Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Primul capitol intitulat în mod ironic “Un popor recunoscător” prezintă intriga romanului,
de unde pornesc toate problemele personajelor romanului. Personajul principal este
Cornelius Van Baerle, un tânar de 28 de ani care renunţase la cariera de medic, în favoarea
cultivării lalelelor. Această pasiune a lui, îl face să descopere cinci specii noi de lalele, printre
care şi râvnita “Laleaua Neagra“.
Bineînţeles că până şi în cea mai pură dintre lumi, personajele negative nu pot lipsi.
Vecinul său Isaac Boxtel care urăşte faptul că îi merge atât de bine şi că e pe cale de a
descoperi secretul lalelei negre înaintea sa, începe să-l spioneze si află de existenţa şi
pastrarea unei corespondenţe incriminatoare. Acestea reprezintă adevărate probe în faţa
poporului, despre complotul finului său, Corneille cu regele Franţei în asasinarea fraţilor
Witt, care doriseră libertatea Olandei. Această corespondenţă o încredinţase lui Cornelius,
ascuzîndu-i totuşi adevărata însemnătate a ei.
Acesta îi dă mugurii pentru ai sădi, însa diferite împrejurări încurca acest proces. În scurt
timp marele vis ajunge în mâinile inamicului care se dă drept stăpânul Lalelei Negre, dar
răutatea şi comportamentul lor nedrept sunt în final învinse de dragoste şi adevăr. Roza este
cea care prezinta prinţului cel de-al treilea mugur cât şi hârtia care era dovada nevinovăţiei lui
Cornelius Van Baerle. Astfel, prinţul Wilhelm îi înmânează premiul Rozei şi îi ofera libertate
nevinovatului Cornelius. Cei doi se căsătoresc şi trăiesc împreună cultivând lalele.
Citate :
Despre destinul uman :
“Omul primeşte întotdeauna prea mult de la soartă ca să fie fericit şi destul ca să nu fie. “
Despre supremaţia adevărului :
“A dispreţui florile înseamnă a jigni pe Dumnezeu “
Despre dragoste :
“Niciodată n-am văzut femei mai frumoase,nici suflet mai curat,şi dacă din momentul ăsta n-
am să te mai primesc : iartă-mă, e pentru că aş prefera ca plecând din viaţă să nu regret
nimic. “
Despre onoare :
“Ai suferit destul pentru a avea dreptul să nu spui niciodata: sunt prea fericit !“
Opinie personală:
Pentru a realiza fişa de lectură am fost nevoită să recitesc cartea marelui şi mult îndrăgitului
Dumas care la rândul său mi-a dăruit aceleaşi sentimente şi fiori ca la prima lectură. Are un
fel aparte de a povesti, care, deşi sună a clişeu, te transportă într-o altă lume, nu doar într-un
alt spaţiu. O lectură frumoasă în cel mai pur mod posibil. M-a lăsat cu o stare de fericire, voie
bună, intuziasm.