Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
H. Conceptia clasica liberala a impus contractul ca fiind opera a doua parti egale, care decid
asupra naturii și continutului acestuia. Se afirma insa ca, practic, acordul ar fi doar opera exclusiva
a uneia dintre parti, cealalta parte avand doar libertatea sa adere sau nu la acel contract. Aceasta
situatie este intalnita foarte frecvent in cazul contractelor profesioniștilor, adica a acelor contracte
prin care profesionistul isi realizeaza obiectul de activitate, realizeaza activitatea specifica
intreprinderii sale. De exemplu, in cazul in care comercian-tul are drept obiect de activitate
furnizarea de bunuri, contractul sau principal este contractul de furnizare de bunuri. Contractul
prin care un arhitect isi realizeaza activitatea sa este contractul de proiectare. Celelalte contracte
ale sale sunt auxiliare; ca finalitate ele servesc atingerii scopului profesionistului, dar pe langa
contractul principal.
Ca urmare, in sfera activitatii profesionistilor, rolul vointei partilor in formarea
contractelor este diferit, criteriu potrivit caruia contractele pot fi clasificate in:
- contracte negociate, contracte fortate, contracte de adeziune;
- contracte in forma simplificata (oferta urmata de acceptare; comanda urmata de
executare), contracte complexe sau grupuri de contracte, in cazul carora existenta sau executarea
unui contract determina existenta sau derularea unuia sau altora, toate contractele din grup
conlucrand la realizarea scopului general al partilor in cadrului grupului de contracte1.
B. Contractele de adeziune
Deși oamenii sunt egali in drepturi, ei nu sunt egali in fapt. Ca urmare, cei puternici sau
bogati au libertatea de a impune celor slabi sau saraci conditiile contractuale. Unele marfuri și
servicii pot fi procurate doar de la anumiti profesionisti care impun clientilor lor contracte tip
(contracte tipizate) sau contracte de adeziune - asa cum au fost ele intitulate in actualul Cod civil.
In legislatia anterioara datei de 1 octombrie 2011 nu exista reglementat un contract cu o asemenea
denumire, desi in practica era foarte des intalnit. Inclus in prevederile legale, acest tip de contract
s-a transformat din contract nenumit in contract numit, avand denumire consacrata și reglementare
de sine statatoare.
Contractul de adeziune este definit in art. 1175 C. civ. ca fiind acel contract ale carui clauze
esentiale sunt impuse ori sunt redac-tate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a
instructiunilor sale, cealalta parte neavand decât sa le accepte ca atare3. In acest tip de contract, ale
carui clauze sunt stabilite numai de una dintre parti, cealalta parte nu are posibilitatea de a le discuta
sau negocia, ci doar facultatea de a adera la contract, acceptandul ca atare, sau de a nu contracta.
De exemplu, intr-un contract de furnizare de energie electrica consumatorul trebuie sa
incheie contractul, avand interesul de a beneficia de energie electrica; similar, producatorul are
interes de a comercializa energia pe care o produce, incheind contractele co-respunzatoare. Mai
mult, in contractele de furnizare de utilitati, de cele mai multe ori consumatorul nu are nici
posibilitatea de a-Si ale-ge partenerul contractual, deoarece exista un singur furnizor pentru
serviciul respectiv.
Multe din contractele profesionale sunt contracte de adeziune. Ele sunt foarte frecvente in
prezent: contractele de asigurare, contractele de furnizarea a utilitatilor (apa, gaz, electricitate),
contractele de telefonie fixa sau mobila, contractele de transport, contractele de servicii de
televiziune prin cablu, contractele bancare (care cuprind o parte nenegociabila impusa clientului
sub forma unor clauze standard denumite „conditii generale"), contractele incheiate pe baza
caietelor de sarcini (care sunt parte componenta din contractul incheiat), contracte de leasing,
contracte de franciza.
Specificul acestor contracte consta in faptul ca ele nu se incheie in urma discutiilor sau
negocierilor libere, la fel ca in dreptul privat clasic, ci prin adeziune a partii contractante mai slabe
din punct de vedere economic la proiectul de contract al carui continut este pre-stabilit de catre
2
Pentru o analiza referitoare la contractual de negociere, sub denumirea de „acord de principiu", a se vedea J.
Goicovici, Acordul de principiu, in Dreptul nr. 4/2002, p. 47 și urm.
3
In Codul civil din Quebec, acest contract este prevazut in articolul 1379 și este numit „le contrat d'adhesion'.
Dispozitiile legale au aceeasi esenta: „les stipulations essentielles qu'il comporte ont ete imposees par l'une des
parties ou redigees par elle, pour son compte ou suivant ses instructions, et qu'elles ne pouvaient etre librement
discutees"; a se vedea I. Borl, Codul civil din Quebec: sursa de inspiratie in procesul de recodificare a dreptului civil
roman, in S.U.B.B. nr. 1/2011, p. 5 și urm.
partea contractanta mai puternica. Ele deriva din inegalitatea economica care exista intre partile
contractante.
Intr-o mare parte din contractele incheiate de profesionisti una din partile contractante este
consumatorul, iar contractele incheiate intre profesionisti și consumatori sunt de multe ori
contracte de adeziune. Valabilitatea acestora este supusa prevederilor legislatiei referitoare la
protectia consumatorului. Pentru protectia consumatorilor, a partii careia i s-au impus conditiile
contractuale fara posibilitatea de negociere, art. 1177 C. civ. arata expres ca acest tip de contract
ramane supus legilor speciale și doar in completare se vor aplica dispozitiile Codului civil.
Contractele de adeziune au o parte predeterminata, nenegociabila, care se impune uneia din
parti sub forma conditiilor generale, preturi sau tarife minimale ori clauze standard.
Clauzele standard sunt stipulatiile stabilite in prealabil de una dintre parti pentru a fi
utilizate in mod general și repetat și care sunt incluse in contract fara sa fi fost negociate cu cealalta
parte.
In ideea de a proteja partea slaba, anumite clauze standard, impuse partii slabe sunt valabile
și produc efecte doar daca respecta prevederile art. 1203 C. civ. referitoare la clauzele neuzuale.
Pentru ca aceste clauze sa produca efecte este necesar sa fie acceptate, in mod expres, in
scris, de cealalta parte.
A. Contractele simple
Majoritatea contractelor sunt contracte simple, adica realizeaza o singura operatiune
juridica. De exemplu, prin intermediul contractului de vanzare-cumparare se realizeaza transferul
dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.
B. Contractele complexe
4
Contractul de munca este și un contract de adeziune, deoarece o mare parte din clauze sunt prestabilite de
angajator, iar o parte este reglementata prin lege.
Contractele complexe sunt acelea prin intermediul carora se realizeaza doua sau mai multe
operatiuni juridice. Ele au o structura complexa și rezulta din combinarea a doua sau mai multe
contracte simple.
Contractul complex poate fi privit ca o alaturare a contractelor componente, fiecare supus
regimului sau juridic propriu, care va fi aplicabil in continuare in mod distinct fiecarui contract
component. De asemenea, poate fi considerat ca un unic contract original prin care se realizeaza o
operatiune juridica originala; contractul original imprumuta trasaturi de la componentele din a
caror imbinarea a rezultat, fara sa i se aplice insa regimul juridic al acestora, regimul juridic propriu
fiind și el unul original.
Un exemplu de acest gen este contractul de leasing, in prezent un contract numit,
reglementat de O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing.
C. Grupuri de contracte
Prin grup de contracte intelegem doua sau mai multe contracte strans legate intre ele prin
faptul ca sunt incheiate in vederea realizarii aceluiași obiect final, contracte care insa iși conserva
propria individualitate5.
Deosebirea esentiala fata de contractele complexe este aceea ca in grupul de contracte,
contractele componente nu se contopesc, nu isi pierd individualitatea și nu genereaza o operatiune
juridica originala, un hibrid.
In principiu, toate aceste tipuri de contracte pot fi incheiate de profesionisti fie in realizarea
activitatii intreprinderii lor, fie in mod similar de un neprofesionist. De exemplu, incheierea unui
contract de vanzare-cumparare in care un profesionist persoana fizica achizitioneaza produse de
papetarie pentru el și familia sa.
Grupul de contracte cu structura lineara consta intr-o inlantuire de contracte de aceea§i
natura care are acelasi obiect material. De exemplu, seria de vanzari succesive, toate avand acela§i
obiect: producatorul vinde angrosistului care, la randul sau, vinde detailistului, care, la randul sau,
vinde acelasi bun consumatorului.
Grupul de contracte cu structura radianta consta in aceea ca doua sau mai multe
subcontracte se grefeaza pe un contract prin-cipal al carui obiect se urmarește a fi realizat prin
executarea tuturor contractelorl6 (contractul de proiectare a unui edificiu in care pro-iectantul
general subcontracteaza proiectarea partilor de arhitectura, a partii de structura de rezistenta, partea
de instalatii electrice, instalatii termice și de ventilatie etc.). Toate contractele au aceeași natura,
numai ca unul este principal, iar celelalte ii sunt subordonate și sunt dependente de cel principal.
In sfera grupului de contracte s-a dezvoltat teoria raspunderii contractuale pentru fapta
altuia ca raspundere autonoma distincta fata de raspunderea pentru fapta proprie a debitorului legat
con-tractual in mod direct de creditor. Debitorul va raspunde contrac-tual fata de creditorul sau
pentru faptele tertelor persoane pe care el le-a introdus sau antrenat in executarea contractului, cum
ar fi: proprii prepusi, subcontractantii, partenerii din contractele accesorii etc. Astfel, antreprenorul
va fi raspunzator fata de clientul sau pentru faptele subantreprenorilor carora le-a incredintat
5
G. VINEY, P. JOURDAIN, Traite de droit civil. Les effets de la responsabilite, ed. a 2-a, LGDJ, Paris, 2001, p. 1033
și urm.; G. VINEY, Introduction a la responsabilite, ed. a 3-a, LGDJ, Paris, 2008, p. 490-527, p. 563-611 și urm.; L.
Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile. Vol. ll. Contractul, Ed. Universul Juridic, București, 2009, p. 133, 134; I.
DELEANU, Partile și tertii. Relativitatea și opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, Bucure~ti, 2002, p. 43 Si
urm.; L. Pop, Raspunderea civila contractuala pentru fapta altuia, in Dreptul nr. 11/2003, p. 66 și urm.; I. DELEANU,
Grupurile de contracte și principiul relativitatii efectelor contractului - raspunderea contractua/a pentru fapta altuia, in
Dreptul nr. 3/2002, p. 15 și urm.
6
L. Pop, op. cit., p. 133.
executarea unei parti din contract. Acest tip de raspundere nu era consacrata in legislatia din
Romania in vigoare inainte de 1 octombrie 2011. In prezent, art. 1519 C. civ., cu denumirea
marginala „Raspunderea pentru fapta tertilor", arata ca, in lipsa de stipulatie contrara, debitorul
raspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea
obligatiilor contractuale7.
7
M. DUMITRU, Drept civil. Teoria generală a contractului profesional, op cit., p. 123.