EDUCAŢIA – COMPONENTĂ A

EXISTENŢEI SOCIO-UMANE
SOCIALIZAREA COPILULUI –

CONCEPT INTEGRATOR
(II)

 Kurt Lewin (în R, Vincent, 1972), în
urma unei cercetări pe diferite tipuri de
climat educaţional, a încercat o
codificare a elementelor unui bun climat
educaţional, în orice familie, iar acolo
unede este cazul să fie ajutate să le
îndeplinească.
 Concluzii: preceptele pe care autorul le
oferă şi le propune ca porunci ale
părinţilor model:
 „să dai copilului un sentiment de
securitate;
 să dai copilului sentimentul că este
iubit şi dorit;
 să eviţi ameninţarea, frica şi
pedeapsa;
 să-l înveţi pe copil cu
independenţa şi să-l faci să-şi
asume responsabilităţile;
 să rămâi calm şi să nu te şochezi
de manifestările instinctului de
copil;
 să fii cât poţi de tolerant ca să eviţi
conflictele;
 să eviţi să-l faci pe copil să se
simtă inferior;
 să nu-l împingi pe copil dincolo de
ceea ce este natural pentru el;
să respecţi sentimentele şi datoriile
copilului chiar dacă nu corespund
propriilor tale norme;
să răspunzi cu francheţe la
întrebările pe care copiii pot să le
pună, dar oferindu-le răspunsuri
adecvate vârstei lor;
să te interesezi de ceea ce face
copilul chiar dacă nu consideri că este
ceva direct, util;
să tratezi dificultăţile copilului fără
să-l consideri anormal;
să favorizezi creşterea, progresul,
mai curând decât perfecţiunea” (Rose
Vincent, 1972, Cunoaşterea copilului, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 243 ).
 Consilierea părinţilor va avea în
vedere:
-conştientizarea problemelor cu care se
confruntă,
-stabilirea unor relaţii de încredere între
copii, părinţi şi asistentul social (alţi
specalişti),
- identificarea nevoilor acestora,
 să înţeleagă că între acţiunile,
dispoziţiile lor şi capacitatea de
adaptare şcolară a copilului există o
relaţie directă.
 Familia - grup social primar- oferă copilului
identitatea socială, tutelă, un sistem de
relaţii bazate pe dependenţă socio-
afectivă, pe intimitate, securitate.
 Principiile de bază care susţin ideea
dezvoltării copilului în familie:
 Principiul afectivităţii, conform căruia
părinţii şi în special mama, influenţează
semnificativ formarea şi evoluţia laturii
afective a copilului fie în sens pozitiv fie în
sens negativ.
 Principiul ataşamentului. Conduitele
părinţilor influenţează semnificativ natura şi
forţa structurilor de intercomunicare cu
simbolism socio-afectiv puternic şi ierarhic.
Principiul identităţii: modelului cultural
şi antropologic - tatăl este în eneral actorul
cu rol principal de susţinere economică, iar
mamei fiindu-i rezervat rolul educaţiei
copiilor.

Principiul individualizării: dezvoltarea

copilului ca entitate socială distinsă, este
corelativă entităţii care statuează copilul ca
actor social în comunitate, prin
caopacitatea de a-şi asuma responsabilităţi
faţă de sine şi faţă de ceilalţi, de a putea să
îşi depăşească crizele de identitate,
comunicare, schimb, supunere, dominaţie.
 Principiul autonomiei- copilul este
progresiv responsabilizat şi introdus în zona
conştientizării gradelor de libertate, de
deliberare a structurilor motivaţionale
autosusţinătoare; pe măsură ce creşte
copilul are alte responsabilităţi, percepe
altfel realitatea.

 Principiul autorităţii asimetrice: în

general, ambii părinţi dar mai ales tatăl,
impune regula autorităţii de manifestare a
opiniei, afirmării de sine sau ascensiunii
sociale, în timp ce mama are autoritatea
regulilor de legare a învăţării sociale, a
cooperării, a protecţiei.
 Dezvoltarea copilului se realizează în mare măsură
datorită relaţiilor sociale şi în primul rând a celor
familiale; analizând sectorial, reprezintă:
 Dezvoltarea personalităţii în ansamblu dar în special
a proceselor cognitive, limbajului, afectivităţii, a
conduitei sociale pozitive.
 Manifestarea relaţiilor de reciprocitate mutuală, între
copil şi mamă, într-o manieră echilibrată.
 Producerea învăţării diferenţiate în mediul familial
natural şi în special în jurul axei “cauze –consecinţe
sociale”.
 Construirea de raporturi sociale pozitive ale
copilului, în situaţii în care acesta se află în
incertitudine, ambiguitate, insecuritate, manifestate
prin căutarea unor repere emoţionale.
 Modelarea unor scheme formative prin care se
satisfac nevoile fizice şi emoţionale, se protejează
copilul în situaţiile de risc, se îndrumă sau se consiliază
copilul în depăşirea situaţiilor critice, problematice prin
care copilul trece.
 Primele experienţe ale copiilor cu părinţii
lor, determină ceea ce ei sunt mai târziu.
Ce trebuie făcut în acest sens?
 A reda familiei rolul educaţional, a
evalua corect răspunderea părintească,
reintegrarea copilului în familie, până la
punerea sub tutelă a unor alocaţii şi
drepturi familiale, sau penalizării în cazuri
de abatere de la respectarea drepturilor
copilului.
 A întări coresponsabilitatea şcolii în
situaţia unei stări de risc a familiei şi
promovarea unor relaţii de parteneriat
comunitar ineteractiv.
 A forma societatea civilă şi specialişti sau
animatori de cartier, în domeniul asistenţei
sociale, în spiritul educaţiei civice, democratice,
pe fondul normativităţii sociale.
 A întări valorile calitativ - existenţiale ale

familiei, în special ale celei bazate pe triada

“tată-mamă-copil”, fiecare cu statut-rolul şi
simbolurile lor în şi pentru educaţie.
 A reveni la acea autoritate părintească,

fondată pe valorile spiritului kantian, care spunea

că autoritatea părintească este o necesitate
constantă în cadrul căreia trebuie arătat
copilului că se exercită asupra lui o constrângere
care conduce la folosirea propriei libertăţi.
 Socializarea din familie poate fi însă şi
constrângătoare, copiii îşi acceptă părinţii
aşa cum sunt, ei nu pot acţiona atunci
când se confruntă cu situaţii
traumatizante.
 Socializarea din şcoală nu are
profunzimea celei din familie, copilul fiind
marcat mult timp de lumea oferită de
părinţii săi.
 Modelul oferit de familia de origine,
socializarea din familie va influenţa
adaptarea şcolară a copilului.
 O serie de variabile influenţează
pregătirea pentru viitoarea adaptare
la nivelul clasei, grupului de elevi:
 mărimea familiei,
 numărul de fraţi şi surori,
 climatul familial,
 poziţia copilului în seria fraternă,
 stilul de educaţie şi disciplină din
familie,
 nivelul de educaţie al părinţilor,
 abuzurile asupra copiilor ş.a.