoarei continutul povestii in ordinea
succesiunii evenimentelor.

La momentul M2, in urma predarii povestirii Punguta cu doi bani, prescolarii au retinut
momentele principale ale povestirii, au recunoscut personajele principale ale actiunii povestii,
au descris doua imagini din poveste.

La momentul M3 , in urma predarii povestii Ursul pacalit de vulpe, prescolarii au

audiat cu atentie textul, au retinut numele personajelor, unele dintre ele fiind intalnite in
povestile predate anterior.

Au redat fara ezitare continutul povestii, urmarind imaginile si ordinea aparitiei

personajelor, demonstrand ca a inteles textul povestii.

Au colorat personajele povestirii, au colorat fara sa depaseasca conturul personajul

preferat, folosind culorile adecvate. Pot spune ca se observa o schimbare in comportament si
exprimare, prescolarul comunicand cu ceilalti copii care vin langa el sa se joace.

La momentul M4, am organizat jocul didactic Recunoaste povestea. Prescolarii au recunoscut

personajele comune din cele trei povesti reprezentate in imagini (capra, iezi, cocos, urs,
vulpe).

Pe tot parcursul desfasurarii jocului didactic a fost activi, participand la rezolvarea sarcinilor
si respectarea regulilor.

Modul de formulare al propozitiilor sau al raspunsurilor la intrebarile adresate au confirmat

corectitudinea exprimarii.

La momemtul M5, copiii si-au ales un partener si au interpretat o secventa la alegere dintr-o
poveste.

Ei au interpretat fara sfiala aceste roluri, reusind sa pronunte corect cuvintele, folosind
dialogul cu colegul ales.

Pentru diferentierea rezultatelor obtinute de fiecare subiect s-au utilizat buline colorate,

fiecare bulina reprezentand un punctaj, respectiv :

10 puncte
9 puncte
8 puncte
7 pucte
6 puncte
 5 puncte
4 puncte

In urma aplicarii testelor de evaluare initiala si finala la cele doua loturi investigate,
respectiv cel experimental si cel de control s-au observat urmatoarele :

Itemul 1

S-a observat ca 8 copii au retinut titlul povestii Capra cu trei iezi, 5 copii au retinut
titlul povestii Punguta cu doi bani, iar 3 copii au retinut titlul povestii Ursul pacalit de vulpe.

Putem trage urmatoarea concluzie: Capra cu trei iezi este o poveste foarte cunoscuta si
prescolarii sunt familiarizati cu aceasta.

Faptul ca titlul povestii Punguta cu doi bani a fost retinut de un numar mai mic de
copii, poate insemna ca fiind o poveste mai putin cunoscuta, necesita repovestire.

Itemul 2

S-a observat ca 10 copii au recunoscut imaginile din povestea Capra cu trei iezi, 3
copii au recunoscut imaginile din povestea Punguta cu doi bani si 3 copii din povestea Ursul
pacalit de vulpe.

Deoarece imaginile povestii Capra cu trei iezi au fost mai usor de recunoscut decat
imaginile din celelalte povesti, poate avea ca si cauza faptul ca are mai putine personaje.

Itemul 3

Majoritatea copiilor povestesc cu usurinta imaginile din povestea Capra cu trei iezi,
deoarece limbajul folosit in poveste este mai simplu si pe intelesul lor.

Itemul 4

S-a remarcat faptul ca, 6 copii folosesc exprimarea corecta in propozitii simple,
utilizand cuvintele noi in contexte corecte din punct de vedere literar, facand acordul intre
partile principale de propozitie.

Acest rezultat a dus la concluzia ca majoritatea copiilor pot formula propozitii, o mica
parte dintre ei nu se pot exprima liber, datorita unor defecte de limbaj, dar si varstei mici
prescolare( sub 5 ani).

Cu ajutorul cuvintelor noi din povestea Capra cu trei iezi, 10 copii au formulat
propozitii corecte, cu mai multa usurinta fata de cuvintele noi din celelalte povesti.

Itemul 5

Avand in vedere dificultatea acestei sarcini, deoarece unele personaje erau comune
mai multor povesti, copiii au avut rezultate slabe, confundand personajele si trebuind sa reia
de la capat sarcina.
 Totusi, personajele din povesti au fost grupate corect de catre copii, acestia
recunoscand toate personajele povestii, avand ca premisa numarul mic al personajelor si
familiarizarea copiilor cu povestea.

Itemul 6

Copiii au avut o memorie logica a insiruirii evenimentelor, aceasta

observandu-se in rezolvarea sarcinii de catre majoritatea copiilor pentru toate
cele trei povesti.

Itemul 7

Majoritatea copiilor au ales pentru interpretarea unei secvente,

povestea Ursul pacalit de vulpe. Ei au fost incantati de realizarea dialogului intre personajele
povestii si de scena din finalul povestii .

Rezultatele obtinute in urma aplicarii acestei metode au fost urmatoarele:

80% dintre copii nu intampina dificultati avand o exprimare buna, retin cu usurinta
ideile principale, pot sa povesteasca cursiv, corect, coerent, intelegand mesajul
povestirilor, reusind sa caracterizeze corect personajele principale;

10% dintre copii au formata deprinderea de a expune povestirea, dar au unele

probleme in cursivitatea ideilor, insa folosesc un limbaj adecvat, corect;

10% dintre copii nu au consolidate povestirile, avand dificultati de coerenta in

exprimare, insa acest lucru datorandu-se nefrecventarii permanente a gradinitei.

Dupa observarea celor mai de sus, am urmarit corectarea si indreptarea greselilor sau
omisiunilor facute de prescolari.

Toate acestea le-am realizat prin munca cu grupuri mici sau individual, procedand la
povestirea si repovestirea textelor pe care nu le-au retinut, si corectarea greselilor de
exprimare, acolo unde a fost necesar, prin antrenarea si solicitarea lor in activitati.

In ceea ce priveste dezvoltarea creativitatii rezultatele au fost diferite, in sensul ca

prescolarii de nivel II au dovedit ingeniozitate in dezvoltarea unor idei ale povestirii, au fost
capabili sa reformuleze sfarsitul povestirii si sa motiveze comportamentul unor personaje din
text. Pentru copiii de nivel I insa, imaginatia creatoare e mai slab dezvoltata si pentru ca
nivelul reprezentarilor este mai scazut, tot ceea ce li se povesteste trebuie sa fie apropiat de
lumea reala, imediat apropiata .

Vom prezenta mai jos rezultatele obtinute de cele doua loturi, respectiv cel de control si experimental pentru
fiecare subiect in parte .

Tabelul nr.1. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul de control, la evaluarea initiala

Subiect CA IL MC NE PE PD PN RF

Rezultat
 X
X X X
X X
X X

Tabelul nr.2. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul de control, la evaluarea finala

Subiect CA IL MC NE PE PD PN RF

Rezultat
X X
X X X
X X X

Tabelul nr. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul experimental, la evaluarea
initiala

Subiect CD CI CL CM II MM PD PD

Rezultat
X
X X X X
X X X

Tabelul nr. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul experimental, la evaluarea
finala

Subiect CD CI CL CM II MM PD PD

Rezultat
X X X
X X X
X X

Figura nr.1. Graficul rezultatelor obtinute de lotul de control, la testarea initiala

 Figura nr.2. Graficul rezultatelor obtinute de lotul de control, la testarea finala

Figura nr. Graficul rezultatelor obtinute de lotul experimental, la testarea initiala

 Figura nr. Graficul rezultatelor obtinute de lotul experimental, la testarea finala

CONCLUZII SI PROPUNERI

1. Concluziile cercetarii

Pornind de la prezentarea teoretica a problematicii supusa cercetarii in prezenta

lucrare, precum si de la rezultatele obtinute in urma prelucrarii datelor, putem formula
urmatoarele concluzii:

Povestile cu animale au adus in fata copilului o lume misterioasa in care acestora li se atribuie
insusiri omenesti, inclusiv darul de a vorbi;

Ascultand povestea, implicandu-i in cunoasterea personajelor, prescolarii inteleg mesajul

povestilor:
 Capra cu trei iezi - prescolarii au recunoscut mesajul povestirii, ce inseamna
neascultarea fata de parinti;

„Punguta cu doi bani” – au extras morala povestirii;

“Ursul pacalit de vulpe” – prescolarii au identificat mesajul povestirii: siretlicul

cumetrei vulpi;

Rezultatele obtinute in urma cercetarii au relevat corelari intre imbogatirea

vocabularului prescolarilor si folosirea jocului didactic in activitatea de educare a limbajului.

Prescolarii care rezolva sarcini de genul: pozitioneaza, identifica, selecteaza, clasifica, au

rezultate mai bune in exprimarea orala decat cei care doar audiaza povestea;

Prescolarii care se implica in dramatizare au posibilitatea de a-si exterioriza emotiile,

sentimentele si pot sa-si exerseze empatia in intelegerea personajelor;

Prin folosirea jocului didactic in invatare, prescolarii isi dezvolta capacitatea de atentie, de
memorare si invatare intr-un timp scurt si cu efort intelectual minim.

Important in utilizarea jocului didactic este pregatirea cadrului didactic si organizarea

materialelor, crearea unui spatiu optim pentru desfasurarea activitatii, precum si alegerea
strategiilor didactice.

Eficienta jocului didactic fata de celelalte activitati obligatorii consta in faptul ca

la desfasurarea lui participa toti copiii, depunand eforturi de gandire si exprimare, dar fara a
constientiza aceasta, considerand ca se joaca.

Jocul didactic, ca mijloc de baza in dezvoltarea vorbirii realizeaza una dintre cele mai
importante cerinte ale educatiei prescolare, aceea de a-i invata pe copii o varietate de notiuni,
jucandu-se in mod organizat.

Ipoteza cercetarii se confirma si recomandam utilizarea jocului didactic in

intelegerea povestirilor cu animale, in cadrul procesului instructiv-educativ din gradinita,
deoarece acesta faciliteaza imbogatirea vocabularului activ al prescolarilor.

Anexez ca suport proiectele de activitate didactica precum si alte fise de lucru si

evaluare utilizate pe parcursul cercetarii pedagogice.

Povestile cu animale exprima, de obicei, o morala populara, traditionala, universal

valabila, afirmatii si constatari ale intelepciunii de veacuri, trecute demult in zicale si
proverbe si improspatate de sentimente gingase si delicate.

Animalele nu sunt animale adevarate si nici nu sunt socotite ca atare, desi in

descrierea lor se pastreaza caracteristicile speciei lor.

Blande sau crunte, nu sunt decat reprezentarea colorata a viciilor, pasiunilor,

cusururilor sau calitatilor oamenilor.
 Valoarea acestor povesti consta in influenta pe care o au asupra dezvoltarii
personalitatii fiecarui prescolar.

Pe unele animale le iubeste, le simpatizeaza, pe altele le uraste. Imaginatia,

sentimentele si gandirea copilului sunt cuprinse de fascinanta lume a povestilor cu animale.

Dorinta si motivatia lui de a citi, cat si intelegerea acestor povesti, depind de

maiestria cadrului didactic.

Utilizarea metodelor interactive ca instrumente de invatare conduc spre o invatare

constienta, profunda si eficienta, care sa mentina spiritul elevilor deschis spre noi
competente.

Eficienta unei metode este legata de modul in care este valorificata in contextul
didactic, de influenta pe care o are asupra rezultatelor scolare, de cantitatea de efort
intelectual si practic, de volumul de timp investit de elev si profesor.

Se stie, ca factorul afectiv, intr-o mare masura, favorizeaza sau defavorizeaza, accelereaza sau
impiedica stabilirea de relatii interpersonale.

S-a constatat faptul ca unii copiii care vin in gradinita pentru prima oara, din punct de vedere
afectiv sunt timizi, anxiosi, reusesc cu greutate sa stabileasca relatii de la inceput cu
persoanele cu care vin in contact.

Etapa ameliorativa a fost un bun prilej pentru prescolarii din grupa mica – mijlocie, nivelul
I,deoarece acestia si-au invins anxietatea si rusinea, devenind mai stapaniti, mai controlati,
reusind sa stabileasca cu o mai mare usurinta relatii cu mai multi colegi din grupa, in general
cu cei din jurul lor.

Totodata precizez ca a scazut numarul copiilor care si-au dezvoltat capacitatea de control si
stapanire a reactiilor impulsive, fiind favorizata capacitatea de sociabilitate.

In urma cercetarii intreprinse la nivelul loturilor investigate se poate spune ca in general exista o relativa
constanta a raspunsurilor, daca la grupele mici exista doar grupulete razlete, spre grupa mare creste
omogenitatea grupei, scade numarul de lideri, sunt mai putini copii izolati (si ca urmare a interventiilor
educatoarei).

Prescolarii manifesta mai multa hotarare in emiterea unor motive de atractie sau respingere: critica abaterile
comportamentale mai ales agresivitatea, apreciaza cumintenia, faptul ca se pot juca frumos impreuna, ca nu au
conflicte cu cel ales, scazand totodata nehotararea si nonraspunsurile.

Pornind de la prezentarea teoretica a problematicii supusa cercetarii in prezenta

lucrare, precum si de la rezultatele obtinute in urma prelucrarii datelor, putem formula
urmatoarele concluzii:

- povestile cu animale au adus in fata copilului o lume misterioasa in care acestora li se

atribuie insusiri omenesti, inclusiv darul de a vorbi;

- ascultand povestea, implicandu-i in cunoasterea personajelor, copiii inteleg mesajul

povestilor;
 -rezultatele obtinute in urma cercetarii au relevat corelari intre imbogatirea
vocabularului prescolarilor si folosirea jocului didactic in activitatea de educare a limbajului.

-prescolarii care rezolva sarcini de genul: pozitioneaza, identifica, selecteaza, clasifica, au

rezultate mai bune in exprimarea orala decat cei care doar audiaza povestea.

2. Implicatii si valentele educationale

Cercetarea se doreste in primul rand sa investigheze si sa propuna solutii pentru cele mai
moderne metode de predare a povestirilor pentru copii si valentelor educative ale acestora,
care intra in sistemul de educatie formala.

Pornind de la problemele sesizate la nivelul micro, al practicilor educationale, vom incerca sa

analizam factorii care le influenteaza, eventualele lor efecte, precum si caile prin care cei din
jurul prescolarilor – parinti si educatoare – le pot minimiza ori chiar exclude.

Studiul de fata si-a propus o analiza actualizata a povestirilor cu animale, in contextul

reformarii sistemului de educatie timpurie.

Reflectarea temei in literatura de specialitate

In contextul actual al reformei educationale gradinita joaca un rol foarte important in

apropierea copilului de lumea cartii si, implicit, de literatura.

Interesul pentru literatura la copiii prescolari trebuie stimulat, cu atat mai mult cu cat
preocuparea acestora fata de carti tinde sa scada in favoarea internetului.

Cu cat copilul se apropie mai devreme de literatura cu atat mai importante si mai durabile vor
fi efectele ei in domeniul limbajului, al comunicarii, precum si al comportamentului si al
socializarii.

In literatura romana si universala pentru copii, povestirea cu animale ocupa un loc remarcabil
atat prin varietatea tematica, cat si prin mijloacele de expresie.

In gradinita de copii povestirea cu animale este utilizata frecvent datorita caracterului ei mai
colorat afectiv, mai accesibil.

Continutul acestora reproduce propria experienta de viata a copiilor, fapt ce permite reluarea
in diverse variante a unei teme, de fiecare data cu elemente de noutate si surpriza.

Povestirea cu animale satisface nevoia de cunoastere si de afectivitate a copiilor,le da

posibilitatea sa invete sa deosebeasca frumosul de urat, binele de rau si sa urmeze exemplul
personajelor pozitive.

Dezvoltarea stiintei pedagogiei si cea a invatamantului sunt dinamizate de cercetarea

pedagogica.

BIBLOGRAFIE
Nicola, Ioan., Pedagogie scolara, E.D.P., Bucuresti, 1990 ;
 Ovidiu, Birlea., Folclorul romanesc, Editura Minerva, Bucuresti, 1981;

Gheorghe, Vrabie., Proza populara romaneasca, Edituta Albatros, Bucuresti, 1998;

Constantin ,Cretescu., Folclorul literar al romanilor, Editura Compania,1986;

Ministerul Educatiei Nationale (2000a). Limba si literatura romana ● Programa pentru

institutori/invatatori – examenul de definitivare in invatamant: obtinerea gradului didactic

II , M.E.N;

6.Candroveanu, Hristu. Literatura romana pentru copii. Scriitori contemporani.

Bucuresti: Editura Albatros.,1988;

7. Bocos, Musata. Cercetarea Pedagogica. Cluj-Napoca: Editura Casa Cartii de Stiinta.

2003;

8.Paun, E., Iucu, R.. Educatia prescolara in Romania. Iasi: Polirom,2002 ;

9.Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel. Folclorul literar romanesc. Bucuresti: E.D.P,1995;

10. Stanciu, Ilie, Literatura pentru copii. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica,1968.

11. Voiculescu, Elisabeta.,Pedagogie prescolara, Editura Aramis, Bucuresti, 2003

12. Somesan, Elena., Contributia literaturii pentru copii la educarea prescolarilor,

in Revista de Pedagogie, nr. 1/1997;

1 Schiopu, Ursula,Gradinita de azi si de maine, in Revista Invatamantului

Prescolar, Nr.

1 www.edu.ro

15. www.didactica.ro

Dictionar de pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1979, p. 34

Revista ȋnvatamantului prescolar,Nr. 3-4 , Editura Coresi, Bucuresti , 1996, p. 46

Ioan Nicola, Pedagogia scolara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1980, p. 59

Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura
Arves, 2008, p.301
loading...